În comparaţie cu alte ţări europene, România are una dintre cele mai ridicate ponderi ale cheltuielilor sociale în buget. Doar ţările cu mari probleme de finanţare precum Grecia, Irlanda, Spania şi Portugalia (PIGS) au o pondere mai ridicată. [...]
“Fără îndoială că ponderea cheltuielor sociale în România nu este una sustenabilă, reducerea proiectată a acestora fiind în măsură să elibereze spaţiu fiscal pentru cheltuieli de investiţii mai ridicate”, arată Consiliul fiscal, în raportul său pe 2010.
Din toţi banii pe care statul reuşeşte să-i ia de la populaţie şi firme prin taxe şi impozite, peste 70% se duc pe salariile din sectorul public şi pe asistenţă socială. Nu mai puţin de 40% din banii pe care statul îi ia din economie îi foloseşte pentru proprii lui angajaţi.
[...]
Culmea, se şi investeşte, dar foarte prost
În ceea ce priveşte cheltuielile de capital (în marea lor parte sunt cheltuieli de investiţii) România a avut în perioada 2006-2009 cea mai mare alocare din UE, atât ca procent din PIB (peste 5%) cât şi ca procent din veniturile bugetare (peste 16%).
[...]
Cu toate acestea, rezultatele în termeni de îmbunătăţire a calităţii infrastructurii au fost modeste. Deşi România a avut în perioada 1995-2009 printre cele mai mari cheltuieli de capital în cadrul ţărilor europene, cu cheltuieli de capital mai mici, ţări precum Polonia, Ungaria, Bulgaria au o calitate a infrastructurii mai bună, ceea ce demonstrează eficienţa scăzută a acestor cheltuieli în cazul României.
citez din alt articol gasit si citit aici:
Ei nu au nici un fel de respect pentru înţelepciunea altora; în schimb, se încred pînă peste măsură în propria lor înţelepciune. Ei consideră că a distruge o ordine veche a lucrurilor, pentru simplul motiv că este veche, este un lucru întemeiat. Cît priveşte ordinea nouă a lucrurilor, nu au nici un fel de temeri în ceea ce priveşte durata unei construcţii ridicate în grabă, deoarece durata nu este o problemă pentru cei care consideră că înaintea lor nu s-a făcut decît prea puţin sau chiar nimic şi care îşi pun toate speranţele în descoperire. În concepţia lor, elaborată sistematic, toate lucrurile care conferă permanenţă sînt vătămătoare, prin urmare ei se află într-un război necruţător cu toate soiurile de aşezăminte. Ei cred că toate formele de guvernămînt pot fluctua precum moda, fără ca acest lucru să aibă vreo consecinţă gravă şi că nu este necesar nici un principiu de ataşament faţă de Constituţia ţării lor
In final, se pune problema daca vrem un stat social sau nu. Iar daca nu dorim asta, se poate face o trecere echilibrata spre altceva mai bun (?). Problema e ca in tara asta nimeni nu stie ce vrea si nu da dovada de consecventa. Fiecare vrea reforme bazandu-se pe distrugerea a ceea ce era, fara a avea ce pune in loc. Talmes balmes… iar rezultatul va fi tot un talmes balmes.
motoc, actualul sistem nu are nici un viitor. El trebuie regandit pentru ca nu mai are cine sa il tina in spinare. Tot mai putini vor tine in spate pe tot mai multi, ori asa ceva nu se poate. Pe termen mediu si lung este imposibil sa functionezi in pierdere pentru ca la un moment dat, vei intra in faliment.