(…) Normalizarea relatiilor dintre casa regala si elitele care provin in buna masura din vechile structuri a fost observata, in mai, la o conferinta organizata de Fundatia pentru Dezvoltarea Romaniei. Extensia imperiului personal al lui Dan Voiculescu in societatea civila a organizat un generos eveniment la care fostul Rege Mihai a fost invitat special alaturi de Ion Iliescu si Emil Constantinescu.
Nu este un secret ca Emil Constantinescu a ajuns la pace, de multa vreme, cu o ordine post-comunista careia Corneliu Coposu, arhitectul ascensiunii sale, a incercat sa se opuna. Dar nu este deloc un lucru neinsemnat cand Mihai, prin prezenta sa, a putut fi vazut contribuind la legitimizarea unui personaj care reprezinta triumful continuitatii asupra schimbarii intr-o Romanie post-comunista inca superficiala. Nimeni din casa regala nu pare sa fi luat o pauza pentru a reflecta cum poate fi afectata reputatia sa aliniindu-se atat de deschis cu un personaj pe care cea mai inalta curte l-a considerat informator al perioadei comuniste.
O presa nemiloasa de felul sau, atunci cand vine vorba de dorinta de a discredita orice institutie care doreste sa impinga tara dincolo de orbita coruptiei si intrigilor, a tratat cu o tacere elocventa casa regala si relatiile acesteia cu lumea politica, in ultimii ani.
Ar fi interesat de stiut daca cei din casa regala care dau contur relatiilor cu partidele politice sunt in vreun fel preocupati daca, pe termen lung, credibilitatea familiei de Hohenzollern va fi distrusa de implicarea profunda in jocurile de putere.
Aderarea lui Crin Antonescu la cauza regala a coincis aproape cu decizia sa de a ridica temperatura etnica prin afirmatii iresponsabile in privinta rolului minoritatii maghiare in Romania. Pe parcursul scurtei sale domnii, Mihai I a cautat sa mentina relatii interetnice bune, intr-o perioada cand aceasta era o sarcina extrem de dificila – nu sa produca intentionat daune, asa cum face Antonescu.
Probabil persoana care trebuie intrebata in legatura cu aceste chestiuni este Printul Radu al Romaniei (Radu Duda), care pare sa dirijeze strategia casei regale si care, din 2002 pana in 2008, a avut anumite atributii de stat. A fost curtat puternic de liberalii aflati la putere in 2007, in perioada suspendarii lui Basescu de catre majoritatea parlamentarilor, iar timp de cinci luni in 2009 a fost candidat la Presedintia Romaniei.
Nu numai evenimentele dramatice care au coincis cu ultimii ani ai lui Mihai pe tron, dar si alegerile facute de casa regala dupa 1990 si cum este perceputa si folosita ea de fortele politice merita, probabil, sa fie acum subiectele unei dezbateri veritabile si, de sperat, retinute. Izbucnirea lui Traian Basescu a fost grosolana si, demonstrabil, imprudenta. El trebuie sa decida daca acesta este ultimul sau cuvant pe subiect.
In pofida tuturor neajunsurilor evidente ale presedintelui, el si-a mentinut pozitia in promovarea alinierii cu tarile din Vestul democratic. Din contra, fortele politice cu care casa regala pare adesea sa fie in relatii mult mai apropiate au o atitudine cu mult mai circumspecta si adesea chiar ostila fata de orientarea catre Vest, desi aceasta orientare este impartasita instinctiv de majoritatea romanilor, in diverse feluri. Presedintele trebuie, cu siguranta, sa analizeze afirmatiile sale recente. Dar, si casa regala, in special cei care o vor reprezenta pe viitor, trebuie cu siguranta sa intre intr-o perioada de gandire in privinta alinierii lor recente. text integral pe contributors.ro
puteti citi si: Monarhia ori e nobilă, morală şi autentică, ori e o caricatură. Monarhism republican nu există.
