Tom Gallagher: Subversivii venetici nu dorm niciodată

    Print Friendly, PDF & Email

    Greu de ignorat escaladarea tensiunilor dintre susţinătorii încurajării aşteptărilor electoratului privind modelele publice şi tabăra determinată să menţină actuala ofertă de cea mai proastă calitate, din punctul lor de vedere însă taman bună pentru votanţii români.

    Puiu Haşotti, diagnosticat recent cu sidromul de tembelism intelectual acut de către Andrei Pleşu, a ţinut să avertizeze doamnele liberale că nici Margaret Thatcher, nici Angela Merkel nu sunt modele demne de urmat în politică. Dintre cele două politiciene occidentale căzute în dizgraţia ministrului Culturii, Angela Merkel este, indubitabil, modelul cel mai relevant pentru România zilelor noastre. Actualul cancelar german şi-a trăit o bună parte din viaţă tot sub un regim comunist. Dacă la sfârşitul războiului rece Helmut Kohl nu negocia atât de excepţional cu Moscova şi s-ar fi mulţumit, să zicem, cu oferta unei de reunificări treptate, atunci şi influenţa vechilor structuri comuniste s-ar fi menţinut la un cu totul alt nivel. Iar în astfel de circumstanţe oameni ca Angela Merkel, pe atunci o tânără militantă pentru adoptarea celor mai bune modele politice şi economice ale Germaniei Occidentale, ar fi ajuns catalogaţi rapid drept marionete ale unor puteri străine – atât de către exponenţii vechii puteri, cât şi de pseudointelectuali gen Haşotti. Ţinând cont de faptul că Berlinul continuă să monitorizeze atent situaţia din România, va fi neîndoielnic la curent şi cu denigrările interminabile ale liderilor USL la adresa fostului ministru al Justiţiei Monica Macovei. Ca atare, politicienii germani vor înţelege odată în plus miza reală a luptei politice din România.

    […]

    În mod normal, orice politician ajuns în colimatorul presei din cauza unui faux pas încearcă să ignore furtuna după principiul scandalului media ca parte a job description-ului. În cazul USL însă nu mai poate fi vorba de un simplu faux pas, iar acum coaliţia încearcă marea cu degetul, depunând eforturi uneori de-a dreptul rizibile pentru a minimaliza criza de stat pe care a declanşat-o. Cine intră în această horă şi acceptă să le facă jocul, va fi neîndoielnic recompensat în cea mai bună tradiţie securisto-ceauşistă – anume regeşte.

    Tentaţia generoaselor răsplăţi va determina cu mare probabilitate destui tineri intelectuali să îmbrăţişeze punctul de vedere al USL, alăturându-se pledoariei potrivit căreia instituţiile europene şi cancelariile occidentale au acordat prea multă importanţă evenimentelor politice de la Bucureşti, fiind de fapt vorba doar de o altă gâlceavă dâmboviţeană, nicidecum de o lovitură de stat. La ora actuală, există incontestabil perspective pentru cariere de succes în mass-media publice, diplomaţie, mediul universitar sau financiar etc. contra unei susţineri mai mult sau mai puţin discrete oferite lui Ponta, Antonescu şi, cine ştie, chiar şi lui Voiculescu în viitoarele bătălii de dat.

    Zilele trecute mi-a atras atenţia un articol al unui ziarist tânăr, dar deja reputat. Autorul venea cu o serie de explicaţii despre rolul trustului media voiculescian – explicaţii care nu mi-ar fi trecut nicicând prin cap. Atunci când posturile tv şi publicaţiile respectivului trust incită la proteste de stradă, când împroaşcă cu noroi 24 de ore din 24 judecători, procurori însărcinaţi cu investigarea fraudelor electorale şi orice instituţie mai independentă suntem departe de a mai putea vorbi despre o emulare a presei britanice sau italiene în momentele ei mai frivole – şi oricum arhicontroversate. Tânărul autor pare să fi uitat complet de rolul crucial pe care le-au jucat televiziunea, radioul şi presa scrisă în pseudorevoluţia lui Ion Iliescu. Cât despre repetatele incitări ale „Scânteii” din anii ‘50 împotriva oricărui grup social care îndrăznea să pună sub semnul întrebării egalitarismul impus de comunişti, mă tem că acestea îi sunt total necunoscute.

    […]

    Din nefericire pentru naţiune, proteguitorii României retrograde – mai exact şleahta celor îmbuibaţi, dar perpetuu ahtiaţi după mai multă putere şi bani – nu pot fi identificaţi doar într-o anumită tabără. Din acest motiv, orice şansă de succes a reformatorilor depinde de intransigenţa lor în materie de integritate şi moralitate, chiar şi atunci când este vorba de politicieni sau reprezentanţi ai societăţii civile de la care toate lumea s-ar fi aşteptat la mai mult.

    Tom Gallagher

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.