Traian Ungureanu: Pentru ei, potopul!

    Print Friendly, PDF & Email

    Un istoric serios e dator să se dea în vînt după sfîrşitul lumii. Nimic mai captivant decît un imperiu care se sparge în zeci de muzee regionale sau o cultură care se duce la fund şi reapare, închinîndu-se unor zei noi. Cîte încap într-un sfîrşit de lume reuşit! Cîte specualţii scăpărătoare şi cîte vorbe de dat duhul în mijlocul Academiei!

    De pildă: ce am fi fost fără Roma? Poate, o pădure locuită de germani! Dar ce-am fi fost fără germani? Poate, aceeaşi pădure, ferită de emisii! Şi cine va fi găsit de vină pentru declinul Occidentului? Credinţa în lipsa de credinţă sau prosperitatea revărsată în obezitate? În funcţie de răspuns, vinovatul se va numi Nietzsche sau Sanda Marin. Deşi, cea mai cuminte ar fi tăcerea – vorba marelui austriac cu numele atît de complicat.

    Problema e că nici sfîrşitul lumii nu mai e ce-a fost. De asta e tot mai greu să taci şi tot de asta trăim într-o sporovoială apocaliptică plină de teorii, fixaţii şi verde pur, de cai pictaţi pe toţi pereţii.

    Cea mai sumară listă de noutăţi recente face din necazurile terminale şi reunite ale Romei, habsburgilor şi otomanilor o ceartă de copii. Ce se întîmplă sub ochii noştri întrece cu mult apetitul istoricului pentru sfîrşituri şi descompuneri generale.

    Ca să începem cu ceva şi de undeva:

    – Germania îşi face un selfie cu un milion de refugaţi după care începe să se întrebe cine sînt cu adevărat colegii din imagine.

    – Orientul Mijlociu se scufundă în sînge, condiţii în care Assad, scris cu chirilice, devine OK, tocmai pentru că nimic nu mai e OK.

    – Scoţia şi Catalonia descoperă plăcerea naufragiului şi se avîntă singure în larg.

    – Grecia nu vrea austeritate şi votează a doua oară un commando de hipsteri care se angajează să aplice austeritatea pe care se jură că o detestă.

    – În Statele Unite, Preşedintele se trezeşte şah mat la fiecare mutare a lui Putin şi scînceşte retoric. Cel mai slab Preşedinte din istoria Americii întrupează ideologia care a învăţat Occidentul că rasa şi minoritatea bat calitatea. Rezultatul: un ageamiu american e ridiculizat de un ageamiu rus. Care ageamiu înţelege, totuşi, mai bine decît mulţi lideri occidentali cît cîntăresc valorile europene. Putin ştie că un an de libertate poate întoarce din drum un popor. Altfel, n-ar fi dezlăţuit un război împotriva unui oarecare Acord de Liber Schimb Ucraina-UE.

    – Lumea catolică e păstorită de un Papă ecologist care meditează la Havana, tîmplă în tîmplă cu Fidel Castro, în treningul bun, de duminică.

    – Străvechea Anglie democratică alege lider al opoziţiei un militant veteran care vorbeşte de insurecţie anti-capitalistă, promite impozit 80% pe bogaţi şi declară că nu va apăsa pe butonul nuclear nici dacă Insula se scufundă.

    – O epidemie de autodezarmare bîntuie de la un cap la altul al alianţei NATO. Bugetele militare au soarta oricărui salam de Sibiu.

    – Care Sibiu va îmbătrîni, cu tot cu monumente, într-un Est separat de noua schismă pe care lumea o mai numeşte, încă, Uniunea Europeană.

    – Rusia zgîlţîie tot ce mişcă între Baltica şi Caspica, avînd grijă să îşi lămurească norodul că asistă la o manevră americană.

    – În acest timp, un geniu nord-corean stă cu degetul pe butonul refuzat în Anglia şi, pentru a-şi alunga plictisul, execută comandanţi militari legaţi la ţeava tunului.

    Suita de mai sus are două trăsături. Nu cuprinde anecdote diverse, ci mari curente convergente. Punctul de întîlnire pare din ce în ce mai aproape. Şi, doi: tot ce e scris mai sus şi încă multe altele s-au întîmplat în mai puţin de cinci ani. Ce urmează e nu numai interesant. E complet imprevizibil. În plină eră a cunoaşterii, ştim tot mai puţin. Cu convingerea că sîntem tot mai buni. Conspiraţiile sînt din nou populare şi tind să explice lumea folosind minimum de raţiune şi maximum de evrei.

    Al treilea război mondial! titrează statisticieni care se cred istorici. Al treilea? Nu. Al patrulea! Războiul rece a fost al treilea, Rusia l-a piedut şi acum vrea revanşa. La cald.

    […]

    Restul rămîne în sarcina copiilor noştri. Pentru ei, potopul!

    Cititi in intregime pe adevarul.ro

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.