Traian Ungureanu: Am scăpat de prudenţa englezilor şi putem da drumul euro-orgiei

    Print Friendly, PDF & Email

    Cine n-are bătrîni să şi-i cumpere din Anglia. Altfel, va sfîrşi pe deplin şi nesărat european. Adică: supus consumator german şi piesă inertă la mijloc de socialism franco-german. Se va mai discuta, se va mai ajusta dar mai toate detaliile destinului nostru major se zbenguie în culise, gata de intrare în scenă.

    Ultima intervenţie a lui Jean Claude Juncker a dezvăluit unei audienţe cînd naivă, cînd slugarnică, vestea cea mare: am scăpat de prudenţa englezilor şi putem da drumul euro-orgiei. Într-un discurs inspirat de Jules Verne pe amfetamine, Juncker a descris viitorul Superstat European, cu capitala într-un birou la Berlin şi cu Estul la cură de braşoave.

    Trecem, cu un amestec de jenă şi amuzament, peste ideea unor alegeri europene cu liste transnaţionale. Proiectul presupune candidaţi ca Verhovstadt sau Lamassoure prezenţi, în campanie, pentru un miting electoral la Strehaia, încă înainte ca localnicii să fi digerat ultimele noutăţi în aquis-ul comunitar. Trecem, însoţiţi de acelaşi gaz ilariant, şi peste ideea unui Preşedinte UE, ales de toată suflarea continentului. Asta presupune o listă deschisă de Iulius Cezar, la mare concurenţă cu Isus.

    În partea lui aşa zis pămîntească, planul Juncker face recomandări mult mai uşor de comentat. Aşa de pildă, votul majoritar în decizii de economie şi politică externă UE înseamnă, în traducere, decizii impuse automat de Germania, Franţa şi alţi cîţiva buni vecini de zonă euro. Un Ministru de Finanţe unic înseamnă, într-o traducere şi mai exactă, guvernare economică directă de la Bruxelles – cum se mai numeşte biroul de parafat idei şi necesităţi financiare germane. Acum, însă, vine partea bună. Şi ea e rezervată Estului.

    Evident, nu vom fi admişi în Euro doar pentru că aşa vrea Juncker.

    Juncker a cerut, nici mai mult, nici mai încet, decît admiterea Estului în spaţiul Schengen şi în zona euro, cu referire anume la România şi Bulgaria. Plus conclav UE la Sibiu sau Hermanstadt, pe 30 martie sau am 30. marz 2019. Ne-a pus Dumnezeu mîna în cap, după ce am încetat să îl folosim!.

    Admiterea în spaţiul Schengen e o snoavă care nu depinde de Juncker nici măcar în partea de colorat. Olanda, Austria şi Danemarca au reacţionat în primele 5 minute, declarînd Schengen fort închis.

    Aderarea la Euro a provocat între luminile analizei strategice dintre Oradea şi Isaccea un entuziasm fără restricţii.

    Evident, nu vom fi admişi în Euro doar pentru că aşa vrea Juncker. Însă, chiar dacă Germania şi euro-şefimea vor încuvinţa aşa ceva, ar fi mai bine să demisionăm imediat din proiect. Perspectiva euro a fost întîmpinată de comentatorii daco-romani cu un vivat! compact. Reflex de mentalitate subalternă şi filozofie imitativă. Pentru neîngăduit de mulţi comentatori, admiterea în zona euro e echivalentul unei promovări de la clasa economy la business. Aşa e, dar numai dacă înţelegem că promovaţii primesc loc în picioare şi fără fuselaj în jur.

    Economia şi finanţele României nu vor face faţă primelor cîteva minute de zbor la business în aer liber. Entuziaştii nu s-au obosit să citească relatările despre viaţa cotidiană şi chinurile ei multiple, în Italia, Spania, Grecia şi, mai aproape, Lituania, după admiterea în zona euro. Cu euro instalat la un curs convenabil Germaniei şi fără dreptul de a regla rata dobînzilor sau cursul de schimb, noile state membre euro au dat societăţilor lor un şomaj fără leac, pensii şi salarii instant devalorizate, plus preţuri de Champs Elysees. Admiterea României în zona euro ar trimite un cămin de bătrîni într-o expediţie pe Everest. Ar trebui să urmeze la replică dl. Isărescu Mugur. Tăcerea sau conformismul ar fi tragice.

    […]

    Traian Ungureanu

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.