Traian Ungureanu: Whatsautism

    Print Friendly, PDF & Email

    În dimineața zilei de 2 decembrie 2015, un bărbat și o femeie au intrat într-o clădire administrativă din San Bernardino, Ca­li­fornia, și au ucis cu arme automate 14 per­soane. După patru ore, cei doi teroriști musulmani au fost uciși. În urma lor au ră­mas două telefoane mobile. Două iPhone cu sistem de criptare. Anchetatorii au cerut companiei Apple să le permită accesul la con­ți­nutul telefonului, cu aju­torul așa numitului back­door, calea care ocolește sis­­temul de criptare. Apple a refuzat, invocând dreptul la protecția co­municațiilor private. În februarie 2016, FBI a apelat la justiție. Apple a pledat so­lemn avertizând asupra precedentului ca­re ar putea lăsa fără apărare zeci de mi­li­oane de utilizatori. După două luni, FBI a anunțat că renunță la acțiunea în justiție. O companie privată găsise o modalitate de intrare pe backdoor-ul apărat de Apple. Conflictul era rezolvat, problema abia în­cepea.

    După doar câteva zile, pe 31 martie, un anunț neremarcat făcea cunoscut că Whats­App introduce așa numita criptare in­te­grală (end to end encryption). Dacă vă în­chipuiți că sistemul va putea fi pă­că­lit, ca în cazul Apple, vă înșelați: sistemul nu are backdoor. E impenetrabil. Pentru cei câți­va pustnici care n-o știu: Whats­App are un miliard de utilizatori și oferă gratuit te­lefonie plus schimburi de date. So­sul e cos­mic și perfect secret. Con­se­cin­țele crip­tă­rii integrale nu pot fi anticipate tocmai pen­tru că sunt elementare și nelimitate.

    Traian Ungureanu 3WhatsApp criptat integral înseamnă că ori­cine poate vorbi, trimite mesaje sau în­registrări video oricui, fără ca altcineva să poată descifra informațiile. Niciun serviciu de informații nu poate afla ce își spun do­uă persoane care folosesc WhatsApp. Nicio hotărâre judecătorească finală care dispune deschiderea sis­te­mului nu poate fi pusă în aplicare. Justiția și forțele de ordine internă sunt scoa­se din joc. Statul însuși e spectator legat fedeleș.

    […]

    Unii vor fi încântați să pună sub pa­ză date comerciale. Alții își vor trimite re­ciproc fotografii oricât de și în orice po­zi­ție. Alții se vor pune pe treabă, con­ver­sând fără grijă despre ținte, veste cu Sem­tex și bombe miniaturale. Să nu fim mes­chini! WhatsApp aduce bucurii tuturor. Și celor nevinovați, și celor ce vor să îi omoa­re pe nevinovați. Cu o singură decizie, WhatsApp a devenit furnizor oficial de co­municații al organizațiilor teroriste. Spe­ranța în apariția unor genii de garaj în sta­re să spargă până și acest sistem există, dar asta se poate întâmpla sau nu.

    Șah-mat-ul care a ferecat, cu același la­căt, libertatea și dreptul de a o anihila a avut un aperitiv. Pe 13 noiembrie 2015, au­torii atacurilor teroriste de la Paris au co­municat folosind criptarea WhatsApp, pe atunci parțială și opțională. Între timp, jucăria a devenit, cu sau fără voia dum­nea­voastră, obligatorie.

    Autorii capodoperei sunt cunoscuți, în li­berate și plini de opinii. Jan Koum, fon­datorul WhatsApp, e un ucrainean emigrat în anii ’90, acum hipster milionar, cu glu­gă, t-shirt și filozofie înaltă. Koum apără sis­temul declarând că, după atâția ani tră­iți sub supraveghere în URSS, vrea să dea lumii un sistem care ține departe orice gu­vern. Așa e. Sistemul ține departe ser­vi­ciile s­ecrete, dar numai în măsura în care aduce mai aproape rețelele teroriste. Dar asta nu îl poate privi pe Jan Koum care nu folosește, desigur, metroul, trăiește într-una din rezidențele protejate ale noului pa­triciat digital și, în plus, suferă de boli grave de percepție. Marele apostol al li­bertății nu poate face diferența între gu­vernul sovietic și guvernul Statelor Unite, țara de care, probabil, Koum a fost atras toc­mai pentru virtuți liberale ca nea­mes­tecul guvernului în viața privată. Poate că Jan Koum se gândește la acea felie masivă din miliardul de utilizatori WhatsApp care trăiește în state autoritare. Dacă e așa, atunci Jan Koum nu citește ziarele. Putea afla de acolo că, la nevoie, anumite state re­zolvă problema dintr-un foc: sus­pen­dând operațiile WhatsApp pe teritoriul na­țional.

    […]

    Cea mai simplă de­scriere a noii problematici e datoare me­di­cinei psihiatrice. Doctrina „libertatea mea e absolută și vă oblig la ea“ e un autism însorit și nemilos. El lovește centrul de ori­entare etică umană și distruge, sub pre­textul eliberării, noțiunile de bine și rău. Whatsautismul e indiferent la mersul și alcătuirea lumii.

    Comparații? Nu ducem lipsă. Abolind con­trolul informației care intră în sistem, Schen­gen, sistemul de circulație liberă prin Europa, a devenit rapid patinoarul pre­ferat al terorismului islamic. Dacă tot nu e clar, avem la dispoziție ziua de 24 mar­tie 2015. Un avion german a plecat din Spania spre Düsseldorf. Unul din piloți își programase sinuciderea – un act funerar pro­iectat pentru executant plus cei 149 aflați la bord. Rămas câteva clipe singur, pilotul a anulat codul de intrare în cabină. În câteva secunde, cabina a devenit un spa­țiu impenetrabil. Fără cod de intrare, fără backdoor, fără acces fizic, echipajul ră­mas afară a încercat tot ce era mai uman: țipete, rugăminți, blesteme, furii, disperare. Inutil. Și omul, și cabina erau per­fect criptate.

    Traian Ungureanu

    4 gânduri despre “Traian Ungureanu: Whatsautism

    1. Pe același fir logic se justifică și programul masiv de supraveghere a cetățenilor americani de către NSA.
      Argumentul ăsta cu teroriștii este doar un simplu apel la sentiment mascat de o pledoarie pentru securitate. Ei bine, cine renunță la libertate pentru securitate nu le merită pe nici una.
      Plus mai e și problema unui anume amendament dintr-o anume constituție și chilling effect-ul pe care îl are posibilitatea ascultării conversațiilor.

    2. Premisele articolului sunt greșite. Spun asta nu din mândrie ci doar dintr-un simț al realității tehnologice. Nu este posibilă interceptarea și analizarea tuturor datelor schimbate între posturile mobile sau fixe (vezi computer de birou) pentru că un asemenea efort nu se justifică din nici un punct de vedere (daunele produse de teroriști ar fi infinit mai mici decât cheltuielile făcute cu resursele umane și tehnice implicate în supraveghere și analiză). Așa că toată lumea stochează datele ca în urma unui eveniment declanșator să poată avea atât un suport juridic pentru condamnarea vinovaților cât și pentru construirea unor scheme realaționare dar și pentru predicția unor viitoare ținte.
      Nu există și nici nu va exista un sistem infailibil, o criptare atât de complexă încât o mașină de calcul să fie depășită în încercarea de a o descrifa (mai ales la cât de rapid evoluează tehnica de calcul). Problema se pune tot în legătură cu costurile: se merită să chelui o sumă imensă pentru a deschide un terminal? sau e mai potrivit să acționez ca până acum 20 de ani, adică cu resurse umane infiltrate și cu un plus tehnologic ca adjuvant al analizelor de securitate?

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.