Vasile Gheorghiu: Moldova e România

Print Friendly, PDF & Email

Astăzi, în anul de grație 2012, afirmația Moldova e România este o realitate și nu o simplă lozincă. Și nu oricum, ci în perfectă conformitate cu dreptul internațional. Acesta este un fapt care rezultă din câteva observații simple pe care le voi expune în cele ce urmează.

Nu mă voi opri astăzi asupra faptului că Moldova (românească) a avut întotdeauna ponderea cea mai mare din punct de vedere teritorial, demografic, administrativ, politic și cultural. Să examinăm chestiunea din punct de vedere juridic.

Sentința „Moldova este România” depășește cu mult rangul unei certitudini naționale a românilor și asta pentru că din punctul de vedere al dreptului internațional, cu care nimeni nu trebuie să se joace, aceasta este o afirmație cu greutate juridică de prim rang, recunoscută de toate țările ONU. Să vedem cum: toate țările lumii care recunosc România ca stat suveran, recunosc, de iure și de facto, că Moldova este România, pentru simplul fapt că exact așa s-a născut România prin cedarea suveranității de către Moldova și Muntenia către noul stat România. Răuvoitorilor și celor grei de cap le repet că actul de naștere al României a fost semnat de moldoveni împreună cu muntenii atunci când au decis reunirea într-un singur stat numit România. Așadar, conform normelor juridice internaționale, succesorul de drept al Țării Moldovei este România.

Unirea principatelor dunărene Moldova și Muntenia din 1859 a fost consfințită de voința moldovenilor prin vot liber exprimat (adunările ad- hoc). Este un fapt cunoscut astăzi că marii artizani ai unirii erau în bună parte moldoveni. A devenit o obișnuință ca atunci când vorbim despre unirea din 1859 tuturor ne vine pe buze numele unui Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri sau Mihail Kogălniceanu, toți moldoveni get-beget, primul dintre ei fiind însuși domnitorul Moldovei. Ei bine, acești bravi bărbați ai neamului sunt astăzi murdăriți fără rușine de către pigmeii neamului nostru, falșii moldoveni, așa-zișii moldoveniști care-i numesc trădători. Păi, ce au trădat ei, stimabililor, interesul rus căruia voi îi sunteți cele mai plecate slugi? La mai bine de o sută cincizeci de ani de la unirea principatelor, astăzi, mai mult ca oricând știm că decizia marilor noștri înaintași a fost vizionară pentru salvarea noastră ca neam.

Că unirea a fost un act în interesul moldovenilor o dovedesc fără putință de tăgadă realitățile de astăzi, căci moldovenii din România au fost cel mai bine protejați din punct de vedere identitar, lingvistic, demografic. În Moldova românească nu au existat deportări, ucideri sau prigoniri bazate pe criterii etnice așa cum s-a întâmplat în teritoriile aflate sub stăpânirea rusă. Moldovenilor din Iași, Suceava, Vaslui sau Botoșani nu le-a impus nimeni în școală ori administrație vreo altă limbă, nu le-a spus nimeni că nu se pot închina în limba lor sau că trebuie să vorbească na celoveceskom iazîke, așa cum s-a întâmplat în teritoriile ocupate ale părții răsăritene a Moldovei. Dovadă stau statisticile de astăzi:

[…]

Și nu doar moldovenii dintre Carpați și Prut au participat la crearea statului român modern, ci și teritoriile de peste Prut. În acest context, menționăm că la unirea din 1859 au participat și trei județe din Basarabia (Ismail, Cahul și Bolgrad), care constituie un teritoriu mai mare decât cel al Transnistriei de astăzi pentru care se face atâta caz. Această notă trebuie făcută pentru a demonta unul din falsurile des auzite astăzi, anume că teritoriile transprutene nu au fost parte a proceselor formării României. Ei bine, au fost!

Mă întreb cui anume îi strigă „Peste Prut!” alde Tuleanțev sau alții de teapa lui care în mod mincinos spun că apără „identitatea moldovenească”? De ce nu-i întreabă nimeni cum s-a ajuns ca „cei mai protejați moldoveni” în viziunea lor, cei din actuala Ucraină, să mai fie doar 8%? Eu, ca moldovean din Iași, nu am priceput niciodată cum cineva care nici nu-mi vorbește limba sau o vorbește mult mai prost ca mine poate striga cât îl țin rărunchii că-mi protejează identitatea, inclusiv cea culturală. Cum!? Unul care nu știe să spună nici măcar râu, rățușcă, rămurică ori cine era Nică a Petrei are pretenții de salvator al moldovenilor.

Observații de acest fel mă fac să spun, fără a greși prea mult, că moldoveniștii nu sunt moldoveni. Ideologia otrăvită a moldoveniștilor antiromâni trebuie denunțată cu hotărâre, căci ea nu ne-a adus decât nenorocire. Moldovenismul nu este altceva decât anticamera deznaționalizării, iar moldoveniștii – lupii în piele de oaie care încearcă să înfățișeze drumul spre pierzanie a moldovenilor drept cel mai mare bine din lume.

[…]

Basarabia e Moldova! Iar Moldova… România! Cam așa ar trebui tranșată chestiunea Basarabiei ori de câte ori ne lovim de extremismul moldovenist și falșii săi corifei care nu încetează să roadă ca omizile în seva noastră națională.

[…]

Să ne regăsim, căci Moldova e România, moral și juridic, este dreptul nostru istoric pe care nimeni nu-l poate contesta.

Vasile Gheorghiu

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.