Monitorul Neoficial    preluat din  

Vladimir Tismăneanu: Cine a fost Petre Borilă? Între Famiglia Comintern și familia Ceaușescu

Unul dintre cei mai loiali si infocati camarazi ai lui Gheorghiu-Dej, un personaj direct implicat in toate deciziile regimului comunist din perioada 1945-1965, Petre Borila a incetat din viata acum patru decenii, in ianuarie 1973. Nascut la Silistra in 1906, Iordan Dragan Rusev a aderat devreme si fara sovaire la mistica internationalismului stalinist. A iubit Uniunea Sovietica, l-a adorat pe Stalin. A crezut cu fervoare in dogmele bolsevice, le-a aplicat cu un zel si o intensitate greu de egalat. Fiica sa, Iordana, a fost prima sotie a lui Valentin Ceausescu. Au avut impreuna un baiat, Daniel Valentin, nepotul direct al dictatorului comunist. Emigrati in anii 90 in Israel, apoi in SUA, Iordana si Daniel traiesc acum in Romania. Intre famillile Borila si Ceausescu relatiile au fost incordate, ajungand chiar la ostilitate fatisa. Parte tinea de prejudecati, parte de chimie politica.

Devenit cadru permanent al PCdR, cel care si-a luat numele de clandestinitate Borila a studiat la Scoala Leninista din Moscova, asemeni sotiei sale, Ecaterina, nascuta Abraham. Erau trei surori Abraham, provenite din mica burghezie de origine maghiar-evreiasca din Transilvania. In fisele de cadre aflate in Arhiva CC al PCR, surorile Abraham scriau ca au provenienta din mediul rural. Toate trei au devenit comuniste pasionate. Sora Ecaterinei, Paraschiva (Piri), a fost casatorita cu Bela Breiner, membru al Secretariatul CC al PCdR. Breiner a murit in 1940 (in 1950 a aparut o brosura despre el scrisa de Iosif Ranghet), Piri s-a recasatorit ulterior cu colonelul Andrei (Bandi) Roman, fost voluntar in Spania. Fiul din prima casatorie, Andrei, a fost inginer chimist cu studii in URSS si a lucrat la IPROCHIM (a nu se confunda cu ICECHIM, condus de Elena Ceausescu).

borila1

Este de presupus ca Borila avea stranse legaturi cu NKVD-ul. Cei care l-au cunoscut in Spania l-au descris drept incuiat, feroce, lipsit de orice dubiu. Avea certitudini din beton armat. Era un comisar suta la suta. “Tovarasa sa de viata” spre a folosi limbajul de partid, in acea perioada a fost Betty Birnbaum, care lucra la administratie in Spitalul Brigazilor Internationale. Mama mea, studenta in anul III la Medicina la Bucuresti inaintea plecarii spre Spania, era sora de caritate la acel Spital. Ulterior, la Moscova, Betty s-a casatorit cu Luka Laszlo (Vasile Luca) si a devenit Elisabeta Luca. A fost arestata in 1952, a facut a facut puscarie, niciunul din vechii ei tovarasi aflati in posturi de maxima influenta, nu a miscat un deget pentru ea. Cativa ani, i-a povestit ulterior mamei mele, a avut regim celular solitar. Niciodata nu a inteles de ce a fost pedepsita in acest mod inclement. A murit fara sa fi inteles din ce miscare criminala facuse parte.

Spania, Moscova, Cominternul
Alaturi de Gheorghe Stoica (Moscu Cohn), de Valter Roman (Ernest Neulander), de Constantin Doncea, de Grigore Naum (viitorul general de Securitate) si de Manole H. Manole, Borila a fost unul dintre militantii cei mai influenti in cadrul Brigazilor Internationale din Spania. Ar trebui precizat, a propos de unele scrieri recente pe subiect, ca Dumitru Petrescu nu a fost in Spania, nu a luptat in Brigazile Internationale. Cum nu a fost nici Enver Hoxha. Din Albania, cei mai proeminent interbrigadist a fost Mehmet Shehu (premierul ucis sau sinucis in1981).

Tatal meu nu s-a numit niciodata “Leonida Tismaneanu” si nu a facut parte din aparatul politic central al Brigazilor Internationale. Nu a fost ofiter, spre deosebire de Valter Roman si Petre Borila, ambii maiori, primul politic, al doilea de artilerie. A avut, cred, grad de sergent, a fost carne de tun, si-a pierdut bratul drept in batalia de pe raul Ebru (nu cum afirma diversi ignari in cine stie ce incaierare din spatele frontului). Carne tun au fost atatia altii, intre care Constantin Burca, mort in Spania. Ca istoric al comunismului,dl Stelian Tanase ar trebui sa cunoasca diferenta dintre comisari si soldati. La fel, il pot asigura ca in fotografia unde crede ca o gaseste pe mama mea alaturi de Petre Borila este vorba de o eroare. Istoria voluntarilor romani din Brigazile Internationale este prea serioasa pentru a cadea in frivolitati si senzationalisme.

Dupa 1939, Borila a ajuns in URSS unde a facut parte din nucleul central al refugiatilor politici romani. A fost protejat si promovat de secretarul general al PCdR, de asemenea de origine bulgara, Boris Stefanov. Ulterior, Borila l-a denuntat pe Stefanov, a intrerupt orice legatura cu fostul sau mentor. Loialitatea in sectele staliniste este intodeauna rezervata celor aflati la putere. Sa amintesc si legaturile speciale ale lui Borila cu liderii bulgari din Comintern, Gheorghi Dimitrov, Vasil Kolarov si Valko Cervenkov (agentul NKVD “Spartak), ulterior liderul Bulgariei stalinizate.

In anii razboiului, impreuna cu Ana Pauker, Vasile Luca, Valter Roman, Dumitru Coliu (alt militant bulgar), Dumitru Petrescu, Constantin Doncea, Clara Cusnir-Mihailovici, Zina Brancu, Mihai Burca, Aurel Stancu, Grigore Cotovschi, Minea Stan etc, Borila a condus munca de indoctrinare in randul prizonierilor de razboi din Uniunea Sovietica. A jucat un rol decisiv in formarea diviziilor “Tudor Vladimirescu” si “Horia, Closca si Crisan”.

In umbra lui Dej
A revenit in tara ca locttiitor politic in divizia “Tudor Vladimirescu”, a capatat grad de ofiter in armata romana. In perioada de dupa 1945, a lucrat in aparatul de cadre al PCR si, in pofida vechii relatii cu moscovitii Ana Pauker si Vasile Luca, a devenit unul din membrii cercului intim al lui Gheorghiu-Dej. A facut parte din Biroul Politic care a aprobat decizia de lichidare fizica a lui Lucretiu Patrascanu (aprilie 1954).

A ajuns membru al Biroului Politic in urma mazilirii “deviatorilor de dreapta” (iunie 1952), a ramas in conducerea suprema a PMR pana la Congresul al IX-lea din iulie 1965. Parea etern si inamovibil. Accentuez acest lucru ca replica la speculatiile privind inceputul “orientarii nationale” in PMR odata cu inlaturarea Aneri Pauker si a acolitilor ei. Acest mit a fost pus in circulatie chiar de Gheorghiu-Dej, la Plenara CC al PMR din 30 noiembrie-5 decembrie 1961 si a fost sustinut cu ardoare in cuvantarile lui Ceausescu, Maurer, Valter Roman, Borila, Rautu, Bodnaras si Maurer. Evident era vorba de o mistificare. De ce ar fi fost cominternistii Borila, Roman si Rautu ori fostul spion al Moscovei, Emil Bodnaras, mai putin filo-sovietici decat Ana Pauker ori Iosif Chisinevschi? Cuvantarea lui Borila la acea reuniune a reglarilor de conturi, numita de Gheorghiu-Dej “cea mai frumoasa plenara din viata sa”, a fost printre cele mai veninoase. Vechiul stalinist nu se dezmintea: stia perfect cum se organizeaza o epurare, era expert in retorica excomunicarilor. Nu fusese el, alaturi de Alexandru Draghici, Ion (Janos) Vincze, Dumitru Coliu, Vasile Valcu etc unul dintre cei mai activi conducatori ai represiunilor?

In plus, nu fusese Borila platosa lui Dej in anii 50, nu-i asigurase el, cominternistul ultra-verificat, acea imagine internationalista de care prea putin stiutul secretar general de la Bucuresti avea o disperata nevoie? Toti se cunoasteau cu toti: Bierut cu Cervenkov, Berman cu Slansky, Gottwald cu Ana Pauker, Thorez cu Ulbricht, Togliatti cu Rakosi. Doar Gheorghiu-Dej pasea stingher printre membrii famigliei, abia vorbea ruseste, nu participase la niciun congres al Cominternului, nu facuse Scoala Leninista, nu fusese, precum Ana Pauker, Maurice Thorez, Palmiro Togliatti, Wanda Wasilewska si Dolores Ibrarruri, un apropiat al lui Dmitri Manuilski, fostul secretar general al Cominternului, era, in fond, un intrus. Petre Borila era cel care ii deschidea usile, la propriu si la figurat…

Psihologia liderilor comunisti este un subiect fascinant. Nu vom putea intelege psihologia lui Gheorghiu-Dej, lumea sa interioara, mistuitoarele sale complexe, daca nu vom lua in consideratie absenta a ceea ce putem numi the Comintern credentials, deficitul sau de prestigiu ca militant a ceea ce s-a numit Stalintern. Ceilalti lideri aveau amintiri comune, se cunosteau de decenii. Cum povesteste Jorge Semprun, Irene Falcon, secretara personala a lui Dolores Ibarruri, se casatorise la Moscova cu Bedrich Geminer, comunistul ceh care avea sa conduca Departamentul International al PC din Cehoslovacia pana la arestarea sa in 1952. Geminder a fost spanzurat in urma procesului Slansky, unde a fost unul din principalii acuzati de tradare, spionaj si nationalism burghez (sionism). Multi se intalnisera cu Stalin in anii razboiului. Locuisera in anii 30 la Hotelul “Lux”. Vorbisera la Radio Moscova. Nu doar Borila avea nevoie de Dej, dar si acesta il folosea pe Borila, tot asa cum, mai tarziu, Ceausescu l-a folosit pe Valter Roman in relatiile cu comunistii occidentali.

In acel campionat al osanalelor si stigmatizarilor, Borila era neintrecut in a-l peria pe liderul partidului si a-i anatemiza pe cei denuntati drept fractionisti.

[...]

Se fabrica, prin discursurile lui Petre Borila, Nicolae Goldberger, Gheorghe Stoica, Alexandru Sencovici, Mihail Florescu, Gheorghe Gaston Marin si Valter Roman, mitul ilegalistilor salvati de Gheorghiu-Dej, in plin stalinism, de urgia pregatita de Ana Pauker si oamenii ei. In 1967, acelasi Gheorghe Stoica, un specialist in schimbari la fata, facea parte din comisia care a pregatit documentele Plenarei din aprilie 1968 legate de reabilitarea lui Patrascanu, dar si a Anei Pauker si a lui Vasile Luca.

Dmitri Manuilski

Dmitri Manuilski

Dupa 1957, Borila a fost vicepresedinte si, un timp, chiar prim-vicepresedinte al Consiliului de Ministri. A fost general-locotenent (in rezerva), a primit cele mai inalte decoratii ale Romaniei comuniste, inclusiv titlul de “Erou al Muncii Socialiste”. Sefa de cabinet a lui Borila, pana la completa lui trecere pe linie moarta, in 1965, a fost ilegalista Fanny Goldberger, sotia lui Nicolae Goldberger, veteran al ilegalitatii, director-adjunct al Institului de Istorie a partidului. In anii 50, Fanny Goldberger fusese adjuncta Raiei Vidrascu in fruntea Cancelariei CC al PMR.

Amurgul patriarhului cominternist
Aplicand una din zicalele sale favorite–sa tai pisicii coada si sa o lasi sa creada ca e pisica–, Ceausescu l-a mentinut pe Borila in Comitetul Executiv, dar nu l-a acceptat in Prezidiul Permanent, adevaratul succesor al Biroului Politic. De asemenea, l-a numit membru al Consiliului de Stat, o pozitie care nu cerea niciun efort, dar era generatore de imense privilegii. In 1966, Ceausescu i-a decernat ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa I. Dincolo de antipatiile pesonale reale, intre cei doi functiona solidaritatea de secta, erau amandoi devotati aceleiasi “cauze”: intarirea, prin toate mijloacele, a dictaturii comuniste in Romania.

Desi aprobase Declaratia din 1964, Borila a privit cu suspiciune indepartarea de Kremlin. Bolnav de cancer, izolat, deprimat si emasculat politic, a vegetat, intre un tratament si altul in Occident, ca o amintire a timpurilor cand PMR era o anexa docila a PCUS. Noua generatie a elitei comuniste il privea ca pe anacronism jenant. Vechii camarazi, stiind relatiile mizerabile dintre clanul Borila si clanul Ceausescu, il evitau.

L-a detestat pe Hrusciov nu pentru ca acesta impunea hegemonismul sovietic, ci pentru ca denuntase cultul lui Stalin, eroul real al lui Petre Borila (ca si al lui Dej si Ceausescu). A locuit in anii 60 pe strada Herastrau, apoi s-a mutat intr-o vila noua, pe Bulevardul Aviatorilor, in cladirea unde azi se afla sediul PNL. In ultimii ani de viata a locuit pe strada Grigore Mora intr-o superba vila in care membrii familiei au continuat sa traiasca si dupa incetarea sa din viata.

Detin informatii ca i-a trimis lui Ceausescu un memorandum in care critica virulent personalizarea puterii in mainile urmasului lui Dej. Documentul nu a fost regasit inca in arhiva CC al PCR. Fiul cel mare, Iura, de fapt fiul Ecaterinei cu un comunist iugoslav mort in razboi, adoptat de Borila, a fost printre primii copii de inalti nomenclaturisti care au parasit Romania comunizata. Au urmat altii, de la fiul lui Gheorghe Apostol, Gelu, la Lena, fiica cea mica lui Leonte Rautu si la Zoia, fiica Ghizelei Vass. Gheorghe si Ileana Preoteasa traiesc, cu familiile lor, in Statele Unite: Gheorghe a ramas in Vest la inceputul anilor 80, Ileana a plecat prin reintregire de familie. Sandu Barladeanu traieste la Paris, a ramas acolo la mijlocul anilor 80. A ajuns in Israeel si fiul lui Petre Lupu. Tot in Isreal locuieste Ioana, fiica lui Pantiusa si a Anei Toma. Fizician atomist, cu studii in Anglia, Valentin Ceausescu a fost ales membru supeant al CC al PCR la Congresul al XIV-lea in noiembrie 1989. S-a pensionat recent.

Valentin Ceaușescu - în tinerețe și acum

Valentin Ceaușescu – în tinerețe și acum

Ironie a soartei: unii din copiii crescuti la Ivanovo, in scoala speciala a Cominternului, aveau sa rupa cu doctrina in care parintii lor crezusera cu mistica evlavie. Altii, pecum Markus Wolf, au ramas pana la capat convinsi ca stalinismul a fost doar o deviere maligna de la proiectul pur al bolsevismului. Tania Pauker, maritata cu doctorul Gheorghe Bratescu, a fost extrem de critica la adresa comunismului. Adversar al dictaturii, Mircea Raceanu a fost condamnat la moarte de regimul Ceausescu.

Iordana a studiat istoria artelor, a lucrat la Muzeul de Arta al RSR. Am fost coleg de clasa cu fiul cel mic, Vasile (Vasia), in perioada cat am mers la Liceul “Dr Petru Groza” (1958-1963). Era impulsiv, imprevizibil, agresiv, asemeni lui Nicu Ceausescu cu care, de altfel, era prieten. La un moment dat, tin minte, Ecaterina Borila a venit si ne-a spus sa il tratam pe Vasia ca pe orice alt coleg.

Iordana Borilă și Valentin Ceaușescu

Iordana Borilă și Valentin Ceaușescu

In pofida aparentei modestii, Borila suferea de o mare vanitate, se credea, precum ceilalti lideri comunisti, uns de Istorie. Mama mea mi-a povestit o scena simptomatica. Era in 1966, Borila a invitat la el acasa, la o “masa tovaraseasca” circa douazeci de fosti voluntari din Spania (tatal meu a preferat sa nu mearga). S-a ciocnit sampanie, s-au rostit toasturi. A luat cuvantul, intre altii, Petre Mihaileanu, un timp director al Editurii Stiintifice, care a vorbit despre figurile proeminente ale Cominternului din Brigazile Internationale. I-a pomenit pe Andre Marty, comandantul Brigazilor, si pe Luigi Longo (Gallo) comisarul politic, ulterior secretar general al PC Italian. Borila s-a innegrit la fata. Mihaileanu uitase sa-i pomeneasca numele.A urmat o tacere penibila. Mihaileanu il uitase si pe sinistrul Vittorio Vidali (Carlos Contreras), organizatorul asasinarii lui Andreu Nin la Barcelona si a lui Lev Trotki in Mexic.

Devotamentul de-o viata al lui Borila a fost pentru dogma marxist-leninista, pentru utopia criminala a comunismului de tip sovietic. Nu era un idealist, daca idealism inseamna o credinta inobilata de sentimente umane. Idealisti au fost altii, si nu multi: Tudor Bugnariu, Petru Navodaru, Grigore Raceanu, Carol Neumann. Prieteniile sale erau strict politice. Era un fanatic. A condus institutii cheie, inclusiv Ministerul Controlului de Stat, un instrument de terorizare a aparatului guvernamental.

Era marginit, lipsit de cultura generala, un diletant care, asemeni celorlalti membri ai Biroului Politic, credea ca simplul fapt ca avea origine proletara il indrituia sa se pronunte in orice domeniu. Cariera lui Petre Borila este dovada ca regimul a fost unul ostil oricarei valori reale si ca s-a bazat in actiunile sale pe fanatismul netarmurit al unor personaje mediocre sau chiar sub-mediocre intelectual si anesteziate din punct de vedere moral.

[...]

Vladimir Tismăneanu

Un comentariu la “Vladimir Tismăneanu: Cine a fost Petre Borilă? Între Famiglia Comintern și familia Ceaușescu”

Citeşte sau adaugă un comentariu...

  1. 1Silvapro

    Amintiri din copilarie
    Acest articol a fost f. interesant pentru mine si anumite nume (putine de altfel) imi trezesc amintiri. De fapt nu personale directe, ci mai mult din auzite.
    Fata lui Borila lua lectii particulare de matematica de la sora lui tata in timp ce locuiau pe o strada vis-avis de Cismigiu. Nu stiam despre Borila decit ca e barosan in partid. Tot la ei in casa am auzit despre casatoria dintre Iordana si Valentin Ceausescu, careia i s-a opus Elena Ceausescu pe motiv de etnie. Valentin Ceusescu lucra la acelasi institut cu verisorul meu (cel al carui mama era profesoara de matematica de mai sus). Din spusele lui, Valentin era de treaba, diferit de Nicusor, era modest si nu-si dadea aere. Daca era sunat la telefon un coleg de serviciu, care momentan nu era in birou, il cauta personal in intrepindere pentru a-l chema la convorbire. In comparatie, bossul meu nu s-ar deranja…

    In casa acelorasi unchi am fost si noi invitati la o masa mare pe care au dat-o in cinstea iesirii unchiului la pensie. Nu stiu in ce masura masa a fost “tovaraseasca”, dar majoritatea invitatilor erau colegi de servici ai unchiului. Nu stiu cit de “inalte” au fost rangurile care au participat. Cel mai mult pe mine m-au impresionat cabanosii, doar ii tin minte pina azi. :-)

    Un timp de dupa pensie, unchiul a fost mutat intr-o casa cu mult, mult mai modesta, dar tot intr-un loc central.
    In 1981, intr-o vizita a mea in Rom., am locuit pentru 2 saptamini impreuna cu o prietena si fosta colega de scoala in casa unchilori, dat fiind ca dinsii erau in strainatate in perioada aceea. Prietena a descoperit pe noptiera un biletel din care reiesea ca unchiul mergea la un club sportiv impreuna cu un ministru. Imi rasuna numele de Chivu Stoica, dar se poate ca gresesc si e vorba de altul, dar la fel de cunoscut. Prietena nu isi revenea din starea de surpriza si tot repeta “Tu stii cine-i asta?! Vai, e mare de tot”.

    Cine stie? Poate ca d-l Tismaneanu il cunostea pe verisorul meu sau pe sora lui? Poate umblau chiar la aceeasi scoala? In anii ’60 verisorul meu era liceean.

Comentează

*

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.