Credeam ca nimic nu ma poate soca atunci cand vine vorba de Crin Antonescu, acest Rica Venturiano care se joaca de-a Vlad Tepes (vorba lui Andrei Plesu), cel pe care il numeam un Zelig al politicii romanesti, ratacit in panglici, masti, cortine si serpentine demagogice si atras parca magnetic de mocirla insultei sordide, de ceea ce G. Calinescu numea “pestilentiul Danubiului ilfovean”. Ei bine, recunosc ca badarania la adresa Rodicai Culcer a reusit sa ma uluiasca. Dar de ce ma mir? Dupa mojiciile la adresa Adrianei Saftoiu, dupa ce a iesit in fata, “pe sticla”, in decembrie 2009 vorbind despre “Basescu boschetar, Tismaneanu dement”, dupa tot ce-a proferat la adresa unor Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Horia Patapievici, Mircea Mihaies si Mircea Cartarescu, Crin Antonescu are toate sansele sa castige titlul de campion national al grobianismului. Lipsa de politete elementara in acest caz tine de un patologic deficit al bunului simt. Personajul, cu a sa agresivă incontinenţă verbală, imi aminteste in chip nelinistitor de acea parabola-eseu a lui Marin Preda din volumul “Imposibila intoarcere” despre “neobosita inventivitate a tipului infect”. Se pregateste sub ochii nostri “revolutia lipsei de bun simt”?
Una este ca asemenea explozii de ura si dispret (“pensionara nesimitita”, “jurnalisti ratati”) sa vina de la vreun individ periferic, indragostit de limbajul pegrei, cu totul altceva cand ele definesc comportamentul unuia dintre liderii USL, formatiune care aspira sa ajunga la guvernare in Romania. Pentru Crin Antonescu, jurnalistii de succes, neratati, sunt probabil Mircea Badea, Mihai Gadea, Victor Ciutacu, Nistorescu, Bogdan Chireac si altii din acelasi perimetru malodorant al flitului, calomniei si macularii.
Nu-i simpatizezi pe Rodica Culcer, pe Ioana Lupea, pe Mircea Marian, pe Ramona Avaramescu? Nu e nicio problema, dar exista alte modalitati de a te exprima in afara badaraniei sistematice si insolente. Recursul la injurie este proba celor doua atribute pe care le consider esentiale in actiunile publice (pe cele private nu le cunosc) ale lui Crin Antonescu: vacuitatea si fatuitatea. Omul nu are de fapt nimic de spus, iar cand incearca sa spuna ceva o face cu o ingamfare jalnica.
Dar tinta reala a lui Crin Antonescu este TVR. Ani de zile aceasta institutie, pastorita de Alexandru Sassu (de ce oare nu scrie nimeni desprer acest personaj?), a interzis practic accesul celor care erau banuiti de afinitati cu programul politic al lui Traian Basescu. Pot depune marturie in acest sens. Nu am fost invitat la nicio emisiune a TVR din decembrie 2006 pana in 2009 (am fost prezent, prin telefon, in doua sau trei emisiuni ale “Realitatii”, pe teme istorice). Nu este vorba de mine, eu traiesc in Statele Unite, imi vad de treburile mele aici, ci de atatea figuri importante ale gandirii si analizei politice romanesti care s-au aflat practic pe lista neagra a fostei conduceri a TVR. Ani de zile, Rodica Culcer a fost privata de dreptul de aparitie pe post. Crin Antonescu regreta ca aceasta unilateralizare (ori mai exact spus colonizare) partizana s-a incheiat, ca pot apare in emisiunile TVR deopotriva prieteni si adversari ai sefului statului, ai PDL, ai USL etc, cata vreme se mentin regulile unei indispensabile, obligatorii si normale civilitati.
In plus, ca lider de partid, ca fost si posibil viitor candidat pentru cea mai inalta functie din stat, ar fi dezirabil, indraznesc sa cred, ca dl Antonescu sa se dedice clarificarilor doctrinare, analizei politicilor publice, consolidarii relatiilor internationale ale tarii, inclusiv prin vizite in importante capitale. Ar fi interesant de stiut cum vede domnia sa traditionalele optiuni de centru-dreapta ale PNL in conditiile fraternizarii pana la contopire, deci confundare, cu formatiunea dominata de veteranul marxist Ion Iliescu, prin locvacele, impetuosul si imaturul guevarist local Victor Ponta.
Update: La conferinta de presa de azi (luni 31 octombrie), Crin Antonescu nu si-a cerut scuze, a perseverat in ignominie. S-a referit si la mine, numindu-ma un “client al actualei puteri”. A facut o afirmatie absolut falsa pentru care cred ca ar merita sa-l dau in judecata daca nu face cuvenitele precizari. Niciuna, dar absolut niciuna din cartile mele aparute in engleza nu a fost subventionata de ICR ori de vreo alta institutie romaneasca.
[...]
PS: Tema articolului meu este iesirea inacceptabila a lui Crin Antonescu la adresa a trei respectate personalitati ale presei din Romania. Nu mi-am propus sa examinez aici originile violentei de limbaj din viata politica romaneasca (desi exista tendinte similare si in alte tari, iar tabloidele din Anglia nu sunt exact modele de finete lingvistica). O etiologie a acestui fenomen este necesara, fireste,dar nu o pot face eu, aici si acum. Profesoara Ruxandra Cesereanu a scris lucruri fascinante despre imaginarul violent la romani. Nu este scopul interventiei mele sa discut tema monarhiei, a rolului Regelui Mihai I in diverse perioade.
Nu inteleg de ce, inainte de a scrie despre o explozie de resentiment petrecuta acum cateva zile a unui om politic, influent lider de partid (Crin Antonescu) sunt obligat sa ma pronunt asupra unor afirmatii (discutabile, ca orice afirmatii) facute in luna iunie de un sef de stat la adresa unui fost sef de stat. O biografie onesta a Regelui Mihai I va trebui sa examineze varii momente precum rolul sau, atata cat a fost, in perioada 1941-1944, apoi actul de la 23 august cu implicatiile sale interne si internationale, greva regala, rezistenta initiala in raport cu diktatul comunist, alegerile din noiembrie 1946 si formarea unui “Parlament” pe baza masluirii acelor alegeri, desfiintarea partidelor istorice, “tactica salamului” aplicata de PCR, procesul Maniu-Mihalache, inceputul Rezistentei in munti, circumstantele abdicarii, rolul Regelui in exil, tribulatiile post-decembriste si relatiile cu diversele forte politice din tara.
[...]
