Vladimir Tismaneanu: Funesta doctrina Putin sub microscop

Print Friendly, PDF & Email

Cine isi imagineaza ca Moscova actioneaza haotic, ca Putin si camarila sa nu au scopuri precise pe care le urmaresc fara sa le pese de  altceva decat de interesele lor, se inseala. Expansionismul extern este direct legat de autoritarismul intern. Nu cred ca e nevoie sa insist asupra competentei istoricului si jurnalistului britanic Timothy Garton Ash. In “New York Times”, autorul clasicei carti “The Uses of Adversity”, superb tradusa in romaneste de catre Catrinel Plesu sub titlul “Foloasele prigoanei”, cunoscator profund al meandrelor politice ale Europei ultimelor cinci si mai bine decenii, expert in relatiile germano-ruse si in istoria recenta a ceea ce a fost Blocul Sovietic, se ocupa de funesta doctrina Putin. O doctrina care codifica, de o maniera agresiva, dreptul Rusiei de a interveni atunci cand Kremlinul considera ca sunt amenintate drepturile populatiilor de origine rusa in alte tari. Criteriul etnicist al  rusitatii ar fi unul asemanator cu cel utilizat de Germania nazista in anii 30 pentru a defini ceea ce se numea Deutschtum, adica originea comuna ca neam, ca “volk”. Pangermanismul rasist avea ca substanta mitologia sangelui si a gliei (Blut und Boden). Panrusimul putinist se hraneste dintr-o viziune nu mai putin arhaica despre, comunitate si societate.

Garton Ash are dreptate, este vorba de o ideologie a resentimentului, de un conglomerat de fantasme autoritar-imperiale si intens-nationaliste cu consecinte catastrofice pentru situatia internationala. Putinismul nu sa nascut ca formula mentala recent. Inca din anii 90, arata Garton Ash, cel care era pe-atunci vice-primar la Sankt Petersburg, mana dreapta a refomatorului Anatoli Sobceak, isi marturisea imensa frustrare in raport cu declinul fortei imperiale ruse.

In fapt, doar acum, dupa dezastrul de saptamana trecuta, Putin a ajuns sa vorbeasca despre Ucraina ca entitate politica independenta, nu din respect, ci pentru a transfera blamul asupra guvernului de la Kiev. Concluzia lui Timothy Garton Ash merita citata: “It seems plausible already to suggest that a regular army (whether Ukrainian or Russian) would usually have identified the radar image of a civilian airliner flying at 33,000 feet, while a group made up solely of local militants (even ones with military experience) would not ordinarily have had the technology and skill to launch such an attack without outside help. It is precisely the ambiguous mixtures created by Mr. Putin’s völkisch version of the “responsibility to protect” that produce such disastrous possibilities. He subverts and calls into question the authority of the government of a sovereign territory, and then blames it for the result. So if an obscure deputy mayor starts sounding off in alarming terms at some conference you are attending, my advice is, Wake up. Of course, most such ranters do not rise to the top. But when they do, their ideologies of resentment may be written out in blood.”

http://www.nytimes.com/2014/07/20/opinion/sunday/protecting-russians-in-ukraine-has-deadly-consequences.html?_r=0

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.