Vladimir Tismăneanu – Lustratie si adevar: Vecinii lui Franz Kafka

Print Friendly, PDF & Email

Nu e nimic surprinzator in faptul ca Ion Iliescu, fost secretar al CC al PCR, fost prim-secretar al CC al UTC, fost prim secretar de Comitet Judetean al PCR, fost membru supleant al Comitetului Politic Executiv, deci vreme de decenii nomenklaturist platit, considera Legea Lustratiei “aberanta si inutila”. Sunt insa si oameni de buna credinta care cred ca o asemenea lege vine prea tarziu ori ca sufera din punctul de vedere al respectului pentru drepturile cetateanului, fie el si fost activist ori securist bine remunerat. Tema este valabila si continua sa starneasca dezbateri nu doar in Romania. Dar lucrurile trebuie discutate concret, pe baza experientelor istorice, recunoscand diferentele dintre situatiile dintr-o tara sau alta.

Inteleg asemenea rationamente, dar nu le impartasesc. Noi n-am avut o Masa Rotunda, problematica, desigur, dar reala, nu am avut ceea ce se cheama o tranzitie pactada, precum in Polonia (chiar Ungaria). Nu am avut un Havel la Castel. Am avut peste o mie de oameni ucisi in decembrie 1989 la Timisoara, Bucuresti, Cluj si in alte orase. L-am avut pe Ion Iliescu si pe neo-nomenklaturisti. Am avut neo-comunismul imbratisat cu sovinismull
peremist. Am avut disidenti ponegriti si intelectuali critici amenintati cu moartea, calomniati, insultati. Am avut “muncitoare” de la Apaca si “mineri” cu lanturi si rangi. Noi am avut “IMGB vine sa faca ordine”. Noi am avut ceea ce, impreuna cu Dorin Tudoran, numeam, intr-un articol aparut in “Journal of Democracy” la inceputul anilor 90, sindromul Bucuresti. Noi suntem, spre a relua titlul unei carti scrise impreuna cu Mircea Mihaies, tot in anii 90, vecinii lui Franz Kafka. Convingerile mele au ramas aceleasi.

Noi n-am avut un partid comunist care sa accepte o zdrobitoare infrangere electorala, un sef de partid comunist precum Mieczyslaw Rakowski, un sef de stat precum Wojciech Jaruzelski (cel de dupa 1985).
[…]
I-am avut pe sicofantii de partid si de stat. Noi am avut stalinism pentru vesnicie. Da, am avut greve si sindicate anticomuniste, am avut disidenti eroici, dar n-am avut o societate civila de dimensiuni nationale, ceva comparabil cu Solidarnosc ca impact social. Tema insa nu poate fi examinata in adancime aici si acum. Avand divergente pe acest subiect cu prieteni apropiati din Romania si din alte tari est europene, solidar fiind cu alti prieteni apropiati, spun: Hier stehe ich, ich kann nicht anders.

3 gânduri despre “Vladimir Tismăneanu – Lustratie si adevar: Vecinii lui Franz Kafka

  1. un PS a fost adaugat articolului de VTismaneanu

    PS Este amuzant (si chiar dezolant) sa citesti unele reactii la Legea Lustratiei: ni se spune ca nu are nici un sens, ca este penibila, ca este futila, precum Raportul Comisiei Prezidentiale, ca e un fel de “frectie la piciorul de lemn”, care el insusi este “luxat” etc Oamenii acestia par sa ignore cele peste 90 de zile de greva foamei ale lui Doru Maries, revendicarile Asociatiei “21 Decembrie” si ale Societatii “Timisoara”. Unii sunt admiratori ai judecatorului Garzon, privesc cu simpatie eforturile acestuia de a dezgropa trecutul. Ceea ce este minunat in Spania devine “penibil” in Romania. Din ratiuni pe care le stiu si ei, le stim si noi, prefera judecatile apodictice si imprecatiile absolutizante. Pentru ei, nimic nu este de ajuns, nimic nu este salutar, totul este banal, derizoriu si zadarnic. Intepeniti in propriile obsesii, sclavi ai unor fixatii ideologice adeseori inavuabile, mimand obiectivitatea, pretinzand ca se afla deasupra valtorii, se cred vocea adevarului insusi cand, de fapt, sunt doar umbrele unor fagaduinte uitate.

    http://www.contributors.ro/pol.....anz-kafka/

  2. astia cu lustratie sint penibili, costi rogozanu e cool, el nu crede intr-o stupizenie fara seama, el isi formeaza opiniile in functie de ce spune iliescu, altfel nu ar scrie pe platforma comunista criticatac sau pe cea securisto-papagaliceasca un antianticomunismul e la ordinea zilei, voxpublica:

    „Lustraţia trebuia eliminată complet din agenda publică. Poate avea un sens în 1990. Acum e doar o stupizenie fără seamăn. E o încăpăţînare ipocrită în anticomunism, în timp ce ne luăm lovituri în plină figură de la realităţi şi instituţii cu totul diferite. Măcar ar putea citi încă o dată sondajele în care majorităţi îngrijorătoare de români îl regretă pe Ceauşescu. Ce faci cu ăştia, ce ai să le explici? Cum au ajuns să regrete o dictatură?” http://voxpublica.realitatea.n.....75299.html

    costi, stii de ce jumatete dintre romani regreta pe ceausescu? pt ca oameni ca tine si prietenii tai de pe criticatac, voxpublica si toate platformele securist-comuniste spun de ani de zile ca Basescu e mai rau ca Ceausescu, de dimineata pina seara, si ca de fapt comunismul nu e o idee rea, ci a fost doar aplicata, tu, ernu, karnoouh, voiculescu, iliescu, vintu, o puteti face mai bine, data viitoare.

    e normal ca ceausescu si comunismul sa fie regretat cind tu si prietenii tai il descrieti de atita timp ca preferabil lui basescu. intelegi?

    si stii de ce o faceti? iliescu si voiculescu pt ca sint direct implicati, vintu la fel, tot psd-ul,
    tu pt ca esti un papagal platit, un rebel fara cauza, un scriitoras fara talent si cu multe furstrari.

    inca odata, pt a cita oara, parerea ta este identica cu a lui iliescu. si stilul. imi e mila de tine.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.