Vladimir Tismaneanu: Plagiatorul Victor Ponta sau paroxismul tupeului

    Print Friendly, PDF & Email

    Citesc, ma frec la ochi, ma intreb daca vad bine: “Victor Ponta i-a demis luni pe secretarul de stat Stefania Duminica de la Ministerul Educatiei, acuzata de plagiat…”. Deci omul care a fost demascat ca plagiator, cel care a rasturnat muntii intsitutionali pentru a se fofila, in fel si chip, sustragandu-se propriei responsabilitati pentru un mega-plagiat dovedit, confirmat de Comisia de Etica si de Senatul Universitatii din Bucuresti, o demite pe demnitara liberala pentru ca a fost acuzata de plagiat. Hotul suprem pedepseste hotii de mana a doua…

    Nu stiu ce va spune Crin Antonescu, nu stiu ce va spune Klaus Johannis, dar stiu ca pentru intelectualii care si-au ridicat vocea demascand si condamnand plagiatul lui Victor Ponta, premier al Romaniei, acest moment este inca unul al lipsei desavarsite de rusine, o proba a imunitatii absolute a lui Victor Ponta in raport cu decenta, cu bunul simt, cu buna cuviinta.

    Niciun minister nu a fost atat de urgisit sub domnia uselista precum acela al Educatiei. Batjocorirea procedurilor a atins acolo cote inimaginabile. Incomeptenta crasa a fost mereu acompaniata de tertipuri sordide. Evident ca doamna Duminica trebuia demisa. Dar nu de catre plagiatorul Victor Ponta. Daca n-ar fi fost intruchiparea lipsei de bun simt, Victor Ponta ar fi demisionat. Ar fi fost un gest onorabil al unui om care pare sa doreasca, platind orice pret, sa ramana in istoria Romaniei drept campionul dezonoarei si al tupeului.

    2 gânduri despre “Vladimir Tismaneanu: Plagiatorul Victor Ponta sau paroxismul tupeului

    1. E chiar de necrezut!

      Ca intr-o legenda:
      A fost odata ca niciodata
      Ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti…

    2. Domnule profesor, îmi permit o întrebare retorică: Credeți dumneavoastră că V.V. Ponta s-a gândit vreodată la modul în care îl va percepe istoria? Un hoț de cea mai joasă speță, un șmecheraș de gang? Credeți că cei care l-au instruit ( în cazul lui nu pot spune educat) au folosit vreodată cuvântul ”onoare” fără ironia care-l însoțește în mediul lor? După comportamentul acestuia, cred că a fost instruit în cadrul unor școli de contrainformații de aici, sau de prin jur, și nici măcar la nivel de ofițer, ci de subofițer, cu toate că mare diferență n-ar fi.

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.