Vladimir Tismăneanu – Profetul stalinismului dezlănțuit: Despre Jdanov și jdanovism (I)

Print Friendly, PDF & Email

Se vorbește tot mai mult despre o revenire la Războiul Rece.

Comportamentul internațional al Kremlinului aduce în chip dezolant aminte de strategiile expansioniste ale lui Stalin în anii de după cel de-al doilea război mondial, de impunerea Cortinei de Fier în chiar inima Europei. În aceste condiții, este firesc și necesar să luminăm biografiile artizanilor politicii de confruntare cu Vestul și de colonizare a Europei de Est și Centrale. Să adăugam și faptul că Vladimir Putin s-a născut și a crescut la Leningrad, ca el este exponentul unei facțiuni politice cu origini certe în aparatul de partid și de securitate din acel oraș. Prin Putin, Leningradul revine în centrul politicii ruse.

Experimentele comuniste n-ar fi fost posibile fără acei sacerdoți deopotrivă fanatici și cinici, politrucii pentru care sacrificiile umane (ale altora, nu ale lor, desigur) erau mereu justificate de o pretinsă cauză superioară. Zelotul paradigmatic, exponentul și inspiratorul acestei falange de posedați ideologici (asemenea specimene au existat în fiecare „famiglie” politică stalinistă) a fost Andrei Aleksandrovici Jdanov (1896-1948). Revin la acest magnat al stalinismului în forma sa cea mai înverșunată pentru că s-a scris mult în ultima vreme pe tema similitudinii dintre formula mentală a lui Leonte Răutu, timp de decenii șeful suprem al aparatului ideologic comunist din România, și aceea a modelului său moscovit. Nu multă lume știe astăzi cine a fost Jdanov și ce rol odios a jucat el în campaniile deșănțate de distrugere a valorilor literare, muzicale, cinematografice și științifice din URSS.

Activist din categoria dură, devotat fără preget lui Stalin, Jdanov a fost prototipul militantului lipsit de caracter, personalitate ori frământări psihologice. A îndeplinit ordinele despotului sociopat fără murmur, s-a pretat la cele mai josnice acțiuni pentru a satisface setea de putere a celui numit de romancierul britanic Martin Amis într-o carte remarcabilă, „Koba cel Groaznic”. Koba era pseudonimul lui Iosif Djugașvili din anii când organiza jafuri bancare pentru a obține fonduri necesare clandestinului partid bolșevic. Ajuns la apogeul puterii, îndeosebi după 1945, Koba s-a proiectat în figura înfricoșătoare a țarului Ivan. Stau mărturie, în acest sens, stenogramele discuțiilor lui Stalin cu marele regizor Serghei Eisenstein și cu Nikolai Cerkasov, interpretul țarului paranoic. Tradiția autocratică țaristă, în forma ei cea mai feroce, revenea în trombă și iriga cultura politică a bolșevismului. Era ceea ce biograful lui Stalin, regretatul profesor Robert C. Tucker, a numit bolșevismul de extremă dreapta.

Relativ cultivat, cunoscător al marii literaturi ruse, vorbitor de franceza, Jdanov a fost în egală măsura un personaj fără șira spinării, oricând disponibil pentru cele mai sordide aranjamente. Îi plăcea să cânte la pian, era iubitor de muzică clasică, dar nu ezita să-l prigoneasca pe Dmitri Șostakovici. Urmașul lui Serghei Kirov, asasinat în decembrie 1934, la conducerea organizației de partid din Leningrad a organizat epurările cumplite din anii Marii Terori, în compania altor acoliți ai lui Stalin și sub bagheta acestuia. A dirijat sovietizarea Țărilor Baltice în 1940. Făcea parte din camarila despotului, alături de Viaceslav Molotov, Lazar Kaganovici, Gheorghi Malenkov, Kliment Voroșilov, Nikita Hrușciov, Anastas Mikoian, Andrei Andreev și, desigur, Lavrenti Beria.

 

 

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.