[...]
Exista evident o legitimitate a revoltei sociale non-violente, dupa cum exista si una a institutiilor democratice. Ambele trebuie aparate impotriva demagogilor, fanaticilor, aventurierilor si pescuitorilor in ape tulburi, profetii apocalitici ai iresponsabilei, suicidarei logici “cu cat mai rau, cu atat mai bine”.
Evenimentul Zilei: Credeţi că va creşte intensitatea protestelor şi o dată cu ea şi tensiunile sociale?
Tensiunile sociale exista in Romania de decenii, au fost evident amplificate de masurile de austeritate impuse de criza economica globala. Protestele in atari conditii sunt inevitabile, reprezinta un debuseu normal al nemultumirilor populare. Important insa este sa intelegem ca nu statul liberal este de vina pentru aceste masuri, ca ele tin de acumularile unor datorii mai vechi, de gestionarea ineficenta a resurselor, de persistenta unui etatism protectionist care nu mai are cum sa se auto-sustina. Ne place sau nu, vremea “statului-dadaca” s-a cam incheiat. Ceea ce nu inseamna finalul politicilor de asistenta publica, ci regandirea lor pe o baza mai putin disfunctionala. Nu cred ca promotorii protestelor stradale, anti-politice au solutii viabile. Din negativism anarhic nu s-a nascut niciodata ceva coerent si robust. Dar aceste miscari pot cataliza reflectia responsabila a intelectualilor publici, a clasei politice, sunt de natura sa ne reaminteasca lucruri pe care, de prea multe ori, le uitam.
Evenimentul Zilei: Blocarea reformelor?
Romania este angrenata intr-un context economic si politic global, are angajamente in raport cu institutiile financiare internationale, in primul rand FMI, nu se pune prooblema paralizarii reformelor. Ca le vor face cei aflati acum la guvernare, ca le vor intreprinde altii, tine de-acum de artimetica electorala, de meteorologia politicii interne. Dar reformele economice si sociale sunt indispensabile, imperative, inevitabile.
Evenimentul Zilei: Retele sociale?
Miscarile sociale, mai intense ori mai putin intense, nu se nasc din actiunea auto-generata a instrumentelor tehnologice. Sigur, acestea accelereaza difuzarea informatiilor, faciliteaza comunicarea aproape instantanee, permit coordoanarea actiunilor sociale. Dar ce nu pot oferi ele sunt valorile care motiveaza si legitimeaza o miscare durabila si convingatoare. Distinctia esentiala in politica, dintre aliati si adversari, nu este abolita prin aceste retele. Nu cred ca prieteniile de facebook sunt baza formarii unor partide.
Evenimentul Zilei: Perspective pentru Emil Boc si Guvern?
Nu sunt politician, nu pot sa ofer un raspuns suficient de informat. Cred ca primul lucru pe care l-as face ar fi sa deschid calea unui dialog dezinhibat cu fortele politice democratice, dincolo de partizanate si pasiuni electorale. Exista momente cand ceea ce numim interesul national trebuie sa primeze. Ar trebui, cred, format un grup de reflectie, compus din sociologi, politologi, antropologi, economisti, care sa ofere cat mai rapid o analiza a cauzelor acestor proteste, dincolo de speculatiile pripite care abunda in clipa de fata. As distinge intre protestele legitime si cele nebuloase, intre directia non-violenta si aceea violenta din cadrul demonstratiilor. Ar trebui ca dialogul public sa accentueze ca Romania este o democratie, nu o dictatura, un stat de drept, nu o tiranie.
http://www.evz.ro/detalii/stiri/radiografia-protestelor-analistii-raspund-la-intrebarile-protestatarilor-961999.html
Celor care confunda protestele anti-totalitare cu acelea care au loc intr-un regim democratic, este poate util sa le reamintim cum au prins fiinta si cum au functionat actiunile de revolta si rezistenta civica din Polonia, Cehoslovacia si Ungaria anilor 80. Este important sa retinem ca ethosul societatii civile, asa cum a fost formulat el in strategia “Solidaritatii”, in Carta 77, in proiectul revistei “Bezselo” si in cel al miscarii ecologice autonome din Ungaria, in scrierile unor Vaclav Havel, Vaclav Benda, Martin Palous, Adam Michnik, Jacek Kuron, Karol Modzelewski, Gyorgy Konrad, Miklos Haraszti si Janos Kis, in gandirea lui Jan Patocka, a lui Ioan Paul al II-lea si a lui Leszek Kolakowski, se intemeia pe repudierea violentei si pe reabilitarea demnitatii civice. In egala masura,era vorba de respingerea coruptiei politice si de limbaj, de resurectia valorilor civice, deci de elemente care se regasesc in actualele proteste, catusi de putin omogene si ireductibile la o singura dimensiune.
Revoltele sociale nu sunt procesiuni solemne derulate pe baza unui ritual prestabilit, ci sfidari de cele mai multe ori spontane ale unui status quo perceput ca intepenit, momente de carnaval istoric si de sarbatoare a imaginatiei, brese inovatoare intr-un continuum al complicitatilor si conformismelor. Ceea ce nu inseamna celebrarea anomiei si a anarhiei, exaltarea absolutizanta a opozitiei extra-parlamentare, extazul baricadelor si al cocktailurilor Molotov, demonizarea statului si negarea legitimitatii institutiilor democratice.
[...]
Vladimir Tismăneanu
Bingo. A fost nevoie de un om care trăieşte “cu un picior” în USA şi cu al doilea în România (nu e o jignire, mi-aş dori şi eu să trăiesc aşa), mă refer la dl Tismăneanu, ca să ne spună un adevăr pe care noi, trăitorii 100% aici, nu îl mai vedem de atâta isterie.