Vladimir Tismăneanu: Revenirea Maurului? Marxisme imaginare și dezastre istorice reale

    Print Friendly, PDF & Email

    Avea un ten intunecat, prietenii si familia ii spuneau “Maurul”. Sotia sa, care l-a adorat, venea dintr-o ilustra familie aristocratica. Eroul sau cultural era Prometeu, marele razvratit. Maxima favorita: De omnibus dubitandum. Evreu fiind, si-a detestat evreitatea. Ii admira pe Shelley si pe Heine. Toate revolutiile moderne au fost cumva legate de numele sau. Hegelian de stanga ca formatie, era iacobin prin instinct.

    Raymond Aron a scris candva despre marxismele imaginare. La doua decenii de la naruirea URSS, un imperiu intemeiat in 1917 pe utopia marxista, excitati de criza financiara din ultimii ani, ideologii stangii se straduie sa recompuna imaginea unui Karl Marx strain de excesele si atrocitatile bolsevismului. Un Marx profet al democratiei de masa, radicala, directa si participativa, un Marx imaculat, fidel lui Hegel, ba chiar, pe urmele lui Marcuse si Sartre, un Marx heideggerian. Un Marx pentru secolul XXI, emancipat, fresh si cool, nascut din spuma marii, scapat de povara stingheritoarelor amintiri din veacul sarmei ghimpate, al proceselor-spectacol, al camerelor de tortura si al Gulagului. Un Marx fara istorie. Un Marx care se indigneaza.

    De la Edgar Morin si Alain Badiou, trecand prin Slavoj Zizek si Istvan Meszaros, la Ernesto Laclau si Chantal Mouffe, ne intanim cu aceleasi atacuri la adresa capitalismului liberal vazut ca plutocratie fara suflet. Neo-marxistii sunt acum deschisi catre dialogul cu ideile lui Carl Schmitt in numele ostilitatii comune in raport cu valorile liberale.

    […]

    In pofida eforturilor de a reabilita impulsul utopic marxist, istoria intelectuala si politica nu poate fi desfigurata si falsificata. In veacul XX, utopia negativa a invins negativitatea utopica, transcendenta istorica celebrata de marxistii occidentali gen Theodor W. Adorno si Ernst Bloch, a transformat-o intr-un steril exercitiu speculativ. “Realizarea filosofiei” prin praxis s-a dovedit o enorma amagire. Hegemonia despre care scria Gramsci a insemnat hegemonia despotului oriental Djugasvili. Marx nu a fost, cum afirma un filosof roman indragostit inca de ideile celui nascut la Trier in 1818, un vinovat fara vina. “Practica este criteriul adevarului”, spunea Marx, iar acest principiu se aplica perfect in cazul curentelor si regimurilor marxiste.

    Leszek Kolakowski avea dreptate: doctrina lui Karl Marx este mult mai ampla, mult mai profunda, mai ramificata si mai sofisticata decat bolsevismul, dar bolsevismul nu poate fi inteles decat ca marxism. Unul simplificat, dogmatizat, fara substanta filosofica reala. Kolakowski a examinatt subiectul in trilogie, precum si in eseul sau “The Marxist Roots of Stalinism” inclus in volumul “My Correct Views on Everything” (St Augustine’s Press, South Bend, 2004, 2010).

    […]

    A se vedea și

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.