Vladimir Tismăneanu: Tiranie, sociopatie, genocid. De la Kim Il-sung la Kim Jong-un

Print Friendly, PDF & Email

Pe 15 aprilie se împlinesc 100 de ani de la naşterea unuia dintre sociopatii absoluţi ai timpurilor noastre, Kim Il-sung.

Genocidul bazat pe ideologie a fost una din funestele invenţii ale secolului al XX-lea. Lichidarea unor întregi grupuri umane, negarea celui mai important drept al omului care este cel la viaţă, în numele unor scopuri utopice, ţin de prezenṭa Diavolului în Istorie. Pe 15 aprilie se împlinesc 100 de ani de la naşterea unuia dintre sociopatii absoluţi ai timpurilor noastre, Kim Il-sung.

Fiul său, Kim Jong-il, a moştenit statutul quasi-divin, de comandant suprem al coloniei penitenciare numită „Republica Populară Democrată Coreeană”. Acum, la patru luni de la moarte, Kim Jong-Il, primul beneficiar al comunismului dinastic, a fost numit conducător pentru veşnicie, iar fiul său, Kim Jong-un, a devenit prim-secretar al Comitetului Central al maşinii de produs aplauze numită „Partidul Muncii din Coreea”. […]

Cosmosul totalitar numit Coreea de Nord s-a născut ca urmare a planurilor nutrite de Stalin şi Mao de a extinde comunismul în Asia. A fost concepută că o bază militară a comunismului mondial. După marea sciziune din mişcarea comunistă dintre Moscova şi Beijing, Kim Il-sung, asemeni lui Gheorghiu-Dej şi apoi lui Ceauşescu, a mizat pe strategia stalinismului naţional. Ideologia „juche” a independenţei şi bazării pe forţele proprii, era de fapt pseudo-justificarea unui sistem criminal. De decenii încoace, Coreea de Nord este terenul de experimentare a unei dictaturi fără egal în ceea ce priveşte intensitatea represiunii, izolarea internaţională, mizeria economică şi macabra perversitate a supravegherii populaţiei.

Lichidarea unor întregi grupuri umane, negarea celui mai important drept al omului care este cel la viaţă, în numele unor scopuri utopice, ţin de prezenṭa Diavolului în Istorie.

Gânditorii stangii internaţionale prefera să considere Coreea de Nord o anomalie, un fel de aberaţie, precum regimul Khmerilor Roşii din Cambodgia. Se încearcă de fapt exonerarea stangii de asemenea atrocităţi şi enormităţi. Tiraniile groteşti, inclusiv aceea lui Ceauşescu, sunt puse între paranteze. Stânga radicală franceza renaşte, culoarea roşie este din nou la modă, se flutură steagurile luptei proletare, se anunţă noi insurecţii, de parcă acelea din trecut nu ar fost de ajuns. Noii stângişti proclama ritos că ei n-au nimic de-a face stalinismul. Kim Il-sung? O ciudăţenie a naturii. Pol Pot? Un terorist care a uzurpat numele stangii, altminteri umanista, generoasă, nobilă şi altruistă. Ceauşescu? Un fascist care s-a pretins comunist.

Dacă nu ar fi vorba de o imensă tragedie, n-ai putea să te abţii să nu izbucneşti în râs urmărind ritualurile propagandistice la la Pyongyang. Dar nu-ţi vine de loc să zâmbeşti când ştii că milioane de oameni sunt înfometaţi, urmăriţi, supuşi agresiunilor psihologice, că disidenţii dispar fără urmă, că lagărele de concentrare funcţionează pentru a anihila orice vis de autonomie mentală.

[…]

Vladimir Tismăneanu

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.