Vladimir Tismăneanu: Traian Băsescu filorus? O imensă stupiditate…

    Print Friendly, PDF & Email

    Aflu că in ziarul polonez “Gazeta Wyborcza” a apărut in interviu al președintelui Klaus Iohannis prefatat de o notă care sugerează pretinsul filorusism al predecesorului său. Este o prostie de dimensiuni cosmice. Habar nu am dacă jurnalistul polonez s-a lăsat prin într-o capcană, dacă este prost informat sau pur și simplu bate campii. Dar stiu cu precizie că ultimul lucru din lume de care poate fi acuzat Traian Băsescu ar fi “filo-rusismul”. As putea oferi zeci de exemple care sa probeze spusele mele, dar nu are sens sa o fac. Cei care cunosc situatia reala nu au indoieli privind optiunea categorică, ferma și irevocabila pro-NATO a lui Traian Băsescu. Nu el, ci premerul penelist Călin Popescu-Tariceanu voia sa retraga trupele române din Irak.

    Niciun om politic român nu a fost mai vicios atacat de “Vocea Rusiei”, adică “Vocea lui Putin”, decât Traian Băsescu. Poate că jurnalistul polonez l-a confundat pe fostul președinte Băsescu cu fostul președinte Ion Iliescu, un impenitent nostalgic al bolsevismului etern. In acest caz, e nevoie de o erata. Altminteri, e vorba de o incomensurabilă și incalificabilă rea credinta. Partida rusă a existat și exista in România, dar ea il detesta și il uraste pe Traian Băsescu. Mi-e teama că dezinformarea, o specialitate kaghebista, iși cam face de cap in aceste vremuri. Cred că dl Iohannis poate ieși din de-acum proverbiala sa tacere spre a clarifică lucrurile. Pentru că nu este normal, nu este onest sa accepte denigrarea unui om care a luptat impotriva hegemonismului imperial rus doar pentru ca acest lucru ii poate servi și infrumuseta propria imagine. Dl Iohannis iși poate castiga propriile credite și fara minimalizarea a ceea ce-au facut altii inaintea sa. Așa ar fi drept, așa ar fi fair.

    Că unii se grăbesc sa dea interviuri in care prezinta mostenirea politicii externe a lui Traian Băsescu (pe care au slujit-o avand functii importante) drept un fel de haos, o  improvizatie lipsită de orice viziune sau coerență, nu mă miră. Există întotdeauna candidați pentru pozitii oferite de o noua conducere a țării. Cultivarea apologetică a noului lider tine de recuzita oportunistă. Mai ales atunci când se caută consilieri. Dar dl Iohannis ar trebui să știe că aceia care sar rapid și fără urma de remușcari dintr-o barca într-alta, vor părasi și barca sa atunci când li se va părea oportun.

    Update: Este adevarat ca ma leaga o veche prietenie de Adam Michnik, dar la capitolul lustratie (decomunizare) vedem lucrurile complet diferit. Iata, se pare, ca si la capitolul Romania in timpul lui Traian Basescu si, acum, al lui Klaus Iohannis. Cat priveste prietenia, semnalez ca am scris prefata cartii lui Bronislaw Wildstein aparuta in 2014 la Humanitas. Nu este un secret ca Wildstein–cu care sunt prieten–este unul dintre criticii cei mai influenti ai liniei “Gazetei Wyborcza” (GW). Sa amintesc ca intre criticii pozitiiilor lui Adam Michnik se numara si Agnieszka Kolakowska, fiica marelui filosof Lesezk Kolakowski, cea care a tradus eseurile tatalui sau in engleza (dar si cartea “Oni” a Teresei Toranska). Sa vedem daca si ce va raspunde “Gazeta” la scrisoarea europarlamentarului Siegfried Muresan. Oricum, acest sapou din GW ramane ca un document dezinformator, o proba de fals jurnalism. Pentru mine, un lucru extrem de intristator. Nu sunt singurul care observa o distanta tot mai mare intre autorul “Scrisorilor din inchisoare”, carte esentiala si pe veci admirabila a literaturii anti-totalitare, si orientarea actuala a lui Adam Michnik legata de fostii comunisti (din Polonia si nu doar de-acolo). Dar acesta este de-acum alt subiect. Este, fireste, dreptul sau inalienabil sa vada lucrurile si sa scrie cum crede de cuviiinta, dar este dureros pentru mine sa constat ca GW se preteaza la o asemenea desfigurare a adevarului. Libertatea de opinie nu exclude ci, dimpotriva, implica respectul pentru adevar. Traian Basescu nu a fost, nu este si nu cred in ruptul capului ca va fi vreodata rusofil. Este o minciuna sfruntata.

    5 gânduri despre “Vladimir Tismăneanu: Traian Băsescu filorus? O imensă stupiditate…

    1. N-aș zice că tăcerea complice îi ajută la imagine. Ar putea mima fair-play-ul pentru un plus de imagine.

    2. Nu cred ca il intereseaza acel plus de imagine. Sta bine in sondaje, a salvat de la aneantizare gasca de mafioti PNL, orienteaza tara spre Berlin, n-are nici o treaba cu plusul de imagine.

    3. Iohannis e un parvenit mediocru cu ifose. E limpede că nu are cultura politică și istorică. Nu e suficient că nu pare mârlan la prima vedere. În toate situațiile mai delicate de până acum a arătat că nu are tact, nu comunică, și chiar îi snobează pe cei care îl critică.
      Crede că dacă arată că e încăpățânat, noi o să înțelegem că are leadership. Eu înțeleg doar că e un ciocoi nou și arogant, care se crede buricul pământului și care diminuează și disprețuiește ce nu are el. Dacă înțelegea cât are de învățat, și-ar fi luat niște consilieri mai ca lumea.
      Porcăirea lui Băsescu arată, între altele, că e o țoapă meschină. Un domn nu se poartă așa. Se vede treaba că el nu știe cum sunt domnii. La Sibiu o fi fost mai răsărit față de alții. Probabil că încă se mai miră de saltul social pe care l-a făcut. Poate că i se pare ca cei din jurul lui sunt intelectuali bine educați. Madam Gorghiu, Muraru, Mihalache și cumnatul lui Usatîi or fi destul pentru orizontul lui, dar pentru noi e cu totul insuficient, chiar periculos.

    4. @ Mihaela Barbus:
      Plus „chestia” cu paltonul aruncat, mârlănește, pe capota mașinii oficiale la Paris!
      Refren: sa fi făcut Băsescu asa ceva, mamăăă, ce-ar mai sărit firoscoasa USLime de fund in sus; cu presa, cu „analiștii” si cu toți „eQuidistanții” lor, cu tot!
      ———————-
      In schimb, in cazul lui Iohannis, faza ne-a fost livrată en-passant, cel mult, așaa, ca o chestie.. şic. Buna si ea la imaginea noului star-PeNaLe, la fel de „infailibil” ca si Calin Popescu Tariceanu in vremurile sale de „glorie”..
      Apropo, niciodată n-am înțeles pe deplin resorturile imunității la critica de care s-au bucurat liberaloizii încă din momentul când au început acum 10 ani reciclarea tacită a PSD. Consensul tacit prin care noul satelit al FSN era mai „cocoloșit”, chiar răsfățat in presa arondabilă viitorului USL, decât înșiși PSDistii. Astăzi, cu Klaus Iohannis, am aceeași senzație a mobilizării generale care pune din nou umărul la carul alegoric al noului lider de sorginte triberală (chiar dacă de adopție recentă)

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.