Sever Voinescu: Este ortodoxia României o vulnerabilitate de care profită Rusia?

Print Friendly, PDF & Email

Cînd fostul președinte Traian Băsescu spunea săptămîna trecută, la o emisiune tv, că tot trăncănind despre delatori și delațiuni riscăm să ne trezim cu tancurile rusești la graniță, vroia probabil să spună că, pentru securitatea României, în acest moment, pericolul extern (agresiunea rusă) este mult mai mare decît cel intern (corupția). Într-un scenariu cu adevărat rău, cele două pericole se conjugă. Și, cum se știe, în viață, scenariile cele mai rele sînt și cele mai plauzibile. Asta nu înseamnă, desigur, că ar trebui să încetăm lupta împotriva corupției – ci, doar, că ar trebui să fim ceva mai atenți la ce se întîmplă în afara televizoarelor noastre.

[…]

Să privim ceva mai de-aproape una dintre ideile lansate și susținute cu ciudată obstinație în spațiul nostru public, aceea că ortodoxia este un fel de ”cal troian” al rușilor în sufletul colectiv al românilor. Am putut citi, în timp, editoriale semnate de analiști, altfel lucizi, care spuneau negru pe alb că Rusia se infiltrează în România pe cărările înalte și sensibile ale ortodoxiei. Nu am auzit, încă, o poziționare a BOR în această privință, dar cred că e cazul să o auzim, pentru că altfel vom ajunge să considerăm că ortodoxia noastră este, de fapt, o vulnerabilitate. După 1990, ideea că ortodoxia majoritară este ca un bolovan de gîtul modernizării României a prins atît de tare, încît nu cred că e om să nu se fi gîndit, măcar, o dată dacă e adevărată ori nu. Mai mult, cred că cei mai mulți dintre cei care s-au gîndit au ajuns la concluzia că așa este. Anii 90 ne-au dus, așadar, la concluzia că purtăm ortodoxia pe umeri care pe o povară. Acum, ea este tot mai insidios prezentată ca o vulnerabilitate – pe acolo ne va lovi dușmanul și noi nu doar că nu ne vom mai putea apăra, dar vom putea vedea și că unii dintre noi se vor repezi să deschidă porțile cetății ”fraților ortodocși” de la Răsărit. De aceea, trebuie puse la punct cîteva chestiuni, pentru a nu construi pe ignoranță.

Slujbă Te Deum oficiată în prezența Patriarhului Daniel.

Slujbă Te Deum oficiată în prezența Patriarhului Daniel.

Ortodoxia românească s-a născut și s-a dezvoltat departe de ortodoxia rusă. Astăzi, relațiile dintre cele două Biserici sînt cam ca relațiile dintre cele două state – reci. Teritoriul Republicii Moldova este, chiar, un teren de confruntare între acțiunile celor două Biserici: pe de o parte Mitropolia Basarabiei, dependentă de Patriarhia Română, reinstalată în 1992, care a obținut cu mare greutate și abia printr-o decizie CEDO din 1999 recunoașterea oficială din partea Guvernului de la Chișinău și, pe de altă parte, Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove, aflată în jurisdicția Patriarhiei moscovite, existentă acolo din 1812, de la prima anexare a teritoriului de către Imperiul Țarist. În plus, ortodoxia românească a crescut foarte naționalistă – că e rău, ne-am lămurit în cîteva ocazii istorice, dar că e bine ne vom lămuri, sînt sigur, în cazul acesta. Mizez pe sentimentul naționalist al imensei majorități a clerului nostru cînd spun că sînt puține șanse să vedem BOR adoptînd o poziție diferită de cea a majorității românilor în privința atitudinii față de agresivitatea rusă.

Nu e mai puțin adevărat că se pot detecta, ici-colo, în teritoriul ortodoxiei noastre, tendințe de solidarizare cu Rusia. Mai ales în spațiile conservatoare, care nu privesc cu ochi buni occidentalizarea României. Aici trebuie făcută o diferență. Sînt români care vor mai degrabă o Românie ca Rusia ca să fure liniștiți și să-și dezvolte apucăturile mafiote în voie, dar există și alți oameni, cinstiți și autentic credincioși, care cred că Occidentul aduce în România nenorociri, apucături spurcate, care văd în Uniunea Europeană și-n NATO instituții de dominație catolică sau protestantă, de nu chiar atee, care se tem de stricarea poporului sub aburii libertății occidentale și de pierderea legăturii cu Dumnezeu. Sînt oameni, mai ales pe la mănăstirile noastre, care cred că Rusia luptă cu Occidentul pentru păstrarea cauzei pravoslavnice, imaginîndu-și că severitatea occidentului față de Putin înseamnă o agresiune la adresa ortodoxiei în ansamblul ei.

Sigur că ei își construiesc această convingere pe baza unei uimitoare ignoranțe. Dacă le spui că, de fapt, Rusia ortodoxă nu a invadat vreun teritoriu catolic sau protestant ostil, ci un teritoriu al Ucrainei ortodoxe și că o ortodoxie a pornit război împotriva altei ortodoxii, îi blochezi. Dacă îi întrebi de ce să fim solidari cu ortodoxia rusă și nu cu ortodoxia kieviană (care, cum știm, a fost chiar leagănul ortodoxiei moscovite), se derobează. Dacă încerci să le explici că Biserica Ortodoxă Rusă e plină de kaghebiști și că e foarte dificil acum să mai știi cine cui se subordonează și pe ce linie, fac ochii mari și schimbă vorba. Nu mai spun că, dacă le reamintești de martirii ortodoxiei românești din vremea comunismului – mulți dintre aceștia fiind chiar mentorii celor care îl susțin pe Putin azi în numele ortodoxiei -, i-ai năucit de tot. Dar influența și capacitatea de a genera simpatie pentru Putin a acestor oameni este practic nulă – slavă Domnului! Românii știu că experiența lor cu rușii este traumatică. N-am avut alt vecin care să ne producă suferințe mai mari și marea majoritate a românilor nu uită asta. Latinitatea noastră bizantină nu cred că se va pleca în fața panslavismului moscovit. Iar încercarea de a plasa în conflict calitatea de creștin ortodox cu cea de român este o eroare capitală – nu va duce nicăieri.

Dar, dacă ortodocșii ceva mai fanatici (dar curați din punct de vedre penal) și hoții cei mai slinoși simpatizează cu anti-occidentalismul lui Putin din motive diferite, văd ițindu-se în presa noastră o altă categorie de susținători ai ideii că ortodoxia ne slăbește în fața Rusiei. Sînt inamicii deja tradiționali ai Bisericii – cei care militează împotriva prezenței icoanelor și crucifixelor în spațiile publice, cei care militează pentru extragerea orei de religie din școli, cei care urăsc clerul și disprețuiesc pe credincioși în numele unei ”lumini” pe care ei o au și noi, ceilalți, cufundați în beznă, nu o vedem. Folosindu-se, de fapt, de sentimentele anti-ruse ale națiunii noastre, aceștia încearcă să blameze BOR pentru un păcat inexistent. Pe ei nu-i interesează, de fapt, nici Rusia, nici România, ci micul lor război cu credința ortodoxă. Lor, mai ales, ar trebui să le răspundă înțelept, dar consistent, Biserica.

Sever Voinescu

4 gânduri despre “Sever Voinescu: Este ortodoxia României o vulnerabilitate de care profită Rusia?

  1. Nu ortodoxia e problema ci cozile de topor si idiotii utili din BOR. Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove, aflată în jurisdicția Patriarhiei de la Moscova face jocul KGB si este folosita pentru indepartarea de Romania. BOR face prea putin pentru Mitropolia Basarabiei. Din pacate in BOR se manifesta atitudini proruse anti-romanesti si anti-occidentale neamendate de ierarhia clericala. BOR tolereaza pe Bogdan Stanciu, Dan Puric, Iulian Capsali si multi legionaroizi sau ecomarxisti. Asta este o realitate. Radu Duda deunazi mergea la Chisinau si se intretinea cu mitropolitul moscovit kgb de la Chisinau. Cred ca nu ar trebui bagata sub pres lipsa de actiune a BOR in Basarabia prin nealocarea de resurse si preoti puternici. Teama de mana lunga a kgb este prezenta in Dealul Mitropoliei.

  2. Sigur majoritatea covarsitoare a preotilor este antisovietica la fel cum e si majoritate a romanilor. Agentii si cozile de topor ar fi de cautat la varf, in administratie, in externe si in pozitii de influenta. De vazut cate carti scrise de ganditori rusi apar in librariile ortodoxe. Suntem invadati. BOR isi vede de micile constructii si coterii si tine capul in nisip. De teama!

  3. Cred ca nu ar strica o precizare clara din partea BOR – daca se poate, nu in termenii in care i s-a raspuns Sabinei Fati (desi e clar ca jurnalista nu avea dreptate, comunicatul BOR cu pricina a fost sub orice critica).

    Pe de o parte, BOR este tzinta unor tentative evidente de parazitare de catre agentura ruseasca. E plin internetul de bloguri „ortodoxe”, facute cu bani multi, e plin peste tot de carti de spiritualitate ruseasca (de parca s-au terminat autorii de orice alta nationalitate), e plin de ONG-uri „crestine” in care misuna prietenii Rusiei – v Pro Vita, Studentii pentru Viata, o multime de site-uri pro-life, doldora de Komov si de propaganda ruseasca de tot felul. Iar Puric, prietenul lui Dughin, e pus ambasador al orei de religie – de parca s-au terminat intelectualii ortodocsi din tara asta, si nu mai ramasese decat asta, care face o antanta „ortodoxa” cu satanistul-sef al Imperiului Raului.
    In plus, pentru cine umbla pe la biserica si cunoaste dinauntru acest mediu, e evident ca in ultimii ani s-au alterat profund relatiile ecumenice. Nu-ti vine sa crezi ca acum 15 ani, in Parcul Izvor, in prezenta Sfantului Papa Ioan Paul al II-lea si a Patriarhului Teoctist, multimea a scandat indelung, profetic, „UNITATE!” iar acum, practic, nu mai exista niciun fel de rugaciune in comun – dupa scandalurile provocate de grupari talibane din BOR impotriva IPS Nicolae Corneanu sau PS Sofronie de la Oradea, dar si multor altor intrigi si atacuri de acest fel.
    Daca asta nu e sforarie ruseasca, sa-mi spuneti mie Ayatollahul Khomeini! – uite, in Ucraina, imediat ce Maidanul a despartit apele, exorcizand factorul rusesc, ortodocsii si greco-catolicii au inceput sa se inteleaga mai bine ca niciodata in istorie!

    Toate aceste infiltrari, convietuiri si ambiguitati cu agentii de influenta ai Rusiei, care actioneaza in mediul bisericesc, ar trebui lamurite, pana nu iau proportii.
    Trebuie privite ca acte de razboi hibrid – componenta de razboi informational.
    Daca BOR nu face ce trebuie ca sa le cauterizeze, atunci serviciile ar trebui sa faca.

    Pe de alta parte, BOR este tzinta atacurilor din partea sectei ateiste, o minoritate leninista pe cat de restransa numeric, pe atat de fanatica.
    Schemele de actiune ale unor E Moise, Toma Patrascu etc sunt exact identice cu cele ale tovarasilor lor care fac aceste chestii in Occident de mai multe decenii.
    Iar campania anti-religie in scoli a fost sprijinita de o multime de „intelectuali” semidocti si infumurati, oameni recenti, inchinatori la progres – umpland spatiul pe contributors si pe alte site-uri de fitze cu parerismele lor de doi lei.
    BOR are o legitimitate istorica si culturala, civilizationala, de doua milenii, si o legitimitate sociala de aproape 20 de milioane de oameni. Nu ar trebui, asadar, sa arate nervozitate in fata acestui asalt al mustelor.
    Dar nu ar trebui nici sa se creada imuna la asemenea campanii pe termen lung.
    BOR ar putea profita de avantajul ca se confrunta cu ele cu o intarziere de 50 de ani fata de bisericile surori din Occident. Ar putea studia desfasurarea revolutiei culturale din Vest. Ar putea vedea care au fost atacurile, care tip de raspuns a avut succes si care nu. Si ar fi bine sa o faca fara complexe de superioritate duhovniceasca, sa nu-si inchipuie ca, daca altii inainte de BOR au pierdut batalii mari in razboiul cultural e pentru ca erau mai prosti sau mai pacatosi, mai „eretici”, etc.
    Daca BOR pierde teren in fata acestui tip de activisti, Romania poate ajunge in starea de decadenta morala din societatile postcrestine/si/sau islamizate din nordul Europei sau in stare de gramscizare culturala ca America Latina.

    In 2008, colegul VM si cu mine l-am vizitat pe Olavo de Carvalho. Ne-a spus atunci ca ar trebui sa ne asteptam in scurt timp la un asalt al revolutiei culturale de tip ateist-secularist / gramscist-frankfurtist impotriva crestinismului din tara noastra. Ne-a recomandat atunci patru carti, din care, a spus el, vom vedea, pas cu pas, cum s-au facut aceste lucruri in Occident, care au fost greselile Bisericii de acolo, care au fost raspunsurile cele mai potrivite, cea mai buna aparare, si cum a functionat, etc.
    Este vorba de:

    Foundations: Their Power and Influence – 1993
    by Rene A. Wormser
    http://www.amazon.com/Foundati.....0925591289

    Las puertas del infierno – 1995
    de Ricardo De La Cierva
    http://www.amazon.es/puerta-de.....8488787103

    John Cardinal Krol & the Cultural Revolution – 1995
    by E. Michael Jones
    http://www.amazon.com/John-Car.....0929891023

    False Dawn: The United Religions Initiative, Globalism, and the Quest for a One-World Religion – 2005,
    by Lee Penn
    http://www.amazon.com/False-Da.....159731000X
    http://www.leepenn.org/FalseDawn_np.pdf

    Le recomand si eu, cu caldura, celor interesati sa afle cum s-a dat asaltul impotriva Bisericii in alte tari si ce se pregateste, sau deja e in desfasurare, si pt spatiul nostru, romanesc.

    Concluzie:
    BOR are preoti buni, are credinciosi buni, multi, are viata de credinta si de rugaciune, are sfinti, are martiri, are resurse intelectuale – are cu cine castiga confruntarea cu Raul: cu rusii „ortodocsi” (mandri de Lenin si Stalin) si cu ateii militanti (de care ar fi mandri Lenin si Stalin), dar si cu propriile sale slabiciuni.
    Da, pentru ca BOR are si vulnerabilitati, si personaje nelustrate/corupte/infiltrate/santajabile, si complicitati nepurificate din trecut si din prezent, complicitati care nu vor ramane fara consecinte. Iar vremurile sunt tulburi si incercarile nu vor lipsi.

    De felul cum va gestiona BOR aceste lucruri depinde viitorul Romaniei, adica al tuturor romanilor, inclusiv al nostru, al greco-catolicilor, al altor crestini care nu sunt BOR, al evreilor, si al tuturor romanilor, indiferent ce cred ei sau nu cred.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.