Newsweek: Întoarcerea triumfală a lui Hayek

    Print Friendly, PDF & Email

    Newsweek a înţeles că data de 2 noiembrie 2010 – când alegătorii americani au spus nu politicilor obamiste şi au trimis în Camera Reprezentanţilor o majoritate republicană foarte ostilă deficitului bugetar în creştere – reprezintă un punct de cotitură în politica economică şi financiară a ţării. Articolul lui Rushir Sharma „Întoarcerea trumfala a lui Hayek” nu ar putea fi restrâns doar la spaţiul Statelor Unite. Este un moment de reevaluare şi pentru decidenţii politici şi financiari europeni, de aceea am considerat necesar să vi-l supunem atenţiei.

    Întoarcerea triumfala a lui Hayek

    Anul trecut opinia consensului a fost aceea că suntem cu toţii keynesieni. Practic, toţi cei care scriau comentarii economice au crezut că soluţia lui John Maynard Keynes pentru Marea Criză – mari cheltuieli guvernamentale pentru resuscitarea economică – a fost de asemenea răspunsul pentru căderea economică globală. Primele fisuri în consens au apărut la declanşarea crizei fiscale din Grecia la începutul acestui an. De-a lungul lumii dezvoltate, criticii au început să argumenteze că nivelul cheltuielilor guvernamentale a atins punctul în care rezultatele infirmă investiţiile şi că se producea o recuperare anemică de care beneficiau grupuri cu interese speciale. Şi electoratul a ascultat. Din Europa până în Statele Unite, votanţii i-au recompensat pe candidaţii focalizaţi pe disciplină fiscală şi pe reducerea intervenţiei guvernamentale, iar keynesianismul şi-a pierdut rapid locul de favoare.

    O excepţie cheie a fost Ben Bernanke, preşedintele US Federal Reserve. Nemulţumit de recuperarea graduală şi de rata înaltă a şomajului, a lăsat să se înţeleagă că s-a gândit că o stimulare mai mare era în regulă, dar realizând că aceasta nu era între cărţile de joc ale Congresului, s-a decis să ducă activismul monetar la un nou nivel prin oferirea unui angajament fără o limită prestabilită de a pompa în sistem cât de mulţi bani este necesar pentru a atinge ţintele mandatului dual al Fed, acela de maximizare a numărului locurilor de muncă şi de stabilitate a preţurilor. Este pentru prima dată când un director al Fed a spus explicit că politica monetară poate să fie motorul turbo al remontării economice. Bernanke spune că Fed-ul face tot ceea ce Milton Friedman ar fi dorit ca acesta să facă. Friedman, părintele monetarismului, a argumentat că Marea Criză a fost în mare parte rezultatul unei contracţii majore în oferta de bani, iar că un asemenea rezultat economic sever ar fi putut fi evitat dacă Fed-ul ar fi menţinut stabilă oferta de bani.

    Publicul nu e de acord cu asta. Sunt două motive pentru care există o reacţie negativă în creştere faţă de activismului monetar al Rezervei Federale. Este din ce în ce mai clar că Rezerva Federală poate tipări câţi bani vrea, dar nu controlează unde anume ajung aceşti bani. Chiar din momentul în care Rezerva Federală a început să vorbească despre permisivitatea cantitativă în aceasta vară, perspectiva unor câştiguri băneşti facile a crescut preţurile comoditatilor şi a acţiunilor pieţelor emergente iar Wall Street-ul zumzăie de conversaţii despre “balonul următor de crestere”. În al doilea rând, activismul monetar suferă de aceeaşi greşeală fundamentală ca şi keynesianismul, prin aceea că îi protejează ineficient pe jucători în locul unei injecţii de reînnoită vigoare în economie. Într-o declaraţie elocventă despre gândirea Rezervei Federale, Brian Slack, membru al Fed-ului din New York a spus că dacă norocul ar surâde, permisivitatea cantitativă va lucra ca să ţină “preturile proprietăţilor mai mari decât ar trebui să fie” şi că asta ar adăuga la bogăţia domestică. Acesta este motivul pentru care poate fi atât de impopular programul de stimulare: deseori de el beneficiază bogăţii (care dispun de o parte disproporţionată din proprietăţile supuse creşterii preţurilor, cum ar fi acţiunile) şi îi costă pe săraci (care sunt loviţi în principal de creşterea concomitentă a preţurilor la hrană şi energie).

    Într-un semn al timpurilor, unele dintre cele mai populare videouri de pe YouTube din acest an sunt satire despre politicile economice; ultimul satirizează Rezerva Federală în mijlocul unui sentiment crescut că decidenţii politici execută ceea ce economistul Friederick Hayek numea „vanitatea fatală” în micromanagementul ciclurilor economice. Hayek ura politica intervenţionistă de orice fel. Keynes, Friedman şi Hayek au fost farurile a trei dintre cele mai influente şcoli de gândire economică din ultimul secol. Hayek a fost asociat şcolii austriece, cu ascendenţă în secolul al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, care susţinea că sectorul privat trebuie să fie lăsat liber să se reajusteze în perioadele de descreştere economică. Credinţa în puterea de curăţire a pieţelor a servit cu bine Statele Unite în secolul XIX, când economia ieşea mai puternică după fiecare recesiune, dar a fost dusă prea departe într-o politică amestecată de taxe înalte şi bani ce se obţineau cu greu care a declanşat Marea Criză şi emergenţa keynesienilor.

    Keynesianismul şi monetarismul suferă acum o distorsiune similară. În perioade de boom economic, probabil că Keynes nu ar fi susţinut niciodată mari deficite guvenamentale, ca acelea care au condus la criză datoriei curente de la noi. La fel, Friedman nu ar fi sprijinit noua utilizare a politicii monetare ca o unealtă pentru ingineria expansiunii, mai curând el ar fi folosit-o ca o atenuare a durerii în timpuri de descreştere economică.

    Pervertirea sistematică a gândirii lui Keynes şi a lui Friedman conduce acum la o cădere a moştenirii lor, lăsând-ul încă o data pe Hayek să trumfe.

    Articol scris de Rushir Sharma pentru Newsweek pe 28 noiembrie 2010.

    41 de gânduri despre “Newsweek: Întoarcerea triumfală a lui Hayek

    1. Politicile economice keynesiene sunt greşite – video

      Cheltuielile de consum, în general, sunt o consecinţă a creşterii nu o cauză a ei. Acesta este mesajul Centrului pentru Libertate şi Prosperitate care printr-un clip video scurt ajută la explicarea modului în care se poate a obţine mai multă prosperitate. Milton Friedman a luat premiul Nobel demonstrând că Rezerva Federală a creat şi a perpetuat Marea Criză economică mondială. Hiwa Alaghebandian de la Centrul pentru Libertate şi Prosperitate nu va lua niciun premiu, dar încearcă să ne amintească despre epocă Reagan, când stimularea economică a venit prin retragerea statului din economie, nu prin acapararea ei.

    2. Francesco:

      Articolul nu explica de ce Hayek a avut dreptate, si de ce Tea Party si libertarienii de sorginte liberala clasica l-au resuscitat ca magister economicus in vremurile de azi.

      Thomas Sowell explica cel mai bine gindirea lui Hayek intr-o serie de articole de la Townhall, publicate sub titlul „The Money of Fools”:

      http://townhall.com/columnists.....prediction

      http://townhall.com/columnists.....ls_part_ii

      http://townhall.com/columnists.....s_part_iii

      http://townhall.com/columnists.....ls_part_iv

    3. Corect si binevenit comentariul tau! Cristina, articolul din Newsweek nu sufla o vorba despre Tea Party, protestul civic american impotriva politicilor guvernamentale de suprataxare a muncii si initiativei.
      Dar sa-ti spun drept, nici nu ma asteptam ca Newsweek sa faca un asemenea salt. Era prea mult si prea repede pentru o astfel de publicatie.
      Sa credem mai mult ca pasii marunti vor conduce la calea cea dreapta.

    4. costin:

      Genial! Multzam din suflet. Am ris cu lacrimi. E comedie, dar comedie inalta, serioasa, care prinde esenta diferentei dintre Keynes si Hayek,.

    5. Francesco @ 4:

      Poate o parte a explicatiei ca Newsweek a publicat un asemenea articol e ca e falit–nimeni nu-l mai citeste–,a fost vindut de patronul The Washington Post, Inc. unui tip pe nume Sidney Harman–si incearca sa-si schimbe imaginea in tranzitie.
      Aminteste-ti ca, pe la inceputul anului, Newsweek a publicat un numar cu titlul in majuscule pe coperta si cu un editorial care declara, in esenta, ca socialismul in SUA e inevitabil:

      We’re Are All Socialists Now.

      http://www.newsweek.com/2009/0.....s-now.html

      Vinzarea a cerut, semnificativ, demisia sinistrului papagal de propaganda fara nici o contributie jurnalistica de valoare, editorul Jon Meacham, autorul articolului de mai sus, si a intregii sale echipe.

    6. Socialismul in actiune:


      http://www.realclearpolitics.c.....tance.html

      Ce ni se da azi? Ajutoare pentru caldura de la guvern/Obama. E de observat ca toti aplicantii sunt femei negre tinere, bine imbracate, bine hranite, care declara ca au 2-3-6 copii in grija, dar care nu se califica pentru categoria perfect rationala de „oropsiti/dezmosteniti ai soartei”,ca batrinii ramasi singuri, fara nici un ajutor?
      Tatii copiilor sunt absenti de la pomana lui Obama . Oare de ce?

    7. Nea @ 9:

      Asa e. Ca si Time Magazine, si The New York Times.

      Ma duceam la biblioteca Ambasadei SUA in anii ’80 ca sa iau ultimile numere ale revistelor(eliberata de teama, ca Secu ma stia deja) si sa le pasez prietenilor si cunostintelor insetati de informatie si analiza buna, inclusiv–ce ironie!–unui general celebru de contra-info al lui Ceausescu iesit la pensie/citeste „dus la pasune”, dupa fuga lui Pacepa, dar dedat la informatie de calitate, la care avusese acces liber ani de-a rindul, si care s-a vazut pus in situatia de a se multumi cu Scinteia, Romania Libera, si TV.

    8. Nea @ 9:

      Nu stiu cind a inceput declinul revistelor astea, si al ziarelor de calitate exceptionala , odinioara, ca The New York Times si The Washington Post. Stiam orientarea lor de stinga, dar pastrau, pe vremuri, un echilibru. Plus ca aveau comentatori de literatura si arte extraordinari.
      Ajunsa in America si luata de valurile vietii omului de izbeliste, n-am mai urmarit decit evolutia ziarului local, The Washington Post, a carui curba e aproape identica celorlalte enuntate mai susa: informatii de politica si de evenimente sociale si culturale picurind de opinie tendentioase de stinga, o anatema in jurnalismul clasic–daca a mai ramas ceva din el (vezi „We’re all Socialists Now!)”) reportaje de investigatii la fel de tendentioase, unele intimplate mai inainte de a ajunge eu aici, ca imensa frauda jurnalistica narata aici:

      http://en.wikipedia.org/wiki/Janet_Cooke

      A urmat plagiatul lui Jayson Blair de la The New York Times:

      http://en.wikipedia.org/wiki/Jayson_Blair

    9. Odata cu plecarea lui Meacham si a mult mai celebrului Zakaria, Newsweek s-a debarasat de doi socialisti declarati. E posibil sa-si revina, pentru asta trebuie sa inceapa sa dea mai multa importanta zonei de „news” si sa renunte la editorialele care ajunsesera sa ocupe jumatate din revista.
      In orice caz, odata cu aterizarea lui Zakaria la Time se strica si revista aia, mai mult decat era deja ….

    10. Ben Bernanke nu se lasa! In emisiunea 60 de Minute de pe canalul CBS ca din cauza economiei ca Fed-ul trebuie sa investeasca mai mult de 600 de miliarde in obligatiuni ale statului american…
      Criza se pare ca se muta si in Ungaria vecina, al carei rating a fost scazut de Moody.

    11. Obama este un tradator! Toata floarea progresista de la MoveOn.Org si DailyKos (plus „obiectivii” de la Washington Post si NYT) s-a facut neagra de suparare. Doliu mare.

    12. Pura comedie!
      Sper ca nimeni aici nu se lasa dus de nas. „Tradarea” e o iluzie; e stricta tactica electorala, o pregatire pentru reluarea asaltului in 2012. Strategii i-au soptit lui Obama ca, in conditiile economice curente, nu poate cistiga o revenire la taxele de dinainte de Bush, dar ca lupta de clasa dintre „saraci” si „bogati” poate fi un capital ideologic electoral promitator pentru 2012.

      O spune Obama insusi:




      Please embed. Epocal!

      Cei ce se simt „tradati” sunt Brizovenestii si Farfuridii–zaharisiti sau nu–care n-au fost invitati la sedinta de „tradare”, stingistii anti-capitalisti, pro-proletari, multi-culturalii din elitele politice/financiare/academice /mediatice care n-au avut o singura slujba adevarata in viata lor, elite pe care de data asta nu le-a consultat nimeni, ca de-aia sunt elite, sa li se ceara parerea.

      Mai e si

    13. Panseluța, mulțumesc de intervenție, chiar doream să postez video-ul ăsta.

      Am o singură obiecțiune, nu e „iepocal” cum zici, ci foarte previzibil, într-un cuvînt, pe bine-știuta linie Obaminabilă! 🙂

    14. apropos ca e mare tevatura acum cu taxele.
      cand vine vorba de taxe – studentii par a nu mai fi chiar asa de atrasi de socialism, chiar daca la un moment dat sunt asa de atrasi de ideea ca altii sa le plateasca cursurile.
      http://hotair.com/archives/201.....tion-cuts/
      ce se intampla insa cand „altii” nu mai au bani sa plateasca?
      cand „problema cu socialismul este ca la un moment dat se sfarsesc banii altora”?

    15. Cei ce se simt “tradati” sunt Brizovenestii si Farfuridii–zaharisiti sau nu–care n-au fost invitati la sedinta de “tradare”, stingistii anti-capitalisti, pro-proletari, multi-culturalii din elitele politice/financiare/academice /mediatice care n-au avut o singura slujba adevarata in viata lor, elite pe care de data asta nu le-a consultat nimeni, ca de-aia sunt elite, sa li se ceara parerea.

      ce se intampla insa cand “altii” nu mai au bani sa plateasca?

      E o vorba ca „de ce ti-e frica nu ai cum sa scapi”. Pentru fricosi (socialisti) a venit momentul adevarului. Ei se tradeaza pe ei insisi tot timpul, chiar fara sa-si dea seama. Acum urmeaza sa simta pe pielea lor.

      Spectrul doctrinelor politice e un cerc, asa e. Insa doar capitalismul e in varful piramidei.

      🙂

    16. Piparus @ 19:

      Tevatura devine circ bizar:
      Obama il cheama de urgenta pe Bill Clinton sa-i sustina pactul cu republicanii in fata democratilor nevricosi sau nifilisti, tine un mic speech, dupa care se scuza ca nu poate sta la toata conferinta de presa, ca nevasta il asteapta la o petrecere de Craciun. Dumnezeul Obama dispare, se oculteaza, in timp ce Bill Clinton redevine Presedinte ad hoc al SUA.
      http://www.realclearpolitics.c.....ntrol.html

      Please embed. Iepocal!

    17. Cristina, am incercat sa embed, dar se pare ca nu exista aceasta optiune la RealClearPolitics…. o sa embed putin mai tirziu toata aparita, vaz ca WhiteHouse.gov au pus pe YouTube o varianta de juma de ora

    18. da cristinus, am vazut si am ris.
      chiar iepocal cu zah one prea bizi.
      ma rog, un semnal bun ar fi ca poate il impinge clinton catre centru.
      sper.

    19. +: nu mai stiu pe unde am citit, dar se pare ca alesii tea party au cam dat’o la intors in ce priveste earmarks si cheltuielile.
      e adevarat cristinus?

    20. dr pepper:

      Tea Party se opune fondurilor numite „earmarks” aprobate de Congres pentru proiecte speciale, uneori scutite de taxe, unele legitime, dar din care se adapa de decenii delegatii pentru a finanta „pet projects” in circumscriptia lor: renovarea liceului pe care l-au absolvit, constructia unei aripi de spital care le va purta numele in eternitate (dupa lege, ilegal, ca nu ai voie sa folosesti banii contribuabililor ca sa te slavesti), rasplatirea finantatorilor locali ai campaniei electorale prin contracte babane cu statul.

      Adica, sursa perpetua de coruptie.

      Bachmann si Steven King au fost sustinuti de Tea Party, intr-adevar, dar erau deja delegati in Congres pe ramura republicana si deja minuitori de fonduri care sa aduca sunca, cirnatii si vinul acasa.
      Banuiesc o revolta Tea Party impotriva lor daca tipii continua sa abjure principiile conservatismului fiscal.

      Promit sa ridic problema la intilnirea de marti, cind il avem ca invitat pe omul asta:

    21. @Cristina,
      Mi se pare interesant acest Tito the Builder. Sorry, la ultimul embed am dat peste o lista si am ales acest video in care Tito the Builder este alaturi de sotia sa.

    22. Francesco:

      Buna alegere. Multzam.
      Habar n-aveam ca Tito are o sotie evreica, si ca se identifica cu ea, cu copiii sai, pe care-i numeste „evrei”, si cu soarta Israelului.
      Motiv in plus sa abia astept sa-l cunosc.
      Ce-mi place la Tito e asumarea, deplina, a libertatii de constiinta si de expresie ca cetatean al Americii. Are ceva de zis, in urma experientelor socialiste din America Latina, se exprima clar –nu pare intimidat de accentul gros, si bravo lui–si crede ca nimeni nu are dreptul sa-i puna botnitza aici, ca in Venezuela sau Cuba.

    23. Francesco:

      Superba definitie a comunismului, din gura lui Tito:

      What they want to do is that they want to keep you down there on the bottom so that they could stay on the top….By giving you people crumbs over there they pretend that they are gonna be OK , OK little guy, little poor guy, you stay down there, we throw you something, and that something is gonna keep you happy, and then you don’t question… that’s what they want to do to you to keep you down there so that they continue the power…

    24. Ultima ora, o victorie de moment:

      http://www.breitbart.com/artic....._article=1.

      Amenintat cu citirea, integrala, pe podiumul Congresului, a propunerii de legislatie numita Omnibus Bill –in jur de o mie de pagini–initiata de Senatorul DeMint, Sobolanul Harry Reid, seful majoritatii democrate din Senat, a cedat nervos–sau strategic–si a retras bill-ul. Ideea lui deMint era perfect logica: intr-o democratie reprezentativa nu poti vota o lege uriasa pe care nimeni, nici macar reprezentantii boborului, n-au cititit-o. Deci urma citirea integrala a propusei legislatii, care ar fi luat cine stie cite zile si ar fi paralizat, practic, Congresul. Geniala miscare.

      Omnibus ingloba raminerea la ratele de taxare de pe vremea lui Bush (mincinos numite „tax cuts”) dar strecura, pe ici pe colo, peste sase mii de „earmarks” preferate de un congresman sau altul in statul de bastina (ca studii despre reglementarea populatiei de castori in Carolina de Nord sau a somonilor in Nevada (!!!) ) si alte cheltuieli oneroase in valoare de peste un trilion de dolari, ceea ce inseamna noi imprumuturi, noi datorii la chinezi, tiparire sporita de bani, inflatie, etc.

      Urmeaza sa vedem ce se intimpla cu „Don’t Ask Don’t Tell” si „Dream Act”.

    25. Excelent, Panseluța, tocmai dădusem și eu peste asta, hai să avem încredere în „lupii tineri”, să nu uităm nici Guvernatorii nou(sau recent)-aleși, la mine în NJ Christie face minuni, semne bune (de) Anul(-)are a paranoiei pro(bama)greșiste 🙂

    26. Pataphyl:

      N-am avut timp la slujba sa ma uit la e-mail, dar, ajunsa acasa, am aflat ca Tea Partiers din zona mea facusera o chemare la arme:

      Patriots: Tea Party Express has representatives trying to read the Omnibus Bill which has just become available. However they could only get one copy and thus need people on site to help with reading it. There is a woman named Amy Cremer who is in the Russell Senate Building doing this reading. Volunteers are needed to help with this effort with the objective of educating people re what’s in it. Ms Cremer is in room SR342 and can be joined by calling from the entrance lobby. Also her contact numbers are 770-878-0024 and 678-495-8271. This bill is a horror–one of our members has used the phrase „giving us the finger” by completely ignoring the election results. If you can go to DC please call Amy at one of the above numbers to establish contact and arrange when you can be there. The Russell building is on Constitution between First St and Deleware Av best reached by Metro at Capitol South station (Orange and Blue lines). If you can please help.
      AJ

      Ce dulce ar fi fost sa am sansa sa citesc, cu accentul meu est-european, pasaje din legislatia asta profund corupta, menita sa distruga SUA pe formula neo-comunista.

      In final, Sobolanul a cavat mai repede decit ne-am asteptat.

    27. Copii:

      O lectie extraordinara de economie politica tinuta aseara de Mark Levin in programul sau radio, a propos de saraci, bogati, clasa de mijloc, milionari si bilionari.
      Mark expune manipularea limbii si a conceptelor economico-sociale de catre neo si paleo-marxisti pentru a demoniza clasele de mijloc productive, generatoare de bogatie si slujbe, baza societatii in SUA. Saracirea clasei de mijloc muncitoare e adevarata tinta a marxistilor. Bilionarii sunt praf de aruncat in ochii prostilor, „straw men”; numeric sunt infimi, si in majoritate ideologic stingisti, prieteni ai lui Obama, „fellow travelers”.
      Chiar daca bilionarii ar plati 100% din venit in taxe, averea lor reala nu ar fi atinsa.

      E un program care trebuie, trebuie ascultat de cit mai multi.

      Trimit linkul la arhiva programului lui Mark din Dec. 16, unde vi se explica procesul de download. Partea cea mai interesanta e in ora a 2-a.
      Ii rog pe cei priceputi sa posteze audio-ul din ora a 2-a :

      http://www.marklevinshow.com/s.....?id=32930#

    28. Cristina, nu se poate posta doar audioul din ora 2. E un singur fisier audio care acopera tot programul. Voi posta insa acest mic clip cu lectia de capitalism pentru cretinul de Bill Gates… intarire a ceea ce spuneai despre miliardarii americani, marea majoritate stangisti piosi.



    29. emil:

      Multzam frumos. Clipul e tare.
      Sper ca cei care ne citesc sa se duca la link si sa asculte programul intreg al lui Mark.
      Ar fi interesanta o discutie despre boala psihica ce-i afecteaza pe cei care „s-au ajuns” in sistemul libertatii de initiativa, inovatie, de piete libere, dar il reneaga si chiar incearca pervers sa-l submineze, cum face Soros.

      E, oare, un sentiment, prost plasat, de vina a succesului fabulos?

      E, poate, o dorinta de a „da bine”, de a-si rascumpara „pacatul” si cistiga „stima” elitelor intelectuale care domina viata politica, mediatica si academica in Vest, care dispretuiesc capitalismul a priori, si deci ii dispretuiesc si pe ei, marii capitalisti, chiar daca, in munca noilor capitalisti ca Gates si Jobs si Turner nu mai poate fi vorba de exploatarea proletariatului, ca in vremurile capitalismului clasic, asa-zis „salbatic”, elite care sunt ele insele profund dependente de succesul capitalismului, platite din taxele maselor de nespalati-nescoliti?

    30. Pentru Gates si altii ca el care au avut succes extraordinar dar mai zero studii superioare (Gates este un dropout de la Harvard, dintr-un program preparatoriu pt inrolarea in programul propriu-zis de studii juridice) este o buna ocazie de a se da „telectuali”. De a fi acceptati in stratosfera luminatilor care nu au produs nimic toata viata si dispretuiesc profund creativitatea practica si succesul „nemeritat” pe care il permite capitalismul. Desigur nemeritat, capitalismul are defectul de a nu rasplati coteriile care se lauda si citeaza intre ele in circuit inchis.

      PS
      Practic, Gates si-a trait traiul si mincat malaiul, este fara griji pentru restul vietii si se poate dedica in liniste masturbarii telectuale. Are de recuperat, fata de onanistii profesionisti din universitati, presa si Hollywood, dar are si timp berechet in fata.

    31. Dubla taxa de mostenire e perfect valabila, spune tovarasul Barney Frank, comisar de Massachusetts, pentru ca mostenitorii n-au muncit pentru averea primita.
      Pentru lamurirea conceptului de „avere” in cazul unui fermier, sa zicem, care are o ferma mostenita in valoare de circa $5 milioane, pentru care decedatul a platit toata viata taxe de venit, de proprietate, etc., etc., dar care nu are cash si lichiditati in banca pentru a plati taxa de mostenire, numita si „death tax”, singura solutie e sa puna ferma la mezat.

      In mintea comunista a lui Barney Frank, furtul proprietatii private de catre Stat e normal si moral. In aceeasi logica, orice mostenire de la parinti sau rude e furt automat din averea Statului, fie ca sunt trei plapumi, trei purcei si cinci gaini, sau o ferma de 50 de oi/vaci/cai.

      Abia astept momentul in care Barney va fi jefuit pe o strada prost luminata din Boston sau casa ii va fi sparta de „oprimati”, si toate valorile furate.
      Crede cineva ca Barney nu va face plingere la Politie pentru a-si recupera bunurile?



      Please embed.

    32. Corectie la:

      Pentru lamurirea conceptului de “avere” in cazul unui fermier, sa zicem, care are o ferma mostenita in valoare de circa $5 milioane, pentru care decedatul a platit toata viata taxe de venit, de proprietate, etc., etc., dar care nu are cash si lichiditati in banca pentru a plati taxa de mostenire, numita si “death tax”, singura solutie e sa puna ferma la mezat., vedeti postarile mele de mai sus.

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.