Homo erectus, Omul de neandertal, Omul modern sau sapiens şi …Omul Ţeavă. De la homo erectus la omul ţeavă aproape două milioane de ani de evoluţie. Dacă primii sunt cunoscuţi, cel puţin datorită sonorităţii numelui, puţini sunt cei care ştiu unde şi când a apărut prima dată omul ţeavă.
De n-ar fi fost comunismul Omul ar fi rămas numai sapiens şi probabil nu s-ar fi simţit realizat pe deplin. Aşa însă numai şi numai datorită lui au apărut în prima ţară comunistă din lume oamenii ţeavă. Ei au crescut odată cu ţara, ca număr. La început au fost cateva zeci de mii, în scurt timp câteva sute de mii, ca după numai câţiva ani, milioane şi milioane de oameni ţeavă să populeze teritorii intinse. Au fost creaţi din oameni sapiens, în niste laboratoare uriaşe, numite lagăre de concentrare, inventate de marele Lenin, acesta aducându-şi astfel o contributie decisiva la apariţia şi dispariţia oamenilor ţeavă.
Am putea spune, fără să exagerăm, că primele realizări de marcă ale societăţii sovietice în drumul ei spre împlinirea visului de aur al întregii omeniri au fost CEKA, lagărele de concentrare şi oamenii ţeavă. Dacă îl adăugăm şi pe homo sovieticus (himera leninistă devenită realitate), lista de realizări este completă.
Contribuţia oamenilor ţeavă la edificarea societăţii comuniste, a imperiului sovietic, a fost decisivă. La început, în primii ani, ei erau recrutaţi din rândurile oamenilor sapiens, duşmani ai comunismului, versurilor lui Maiakovski fiind nu numai lirică ci şi strategie:
“ Şi cel care astăzi nu cântă cu noi,
Acela-i contra noastră!“
Mai târziu duşmanii fiind exterminaţi, recrutările s-au făcut chiar din rândul coriştilor!
Oamenii ţeavă aveau nevoie de extrem de puţine lucruri pentru a-şi face datoria şi lucru de necrezut azi, li se dădea chiar mai puţin decât aveau nevoie. Erau foarte mândri de acest lucru şi din cauza asta afişau cu orgoliu lozinca: “De la Noi – totul, Nouă- nimic!“. Nu primeau, de exemplu, îmbrăcăminte sau încălţăminte. Le luau de la cei morţi pentru că cei morţi plecau pe ultimul drum fără haine: triumful nud şi hâd al comunismului; deposedarea celor morţi de haine, ultima lor propietate! Ei au fost, am spune azi, precursorii utilajelor şi echipamentelor industriale şi agricole de mai târziu.
Unii poate îşi pun întrebarea: cum s-au putut obţine oameni ţeavă din oameni sapiens? Hrana a fost factorul decisiv, sau mai degrabă, lipsa ei. Hrana era puţină şi în stare lichidă, astfel încât “omul se transforma într-o ţeavă cu sens unic şi alimentele ies din el exact sub forma în care au fost înghiţite“, ne spune Soljeniţîn care înainte de a deveni Marele Soljenitin a fost pentru o vreme un om ţeavă obişnuit.
400 grame de pâine şi două blide cu zamarcă primea fiecare om ţeavă, dacă şi numai dacă realiza norma zilnică, adica: 2 metri cubi de rocă granitică de concasat şi de cărat cu roaba la 100m distanţă sau 800 puduri minereu/zi/om, adică 12800 kg, ziua de muncă fiind vara de 16 ore. În ocnele ţariste raţia era de 1,6kg pâine, 450gr carne şi 250gr crupe/zi, pentru o norma de 3 puduri minereu /zi. Societatea ţaristă, o societatea arhaică, incapabilă să creeze oameni ţeavă!
Dovada că oamenii ţeavă erau superiori oamenilor sapiens era că puteau ingurgita orice sau aproape orice: carne de câine, şobolan, balenă, morsă, delfin, foca, cal mort, om (preferabil fesele) şi broaste, rame, gandaci, şerpi, excremente de animale, licheni, oase de peste, zgarciuri, coji de cartofi, solidal şi argila de mare. Ce mâncare este solidalul? Păi nu-i mâncare ci lubrifiant pentru roţile roabelor, iar un grup de oameni ţeavă putea hali o jumătate de butoi intr-o zi! Şi argila de mare? Să-l lăsăm tot pe Soljeniţîn să raspundă:
“- Argila de mare. Nu e interzisă de medici. Bine nu-ţi face, da’ nici rău. Molfăi un chil pe zi ca adaos la raţie şi chipurile, te-ai ghiftuit. Căutaţi şi voi. E câtă vrei prin cărbune.“
Nu-l ascultaţi şi nu faceţi asta acasă. Argila de mare o pot hali cu poftă şi fără riscuri numai oamenii ţeavă.
Nu trebuie să ne mire că în condiţiile acestea, visul, singurul vis al omului ţeavă era “Să mănânc odată pâine neagră pe săturate şi să mor“. Acest vis îl aveau şi mulţi oameni sapiens sovietici. Milioane de ucrainieni ar fi putut depune mărturie. Au murit de foame visând!
“Omul, cel mai preţios capital“, spunea Marx, arătându-şi preţuirea faţă de capital, chiar dacă numai sub forma lui umană. Un adevărat om de dreapta, am putea spune dacă l-am compara cu cei doi discipoli asiatici, Lenin şi Stalin, care urau nu numai capitaliştii, ci şi capitalul, indiferent de forma lui. De altfel, sub stăpânirea celor doi, Marx ar fi fost considerat un burghez periculos şi şi-ar fi găsit sfârşitul într-un lagăr de concentrare ca om ţeavă, alături de zecile de milioane de oameni ţeavă care au încercat să rămână în viaţă construind comunismul.
“Munca te ucide, dar să scapi cu viaţă poţi numai muncind“, capitalul uman a primit o grea lovitură sub acestă lozincă în ţara bolşevismului glorios; 250 de mii de oameni ţeavă au murit în douazeci de luni la construcţia Belomorkanal-ului şi acesta a fost doar unul din sutele de locuri în care acesta lozinca avea putere de lege.
Rezervaţiile de oameni ţeavă, lagărele de concentrare erau vizitate din când în când de oameni sapiens care veneau din ţări în care comunismul, şi ca urmare, omul ţeavă, nu era cunoscut. După o astfel de vizită, Lincoln Steffens, un jurnalist american, a exclamat entuziasmat: “Am fost în viitor; funcţionează!”. ” Viitorul“ lui Steffens s-a dovedit însă, în momentul în care a început să funcţioneze, un cosmar atroce pentru popoare întregi din Europa şi Asia.
Astazi civilizaţia comunistă a oamenilor ţeavă a dispărut. Comunismul nu mai este şi nu mai sunt nici cei care au crezut în el. Adică, fizic, mai sunt printre noi dar nu mai cred, sau aşa se zice şi în asta trebuie sa credem cu totii. Astăzi în civilizaţia de consum şi divertisment despre oamenii ţeavă nu se mai vorbeşte. Nu răscoliţi trecutul; veţi da peste osemintele lor! Oamenii sapiens bine dispuşi, nu trebuiesc îngroziţi şi nici unele “constiinţe“ deranjate. Rezervaţiile în care au trăit şi au murit oamenii ţeavă sunt considerate glamour sau cool, în timp ce Gaza, staţiunea de odihna de pe malul mării, este etichetată de foştii comunişti şi urmaşii lor, drept un îngrozitor lagăr de concentrare! Gaza, lagăr de concentrare! Sintagma ni-i arată pe oamenii sapiens de azi la fel de inteligenţi şi sensibili ca înaintaşii lor din urmă cu o sută şi ceva de ani. Aceia criticau ocnele ţariste, adevărate staţiuni de odihna faţă de lagărele de concentrare de mai tarziu. De altfel mai toţi au scăpat din primele, pentru ca să moara în celelalte, transformându-se din “cel mai preţios capital“, în oameni ţeavă şi părăsind această lume la fel de goi precum intraseră în ea. Se înşeală deci cine crede că oamenii sapiens inteligenţi, sensibili şi anistorici, nu pot deveni la rândul lor oameni ţeavă, pentru că “ A lagher comme a lagher !’’
Romanian
13 comentarii
Israelianca
21 iunie 2011„A lagher” – genial.
Intr-un documentar despre lagherele sovietice, un fost detinut definea diferenta dintre cele de drept comun si cele politice – prezenta pisicilor. Detinutii politici nu mincau pisici.
ateu
21 iunie 2011Observati cu atentie urmatoarea asimetrie: mass-media si cam intreaga cultura post-1945 considera „trendy” a critica tot ce considera de Dreapta (adica cam tot ce inseamna Ordine) si a proslavi sau macar a trece sub tacere tot ce e de Stanga (adica promotor al Haosului).
Un exemplu concret: de asta a fost „trendy” emiterea de sanctiuni dure pentru Africa de Sud in anii ’80, dar fereasca zeul progresist sa bagi sanctiuni tarii actuale, unde un sondaj releva ca 1/4 din populatie au violat, violul este un hobby ca oricare altul (chiar si al bebelusilor), criminalitatea este per ansamblu extrem de ridicata, etc. Evident insa ca pentru progresisti rasismul si lipsa de egalitate din timpul Apartheidului sunt crime capitale impotriva doctrinei egalitariste, chiar daca societatea de atunci macar aducea simtitor cu un stat prosper, in care domnea civilizatia europeana.
Apartheidul nu e fara de pacat: in loc sa-i lase pe negrii tribali in pace in tarile (sau rezervatiile) special create pentru ei si sa-i lase sa construiasca acolo aeroporturi si zgarie-nori daca pot (desi, in practica, mai mult ca sigur ar fi fost vorba doar de niste colibe cu acoperisuri de paie), albii au considerat de cuviinta sa-i ia drept servitori si sa le permita accesul in orasele civilizate. O data ce conducerea rasista a cedat sub presiunea sanctiunilor SUA, negrii au preluat instant conducerea si a inceput tribalizarea unei tari relativ prospere anterior.
Tot asa este „trendy” sa critici Israelul si sa aperi Palestina – pentru ca Israelul e de dreapta si refuza cu incapatanare egalitarismul, preferand sa-si pastreze statul national si sa-i excluda pe cei ce nu doresc bunastarea cetatenilor sai. Dupa mine, orice ateu ce sprijina palestinienii in detrimentul Israelului are un defect la creier. Nu inteleg cum un om poate sa ia partea celui care l-ar ucide daca i-ar afla identitatea, in detrimentul celui care l-ar tolera.
Stangistii stiu foarte bine sa descifreze cine e mai „de-al lor”, pro-haos: de asta Obama a tacut malc in timpul protestelor iraniene antiteocratice, iar acum a pornit la razboi impotriva regimului Gaddafi (Gaddafi e de dreapta relativ la islamistii din Benghazi).
calehari
21 iunie 2011Israelianca@1. Butada ii apartine unui martir rus , Gheorghi Mihailovici Osorghin, care a fost executat in lagarul de pe Solovki, pentru ca, in noaptea de pasti s-a strecurat pe furis la slujba, ducandu-i episcopului care o slujea, mantia si Sfintele Daruri . El avea obiceiul sa glumeasca cu ceilalti detinuti : ” Comment vous portez – vous pe insula asta ? A lagher com a lagher „. Soljenitin il fixeaza in memoria noastra, pomenindu-l in Arhipelagul Gulag .
Israelianca
21 iunie 2011calehari, mersi pentru explicatie. N-am citit din Soljenitzin decit O zi din viata lui Ivan Denisovici si Pavilionul Cancerosilor ????
a lagher, however, suna a yidish.
Pataphyl
21 iunie 2011Un lucru n-au mîncat: rahatul lui Lenin.
Cutremurător, Bogdan. Plecăciune!
Silvapro
21 iunie 2011Si spuneti, aceste orori nu sint discutate si rasdiscutate in elitele stingiste din lumea vestica? Cum se refera la ele, ce atitudine adopta??
Pataphyl
21 iunie 2011Nu, Silva! Nu se discută în nici un fel de elite, „elitele stîngiste” de care vorbești valsează grațios cu călăii pe marginea gropilor comune. Dacă n-ar ști ar fi scuzabil, poate! Dar știu și nu le pasă, dau superior din umeri, Trecutul nu-i interesează, se chiombesc ca niște cîrtițe (ființe subterane prin definiție) către viitorul lor luminos (mai ascultă-l o dată pe Olavo!). (Le) Știm poezia….
DanCanada
21 iunie 2011@7, in legatura cu profilul „moral” al Stingistilor in general, un citat superb de pe peoplescube.com:
„In today’s evolutionary struggle we liberals are the fittest species. Conservatives are so easy – accuse them of committing a sin and they resign and disappear from public sight forever. We in the progressive community are much smarter – we don’t believe in sin. It makes us invulnerable to criticism. That’s why we’re taking over this stupid country. However crazy, irresponsible, and outright criminal our behavior is, you can’t call us sinful because that would be forcing your values on us. You can’t call us hypocrites because we never said we were perfect. You can’t say we’ve lost shame because we can’t lose what we don’t have. Human imperfection is our standard, our goal, or breeding ground, our primordial soup if you will. We stand for nothing and have no values except those that may hypothetically exist in a distant socialist utopia that may or may not happen.”
calehari
21 iunie 2011Pataphyl@7 ” Cartitele si viitorul lor luminos „- un ban de aur marcat Pataphyl !
Silvapro
21 iunie 2011#8, Dan Canada,
In linii generale, se cam potriveste cu observatiile lui Olavo. Dintr-o cauza sau alta, intr-un viitor sau altul, care va veni sau care nu va veni niciodata, nu pot fi judecati.
Niste oameni de nimic.
calehari
21 iunie 2011Silvapro@10. Tovarasul Nichita Hrusciov spunea cu intelepciune hatra : ” Cine controleaza trecutul, controleaza viitorul. Cine controleaza viitorul controleaza prezentul „.
Custine observa puterea uriasa a tarului rus : ” …..O putere mai intinsa decat a Dumnezeului nostru. Caci acesta nu face decat Viitorul pe cand imparatul reface Trecutul”
Cred ca nimeni, nici chiar Vaska Ernu,nu si-l poate imagina pe cel poreclit Hrus’ka( carabusul), citindu-l pe Custine dar putem remarca atentia cu care Hrus’ka a studiat lumea din jurul sau :). Carabusii nu pot fi condamnati !
Mih.
21 iunie 2011Generatia Y
Yoani Sanchez & Generación Y
„Abia am putut adormi noaptea trecută. Am rămas fixând tavanul dormitorului, profund neliniştită de lectura unei cărţi. „Bărbatul care iubea câinii”, romanul lui Leonardo Padura, te zguduie prin sinceritatea sa, prin critica usturătoare a Utopiei pe care au dorit să ne-o impună. Nimeni nu poate rămâne senin după lectura ororilor Uniunii Sovietice, pe care o veneram pe vremea copilăriei. Intrigile, epurările, asasinările, exilul forţat, chiar dacă sunt scrise la persoana a treia, ar strica somnul oricui. Şi, pe lângă acestea, ne-am văzut părinţii crezând că Kremlinul este un ghid pentru proletariatul mondial; şi când ştim că preşedintele ţării noastre păstra, până nu demult, o fotografie a lui Stalin în propriul birou, atunci nu mai sunt şanse să scapi de insomnie.
Dintre toate cărţile publicate pe această insulă, îndrăznesc să spun că niciuna nu a fost mai devastatoare pentru stâlpii sistemului. Poate de aceea au distribuit doar 300 de exemplare la târgul de carte de la Havana, dintre care doar 100 au ajuns la public. E dificil, în acest moment, să cenzurezi o lucrare care a văzut lumina tiparului la un editor străin şi al cărei autor vieţuieşte pe o şosea prăfuită din Mantilla. Graţie vizibilităţii dobândite dincolo de Insulă şi din pricină că e imposibil să tot scoţi nume din cultura naţională fără ca aceasta să nu devină o foaie goală, noi, cititorii, am fost destul de norocoşi să avem aceste pagini. Asasinul lui Troţki este prezentat ca un bărbat prins în capcana obedienţei de fanatic, care credea orice îi spuneau superiorii. O poveste care ne priveşte direct, nu doar fiindcă aici s-a refugiat în ultimul an al vieţii sale Ramón Mercader.
Naratorul lui Padura ne spune că generaţia sa a fost generaţia “visătorilor, a celor
care au romanţat, acceptat şi justificat orice cu privirea îndreptată spre viitor”. Generaţia noastră a fost însă contaminată amar de frustrarea părinţilor noştri, văzând cât de puţin au realizat, cei care odată au fost în campanii de alfabetizare, care şi-au dăruit cei mai frumoşi ani, visând pentru copiii lor la o societate cu oportunităţi pentru toţi. Niciunul nu scapă nevătămat de aici, nu există nicio chimie socială care să reziste unei realităţi neînduplecate. Lunga noapte de frământări mi-a lăsat răgazul să reflectez nu numai la mizeria ascunsă sub covorul doctrinar, dar şi la faptul că multe dintre aceste metode încă ne sunt aplicate nouă şi cât de adânc a fost inculcat stalinismul în vieţile noastre.
Există unele cărţi, vă previn, care deschid ochii şi tulbură somnul pentru totdeauna.” (traducere de A.G.)
calehari
21 iunie 2011Nu mai stiu cine spunea : ” Cand citesti o carte e ca si cum ai mai trai o viata „. Cati dintre tinerii de azi ar mai vrea sa traiasca, citind, viata celor din Arhipelagul Gulag, de exemplu ? L-am vazut cu ochii mei pe unul renuntand, pentru ca nu mai suporta ororile despre care citea si daca nu citesti atunci cum ai sa afli, cum ai sa sti ?