Obama şi asul din mânecă

Se pare că pentru unii, scorul de 194 la 82 e încă prea strâns pentru a te baza doar pe clasicul partizanat mass-media. Şi apoi de ce să îţi asumi riscuri când poţi să mergi la sigur? Mai ales atunci când ai material pe care îl poţi folosi cu succes pentru a băga frica în albii complexaţi din SUA. Crescuţi în buna tradiţie a antirasismului de operetă, mulţi dintre ei trăiesc cu convingerea că în fiecare alb se găseşte un mic rasist, situaţie numai bună de exploatat într-o campanie în care candidatul pe care îl sprijini e de culoare.

Cum vei proceda? Trebuie să fi un pic subtil. SUA e o ţară mult prea mare pentru a nu găsi câţiva tăntălăi numai buni de folosit pe post de actori principali într-o piesă regizată de tine. Tot ce trebuie să faci este să aştepţi. Mai devreme sau mai târziu, răbdarea ta va fi răsplătită. Aşa că aştepţi.

Un tăntălău

Tăntălăii apar şi, aşa cum era de aşteptat, sunt luaţi pe sus de autorităţi. Tu însă pregăteşti manipularea: o ştire mare din nimic. Mai precis, te pregăteşti să transformi o non-ştire într-o ştire. Dar oare cum se transformă o non-ştire într-un autentic eveniment media în anul 0 al Erei Obama? E nevoie de câteva ingrediente minune.

1. Neonazişti. Nu contează cât de reduşi mintal sunt, important este că i-a dus capul să îşi tragă o svastică pe braţ sau pe chiept şi să se tragă în poză cu o armă de vânătoare. Ghinionul lor ca nu s-au gândit măcar la o seceră cu un ciocan. Atunci i-ar fi apărat Human Rights Watch şi Hollywood-ul ar fi ecranizat viaţa lor de martiri progresişti cu ajutorul lui Sean Penn.

2. Mulatrul Obamessiah ameninţat de rasişti neonazişti. Nu contează că respectivii tăntălăi nu au trecut dincolo de etapa planificării. Important este să scoţi în evidenţa rasa lor alba şi planul de a-l ucide, cândva, după ce ar mai fi omorât 88 de negri, pe Iisus cel Negru.

Apoi, iei ştirea, îi pui un nume fain (de ex. FBI-ul împiedică un complot de asasinare a lui Obama) şi o trimiţi la toate marile agenţii, posturi tv, etc. având grijă de a o pune cât mai la vedere. Cum însă 1 + 2 = 3, ajungem la Asul din mânecă:

3. America este o ţară fundamental rasistă*. Dacă Barack Hussein** Obama nu câştigă alegerile prezidenţiale pe 4 noiembrie (yeah, (W)right!, de parcă ar mai putea să piardă :roll: ), ratând şansa istorică de a deveni primul preşedinte de culoare al Statelor Unite ale Americii, asta se va datora numai RASIŞTILOR americani, primitivi nepregătiţi încă pentru un preşedinte negru, dovadă că uneltesc să îl împuşte, folosind armele denunţate de vizionarul Moore. Fireşte, dacă Obamessiah câştigă alegerile în faţa mult prea albului John McCain, asta va avea loc ÎN CIUDA esenţei rasiste a SUA.

Recapitulare, dragi americani: dacă nu votaţi cu Obama, sunteţi RASIŞTI şi mirosiţi a neonazişti. Mâine-poimâine vă apucaţi şi voi de tras cu puşca de vânătoare în African-Americans***.

* Efectul Bradley.
** Orice referire la prenumele Hussein este, în sine, rasism.
*** Utilizarea sintagmei African-American este obligatorie.

9 comentarii la “Obama şi asul din mânecă”

Citeşte sau adaugă un comentariu...

  1. Efectul Bradley nu exista, de fapt. Acolo nu culoarea a contat ci o organizare electorala superioara a republicanilor, mai ales pe voturile prin posta trimise intainte de scrutinul propriu zis.

    Pe de alta parte nu cred ca poate cineva sa nege ca la conferinta republicana de nominalizare a lui McCain sub 5% din delegati au fost negri. Adicatelea Bradley nu exista, dar un rasism sublimat se gaseste pe ici pe colo…

  2. Moromete, nici eu nu cred in efectul Bradley :) . Prea multe exagerari, America este obsedata de rasa. Toti au devenit atat de sensibili cand vine vorba de minoritati ca orice ai face poate fi interpretat ca o forma de rasism fata de non-majoritari.

    Acum în ceea ce priveşte conferinţa republicană, nu cred că poţi acuza pe cineva de rasism mascat. Până la urmă, dacă stai şi te gândeşti, negrii votează masiv cu democraţii, în ciuda faptului că sunt mai apropiaţi de valorile pe care le apără republicanii şi în ciuda rasismului de care foarte multi democrati s-au făcut vinovaţi.

    Ku Klux Klanul era feroce antirepublican şi sprijinea Partidul Democrat.

    Perry Drake – The Long, Sad, Violent History of Democrats’ Racial Hatred for Blacks

    anonymus > Si inca nu s-a terminat.

  3. Participantii la conventia Democrata au aruncat la gunoi de cel putin de 3 ori mai multe steaguri si stegulete decit Republicanii. Rezulta clar, dupa logica Moromete, ca Democratii sint covirsitor anti-americani.

    Altele au fost motivele slabei reprezentari a negrilor la conventia Republicana, dar nu sint la fel de sexy ca “rasismul sublimat”.
    Sea of white faces at Republican convention

  4. :) Posibil, Emil, sa stii ca multi i-au acuzat pe democrati pentru drapelele alea aruncate :D . Oricum, eu zic ca Moromete va reveni asupra rasismului ascuns. Articolul lui Drake e o buna lectie de istorie. Foarte putine lucruri se stiu despre relatia Partidului Democrat cu KKK si rolul GOP in apararea drepturilor negrilor.

  5. 6Dinny

    Eu de Ku Klux Klan stiu ca era o organizatie creeata de sudisti dupa razboiul de secesiune si era de factura democrata. Acuma inteleg ca e renegat de democrati? Multe se mai schimba in politica asta! :D

  6. Dinny, mitologia progresista vehiculeaza de mult ideea ca Republicanii sint rasisti, iar Democratii fat-frumosi ai emanciparii negrilor. Istoria a fost alta. Unul din motivele razboiului civil american a fost abolirea sclaviei. Partidul Republican a fost pentru, cel Democrat (cu baza politica in Sud) a fost impotriva. Dupa razboi, KKK s-a bucurat timp de decenii de un sprijin enorm din partea partidului Democrat. Legile Jim Crow, care intre 1876 – 1965 au instituit segregarea rasiala in statele sudiste, sint opera partidului Democrat. Woodrow Wilson, presedintele Democrat din perioada primului razboi mondial, a introdus segregarea rasiala Jim Crow in institutiile guvernului american. In 1948, un grup de politicieni Democrati opusi egalitatii intre albi si negri si-au format propriul partid, Dixiecrats, care a continuat sa militeze pentru mentinerea sistemului de segregare rasiala in Sud. In 1964, cind in final a fost aprobata de Congres legea drepturilor civile care a eliminat sistemul Jim Crow din SUA, iata cum a votat fiecare partid: in Senat, 6 Republicani s-au opus adoptarii legii drepturilor civile, fata de 21 de Democrati; in Congres, 20% din Republicani s-au opus, fata de 40% de Democrati impotriva.
    Si cireasa de pe tort: tatal lui Al Gore, senatorul Al Gore Sr. din Tennessee, a fost conducatorul grupului de senatori Democrati opus eliminarii segregarii rasiale.

  7. 8Dinny

    Emil, multumesc mult de explicatii :)
    Mie KKK mi-era cunoscut din “Pe aripile vantului”, dar date de istorie recenta nu stiam. Foarte interesant. Mi se pare extraordinara metamorfoza asta, daca chiar e reala. Eu in general nu prea cred ca oamenii se schimba, in general ei devin si mai mult aceiasi cu trecerea timpului. : P

  8. Acum mi-am adus aminte. Presedintele pro tempore al Statelor Unite este Robert E. Byrd, al doilea democrat din stat, fost membru al Klanului. Ce ti-e si cu rasistii astia din Partidul Republican. :P

Comentează

*

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.