FUNDATIA IOAN BARBUS

Obama, „the hot potato”, cartoful pe care nu vrea nimeni să îl atingă

Harry C. Alford, preșdinte și CEO al National Black Chamber of Commerce, a declarat într-un interviu dat pe 25 februarie 2012 că Obama este „borderline Communist”, în traducere liberă, aproape comunist. Harry C. Alford spune că l-a votat pe Obama în 2008, „îmi pusesem speranțele în el pentru că e negru”. Acum îi pare rău. „Apoi a început să dea toate aceste moțiuni interzicînd dreptul la muncă și alte lucruri care răneau membrii mei, alegătorii mei. A trebuit să fac un pas în spate. A trebuit să îmi reprezint alegătorii.”

Cît despre declarația lui Obama din 2008, cînd a spus că e bine pentru toată lumea să „împrăștii bogăția în jur” (“I think when you spread the wealth around, it’s good for everybody”), Alford a ingorat-o: „Am cam ignorat-o. Spuneam, ‘păi, poate sînt doar vorbe’. Vorbea serios! Era foarte serios și este adevărat – dacă citești Manifestul Comunist – că despre asta e vorba. Obama nu e Adam Smith. Nu crede în calea capitalistă pentru America, Părinții Fondatori credeau. Este foarte social și devine aproape comunist.”

Harry C. Alford nu e singurul om important, și de culoare, care face astfel de declarații. Allen West, fost congresman în Florida și colonel în războiul din Irak, a spus acum un an: „Cred că între 78 și 81 de membri ai Paridului Democrat sînt membri ai Partidului Comunist. Se numește Congressional Progressive Caucus [cel mai radical grup din Partidul Democrat].”

Cîteva zile mai tîrziu, întrebat dacă își retrage declarația, Allen West a spus că nu, și o întărește cu argumente:

„Dacă studiezi spectrul politic al ideologiilor, vei afla că, la începutul secolului trecut, comuniștii americani s-au redenumit și și-au luat numele de ‘progresiști’”, apoi vorbește despre cîteva măsuri luate de administrația Obama în ultimii ani, măsuri care au avut ca efecte creșterea sărăciei și a dependenței de stat, „e foarte mică diferența dintre comunism, progresism, marxism și socialism, sau cum îl numeste Mark Levin, ‘statism’. E vorba de naționalizarea producției, creșterea dimensiunilor statului dădacă, e vorba de ideea de justiție socială și economică[…]” Allen West a încheiat spunînd: „Vrei să vorbim despre crearea și creșterea statului dădacă? Uită-te la cîți oameni trăiesc pe bonuri primite de la stat în ziua inaugurării [lui Obama ca președinte], uită-te cîți oameni trăiesc în sărăcie în ziua inaugurării și vezi unde sîntem acum. Vrei să îți spun exact unde sîntem? Din 27 martie [2012] avem 46 de milioane de oameni care trăiesc cu bonuri de masă primite de la stat, în ziua inaugurării lui Obama erau 32 de milioane de oameni. Asta e o creștere de 45%. Americani care trăiesc în sărăcie, în ziua inaugurării, 39,8 milioane, azi, 46,2, asta e o creștere de 6,4 milioane de oameni. La asta mă refer cînd vorbesc despre crearea și creșterea statului asistențial… Nu voi renunța, nu-mi va fi frică pentru că am spus lucrurilor pe nume.”

Doi dintre cei despre care vorbesc Allen West și Harry C. Alford:
Anita Dunn, Director de comunicare al Casei Albe în 2009, a spus acum cîțiva ani că „doi dintre gînditorii mei politici preferați sînt Mao Țe Tung și Maica Tereza”. Un alt exemplu este Ron Bloom, fost „Țar al manufacturii” numit de Obama, spunea în februarie 2008: „În general, am înțeles gluma. Știm că piața liberă este un nonsens, știm că scopul e de fapt păcălirea sistemului […], sîntem oarecum de acord cu Mao care spunea că puterea politică vine în primul rînd de pe țeava puștii.”

Alte exemple – Administrația Obama: “Comunismul chinezesc funcționează… planurile cincinale, o idee bună pentru SUA”

„Obama e aproape comunist”. Cîteva rînduri despre autocenzură

Tacticile de intimidare ale Partidului Democrat, pentru care politicile marxiste sînt un semn de „progres”, funcționează extrem de bine în reducerea adversarului la tăcere cînd vine vorba de detaliile mai neplăcute din Administrația Obama. Asta a fost evident în timpul campaniei electorale de anul trecut, cînd Romney a evitat subiectele spinoase. În același timp, în ultimii ani se vorbește tot mai des despre presupusa „radicalizare” a taberei republicane, cînd de fapt opusul e adevărat. Cu ocazia alegerilor pentru prședinția SUA de anul trecut, acest gen de detalii nu au fost aduse în discuție de nimeni în presa din România (sînt oare irelevante?), iar jurnaliștii români care nu au împărtășit entuziasmul general cauzat de realegerea lui Obama, se pot număra pe degetele de la o mînă. În toată Europa subiectul este tratat în același mod, liniște totală și entuziasm obamic unanim. 99% dintre jurnaliștii din România s-au bucurat de realegerea lui Obama alături de cei mai sîngeroși tirani ai lumii: Castro, Hugo Chavez și Vladimir Putin, și alături de Partidul Comunist American. Împărtășesc cu ei și antipatia pentru republicani. (vedeți și Am spus eu că Obama e comunist? )

Astfel, putem spune că marea majoritate a jurnaliștilor din România diseminează, din ignoranță, conformism, prostie și/sau reacredință, atitudini și idei extremiste. Iar asta ne face pe noi, În Linie Dreaptă, extremiști.

Dacă Harry C. Alford și Allen West ar fi fost albi, declarațiile lor ar fi făcut înconjurul lumii ca exemple de rasism, radicalism, ură și prostie republicană. Dar sînt negri, nu pot fi acuzați de rasism, deci e liniște de mormînt.

P.S. Nu vreau să fiu prost înțeles, Obama nu e America, iar în aceste momente, noi, ca români, trebuie să fim mai pro-americani ca oricînd. Dacă nu din convingere, cel puțin pentru că e în interesul nostru, acum că sîntem conduși de o grupare mafiotă (la propriu) filorusă și cu o Rusie tot mai agresivă, care contribuie decisiv la răsturnări de guvern în Europa de Est (despre asta citiți Lucaman: Despre pompieri atomici și furtunul rusesc).

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Costin Andrieş

Costin Andrieş

Autor, co-fondator și redactor-șef ILD https://twitter.com/CostinAndriess

5 comentarii

  1. Daca Alford si West ar fi fost albi, liberalii i-ar fi acuzat de rasism.
    Insa fiind negri, liberalii prefera sa-i numeasca pe cei doi „unchiul Tom”
    Cum o dai, cum o’nvartesti tot nu poti sa-i multumesti.

    Adevarul esta ce la alegerile trecute singura persoana care ar fi avut sanse reale de a-l infrange pe Obama ar fi fost colonelul in rezerva Allan West.
    West este un individ de o integritate ireprosabila care poseda o inteligenta si o cultura cum rar vezi in Statele Unite. Stie mai multa istorie decat multi profesori universitari care predau istoria. Iar modul deschis si simplu in care isi comunica ideile si se conecteaza cu audienta este o calitate rara dar pe care el o poseda din plin.

    West a fost acuzat si judecat de curtea martiala pentru ca a „bruscat” si a folosit „tactici violente” in interogatia unui terorist islamic pe care soldatii din unitatea pe care o conducea l-au luat prizonier. Curtea a decis ca acuzatiile sint nefondate si l-a achitat.

    Ce s-a intimplat de fapt: teroristul irakian era cunoscut ca facind parte dintr-un grup mai mare care planuia in mod iminent sa atace soldati din unitatea militara din care facea parte colonelul West. Un informator le daduse detalii despre atacul care urma sa se desfasoare in ziua respectiva insa nu avea nici o informatie unde se va desfasura ambuscada si in ce fel.
    Cin tacticile obisnuite de interogare nu l-au convins pe terroistul luat prizonier sa divulge detalli despre atac, colonelul West a intrat in camera de interogare, si-a scos pistolul din toc si i-a spus terroristului „vorbeste sau te impusc” dupa care a pus pistolul paralel linga urechea teroristului si a tras un foc de arma. Irakianul s-a pisat pe el de frica si in in cateva secunde le-a spus tot ce stia despre atacul planuit.
    Datorita informatiei obtinute de colonelul West, soldatii din subordinea sa au reusit nu numai sa evite ambuscada ci au organizat o contra-ambuscada in care teroristii au fost luati prizonieri si nici un soldat American nu si-a pirdut viata.
    Intrebat de unul dintre judecatorii curtii martiale daca ar fi procedat la fel daca fi pus din nou in aceiasi situatie, colonelul West a raspuns: daca viata unui singur soldat din subordinea mea ar fi in pericol, as traversa intregul foc al iadului cu o canistra de benzina in mana ca sa-l salvez.
    Ma intreb cati ofiteri din armata romana ar fi raspuns la fel?

  2. DanCanada
    3 martie 2013

    Si Romney ar fi fost mai bun, dar alegatorii, ‘lupta din teritoriu’ a facut sa cistige tot Ozero. Chestia cu ‘borderline communist’ e tardiva, nu cred ca mai conteaza prea mult. Ohoax invinuieste pe Republicani la fiecare pas, are un tupeu maxim si se vede deja ca e hotarit sa cistige Camera Reprezentantilor in 2014. Dupa care o sa aibe amindoua camerele. Cine o sa mai indrazneasca sa fie ‘negativ’ intr-un 100% Obamaland?

  3. Bogdan Calehari
    3 martie 2013

    Din generatie in generatie, „exemplarele” ce ajung la Casa Alba, promovate de catre democrati, sunt din ce in ce mai radicale in intentiile lor de a pune America pe „cararea luminoasa” a socialismului. Comparat cu Lindon B. Johson, Bill Clinton ar parea un zabauc de cea mai pura extractie obamista, dar comparat cu Obama, „tatuca” Clinton pare un adevarat Lindon B. Johson!

  4. DanCanada
    3 martie 2013

    „spread the wealth” = in realitate „imparte saracie”.

    For Obama so much loved the poor that he made millions more.

    ????

  5. Silvapro
    3 martie 2013

    @ Dan Canada, super!

    @ TranssylvaniaPhoenix,
    Mie mi-a parut f. rau ca Allen West nu a candidat. Mi se parea ceea ce trebuie, he has what it takes. Incidentul cu interogarea de care povestesti are legatura cu retragerea lui de la alegeri? Daca ar fi fost dupa mine, ar fi meritat o decoratie pentru ce a realizat prin interogatoriu. Cu manusi, nu poti stoarce nicio informatie de la acesti teroristi.

    Sa speram ca Obamistii isi vor pierde din putere daca se lumineaza in continuare Afacerea Benghazi:
    http://shoebat.com/2013/03/16/…..istration/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ce ai mai putea citi
ro_RORomanian