De luni, populația omenirii numără 7 miliarde de oameni.

Reacția profesorului norvegian, Harald Kryvi:

Pentru a da un exemplu, norvegienii ar trebui să nu facă mai mult de doi copii.

Asta în timp ce Norvegia, ca toată Europa, are spor demografic negativ și o populație tot mai îmbătrînită.

Ne purtăm ca niște răfățați egoiști… Oamenii vorbesc prea mult de efectele schimbărilor climaterice. Nu vorbesc despre cauze… Trebui să facem două lucruri: să îndrăznim să discutăm suprapopularea și trebuie să asigurăm mijloace de contracepție în zonele în care există cea mai mare creștere.

Aparent, pentru Suedia, problema e alta. Ilmar Reepalu:

Suedia are nevoie de foarte mulți imigranți, în caz contrat nu ne putem menține sistemul de asistență socială. Noi, la fel ca majoritatea Europei, avem prea puțini oameni. În următorii 20 de ani vom avea prea puțină forță de muncă, deci avem nevoie de mai mulți oameni în Suedia. Noi nu avem destui copii.


Ilmar Reepalu e primarul orașului suedez, Malmö. Populaţia orașului, al treilea ca mărime din Suedia, este în proporție de 25 la sută musulmană. Suedia are o populație de 9 milioane, dintre care 1,4 milioane sînt imigranți, majoritatea musulmani. Alți 100.000 vin anual în țară.

Dar problema demografică suedeză are ca sursă același instinct suicidal cauzat (printre altele) de aceeași pseudo-problemă: „protejarea mediului”. Evoluția demografică, care a dus la falsa problemă a suprapopulării, nu își are rădăcinile în occidentul care se simte vinovat pentru propria existență și își grăbește declinul (UK: Avort şi sterilizare pentru salvarea planetei), ci în lumea a treia, mai exact în lumea musulmană, care are cu totul alte priorități.

————————————————————————————————————————
P.S. Multiculturalism în Suedia și Norvegia
Suedezii și norvegienii abstinenți au nevoie de populație înlocuitoare. Acești „noi europeni îmbogățesc” occidentul cu tradițiile, cultura și/sau lipsa de cultură a locurilor de unde vin.

Malmö, 2008:

În timpul Cupei Davis, meciul de tenis dintre Suedia şi Israel a fost jucat cu arena goală din cauza pericolului foarte mare ca echipa Israelului să fie atacată şi evenimentul să degenereze în haos. În apropierea stadionului au demonstrat aproximativ 6.000 de oameni, după estimările poliţiei, 7.000 conform Associated Press, musulmani şi extremişti de stînga.

Unul dintre poliţişti a declarat pentru ziarul suedez Skånska Dagbladet că poliţia primise ordin să nu intervină împotriva gloatei pro-arabe, indiferernt de cît de ameninţătoare poate deveni aceasta.

Nu existau planuri de a interveni împotriva contra-demonstranţilor. Singura zonă ce urma să fie evacuată dacă situaţia degenera era aceea în care se găsea demonstraţia pro-Israel din faţa primăriei. […] Nu există loc pentru discuţie în interiorul poliţiei. În afară sîntem uniţi. Dar în interiorul poliţiei există foarte multă neîncredere faţă de conducere […] Noi vrem să fim mîndri de munca noastră. În ziua de azi, nu e nimeni mîndru de munca lui. Poliţia din Malmö şi musulmanii

link

Universitatea Uppsala, 11 mai 2010

Bine aţi venit în viitor!

Norvegia, 2011:


Autorii violurilor din Oslo – raportul poliţiei

De când Norvegia şi-a deschis graniţele căutătorilor de azil, găsindu-şi împlinirea în multiculturalism, ţara se confruntă cu mari probleme legate de siguranţa femeilor. Conform unui raport al poliţiei, bărbaţii cu “un trecut ne-occidental” (în new speak înseamnă musulmani) sunt responsabili pentru majoritatea – 95%- atacurilor sexuale comise în capitală.

Print Friendly, PDF & Email

8 COMENTARII

  1. Costin

    M-ai cam speriat la început, dar mi-am mai revenit. Ai zis „luni”, dar n-ai precizat care luni? Mergînd la articolul din link, am aflat că e luni 31 octombrie, deci al 7-bilionulea e la ora asta încă „pe țeavă”. Nu c-ar fi ceva de făcut pentru Norvegia ori Suedia, probabilitățile ca noul pămîntean să fie blond scandinav sînt extrem de palide. Dar măcar am avut vreme să mă documentez despre semnificația expresiei „Glorioasa Lume de Poimarți” (The Glorious World of Next Tuesday), menită a desemna Viitorul Luminos care se tot apropie de noi (în mod asimptotic, așa că nu prea ne dăm seama). Uite un exemplu:

    Eu la început crezusem că expresia e un trademark al ghidușilor de la People’s Cube! De exemplu:

    Did you move your clock forward this morning Comrades? Except for those in the racist state of Arizona of course. Once again, the wisdom of The Party proves that even time itself is not beyond the reach of the State. Today we march in glorious lockstep unison, an hour closer to the Glorious World of Next Tuesday. Praise Obama!

    The Glorious Progressive World of Next Tuesday is the event we are all working towards. It is the day that the USSA and the entire World are united into one single Kollective. It will be a Utopian World of Perfect Social Justice for all. A day when the tears will be wiped from every eye.

    Dar să stăm calmi la locurile noastre, tovarăși! Dearest Leader ♡ has the power to just make more

    În viitoarea USSA se păstrează încă tradiția alegerilor libere. Dacă ne poziționăm luni 31 octombrie, ziua de Poimarți pică pe 8 noiembrie (prima marți de după prima zi de luni a lunii – or să fie niște alegeri parțiale, dar alea importante au loc abia peste un an, în ziua de Poimarți 2012).

  2. Explicatia fenomenului scaderii natalitatii doar prin prisma extinderii ideilor ecologiste este una extrem de reductionista, ca sa nu spun mai mult. Fenomenul are loc si in tari unde ideile ecologiste au o priza extrem de redusa la public, cum ar fi de exemplu Romania. Nici modificarea a preceptelor religioase si morale nu constituie o explicatie satisfacatoare. De exemplu, in Iran, rata medie a fertilitatii (numarul de copii nascut de fiecare femeie) a scazut abrupt in ultimele decenii, ajungand in prezent la 2.04, o valoare usor sub rata naturala de inlocuire (2.1-2.3), iar tendinta de scadere se mentine, in ciuda faptului ca avem de-a face cu o tara profund islamica. In prezent, rata medie a fertilitatii la nivel mondial este 2.55, adica doar usor peste rata naturala de inlocuire, cresterea populatiei datorandu-se in mare parte cresterii sperantei de viata in state unde aceasta era extrem de redusa in trecut, datorita cresterii standardelor de viata. Peste cateva decenii, vom avea o lume nu doar mai populata, ci mai carunta. Reducerea numarului de descendenti ar avea astfel un efect minimal asupra numarului de indivizi, dar ar induce o tendinta si mai accentuata de imbatranire, si deci o scadere ceva mai abrupta dupa momentul in care populatia va ajunge la valoarea maxima. Prin prisma consumului net de resurse, diferenta ar fi aproape nula.

    Revenind la reducerea fertilitatii medii, aceasta are cu precadere cauze economice. Prima e tranzitia de la o economie agrara, de subzistenta, la una industriala, care pune o presiune negativa pe cererea de forta de munca, datorita cresterii productivitatii. A doua este tranzitia de la un model de locuire preponderent rurala, la una urbana, mult mai densa, care pune o presiune pozitiva pe costurile de locuire, ceea ce limiteaza marimea unei familii. A treia este creterea gradului de specializare pe piata fortei de munca, ce creste nevoia de investitii in pregatirea acesteia. Practic, parintii, in cele mai multe cazuri, trebuie sa isi limiteze numarul de copii, pentru a le putea asigura acestora un nivel de educatie suficient pentru a fi competitivi in viitor pe piata muncii. A patra este cresterea sectorului de servicii, care favorizeaza intrarea masiva pe piata muncii a femeilor, care duce si ea la scaderea perioadei disponibile pentru nastere si ingrijirea primara a copilului

    In statele cu un sistem asistential pregnant, si cu o socializare mai ridicata a costurilor si beneficiilor intervin si alti factori, cum ar fi scaderea responsabilitatii individuale pentru viitor prin implementarea unor sisteme socializate de pensii (viabile doar in aparenta), ceea ce scade interesul de a avea urmasi, si intarzierea suplimentara a intrarii pe piata muncii a tinerilor, care prefera sa urmeze studii indelungate, subventionate din bani publici. Un efect suplimentar al acestei situatii, cauzat de inadecvarea cererii la oferta pe piata muncii, datorita lipsei calcului economic la nivelul institutiilor birocratice care administraza sistemul de invatamant, este ca, atunci cand intrarea absolventilor pe aceata piata se produce, aceasta se face cu un nivel de calificare real scazut, si cu salarii pe masura. Practic, apare un cerc vicios, in care tinerii sunt nevoiti sa se (re)specializeze, lucru care duce la atingerea unui nivel de prosperitate suficient pentru nasterea si cresterea in conditii bune a copiilor la o varsta mai inaintata. Insa ceasul biologic nu sta pe loc, fertilitatea naturala fiind mai redusa la acel moment. Cu timpul, intervine si o modificare a preferintei culturale, in favoarea familiilor mai restranse., care are rol de feed-back negativ asupra numarului de descendenti. Politicile asistentiale ale statului nu au insa doar un impact negativ asupra fertilitatii medii totale, ci afecteaza si compozitia acesteia, favorizand familiile formate din parteneri cu un nivel economic si profesional sau/si cu un coeficient de inteligenta, si in mod corespunzator cu un grad de responsabilitate scazut. Acestia practic ajung sa-si creasca copii pe spinarea celor mai productivi, datorita redistributiei resurselor facuta de stat. Pe termen lung, efectul nu este doar unul de scadere a potentialului productiv al societatii in ansamblu, ci chiar unul disgenic, contrar ordinii naturale.

    Sistemele de pensii si asistenta sociala au fost insa proiectate din start ca un joc piramidal, mizand atat pe cresterea demografica, cat si pe cea economica sustinuta. In momentul in care ambele s-au incetinit, fata de ratele prezumate, sistemele au inceput sa intre pe deficit, care a fost acoperit la randul sau prin imprumuturi, lucru care a dus la cresterea datoriilor publice. Pe termen mediu si lung acestea nu numai ca n-au putut fi platite, ci au fost rostogolite. Confruntate cu o situatie de criza, guvernele au incercat sa relanseze atat cresterea populatiei, cat si cresterea economica. In primul caz, s-a operat o extindere suplimentara a statului asistential, care, dupa cum am explicat anterior, nu putea sa duca decat la accentuarea roblemelor, atat prin incurajarea natalitatii in zonele nepotrivite, cat si prin atragerea de imigranti motivati mai degraba de pomana, decat de cheful de munca. In al doilea, s-au utilizat politici complet inadecvate, Keynesianiste, bazate pe exepansiunea creditului si inflatie, care doar in mod aparent au avut rezultate pe termen scurt, in realitate nereusind altceva decat sau umfle o imansa bula speculativa. Odata sparta, aceasta a antrenat. Odata cu spargerea inevitabila a bulei, guvernele au facut o noua greseala fatala, socializand peirderile generate de investitiile neperformante ale sectorului privat, lucru care a dus ca crsterea abrupta a datoriilor publice, aflate deja la nivele extrem de ridicate.

    Solutia care se impune urgent este regandirea statului, prin reducerea drastica atat a sistemului socializat, cat si a interventionismului economic, a reglementarii si fiscalitatii, adica trecerea de la o paradigna social-democrata, la una clasic-liberala. In schimb, guvernele europene joaca tot mai mult pe cartea etatismului si chiar a supra-etatismului, cu accente din ce in ce mai fasciste (tot o forma de socialism). Rezultatul unei astfel de abordari nu poate fi decat ruina Eruopei, pe plan economic, social, si mai ales moral.

  3. Did you move your clock forward this morning Comrades? Except for those in the racist state of Arizona of course. Once again, the wisdom of The Party proves that even time itself is not beyond the reach of the State. Today we march in glorious lockstep unison, an hour closer to the Glorious World of Next Tuesday. Praise Obama!

    🙂 cat de tare!
    Arixona este singurul stat care nu isi schimba ora in functie de anotimpuri, dealtfel cu putin timp in urma, nu prea schimba nimeni ora. Apoi, s’au pornit toti dupa modelul european. Cica economisesc miliarde pe tema asta.
    da, am vazut in ce stare au ajuns statele cu „economisirea” statistica.

  4. Costin

    Dar problema democrafică suedeză are ca sursă același instinct suicidal cauzat (printre altele) de aceeași pseudo-problemă: “protejarea mediului”. Evoluția demografică, care a dus la falsa problemă a suprapopulării, nu își are rădăcinile în occidentul care se simte vinovat pentru propria existență și își grăbește declinul (UK: Avort şi sterilizare pentru salvarea planetei), ci în lumea a treia, mai exact în lumea musulmană, care are cu totul alte priorități.

    1. Problema demografica suedeza isi are radacinile, da, in instinctul suicidal al liberalismului, etern preocupat de non-probleme si mereu aflat in cautarea de pseudo-solutii. Mai nou, este aparatorul minoritarilor de toate culorile, a imigratiei dezlantuite si a multiculturalismului.
    2. Evolutia demografica globala nu are la baza doar evenimentele din lumea islamica, ci din toate acele tari care nu apartin „primii lumi”. Toate tarile subdezvoltate au o evolutie relativ naturala a populatiei : in crestere. Toate tarile dezvoltate se autodistrug, considerand ca familia nu mai este o prioritate, iar cele in curs de dezvoltare se chinuie, cand asa, cand asa, in functie de pozitia lor geografica fata de cele din „prima lume”. Noi, de exemplu, avem o populatie in curs de imbatranire, ceea ce nu ne impiedica sa ne agatam de pensii si masuri asistentialiste.

  5. Norvegienii vor disparea ca popor intr-un viitor nu prea indepartat; se afla deja pe lista rosie a „animalelor pe cale de disparitie”. Extinctia ii pandeste si pe vecinii lor, care in loc sa-si apere identitatea si viitorul, isi apara sistemul de asistenta sociala! Numai un cretin isi poate imagina ca ” sistemul suedez” poate functiona cu somalezi, pakistanezi, marocani, irakieni si tadjici( si se pare ca Suedia nu duce lipsa de cretini).
    Cand Dumnezeu vrea sa te piarda, mai intai iti ia mintile.

  6. Referitor la natalitatea mare din unele parti ale lumii, indiferent de cauze un fapt este cert: lumea a treia (Asia, Africa, Amarica Latina) are o rata mult mai mare fata de Europa. Si chiar ar fi cazul sa exemplificam comparand cifrele actuale cu cele din anii ’80 ai secolului trecut (XX mai precis)

    Sa incepem cu Iran-ul ca tot a fost amintit mai sus

    anii ’80 – circa 48 mil., in prezent – peste 75 mil.

    Turcia (tara laica, dar cu puternic fundament islamic)

    anii ’80 – circa 45 mil., in prezent – 80 mil.

    Egipt (tara de aproape doua ori cat Franta dar cu vaste zone desertice)

    anii ’80 – circa 48 mil, in prezent – 93 mil.

    Irak (tara cu vaste zone desertice si in plus cu mult, mult razboi de la al doilea atac american incoace)

    anii ’80 – circa 16 mil, in prezent – 38 mil. !!! (da treizeci si opt de milioane de locuitori, ati citit bine, aceasta tara si-a marit numarul de locuitori in ultimii treizeci de ani cu inca o data si ceva in conditiile in care a suferit o situatie de conflict devastatoare in ultimii cincisprezece ani)

    Afganistan (tara mai napastuita decat Iraqul)

    anii ’80 – circa 20-21 mil., in prezent – peste 30 mil.

    Maroc (tara cu mult desert)

    anii ’80 – circa 20-21 mil., in prezent – circa 33 mil.

    Pakistan

    anii ’80 – circa 85-90 mil., in prezent – 200 mil. (se pare ca este tara cu cel mai mare spor anual depasind India)

    Filipine

    anii ’80 – circa 65 mil., in prezent – circa 100 mil.

    Nigeria

    anii ’80 – circa 85 mil., in prezent – circa 190 mil.

    Brazilia

    in 1990 – circa 145 mil., in prezent – circa 190-200 mil.

    Si lista poate continua cresterea in tari precum cele de mai sus facandu-se in acelasi ritm.

    Pentru comparatie, cele mai ,,harnice” tari europene in materie de crestere demografica ar fi Franta (circa 54 mil. anii ’80, circa 65 mil. azi), Marea Britanie (circa 56 mil. anii ’80, circa 65 mil. azi), Italia (circa 56 mil. anii ’80, circa 60 mil. azi), Spania (circa 38 mil. anii ’80, circa 46-47 mil. azi), Olanda (circa 16 mil. anii ’80, circa 17 mil. azi), Germania (circa 80 mil. in 1990 la momentul unirii, circa 82 mil. azi)

    Comparatia cu cele cateva tari ,,exotice” e cat se poate de relevanta. Si se cuvine sa precizam ca marirea numarului de locuitori in Franta, Marea Britanie, Italia sau Spania se datoreaza marilor comunitati de imigranti mai cu seama din tari musulmane.

    Ca dezvoltarea economica poate fi o explicatie pentru reducerea numarului de copii pe familie poate fi ilustrat si de faptul ca Japonia (o tara ,,galbena”) avea prin anii ’80 circa 120 mil. iar in prezent are 127 mil. (crestere doar 7 mil. in circa trei decenii), Africa de Sud (cea mai dezvoltata tara de pe ontinentul negru) avea prin anii ’80 circa 45 mil. iar in prezent are circa 55 mil., iar Argentina (una dintre cele mai dezvoltate state din America Latina) avea prin anii ’80 circa 28-29 mil. pentru ca in prezent sa ajunga la circa 43 mil (fiind una dintre tarile cu cea mai lenta crestere de populatie de pe continent !), alte dovezi ca si pe alte continente situatia sta cam la fel.

    Eu insa nu as invinovati religia musulmana pentru faptul ca ,,ne umplem”. America Latina sau tarile din Extremul Orient sunt majoritar altceva decat musulmane. Explicatia e a expertilor.

    Poate ca am scris un mesaj plictisitor dar daca nu avem in vedere situatia de mai sus, orice discutie despre evolutia demografica si despre viitorul minoritatilor ,,exotice” pe continentul european are o baza mai putin solida.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here