Oprea versus Tismăneanu

    26

    Titlul acesta nu este unul suficient de adecvat. Aş fi preferat Mariusoprismul versus tismănismul, dar barbarismele acestea îmi zgârie urechile, ca să nu mai spun că am oroare de „isme”. Cu alte cuvinte, vreau să spun că nu atât persoanele în sine interesează, cât ceea ce reprezintă ele. Din cele două tabere s-au aruncat săgeţi otrăvite, reproşându-i-se unuia opţiunile personale liberale şi că face parte din „curtea” fostului prim ministru Tăriceanu, iar celuilalt – trecutul kominternist al tatălui său şi că este omul preşedintelui Băsescu. E un mod simplist şi până la urmă comunist de a-i judeca pe oameni, amintindu-mi, de pildă, de primele filme româneşti de după 89, când cei buni de dinainte erau acum răi (comuniştii), iar cei răi de dinainte, erau acum buni (anticomuniştii). Să lăsăm biografiile şi să vedem direcţiile.

    Problema este că sub perdeaua deasă de argumente pro şi contra nu se mai vede fondul chestiunii. Şi am toate motivele să cred că primul ministru şi ai lui au toate motivele să fie cum nu se poate mai satisfăcuţi de asta (voi reveni asupra acestei chestiuni). De fapt, ce s-a întâmplat. La destul timp după alegeri, guvernul Boc se apucă tam-nesam să reformeze institutele care studiază comunismul, institute apărute volens-nolens în urma vestitului „raport Tismăneanu” de condamnare a comunismului. Pe scurt, printr-o hotărâre de guvern din 27 februarie a.c. Vladimir Tismăneanu este numit preşedinte al Consiliului Ştiinţific al recent modificatului Institut pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), vechiul preşedinte, Marius Oprea, fiind demis. Demiterea s-a făcut în ciuda susţinerii publice pe care a avut-o Marius Oprea din partea disidenţilor anticomunişti români, a unor istorici români şi străini ai comunismului, de la Doina Cornea la Herta Muller, de la Liviu Antonesei la Denis Deletant. Aş pomeni şi sumedenia de intelectuali de marcă din varii domenii (am numărat la un moment dat vreo 400), care şi-au manifestat susţinerea pe forumul revistei Observatorul Cultural.

    Se pune întrebarea: de ce? De ce a trebuit să se schimbe? Ce evaluări ştiinţifice s-au făcut privind activitatea IICCR pentru ca Marius Oprea să fie înlocuit? De ce se face vinovat, e incompetent? Domnul Boc tace mâlc, ca peştele, ca porcu-n păpuşoi. Nu spune nici măcar: „Da, dom’le, l-am schimbat că-i liberal”, deşi, în acest caz, ar trebui şi să explice de ce aşa târziu. Se va fi temut ca Oprea să nu publice o carte anunţată, crunt critică, despre Traian Băsescu taman înainte de alegeri? Nu ştim şi nici nu ne interesează prea mult. Cert este că d-l Boc a procedat cum procedează toţi şefii şi şefuleţii din ţara asta când vine vorba de numiri şi destituiri în posturi: absolut nedemocratic, în batjocura legii, gheboşându-se ca o râmă, covâl-covâl, sub vorbe iezuite: reorganizare, reformare, carevasăzică perestroika. Dar, încă o dată, de ce să schimbi, când rezultatele muncii lui Marius Oprea sunt palpabile, se bucură de aprecierea specialiştilor dinăuntru şi din afara ţării. Şi aceasta nu numai pentru că a scris câteva cărţi fundamentale în domeniu, că a editat colecţii de documente esenţiale pentru înţelegerea comunismului. După condamnarea comunismului făcută oficial de preşedintele Băsescu în Parlament, Marius Oprea a înţeles că lucrurile nu trebuie să se oprească aici. Trebuie să se facă dreptate victimelor comunismului. Şi s-au întreprins paşi concreţi din care dau doar trei exemple: s-a înaintat către Parlament un pachet de legi, care să facă dreptate deţinuţilor politici; s-au obţinut pensii viagere pentru cei arestaţi la Braşov în 1987; pentru deţinuţii politici s-au obţinut 200 lei pentru un an de puşcărie (înainte erau numai 50).

    Apoi Marius Oprea şi oamenii lui au trecut logic la al doilea pas concret: deconspirarea torţionarilor şi asasinilor, căci condamnarea comunismului fără vinovaţi e ca o furtună într-un pahar cu apă, ca o urmuziană ţară independentă, dar fără ape, fără munţi, dealuri şi câmpii, fără oraşe şi fără sate Vinovaţii trebuie să răspundă în faţa legii. S-au căutat dovezi clare, ferme, săpându-se în păduri şi în munţi, acolo unde au fost împuşcaţi oameni nevinovaţi. În acest sens, într-un timp relativ scurt, s-au înaintat peste 400 de dosare la Parchetul General. Toate bine documentate, motivate. Însă DIICOT-ul, departamentul din Parchet care se ocupă cu aşa ceva, a dat mereu soluţii de neînceperea urmăririi penale şi de suspendare a urmăririi penale. Aşadar, nici o condamnare! De ce oare? E simplu: în tribunale,în justiţie în general, ca în toate domeniile, are loc o dinastizare a conducerii. Rudele, copiii şi nepoţii celor care au avut funcţii înainte şi care, mulţi dintre ei, au fost mai mult sau mai puţin vinovaţi, sunt acum înfruntea bucatelor din justiţie. Marius Oprea mi-a vorbit într-o discuţie particulară de o înaltă doamnă din justiţia românească al cărei bunic se face vinovat de condamnarea arbitrară şi împuşcarea unor flăcăi care se ascundeau prin păduri în anii 50, ca să nu fie înrolaţi în armată (sărmanii, ei îi aşteptau pe americani). Ca această doamnă sunt şi alte persoane în justiţie, în domeniul afacerilor, în politică, etc.

    Ei, aici e buba! Aici a deranjat Marius Oprea. Când atingi structurile Securităţii omniprezente şi omnipotente e bâia! Şi astfel a venit restructurarea guvernamentală, reorganizarea, de fapt muşamalizarea. Da, muşamalizare, căci ce altceva înseamnă noul statut al IICCME. Prin acesta guvernul a eliminat posibilitatea investigării crimelor comise de autorităţile comuniste, precum şi posibilitatea de a înainta sesizări penale organelor de justiţie. Aici e fondul problemei.O excelentă analiză a situaţiei face în amănunt Iulia Popovici.

    Iar la această reorganizare, perestroika şi glasnosti trebuia şi un perestoikist. Acesta este domnul Tismăneanu, savant de marcă, incontestabil un cercetător de valoare al fenomenului comunist. În acelaşi timp d-l Tismăneanu e şi uns cu toate alifiile , e „saltimbancul perfect”, cum spunea Dorin Tudoran, care ştie mereu să se aşeze sub umbrela favorabilă. Nu degeaba afirma într-un interviu din Evenimentul zilei: „Pot să vă asigur că sprijinul politic, dacă vă gândiţi la preşedintele Traian Băsescu şi primul ministru Emil Boc, este cât se poate de concret şi puternic”. Tismăneanu merge întotdeauna la vale, mânat de apele călduţe. Oprea merge împotriva curentului, ia valul în piept şi, dacă Doamne fereşte s-ar îneca, nu trebuie căutat în aval, ci în amonte.Tismăneanu abordează comunismul intelectual, Oprea – penal. Primul e reconciliator, conivent cu puterea oricare ar fi ea; al doilea e acuzator şi intransigent. Anticomunismul primului e de serviciu, discursiv cu floricele, „corect politic”, de simpozioane, mese rotunde, pătrate şi ovale, chiar dacă judicios şi eclatant; anticomunismul celui de-al doilea e fără floricele, ba chiar buruienos (vezi expresii precum „căcaţii ăia de la putere”), e tranşant, radical, asumându-şi cruzimea istoriei şi dorind să îndrepte ce se poate îndrepta. Primul condamnă ideologic comunismul (de parcă poţi aduce ideologia în faţa justiţiei), studiază morţii în bibliotecă; al doilea nu se înfundă în vorbe creţe şi înfoiate, ci vrea să condamne la propriu comunismul, pornind de la torţionarii săi.

    Să vedem ce va face Marius Oprea mai departe. Nu ştiu exact, însă cred că aceleaşi lucruri, dar pe alte căi. Ce va face Vladimir Tismăneanu însă ştiu. Vom avea un anticomunism îmbârligat ştiinţific, cu voie de la stăpânire, un anticomunism ca un supozitor hemoroidal. D-l Tismăneanu va scrie cărţi după cărţi peste care se va aşterne praful ca peste operele Geniului Carpaţilor. Iar ceilalţi, deranjaţi din când în când de declaraţiile de protest ale bătrânicii aceleia cât o nucă, Doina Cornea, vom adăsta cuminte în minciună, laşitate şi indiferenţă.

    Print Friendly, PDF & Email

    26 COMENTARII

    1. Prim-planul care prefateaza articolul lui Radu este extras din aceasta fotografie:




      Masacrul comunist din 1968, de la Tet Mau Than (Vietnam), cind bandele comuniste Viet Cong au ucis intre 2800 si 6000 de civili.

      The Vietcong set up provisional authorities shortly after capturing Huế in the early hours of January 31, 1968 and was charged with removing the existing government administration from power within the city and replacing it with a „revolutionary administration.” Working from lists of „cruel tyrants and reactionary elements” previously developed by VC intelligence officers, many people were to be rounded up following the initial hours of the attack. These included Army of the Republic of Vietnam (ARVN) soldiers, civil servants, political party members, local religious leaders, American civilians and other foreigners.

      These individuals, according to Vietcong documents captured during and after the siege, were to be taken out of the city and held and punished for their “crimes against the Vietnamese people”. The disposition of those who were previously in control of the city was carefully laid out, and the lists were detailed and extensive.

      Acesta e comunismul. Nu exista amnezie, amnistie sau reconciliere. Adevarul trebuie cunoscut, cu nume si prenume de victima si calau.

    2. Autorul articolului ajunge la concluzia ca motivele indepartarii lui Marius Oprea ar fi de natura politica urmarindu-se de fapt „musamalizarea” crimele comise de catre autoritatile politice comuniste.
      Deci avem pe de o parte un luptator neinfricat cu „structurile” iar de cealalta parte, reprezentantii acesteia care au acaparat puterea. Nu pot sa spun decat ca este „mod simplist şi până la urmă comunist de a-i judeca pe oameni”. Opiniile dumneavoastra despre subiect sunt mai degraba expresia idiosincraziilor de natura politica pe care le manifestati si nu o examinare a „fondului chestiunii”. Cred ca ar fi fost onest sa va asumati in primul rand pozitia si simpatiile atunci cand produceti o astfel de „analiza”.

    3. @Hultanul,

      reciteste, vei intelege mai bine.
      concluzia nu este musamalizarea la pachet a crimelor, ci doar blamarea selectiva, corecta politic. unii trebuie sa se mai poata sustrage cercetarii

      apoi,
      referitor la idiosincraSii – ai doua propozitii succesive contradictorii

      Opiniile dumneavoastra despre subiect sunt mai degraba expresia idiosincraziilor de natura politica pe care le manifestati…
      Cred ca ar fi fost onest sa va asumati in primul rand pozitia si simpatiile…

      cand se opineaza, mai ales prin idiosincrasie, eu spun ca se si asuma o pozitie. reciteste, iti vei da seama si de simpatii. textul e cat se poate de echilibrat

      Tismăneanu abordează comunismul intelectual, Oprea – penal

      sper ca esti de-acord (nu cu mine, cu Tutea) ca locul comunismului este in Codul Penal

    4. Eu vă rog să citiţi, Hultane şi Vlade, art. Iuliei Popovici din Obs. Cultural, de care pomenesc.Eu nu fac o „analiză”, într-adevăr.Cum i-am spus şi lui Emil, când mi-a propus această temă, sunt fundamental subiectiv apropo de Marius, pentru că suntem prieteni.
      Dar… Eu spun aşa. Nu atac puterea aceasta neapărat. Eu cred că orice putere din România, care a fost şi care este, a preferat şi preferă să muşamalizeze chestiunea. Aceasta fiindcă există un conglomerat de interese, care leagă politicienii, afaceriştii foşti securişti, clanurile mafiote şi semimafiote, familiile domnitoare din justiţie etc După câte ştiu fam. lui Boc a avut de suferit pe vremea comunistă, casa le era urmărită. Dar astăzi d-l Boc, ca şi ieri Constantinescu, ca şi alaltăieri Năstase, nu vrea(vor) să se lege la cap cu o problemă care ar stârni un iureş turbulent greu de controlat. Aşa că se mulţumeşte să „reorganizeze” o instituţie, care să nu deranjeze. Vezi art. Iuliei Popovici, ce mi se pare capital în chestiune, peste care eu nu mai am ce spune, decât să fac un fel de addenda la materialul dumneaei.

    5. Şi încă ceva. Nici Occidentul(mă refer la politicieni)nu se omoară să condamne comunismul cu acelaşi „entuziasm” cu care condamnă nazismul. Aşadar, în afară de reacţiile negative ale unor anticomunişti izolaţi, politicienii de pe Dâmboviţa nu au a se teme că vor fi blamaţi de cei occidentali că nu au „rezolvat” chestiunea cu pricina.Ei sunt luaţi la întrebări când nu ne ştampilăm oile şi ouăle (nu ale lui Năstase), când îi lăsăm pe ţigani să tâlhărească Occidentul şi chestii de astea.

    6. Radu,

      in ce ma priveste, pledez pentru subiectivitate, pentru asumarea unui punct de vedere. Nu suntem „nirvanisti”, sa ramanem suspendati intre Da si Nu. Textul e bun tocmai pentru ca nu este echidistant si pentru ca expune echilibrat, fara impatimire, deci are o coerenta a bunului-simt

    7. L-am cunoscut pe Marius Oprea si nu ii neg bunele intentii, la fel cum l-am cunoscut si pe Ioan Stanomir si nu ma indoiesc nici de scopurile sale. Cu Vladimir Tismaneanu nu am interactionat. Acestea fiind zise, inainte de a trage concluzii, trebuie sa analizam problema pornind de la inceputul.

      Institutul de Investigarea a Crimelor Comunismului condus de Marius Oprea – si aflat in subordinea primului ministru – nu a fost nimic altceva decat o sageata taricenista la adresa comisiei prezidentiale conduse de Vladimir Tismaneanu. Practic, lupta politica s-a transferat si in acest domeniu, PNL vrand sa isi creeze un institut propriu care sa ii serveasca interesul de a detasa ideea anticomunista de aliatii lui problematici. Cu alte cuvinte, Marius Oprea a fost numit POLITIC de Tariceanu si subordonat POLITIC acestuia.

      Acum s-a schimbat puterea, iar Tariceanu si ai lui au zburat. Era firesc ca si Marius Oprea cel numit politic sa zboare la randul lui. Sa nu fim copii, isi imagina cineva ca noua putere o sa il pastreze? Si Oprea stia ca i s-au terminat zilele de director al IICCR in momentul in care alianta pesedisto-petroliberala a pierdut alegerile prezidentiale. A riscat, a jucat politic si a pierdut.

      Acum, in ceea ce priveste Obsevatorul Cultural. Am renuntat sa il mai citesc. Anti-pedelist si anti-anticomunist, astea-s principalele sale calitati. Ma face sa si rad grija fata de Marius Oprea. Nu erau tot ei cei care mancau rahat cu anticomunismul primitiv? Nu e Observatorul Cultural mama acestor Ciprian Siulea, Vasile Ernu, Tinchideleanu, Cistelecan (tovarasii de drum care au scris “Iluzia anticomunismului. lecturi critice ale raportului Tismaneanu”) si a altora tovarasi pentru care anticomunismul este RAU? Hai sa fim seriosi, nu e Observatorul Cultural cel care sa deschida gura in chestiunea anticomunismului.

      In sfarsit, va recomand spre lectura doua articole din Revista 22.

      A fi la butoane (Rodica Palade)
      Anticomunisti cu un singur ochi (Andrei Cornea)

    8. Despina, daca primul link e relativ okay (daca nu mi-ar displace Padina probabil ca mi-ar placea si mai mult ce scrie pe acolo), al doilea e SF. Conducerea BOR este orice numai nu o victima. As fi epurat-o cu o seninatate… inchizitoriala 😀

    9. @ Radu

      Sint foarte bucuros ca ati inceput sa scrieti (si) pentru patrupezi. Dupa parerea mea, in acest conflict, numai cine nu vrea nu intelege ce s-a intimplat.

      @ Imperialistu’

      1. IICCR-ul a fost infiintat inainte de comisia prezidentiala, eu cred ca este gresit sa spunem ca a fost o reactie … .

      IICCR: infiintat la 21.12.2005
      Comisia: infiintata in primavara 2006, prin aprilie.

      2. Cui crezi ca ii apartin aceste afirmatii?

      „In acest sens, cred ca se ridica o serie de intrebari: de ce este nevoie de o asemenea comisie, cand literatura pe problema crimelor comuniste in Romania este uriasa? Avem documente cate dorim, lucrari stiintifice recunoscute international drept contributii obiective, lipsite de partinire, marturii, interviuri, reviste specializate. Avem Memorialul de la Sighet si seria de publicatii generata in jurul acestei importante institutii menite sa salveze memoria nationala. Intr-o recenta discutie pe care am purtat-o la Bucuresti cu doamna Mona Musca, am abordat si chestiunea infiintarii unui muzeu al totalitarismului comunist in Romania. Sper ca intr-un viitor nu prea indepartat sa demareze acest proiect atat de necesar pentru asumarea trecutului. O comisie ar fi mai degraba utila pentru acest demers. Evident, cum arata si Ruxandra Cesereanu intr-un articol din 22, exista specialisti. Exista un Institut de Istorie Recenta, cu meritorii publicatii in domeniu. Cat ii priveste pe nostalgicii comunismului, nici o comisie din lume nu va izbuti sa le schimbe opiniile.”

      http://www.jurnalul.ro/stire-editorial/presedintele-basescu-si-problema-comunismului-40265.html

      (Vezi ca in 2005, la Jurnalul scriau foarte multe persoane onorabile.)

      3. Cui crezi ca ii apartin aceste afirmatii?

      „Pe parcursul ultimilor 15 ani, Ion Iliescu a devenit o personalitate de varf a procesului democratic din Romania”

      http://www.revista22.ro/vladimir-tismaneanu-in-dialog-cu-ion-iliescu-867.html

      4. Eu fac distinctia intre competentele stiintifice/academice ale unei persoane si calitatea sa morala. Unele nu le garanteaza pe celelalte. Te rog sa observi ca nu am facut nici o afirmatie. Doar am zis ca fac o distinctie.

      5. Aici este vorba despre indepartarea unui om care s-a apropiat foarte mult de niste adevaruri. Adevarurile astea puteau duce la condamnarea unor securisti. Te rog sa il percepi pe Marius Oprea independent de faptul ca, intimplator, este si liberal. Nu ii pune lui in circa greselile si prostiile PNL-ului, pentru ca nu e corect.

      6. Eu sint de acord cu tine in multe lucruri, chiar daca asta nu e atit de evident. Te rog sa fii corect cu tine insuti si sa accepti faptele.

      7. Am semnat acest mesaj „samurai fara stapin”. Te rog sa imi accepti aceasta identitate.

      Amicus Plato …

    10. Disputa PNL – PDL nu are a face cu anticomunismul. Societatea civilă trebuie să impună oamenilor politici să sprijine divulgarea crimelor comuniste, pedepsirea lor şi „îndreptarea” cât se mai poate a victimelor comunismului.

    11. Tocmai mi-am pierdut comentariul. 😆 Probleme cu computerul. Reiau, dar intr-o forma prescurtata.

      Am gresit cu datele infiintarii institului si a comisiei, dar nu cu ideea din spatele lor. Sa luam articolul lui Vladimir Tismaneanu, scris in iulie 2005. Basescu anuntase deja ca va forma o comisie prezidentiala care sa produca un document prin care presedintele Romaniei sa poata condamna oficial regimul comunist. Cu toate acestea, cateva luni mai tarziu, primul ministru Tariceanu infiinteaza Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului (decembrie 2005) in fruntea caruia numeste (politic) un apropiat al PNL, Marius Oprea. De ce a facut-o? Pentru a fura startul si pentru a pune bete in roate lui Basescu. Atat. Nici un pic de principialitate in toata afacerea asta, doar interes politic.

      Marius Oprea a fost numit politic si se afla in subordinea directa a primului ministru. Era evident ca in momentul in care prim/ministeriatul va ajunge la alt partid, isi va pierde scaunul. Mi-am dat seama de asta de la bun inceput. Cum de nu a realizat si el? Abia acum, catre sfarsit, a recunoscut ca asa cum a fost numit politic va fi demis tot politic.

      Imi pare rau pentru Oprea, dar asa se intampla atunci cand te bagi prea mult in politica, si de partea care va pierde – te arzi.

      Cat despre divulgarea identitatii, nu poate fi vorba.

    12. Tortionarii trebuie pedepsiti. E adevarat ca trebuie denuntata ideologia comunista dar e absolut necesar ca vinovatii sa faca puscarie. Oprea a facut fapte. Tismaneanu a scris carti, sunt complementari, si Oprea a scris si ale lui sunt foarte aproape de realitate, citesti documente si vezi securistul. Pe gustul meu e Oprea. Pentru ca vreau sa-i vad pe toti in puscarie.

      Simplu, nu?

    13. Startul adevarat – si asta se uita – a fost dat de dl. Sorin Iliesiu pe data de 30 aprilie, cu „Proclamatia pentru Romania”.

      In legea de functionare a IICCR scria ca presedintele este ales de catre un Consiliu format din personalitati ale societatii civile. E adevarat ca el are rang de secretar de stat, dar asta nu inseamna ca a fost numit politic.

      In legea actuala, societatea civila a disparut. Totul se afla sub decizia politica a premierului si a presedintelui consiliului stiintific.

      Va fi normal, daca vine PSD-ul la guvernare, sa destituie toata conducerea noului institut si sa puna „cercetatori” agreati de „baietzi” ?

      De la un punct incolo, singurul lucru pe care il putem face este sa convenim ca avem opinii diferite.

    14. Poate pe hartie, in realitate era recunoscut ca un apropiat PNL. Nu a fost deloc intamplatoare alegerea lui, samurai fara stapan. Nu a fost cumva si membru PNL? Cat despre apropiatul lui, Stejarel Olaru, daca nu ma insel este chiar europarlamentar din partea liberalilor.

      Evident ca acest stil de politica (fiecare cu ai lui) nu este cel pe care mi-l doresc, dar nu mi se pare deloc uimitor ce s-a intamplat cu Oprea. Sunt doar consecintele unui stil de politica a carui logica a acceptat-o implicit atunci cand s-a implicat – repet – politic. Oprea a mizat pe cartea liberala. Poate sa ne para rau pentru el, dar a calculat gresit si acum suporta consecintele. Daca vroia cu adevarat sa ramana doar al societatii civile, avea grija sa se distanteze. Nu a facut-o. Cine e vinovat?

      I-as fi vrut si pe Tismaneanu si pe Oprea in aceeasi barca, nu am preferinte pentru unul sau altul.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here