foto: Biserica ortodoxă Sf. Nicolae din New York, distrusă în întregime la atacul din 11 septembrie 2001

Înființarea apropiată a Bisericii Ortodoxe a Ucrainei ca Biserica autocefală, așadar ieșirea Ucrainei din ascultarea canonică a Rusiei, cu binecuvântarea Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol, a produs la Moscova un val de ieșiri furioase ce îl au că țintă pe Patriarhul Bartolomeu I, imediat acuzat de propaganda rusă că astfel face jocurile Statelor Unite, după ce îl acuzase deja că este în legătură cu serviciile secrete americane.

În lupta dată pentru a nu pierde influența în lumea ortodoxă, propaganda Kremlinului folosește teme ce nu sunt doar departe de realitate, dar care văzute cu atenție pot fi ușor întoarse, odată cu cunoașterea realității, împotriva celor care le lansează și exploatează manipulator. Câtă vreme nu pot lupta pentru mințile oamenilor (pentru că orice demers rațional defavorizează Rusia lui Putin), cei care se ocupă de arma propagandistică încearcă să cucerească inimile lor, recursul la emoțional dându-le oarecare șanse în lumea ortodoxă, până la cunoașterea datelor reale.

Președintele american George W. Buch și Arhiepiscopul Demetrios al Bisericii Ortodoxe Grecești, la celebrarea independenței Greciei, 25 martie 2008, la Casa Albă. foto: AFP

Rusia lui Putin se prezintă ca o mare campioană a Ortodoxiei, care, pe temeiul numărului mare de credincioși și al unei tradiții interpretabile, pretinde primatul asupra întregii lumi creștine a Răsăritului. Obsesia recurentă a rușilor de a numi Moscova „A Treia Romă”, de a-și vedea subordonată întreaga Ortodoxie, este concepția cea mai nepotrivită într-o lume ecleziastică sinodală, în care rușii au apărut cu 900 de ani mai târziu decât mare parte din bisericile ortodoxe. Și dacă Rusia e prezentată de propagandă ca o țară sfântă a Ortodoxiei, opusă ei este desemnată America, țară a tuturor relelor spirituale unde ortodocșii nu se pot simți acasă.

Numai că țara asta „sfântă” a Ortodoxiei este țara în care a fost posibilă instaurarea unui regim absolut ateist, unde a fost posibilă uciderea a 100.000 de slujitori ai Bisericii, în care Biserica a fost închisă pentru 70 de ani, unde slujitorii au fost înlocuiți de kagebiști travestiți în odăjdii și unde chiar și acum, după căderea comunismului, puterea politică are total subordonată Biserica împotriva oricărui interes creștin. Lucru specific în Rusia dintotdeauna, de altfel. Mai mult, Biserica Rusiei e atât de
„dreptcredincioasă” că permite cinstirea lui Stalin, mai marele criminalilor celor mai răi, în icoane, în biserici.

Iar aventura totalitară a lui Putin este ideal acompaniată de declarații ale unor înalți prelați rusi care susțin că uciderea opozanților e un lucru plăcut lui Dumnezeu, așadar recomandabil… Cât privește numărul mare de creștini cu care se recomandă Biserica rusă, aceștia sunt doar pe hârtie câți spun ei că ar fi, mulți ruși fiind nebotezați sau atei, pe lângă faptul că în Rusia numărul creștinilor practicanți este foarte mic raportat la numărul creștinilor declarați.

În statistici rușii apar în partea cea mai de jos a clasamentului celor care frecvetează biserica, într-o situație comparabilă ce cea a poparelor celor mai lipsite de religiozitate din Europa. Iar raportat la Ucraina, lucrurile nu arată deloc favorabil Rusiei: 16% din ucrainieni declară că merg la biserică săptămânal, iar rușii, între 2 și 7%, în funcție de sondaj. În Republica Moldova, 15% dintre cetățeni merg săptămânal la serviciul religios, iar în România, 24%.

În ceea ce îi privește pe americani, 36% dintre ei merg la biserică săptămânal

Din evidente motive strategice propagandiștii ruși țintesc invariabil SUA, pe care o prezintă ca loc unde creștinii ortodocși ar trăi într-un fel de discriminare generică, ce ar face ca cel care este botezat în Biserica Ortodoxă și mărturisește Crezul Niceo-Constatinopolitan să se simtă străin de societatea americană, să trăiască la marginea ei, să nu aibă acces la tot ce oferă acesta restului cetățenilor.

De aici concluzia că dacă suntem aliați ai americanilor Biserica va avea probleme, câtă vreme aceștia nu prea văd cu ochi buni Ortodoxia. Asta în timp ce Biserica Ortodoxă și-ar trăi o perioadă de aur în Rusia lui Putin.

Propaganda rusă vine și cu întrebarea malițioasă „de ce nu au trecut mai mulți americani la Ortodoxie?”, ignorându-se faptul că la venirea majorității creștinilor ortodocși în Statele Unite, în secolul XX, era prezent un efort general de catehizare intensivă din partea protestanților, început încă dinainte de coborârea pe pământ american a pasagerilor vasului Mayflower, cu câteva sute de ani înainte…

Dar și în condițiile în care țara are o majoritate de protestanți și un număr mare de catolici, Biserica Ortodoxă și-a găsit locul ei, de nimic îngrădită. Din perspectiva ecleziastică, viața Ortodoxiei din Statele Unite este una împlinită, cu sfinți mari, cunoscuți, cu biserici frumoase, cu mănăstiri, cu comunități unite, prospere. Și liberă.

În același timp, având un număr de creștini aproximat între 3 și 6 milioane împărțiți în comunități etnice ale europenilor din est ori arabe sau etnici americani membri ai Bisericii Ortodoxe în America, Ortodoxia americană este destul de complicată canonic/administrativ.

Astfel, Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol are în ascultare Arhidioceza Grec-Ortodoxă, Biserica Ortodoxă Ucraineană din Statele Unite, Dioceza Carpato-Rusă din America, Dioceza Ortodoxă Albaneză din America și Vicariatul comunităților iordaniene și palestiniene.

Biserica Ortodoxă Rusă are jurisdicție asupra unității canonice numită Parohiile Patriarhiei Ruse în America, o organizație administrativă mică înființată în 1970 în ascultarea Moscovei, dar și asupra Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei (ROCOR), din 2007. ROCOR este biserica exilului rus înființată în anii ’20 de cei care fugiseră din URSS de bolșevici și are o lungă istorie de luptă cu Moscova dar, infiltrată în timp cu agenții KGB, în urma unei operațiuni mamut întinse pe mai multe zeci de ani, a cedat și a fost adusă în ascultarea Patriarhiei Moscovei, a Kremlinului, la ordinul lui Putin, care s-a ocupat personal de finalizarea acestui proces.

Biserica Ortodoxă Sârbă are Eparhiile din Statele Unite, Biserica Ortodoxă Bulgară are o dioceza americană, Biserica Georgiei are câteva parohii și, evident, trebuie menționată aici și Mitropolia Ortodoxă Română a celor două Americi, a Patriarhiei Române.

Chiar și situația în care a fost atât de împărțită, Ortodoxia a crescut în Statele Unite și în numărul creștinilor, dar și în calitatea duhovnicească pe care a reflectat-o asupra lumii întregi prin viețile sfinților, cuvioșilor și teologilor de acolo.

Sfântul Ioan Maximovici, unul dintre cei mai mari sfinți ai secolului XX a trăit ultimii ani vieții sale în Statele Unite, unde a fost chemat din Franța, de creștinii americani, în 1962. Așezat la San Francisco, unde a ajutat la terminarea marii catedrale ridicate în cinstea Icoanei Maicii Domnului, arhiepiscopul sfânt a impus respectarea cu rigoare înnoită în cele ce priveau învățătura și practica Bisericii. În 1963, cu binecuvântarea sa, a fost întemeiată Frăția Preacuviosului Gherman al Alaskăi, devenită apoi cel mai important centru misionar ortodox din California.

Alt mare trăitor ortodox din Statele Unite cunoscut în toată lumea este Părintele Serafim Rose, ucenic cu har al Sfântului Ioan Maximovici și inspirat autor al mai multor cărți de teologie ortodoxă.

Părintele Alexandru Schmemann, unul dintre cei mai cunscuti și influenți teologi ortodocși ai secolului XX, a trăit de asemeni în Statele Unite. A predat la Columbia University, New York University, Union Theological Seminary, General Theological Seminary în New York, unde și-a petrecut cea mai mare parte a vieții sale. A fost trimis ca observator al Bisericii Ortodoxe la Conciliul II Vatican, care s-a desfășurat între 1962 și 1965. Predicile sale în limba rusă au fost difuzate de Radio Europa Liberă în URSS, vreme de 30 de ani.

Între autorii laici de teologie ortodoxă, creștini cunoscuți societății americane, cel mai ilustru exemplu este cel al lui Igor Sikorsky, care spunea despre originile sale „familia mea este de origine rusă. Bunicul și alți strămoși de ai mei, începând din vremea lui Petru cel Mare, au fost preoți ortodocși”. Inventator genial, manager de excepție, a conceput Sikorsky R4, primul elicopter fabricat în producție de masă, în 1942. Practic cel mai important om din Statele Unite în conceperea și producerea elicopterelor și unul dintre cei mai importanți din industria aeronautică mondială, Sikorsky a fost unul dintre creștinii americani cunoscuți care au trăit și murit în credință ortodoxă.

Așadar Ortodoxia are în Statele Unite o existența netulburată, care îi permite să dea sfinți, teologi însemnați, să își țină școli teologice mari, să ridice catedrale…

Iar în timp ce în Statele Unite se ridicau catedrale și biserici ortodoxe în care se reflectă dragostea de Dumnezeu a creștinilor de acolo și bunăstarea cu care au fost binecuvântați, în URSS se daramau bisericile, ori erau batjocorite de bolșevici. E de observat, legat de ruși, că și aceștia au putut și pot trăi cum se cuvine creștinilor ortodocși, în dreapta credință, dar asta în mediul Americii, nu în URSS ori în Rusia lui Putin, unde Biserica a fost și este subordonată intereselor și pornirilor criminale ale Kremlinului.

În perspectivă laică, situația generală a creștinilor ortodocși în societatea americană este de asemeni ușor de văzut, urmărind doi indicatori care sunt definitorii – educația și veniturile. Și propaganda pretins conservatoare a rușilor, și cea a stângii, îi prezintă pe creștinii ortodocși americani că fiind o subspecie de oameni puțin educați, captivi în comunități lipsite de mari posibilități materiale. Numai că, în privința educației, studiile arată un lucru oarecum surprinzător: ortodocșii din Statele Unite sunt foarte bine așezați, având un nivel general vizibil mai ridicat decât cel al mediei populației tipic americane. În măsurătorile din 2017 făcute de Statista (portalul german cu una din cele mai căutate baze de date din lume) populația ortodoxă apare în clasamentul educației pe grupuri religioase imediat după evrei, hinduși și unitarieni, fiind deasupra mormonilor, budistilor, catolicilor, celor non afiliați și imensei majorități a protestanților.

Urmând situației educației, veniturile se prezină similar, corelația fiind relativ ușor de făcut. Creștinii ortodocși americani au, în medie, o situație financiară care îi situează vizibil peste majoritatea populației din Statele Unite. Familiile creștinilor ortodocși au venituri mai mari decât cele ale celor mai mulți dintre protestanți, care formează majoritatea populației, decât cele ale catolicilor, musulmanilor și budistilor americani.

Toate acestea arată că America nu este nici pe departe o putere potrivnică creștinilor Ortodoxiei, cum a fost URSS vreme de 70 de ani, și nici nu încearcă să își subordoneze Biserica intereselor strategice, cum o face Kremlinul lui Putin. America nu spionează ierarhii ortodocși cum o fac rușii, la scară extinsă, nu infiltrează cu agenții săi Biserica, cum e de notorietate că se face în Rusia din vremea lui Ivan cel Groaznic până în zilele noastre. Așa că, in disputa asta, e ușor de știut care e partea celor care nu trebuie crezuti si susținuți.

ACP

Print Friendly, PDF & Email

1 COMENTARIU

  1. Si sa nu uitam de OCA (Orthodox Church in America), fosta biserica rusa, niciodata pe deplin (re)cunoscuta, inca condusa de KGB-isti din care face parte – din pacate – si Romanian Orthodox Episcopate of America, o episcopie subjugata care desi se numeste „Romanian” incearca din rasputeri sa elimine cultura si sa taie radacinile bisericilor Romanesti cu Romania, prin fortarea preotilor de a sluji in limba Engleza si eliminarea celor care aduc si mentin valori Romanesti (Icoane, Moaste, Biserici intregi sau parti construite in Romania si aduse cu truda cu vaporul, Traditii Romanesti) si sunt vocali anti-comunisti si anti-unionisti (cu „a treia Roma”).
    Americanii au fost deschisi cu Biserica Ortodoxa si crestinii ortodocsi isi practica religia aici in pace. Sunt putini americani care se convertesc, dar Biserica Ortodoxa nu a facut niciodata convertirea ca un scop al existentei sale cum au facut alte religii. Sincer, am vazut preot american (negru chiar) slujind la manastire ortodoxa romaneasca… nu e neobijnuit aici :). Si merg la o biserica care bate clopotele in fiecare duminica – au reusit sa ia permis de la oras sa faca asta, pentru ca in mod normal nu ai voie sa faci „galagie”. Pe de cealalta parte, si moscheile musulmane au permis sa-si puna pe unu in turn sa urle acolo, dar am impresia ca „galagia” e limitata la anumite ore, durata si decibeli.
    La slujba se fac rugaciuni pentru presedintele si armata Americii aici (iar unele biserici mentioneaza si autoritatile romanesti alaturi de cele americane). Steagul american este mereu alaturi de cel roman in biserica.
    Romanii ortodocsi sunt fericiti si multumiti cu ospitalitatea americana, numai de la OCA se aud fel si fel de critici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here