David Cameron și criza economică

    Discursul lui David Cameron, vine în urma situației economice alarmante din Statele Unite. În timp ce guvernul laburist devine din ce în ce mai nepopular, și pe fundalul unei crizei economice din Regat, conservatorii britanici se pregatesc de următoarele alegeri. Ideile lui David Cameron sunt foarte importante, deoarece reprezintă o posibilă viziune a unui nou … Continuare

    Obamajugend

    1934 2008 Paralela nu este între Hitler şi Obama. Este între cultul personalităţii de atunci şi cel de acum. Este vorba despre exploatarea copiiilor şi tinerilor în scopuri propagandistice. Despre începutul tuturor totalitarismelor: prosternarea în faţa unui lider mesianic şi a unei cauze măreţe. 1934 Unsere Fahne flattert uns voran Our flag flutters us in … Continuare

    Pachetul economic de urgenţă pentru Wall Street este respins de Congresul american

    Ultima oră: Bail-outul pare învins. Nu sunt suficiente voturi democrate. Pelosi face rundele pe la “încăpăţînaţi”, apelînd la loialitatea de partid şi la “interesul ţării” (tipa reprezintă interesele districtului financiar din San Francisco, adică big, big money).

    The cat is out of the bag, patrupezi!

    Apropos de ingineria socială pe care o discutam pe firul despre Brigitte Gabriel, şi complet relevant pentru criza financiară actuală:

    A ieşit la suprafaţă un video al dezbaterilor din Congres, în 2004, în legătură cu “iregularităţile” de la Fannie Mae şi Freddie Mac, bănci care au generat degringolada de azi. Misia lor a fost să dea împrumuturi insolvabile — “affordable housing” – celor care nu s-ar fi calificat pentru un împrumut, in special minorităţile.

    Tot sistemul bancar pare să fi fost sub o presiune enorma din partea lobyiştilor şi grupurilor de presiune, ca ACORN, de a da case pe nimic – asta înseamnă “100% loan” din speechul lui Maxine Waters, democrata neagră din California.

    Fannie şi Freddie au vîndut ipotecile altor bănci, pe piaţa mondială,şi-au umflat cîştigurile artificial, ca Enron, în timp ce pierdeau masiv şi în timp ce CEOs luau bonusuri de milioane.
    Continuare

    Mad Jad în vizită de lucru la ONU

    Acum aproape 60 de ani, pe 10 decembrie 1948, urmaşa Ligii Naţiunilor, Organizaţia Naţiunilor Unite, ratifica Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Cum însă documentul adoptat nu ţinea cont de doleanţele lumii islamice*, Declaraţia a fost amendată pe 28 martie 2008 pentru a o face compatibilă cu deja celebra lege islamică, sharia.

    Noile schimbări sunt rezultatul transformării treptate a ONU într-o platformă pentru răspîndirea mesajelor antisemite, antidemocratice şi antioccidentale. Dar ca să nu mai lungim povestea, iată o zi de lucru, mai mult sau mai puţin obişnuită, la sediul ONU din centrul New Yorkului: 23 septembrie 2008 – Mahmoud Ahmadinejad, preşedintele Iranului , adresează Naţiunilor Unite un discurs ce poate fi rezumat în doar câteva cuvinte („Israelul (entitatea sionistă n.r.) nu are dreptul la existenţă”). Evident, ca orice dictator antisemit, a fost aplaudat şi chiar imbrăţisat:




    Continuare

    Antiamericanismul românilor

    În afara unor repere indirecte, de genul evoluţiilor prezentate de raportul anual Transatlantic Trends nu avem date certe din România privind apariţia şi amplitudinea fenomenului complex numit antiamericanism. Şi totuşi, există suficiente indicii care certifică existenţa şi răspăndirea acestei atitudini, lucru pe care doresc să-l exemplific prin reacţiile legate de apariţia unei ştiri la data … Continuare

    Obama, pe valul crizei

    Barack Hussein Obama este singurul câştigător al angoasei produsă de criza prin care trec instituţiile financiare din Statele Unite, devansându-l pe rivalul McCain cu peste 9% în intenţiile de vot ale americanilor.

    După Convenţia Republicană, John McCain conducea în sondajele de opinie cu 2-5%, fapt atribuit mesajului său de reafirmare a încrederii în valorile Americii tradiţionale. Criza instituţiilor financiare a izbucnit la timp pentru a-l purta pe Barrack Obama aproape fără stavilă către fotoliul şi responsabilitatea de preşedinte al celei mai puternice democraţii de pe glob. Deşi preşedintele George W. Bush a utilizat mijloace specific democrate în încercarea de rezolvare a problemelor – lucru ce i-a atras critici din partea lui McCain – din ce în ce mai mulţi americani consideră că Obama ar fi cel mai potrivit să conducă America în aceste timpuri de criză.

    Europa are un mesaj clar în ceea ce priveşte alegerile din 4 noiembrie: toată lumea îl doreşte pe Obama. Dar Europa nu a aşteptat criza din septembrie 2008, aici opinia favorabilă, mai exact, covârşitor favorabilă lui Barack Obama există mai dinainte, după cum se vede din sondajul BBC

    Europenii îl văd pe Obama într-o notă ideală, nu atât prin calităţile pe care şi le-a demonstrat – nu prea a avut timp de aşa ceva – ci pentru că el este întruchiparea, este materializarea atât de doritului anti-Bush. McCain nu contează în Europa, cu sau fără Palin, ce este văzută ca o excentrică, sau ca o habotnică de la ţară.
    Continuare

    Islamizarea Angliei

    I. PREGĂTIREA TERENULUI

    Discreditarea Angliei de către elitele din conducere, mass media şi educaţie

    Guvernul laburist Britanic, reprezentanţii progresismului din Regatul Unit, cei care au luptat timp de decenii pentru drepturile homosexualilor, care au susţinut emanciparea femeilor în societatea patriarhală, drepturile minorităţilor şi care au dat legi pentru coeziune socială şi descurajarea discriminării; acest guvern, reprezentanţii luminilor în societatea britanică, au adus multiculturalismul şi relativismul cultural foarte aproape de limitele sale ultime.

    Acuma se dovedeşte ca de fapt scopul acestor mişcari era de fapt unul subversiv. Lumina divină, promisă de ideologia utopică a multiculturalismului, se dovedeşte pe zi ce trece a avea ca sursă neonul sovietic, repus în uz de cei ce în ’68 strigau slogane comuniste pe străzile Europei occidentale. Ghidaţi de această lumină bolnavicioasă de spital din perioada comunistă, majoritatea elitelor vestulului Europei s-au pricopsit cu o miopie forte şi, în orbecăiala lor hedonistă, au blestemat tot ce a fost pînă la ei, tot ce a făcut civilizaţia occidentală ceea ce este şi şi-au umplut ţările cu milioane de imigranţi din lumea a treia, dar fără să le pretindă integrarea.

    Împreună cu Suedia şi Olanda, Anglia este una dintre cele mai afectate ţări de această boală specifică civilizaţiilor extenuate, care a pierdut încrederea în trecutul ei, în valorile proprii şi implicit în viitor. Anglia a devenit genul de ţară în care se întîmplă lucruri care ar fi fost imposibil de imaginat acuma cîţiva ani. Dispreţul şi chiar ura pentru ceea ce a fost şi este această ţară, pentru istoria ei, au devenit politica de stat.
    Continuare

    Brigitte Gabriel despre Islam şi tragedia Libanului

    Brigitte Gabriel a fost invitată la emisiunea lui David Cerullo, About Islam. Interviul rezultat, luat pe parcursul a patru ediţii, are ca temă principală Islamul, iar ca temă secundară războiul din Liban. Putem fi sau nu de acord cu anumite idei exprimate de îndrăzneaţa americancă de origine libaneză, dar în mod sigur nu le putem … Continuare

    Instrumentarul hegemoniei ruse (Dragoş Paul Aligică)

    Europarlamentarul Adrian Severin a scris pentru ultimul număr al revistei Foreign Policy un articol intitulat „Să acceptăm că Rusia este diferită”. Da, oameni buni, să acceptăm că Rusia poate să se plimbe cu tancurile printre vecini. Aşa fac ruşii, e dreptul lor şi numai nişte aroganţi încuiaţi s-ar opune doleanţelor decente ale Moscovei.

    Pentru Estul european, Rusia a fost, este şi va rămâne o mare putere, axată pe expansiune şi dominare politică, militară sau economică a celor din jurul său. Episodul georgian, culminat cu atacul militar şi dezmembrarea oficială a mult prea îndrăzneţei Georgii, a confirmat, dacă mai era nevoie, că ambiţiile ruseşti nu se vor împiedica de nimic. Politica rusă nu are nici cea mai mică jenă în a intreveni în cel mai brutal mod posibil peste vecinii săi.

    Marea problemă este mai puţin Rusia, cât avocaţii săi din ţările pe care le ameninţă. Acei oameni care încearcă să îţi explice acţiunile ruseşti prin „provocările” occidentale, prin lipsa de sensibilitate faţă de nevoile politico-sufleteşti ale Maicii Rusii, aceea entitate mult nedreptăţită de un Vest prea arogant şi ignorant. Optimişti naivi? Agenţi de influenţă? Greu de spus, cert este că există un pronunţat curent filorus în rândul celor contează.

    Parcă pentru a-mi confirma bănuielile, europarlamentarul Adrian Severin a scris pentru ultimul număr al revistei Foreign Policy un articol intitulat „Să acceptăm că Rusia este diferită”. Da, oameni buni, să acceptăm că Rusia poate să se plimbe cu tancurile printre vecini. Aşa fac ruşii, e dreptul lor şi numai nişte aroganţi încuiaţi s-ar opune doleanţelor decente ale Moscovei.

    Mostră de fină gândire severină. Voi reveni asupra ei, dar până una alta, vă recomand articolul scris de Dragoş Paul Aligică pentru numărul 965 al revistei 22, Instrumentarul hegemoniei ruse: o descriere a componentelor politicii externe a Rusiei şi a problemelor pe care aceasta le ridică României.
    Continuare

    Un supravieţuitor al tiraniei palestiniene apără Israelul

    Brigitte Gabriel este un personaj aparte al mişcării anti-jihad. Născută în 1965 în Liban, într-o familie de creştini maroniţi, pe vremea când ţara încă mai era creştină, a crescut în plin război civil şi a aflat pe propria ei piele ce înseamnă terorismul islamic şi cel „palestinian”.

    Brigitte Gabriel - Because They Hate

    Salvată de intervenţia militară a Israelului în sudul ţării, declanşată împotriva organizaţiilor teroriste „palestiniene” (operaţiunea Litani din 1978), a emigrat ulterior în Statele Unite ale Americii. Prezentatoare de ştiri la diverse televiziuni, a înfiinţat ONG-ul American Congress For Truth cu misiunea de a combate antiamericanismul, antisemitismul şi antioccidentalismul corect politic dominante în presă şi în mediul academic.

    Prezentăm discursul ţinut de Brigitte Gabriel la Duke University, în octombrie 2004, preluat din Frontpage Magazine.

    Continuare

    Obama şi mentorul Wright, în caricaturi

    Lumea nici nu s-a făcut şi nici nu se dărâma într-o zi, dar douăzeci de ani de dragoste filială şi admiraţie nemărginită pe care le-a avut Barrack Obama faţă de pastorul Jeremiah Wright au creat o altă dimensiune.

    Pentru cei mai mulţi dintre europeni, candidatul la preşedinţie Barack Obama este cel care trebuie să câştige. Motivul principal este că arată ca un actor de film (un tip bine, trebuie sa fim îngăduitori cu amănuntele fizice discutabile) şi vorbeşte cât vorbesc toţi judecătorii de la Curtea Supremă a Statelor Unite. Iar pentru auditoriul care te soarbe din ochi, de multe ori nu are importanţă ceea ce spui.

    Dimensiunea de care vorbeam la început derivă din relaţia pe care a avut-o Barack Obama cu Jeremiah Wright, o relaţie transpusă cu mai mult sau mai puţin succes în caricaturi.

    Atenţionare: sunt destul de multe.

    1a.jpg

    Continuare

    Politica militară a lui Obama

    … în propriile lui cuvinte. Cât de bine înţelege Barack Hussein Obama lumea în care trăieşte? Foarte puţin, dacă nu cumva deloc. În contextul în care Rusia, China şi Iranul urmăresc o reconfigurare a ierarhiei politico-militare a lumii, investind masiv în armată şi sprijinind toate ţările şi entităţile antioccidentale, ţările vest-europene sunt fie slabe, fie … Continuare

    Clima nu ascultă de ordinele anti-capitaliștilor

    Dr. Jones, spuneai că la tine s-a făcut frig. Şi aici s-a făcut brusc frig. Toamna şi-a intrat in drepturi. Încălzirea globală începe să nu mai fie la modă. Acuma e „climate change„… pentru că ce se dorea încălzire, este posibil să fie răcire şi pentru asta tot capitalismul, America şi Bush sînt de vină. Bush incă puţin, pentru că din noiembrie va fi de vină viitorul preşedinte american, adică McCain.


    Incălzire locală

    Continuare

    Liberalism Românesc vs Liberalism European

    În februarie 2008, un grup mai ”rebel” al Partidului Național Liberal, a încercat să conteste direcția și măsurile luate de conducere, argumentând că se distanțează de valorile liberalismului românesc. Grupul cerea de asemenea si demisia liderului partidului. Sub titlul “Manifestul liberal de la Cluj-Napoca”, grupul de la Cluj, a prezentat un document programatic având ca … Continuare

    Sarah Palin şi Charlie Gibson

    Se spune despre Fox News că este un post republican, urmărind interesele GOP. Cu alte cuvinte, zic detractorii săi, Fox News manipulează şi orice s-ar transmite pe acest post de televiziune trebuie pus sub semnul întrebării. Ce nu se spune este că dacă lucrurile ar sta aşa, Fox News nu ar fi altceva decât o picătură republicană într-un ocean democrat, fie-mi scuzată comparaţia. Toate celelate reţele de televiziune (CNN, NBC, ABC şi aşa mai departe) sunt mai mult sau mai puţin albastre. Nici restul presei nu face excepţie, presa americană în general fiind apropiată de democraţi, foarte puţini fiind cei care simpatizează cu Partidul Republican.

    Şi acum un mic studiu de caz: interviul acordat de Sarah Palin lui Charlie Gibson de la ABC.

    Partea I


    Continuare

    Mentorul lui Obama: Jeremiah Wright

    Pastorul Jeremiah Wright a fost timp de 20 de ani mentorul spiritual a lui Barrack Hussein Obama, i-a influenţat modul de a gândi, l-a cununat cu soţia sa Michelle, i-a botezat copiii, i-a dat până şi idea cu numele primei cărţi “Dreams from My Father”. Trebuie spus din capul locului că Jeremiah Wright este o … Continuare

    Declinul stângii europene

    Fără acest clivaj stânga – dreapta, politica ar fi mai săracă și lipsită de conținut.  Nu puțini sunt aceia care susțin că acestă deosebire ar exista doar la nivel de discurs și că politicienii se vor întotdeauna samavolnic indiferent de culoare lor politică. Această aserțiune poate fi valabilă în țările Europei de Sud- Est, și … Continuare

    Cronica unei autodistrugeri

    Cînd îţi dai seama că singurul candidat capabil să-l înfrîngă pe Obama este Obama, tot ce-ţi rămîne de făcut este să-l stimulezi discret. Scrie sub psedudonimul „Spengler”, în publicaţia Asia Times. De citit în întregime. Obama will spend the rest of his life wondering why he rejected the obvious road to victory, that is, choosing … Continuare

    USS Mount Whitney la Poti, în Georgia

    lcc20_whitney.jpg

    S-a tras deja în flota NATO din Marea Neagră. Cu vorbe grele, cu ameninţări venite de la Moscova şi de la eşaloanele superioare ale Flotei Ruse. Vladimir Putin, aşa-numitul premier al Maicii Rusii, vede un nor ce-i adumbreste mulţumirea pe care o avea în legătură cu zdrobirea Republicii Georgia. Navele militare ale Poloniei (fregata General Pulaski), Spaniei (fregata Admiral Juan de Borbon), fregata germană FGS Lubeck, patru nave turceşti şi cu deosebire USS Mount Whitney, nava amiral al Flotei a 6-a americane s-au deplasat în Marea Neagră sub comandă NATO pentru a aduce sprijin umanitar georgienilor, în special celor peste 30000 de oameni alungaţi de război sau scoşi de soldaţii ruşi din casele lor (cum spune pagina de internet a Radio Europa Liberă).
    Continuare

    Oriana Fallaci – Despre antisemitism

    Începând de la această primă traducere, ne dorim să prezentăm cititorilor de limbă romană acele articole şi cărţi publicate de Oriana Fallaci după 11 septembrie 2001, care au surprins în mod neechivoc o istorie care se desfăşoară sub ochii noştri. Despre caracterul Orianei Fallaci vorbeşte în primul rând istoria vieţii sale, din momentul participării la … Continuare

    Aliaţii lui Obama: Keith Ellison, primul musulman din Congres

    ne-Arab Muslim-American alaturi de Obamessiah; poză de familie

    S-a întâmplat cu mai mult de un an în urmă, mai exact pe 17 iulie 2007 la o adunare a ateiştilor din statul Minnesota. Onorabilul – titlul oricărui membru al Congresului – Keith Ellison, fiu al statului Minnesota, convertit la islamism şi susţinător al organizaţiei extremiste Nation of Islam, şi-a exprimat ideile cu privire la echivalenţa Bush-Hitler.
    Continuare

    Sarah Palin la Convenţia Republicană

    Timp de 5 zile au jupuit-o de vie în presă, la televiziune şi pe internet. Ieri seară, Sarah Palin a ieşit în faţa Americii şi a vorbit despre cariera ei de servant public – realizări, calificări şi motivaţii. A prezentat clar, simplu şi convingător diferenţa dintre echipa McCain-Palin şi Obama-Biden. A fost o performanţă splendidă, … Continuare

    Obamessiah, Obamania şi Europa

    Barack Hussein Obama este un monument închinat ipocriziei. Senatorul democrat de Illinois şi-a făcut un adevărat obicei din a reveni asupra afirmaţiilor făcute anterior: îşi schimbă declaraţiile de la o zi la alta, în funcţie de necesităţi, de parcă l-ar fi citit pe Vladimir Ilici Ulianov zis Lenin, cel care la începutul secolului trecut afirma … Continuare

    Republican National Convention

    Via Roxana Iordache, căreia îi mulţumim pentru linkuri. Discursuri ţinute la The Republican National Convention de Fred Thompson, fost senator republican de Tenesse, şi Joe Lieberman, fost senator democrat de Connecticut, în prezent independent.

    Reactualizare: am adăugat discursurile ţinute de Mitt Romney (republican, fost guvernator al Massachussets), Mike Huckabee (republican, fost guvernator al Arkansas), Rudolph Giuliani (republican, fost primar al New York), Michael Steele (preşedinte al GOPAC şi fost locotenent-guvernator al Maryland) şi Tommy Espinoza. Mulţumiri aceleiaşi Roxana. 🙂

    Discursul lui Fred Thompson


    Continuare

    Undercover Mosque: The Return

    În ianuarie 2007, pe Channel 4, emisiunea Dispatches a prezentat un documentar, Undercover Mosque, despre tipul de islam propovăduit în unele moschei din Marea Britanie. S-a descoperit atunci că imamii, care vorbeau despre moderaţie şi bună înţelegere cînd se adresau non-musulmanilor, oficialităţilor şi presei britanice, în predicile adresate direct credincioşilor promovau ura faţă de necredincioşi, segregarea şi legitimau crimele făcute în numele islamului. Filmul identifica sursa acestei varietăţi de islam ca fiind wahabismul finanţat de Arabia Saudită.

    Ca urmare a difuzării documentarului s-au făcut promisiuni, s-a spus că situaţia va fi ameliorată iar extremismul nu va fi tolerat.

    Un an şi jumătate mai tîrziu, echipa Dispatches trimite din nou un reporter sub acoperire pentru a afla dacă promisiunile au fost îndeplinite. În cea mai importantă şi mai influentă moschee din Marea Britanie, London Central Mosque, reporterii au găsit că, deşi în principala sală de rugăciune se predica o variantă îndulcită a islamului, la etaj, femeilor li se propovăduia încă segregarea, ura faţă de non-musulmani, homosexuali, ura faţă de democraţie şi valorile liberale. Simultan, libraria oficială a moscheii vindea aceleaşi cărţi şi DVD-uri în care se predica extremismul, ca acum un an şi jumătate.
    Rezultatul acestei noi investigaţii este Undercover Mosque: The Return, difuzat pentru prima oară luni, 1 septembrie:

    Continuare

    Dhimmificarea Olandei

    Societatea olandeză, renumită pînă nu demult ca fiind cea mai tolerantă din lume, se schimbă văzînd cu ochii. Este exemplul de societate euopeană în care voinţa de a apăra valorile liberalismului şi valorile occidentale a ajuns să fie un lucru exotic, iar o consecinţă directă este faptul că islamul a ajuns să joace un rol … Continuare

    Criza regională talibană

    În legătură cu Pakistanul, îmi îngădui câteva consideraţii în ceea ce-l priveşte pe Preşedintele Musharraf. Acest om nu a fost prietenul Americii. A devenit aliatul Statelor Unite când a fost ameninţat, iar el nu a uitat (când a avut nevoie de bani şi susţinere), dar nici nu a fost uitat acest lucru. În propria ţară s-a comportat ca un satrap oriental într-o provincie cucerită, dând mereu vina pentru nereuşite pe Unchiul Sam. Pakistanul nutreşte profunde sentimente anti-occidentale şi anti-americane, iar preşedintele Pervez Musharraf a stat în poziţie de drepţi şi a lăsat să fie cucerit Afghanistanul. A lovit în madrase, şcolile coranice obligatorii, singurele instituţii care contează în ochii localnicilor. A redus ajutorul – dar nu l-a eliminat – acordat rebelilor musulmani din Kashmir. În sfârşit, a încercat să schimbe orientarea serviciului de securitate ISI, temută instituţie ce a avut relaţii privilegiate cu talibanii şi cu Al-Qaida. Pervez Musharraf şi-a dat demisia pe 19 august şi a dispărut din peisaj, lăsând o ţară problemă cu viitor incert.

    Situaţia din zona Afghanistan-Pakistan este analizată în interviul luat lui Rahmed Rashid de Remy Ourdan pentru ziarul Le Monde.

    Le Monde, 21 august 2008. Interviul luat lui Rahmed Rashid de Remy Ourdan.
    Continuare

    O alegere îndrăzneaţă

    Sarah PalinÎn sistemul american, opţiunea de a alege un vicepreşedinte seamănă cu posibilitatea de a schimba un pion de şah în orice altă piesă mai valoroasă. Spre deosebire de şahul real, cel politic american oferă cîte un pion virtual fiecărui candidat la preşedinţie. Barack Obama a ales primul. A ales un turn, în persoana lui Joe Biden. Politician Democrat trecut prin ciur şi prin dîrmon, experimentat, foarte bun cunoscător al jocurilor politice de la Washington, cu o reputaţie solidă de politică externă şi de gură mare copleşitoare şi intimidantă. Biden reprezintă o întărire excelentă pentru flancul descoperit al tinereţii şi lipsei de experienţă al lui Obama.

    John McCain a studiat jocul poziţional al Democraţilor şi, avînd avantajul de a fi mereu cu o mutare în urma adversarului, a răspuns cu o opţiune stranie pentru tradiţia prudentă a meciurilor la acest nivel. McCain, „ramolitul” de 72 de ani, a pus pe tablă o regină şi, pentru moment, a dat şah la Obama. Ceea ce scapă analizei dar trebuie subliniat pentru a înţelege adevărata semnificaţie a vicepreşedintei propusă de McCain, este faptul că Sarah Palin este, atît în aparenţe cît şi în şi esenţă, regina Democrată pe care Obama a refuzat să o considere drept armă letală în avantajul propriei candidaturi. Orice s-ar zice, Obama putea să dea şah-mat oferind-o pe Hillary Clinton drept vice-tovarăşă. În pofida orgoliilor rănite şi loviturilor sub centură de ambele părţi, Obama şi-a dat pe faţă arama de începător trufaş în momentul cînd a refuzat din principiu să întreprindă cea mai importantă misiune diplomatică din viaţa sa. Convingerea lui Hillary Clinton de a-l seconda la Casa Albă. Dacă ar fi fost cu adevărat inteligent (capabil să-şi controleze vanitatea) şi concentrat pe înfrîngerea adversarului (în detrimentului propriei nevoi de afirmare egomaniacă), Obama ar fi descoperit resursele necesare pentru a înhăma spre propriul beneficiu un ego mai mare decît al său. Ar fi fost cel mai convingător exemplu că este capabil să îmblînzească din vorbe un Ahmadinejad, Kim Il Sung, sau Hugo Chavez.
    Continuare

    Megalobama

    Azi se încheie, în Denver, Convenţia Partidului Democrat. Barack Obama va accepta oficial nominalizarea drept candidat al partidului său pentru alegerile prezidenţiale din noiembrie. Va fi un moment cu adevărat memorabil. Evenimentul nu va avea loc în sala de conferinţe care a găzduit lucrările şi discursurile zilelor anterioare, neîncăpătoare şi neadecvată pentru personalitatea cosmică a … Continuare

    Obama Messiah şi Madonna cea Sfântă

    Convenţia Democrată din Denver este deja o întrecere între nascocitorii de bancuri şi tâlcuitorii de vise programate. Când Barack Hussein Obama a simţit nevoia să-şi verbalize programul cu care trebuia să vină în faţă alegătorilor, a condensat totul în două cuvinte magice: Hope-Speranţă şi Change-Schimbare. Un avocat bun ştie să ia pulsul auditoriului la tribunal şi mai ales să cucerească atenţia juraţilor. Iar Obama este avocat, senator din prima (alegere), şi mai are şi darul natural de a fi meşter în discursuri. America e traumatizată de un şir de lovituri primite de la natură, de la pompa de benzină, de la duşmanii-naturali şi de la „prietenii”-ce-au-obosit-să-se-prefacă. America a crezut dintodeauna în muncă, în noroc şi în miracolele pe care putea să le înfăptuiască cu ajutorul credinţei. Când munca a decăzut, când norocul pare să se fi delocalizat datorită globalizării, au rămas miracolele şi falşii profeţi.
    Continuare

    Complot eşuat

    Penitenciarele sunt locuri dure şi triste, unde Justiţia îi trimite pe cei care au făcut crime sau infracţiuni de orice fel cu prevederi în codul penal, pentru a-i obliga să-şi ispăşească pedepsele şi – cel puţin ca idee – pentru reeducare. Dar este şi un loc în care se întâlnesc personaje cu caractere, motivaţii sau idealuri asemănătoare, ce pot pune la cale cele mai neverosimile comploturi pentru a se elibera sau pentru a se răzbuna, un caz recent din Marea Britanie punând în discuţie şi problema ameninţării islamiste la adresa personalului de pază. În urmă cu circa două săptămâni s-a făcut publică dejucarea intenţiei unui grup de membri Al-Qaida de a ataca, răpi şi decapita un ofiţer (gardian) dintr-o închisoare, totul urmând să fie filmat cu un telefon mobil pentru a fi transmis instantaneu către unul din site-urile jihadiste.
    Continuare

    Protoepistole

    Valentin Protopopescu. Scrie la la revista Cultura din Bucureşti. L-au supărat nişte bloguri, nişte români din lume. Nu ştiu de ce. Mă rog, nici nu am urmărit cu atenţie ce şi cum, nu mă interesează. Puţinul pe care îl ştiu despre gîlceava dlui. Protopopescu se datorează semnalărilor lui Francesco. Vezi aici şi aici. Tot de la Francesco aflu despre cea mai recentă producţie a dînsului pe această temă. Se numeşte Eu, în ticăloşia mea şi a apărut pe 7 august, în numărul 185 al revistei. În treacăt menţionează şi acest blog. Întoarcem atenţia şi îi răspundem.
    Continuare

    Paravanul olimpic

    Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice: spectacol total made in China. O demonstraţie de comunism cu faţă umană, dar cu efect devastator asupra audienţei externe. Milioane de oameni privind cu fascinaţie fiecare mişcare a celor zece mii de chinezi aflaţi pe stadion şi, lăsându-se furaţi de artificii şi alte lumini, căzând în capcana pusă de … Continuare

    Soljeniţîn, reacţionarul

    Aleksandr Soljeniţîn

    Pe 3 august 2008 a decedat unul dintre cei mai cunoscuţi disidenţi ai secolului trecut, Aleksandr Soljeniţîn. Patriot rus şi gânditor creştin-ortodox, născut în 1918 în Rusia, Soljeniţîn a contribuit fundamental la distrugerea mitului comunismului uman. Laureat al premiului Nobel pentru literatură, a luptat neîncetat pentru aflarea adevărului despre efectele catastrofale ale aplicării preceptelor ideologiei comuniste în Estul Europei. Operele sale au descris universul concentraţionar sovietic şi au făcut legătura între natura anti-umană a comunismului şi ideologia naţional-socialismului, prezentând totalitarismul roşu drept ruda apropiată a nazismului, spre indignarea unei părţi însemnate a intelighenţiei occidentale.

    Din păcate, după căderea regimurilor comuniste în Estul Europei şi destrămarea Uniunii Sovietice, evoluţia lui Soljeniţîn a dezamăgit. Patriotul rus a cedat unui naţionalism în general orb la păcatele ruseşti, vechi sau noi. Bătrânul adversar al totalitarismului moscovit a devenit un admirator al preşedintelui Vladimir Putin şi un apărător al Rusiei putiniste, „înconjurate” de un Occident agresiv şi periculos. Premiat de preşedintele rus cu premiul de stat, fostul disident rus a ajuns, în mod ironic, alături de oamenii care i-au ruinat ţara, schilodit poporul şi distrus viaţa.
    Continuare

    Extremismul unui patriotism abstract şi total fals

    Problema lui Valentin Protopopescu este să găsească sursa, sau izvorul, sau mobilul, sau imboldul patriotismului miilor de internauţi, sau blogeri, sau forumisti din diaspora românească. O întreprindere nu uşoară, să recunoaştem. Când am scris Să tacă emigranţii! referitor la un articolul Câte ceva despre patriotismul internaut din luna iulie al sus-pomenitului doctor în filozofie, nu am ştiut că arhiva online a revistei Cultura se oprise cândva în februarie. Fiind în posesia tuturor numerelor din lunile din urmă, nu aveam nevoie să mă uit pe site-ul www.revistacultura.ro. Dar, în urma apariţiei articolului Eu, în ticăloşia mea în numărul din 7 august, când s-a şi reluat publicarea pe net a revistei Cultura, a trebuit să fac o revizie a link-urilor necesare unui răspuns nedorit, sau dispreţuit, sau ignorat de doctorul Valentin Protopopescu. Vrem să-i facem o bucurie lui Valentin Protopopescu. Horia Gârbea a scris mai demult:

    „Valentin Protopopescu este violent în ton şi inconfortabil în idee, dar se acoperă cu argumente şi raţionează strâns, păstrând în stil perfecta civilitate. El este un voluntar insurgent al tuturor cauzelor în care crede”.

    Perfectă civilitate la domnul Protopopescu? Nu credem. Cum nu credem nici în forma restricţionată a patriotismului doar la cei care sunt purtătorii cărţilor de identitate româneşti. Noi credem în dialog, colaborare şi respect. Într-un articol viitor o să demonstrăm că Valentin Protopopescu îşi continuă linia de gândire din Câte ceva despre patriotismul internaut, gândire izvorâtă dintr-o filozofie a dispreţului, sau a superiorităţii, sau a revoltei neaoşiei ce respinge dialogul cu Celălalt.

    Unde a apărut expresia care ne-a inspirat titlul ”Extremismul unui patriotism abstract şi total fals”? Chiar în articolul pe care vi-l prezentăm în continuare, ce a apărut în numărul 27 (181) din 10 iulie al revistei Cultura. Negăsindu-se pe net, trebuie să ne credeţi pe cuvânt, noi ne-am străduit să-l redăm cu exactitate.
    Continuare

    Războiul ruso-georgian şi echilibrul puterii

    Marea Neagră a redevenit lac rusesc. Tancurile şi avioanele Moscovei au spulberat semeaţa republică Georgia sub ochii nevolnici ai europenilor şi americanilor. Doar patru state, anume Polonia, Estonia, Letonia şi Lituania au avut curajul să semneze un document în care l-au numit pe agresor, dar protestul lor a fost lăsat la o parte. Germanii şi-au văzut mai departe de Olimpiadă, englezii sunt în concediu, doar Sarkozy a mişcat ceva în ultimul moment. Bush Jr. a reacţionat târziu şi fără convingere.

    Vă prezentăm în continuare raportul publicat de George Friedman la data de 12 august 2008 pe situl www.stratfort.com, raport care vine să expliciteze cauzele unui conflict al cărui rezultat are implicaţii multiple, inclusiv de natură psihologică.

    Războiul ruso-georgian şi echilibrul puterii
    de George Friedman

    Invazia rusă din Georgia nu a schimbat echilibrul de putere în Eurasia. Doar a anunţat că acest echilibru s-a schimbat. Statele Unite au fost absorbite în războaiele din Irak şi Afghanistan, precum şi într-un potenţial conflict cu Iranul şi trebuie să facă faţă unei situaţii destabilizatoare în Pakistan. Statele Unite nu au rezerve de forţe strategice de teren şi sunt practic în imposibilitatea de a interveni la periferia Rusiei. Toate acestea, aşa cum am argumentat, au deschis o fereastră de oportunitate pentru ruşi pentru a-şi reafirma influenţa în fosta sferă de influenţă sovietică. Moscova nu şi-a făcut griji cu un răspuns potenţial al Statelor Unite sau al Europei; prin urmare, invazia nu a schimbat echilibrul puterii. Echilibrul puterii era deja schimbat, şi a depins doar de ruşi ca acest lucru să fie făcut public.
    Continuare

    Concentrarea şi pluralismul – documentul Mikko privind conţinutul media şi blogurile

    Marianne Mikko, membru al Parlamentului European este performera verii în privinţa celebrităţii negative. Fiind responsabilă din partea comisiei pentru cultură şi educaţie cu redactarea proiectului de raport privind concentrarea şi pluralismul mijloacelor de informare în masă în Uniunea Europeană, socialista Marianne Mikko a confirmat că politicienii de stânga încearcă să promoveze ideea că libertatea de gândire şi pluralismul ar fi în pericol datorită fenomenelor legate de globalizare.

    A curs destulă cerneală în ziare şi s-au scris multe pagini pe net referitor la propunerile de înregistrare a blogurilor, dar documentul propus de Marianne Mikko este mai vast şi ar putea avea implicaţii legislative în toate ţările, binenteles numai dacă va fi acceptat de Comisia Europeană. Stânga socialistă s-a modernizat, nu mai face referiri explicite la sursele sale ideologice, îşi prezintă propunerile ca fiind corecţii de parcurs ale unor evenimente dăunătoare culturii şi educaţiei. Dacă stânga socialistă susţine că dreptul la informare şi acela al libertăţii de exprimare sunt puse în pericol, fiind vorba despre drepturi fundamentale al omului, iată că, tot stânga prin Marianne Mikko propune şi remedii. Pentru că media europeană s-a structurat într-un anumit fel, atunci neo-apostolul destructurării a tot ce mişcă sau nu pe lume – Jacques Derrida – a introdus soluţia antinomiei. Fondul problemei ar consta în pierderea de viteză a ideii socialiste ce a rezultat în urma unei abile concentrări a mediei europene în câteva structuri capitaliste, considerate automat că opresoare şi limitatoare a libertăţii de exprimare. De aici şi până la inventarea ombudspearson media – conform limbajului de lemn corect politic, care să impună pluralitatea, deci şi ideile anti-capitaliste – nu a fost decât un pas.
    Continuare

    E timpul să facem puţină campanie

    Try JibJab Sendables® eCards today! Sau investeşte în bursa evenimentelor. Crezi că Obama va deveni preşedinte? McCain? Cumpără acţiuni şi poate cîştigi sau poate pierzi. Nu e o casă de pariuri, este o bursă curat capitalistă. Valoarea acţiunilor fluctuează constant, aşa cum decide piaţa, adică toţi participanţii la bursă, că un eveniment este mai probabil … Continuare

    Cronologie Georgia – Osetia de Sud

    Oseţii

    Strămoşii oseţilor se pare că au fost alanii, o confederaţie de triburi sarmate. Vorbesc o limbă indo-europeană, cu două dialecte principale, Iron şi Digor. Apropiată de Farsi, limba vorbită de perşi (iranieni), oseta a păstrat multe din caracteristicile vechii limbi iraniene, dar a fost influenţată semnificativ de rusă şi de limbile vorbite de popoarele din Caucaz. Din punct de vedere religios, trei sferturi din oseţi aparţin creştin-ortodoxiei, dar există şi o minoritate musulmană sunnită.

    Poporul oset a fost unul din popoarele caucaziene care s-au opus cel mai puţin expansiunii ruseşti, acomodându-se foarte repede cu ocupaţia rusească. La formarea Uniunii Sovietice, Osetia a fost împărţită în două: Osetia de Nord a intrat în componenţa RSS Ruse, iar Osetia de Sud în Federaţia Transcaucazului.

    Osetia de Sud este cam de mărimea judeţului Sălaj, având o suprafaţă de aproximativ 3900 de km². Regiunea a beneficiat de autonomie din 1922 până în 1990. Conform recensământului din 1989, populaţia este alcătuită din 65000 de oseţi şi 28000 de georgieni. Aproape toţi locuitorii deţin cetăţenie rusă.
    Continuare

    Câteva ştiri de pe frontul georgian

    Tanc georgian distrus în Ţkinvali

    Cum a început totul
    După o săptămână de schimburi de focuri între armata Georgiei şi separatiştii oseţi, cele două tabere cad de acord asupra încetării focului, dar armistiţiul semnat joi este încălcat în ziua următoare, nu se ştie de cine. Cert este că armata Georgiei începe să avanseze asupra poziţiilor separatiste. O fereastră de 3 ore este deschisă pentru a permite ultimilor civili să se retragă din calea viitoarelor lupte, după care asaltul este continuat.

    În acest moment, începe ceea ce Rusia numeşte în mod ipocrit „dezastrul umanitar”: populaţia civilă ar fi fost atacată de gruzini, porniţi pe purificarea etnică a regiunii, iar bieţii „pacificatorii” ruşi (a căror eficacitate o cunoaştem şi noi, fiind văzuţi în acţiune în smirnovista Transnistrie) din Ţkinvali ar fi suferit atacuri din partea armatei Georgiei. Federaţia Rusă intră în acţiune; cavaleria rusă contemporană – coloanele de tancuri ruseşti aflate în mod curios la exerciţii, în Oseţia de Nord -, aflată la doi paşi de graniţa Georgiei, porneşte înspre Oseţia de Sud.
    Continuare

    Maica Rusie intră cu tancurile în Georgia

    Conform unui proverb chinezesc, cel mai rău este să trăieşti în vremuri interesante. Fără îndoială, noi trăim vremuri foarte interesante. Două războaie în Irak şi în Afghanistan, un genocid în Sudan, lupte sporadice în Somalia, atentate islamiste în întreaga lume, minorităţi periculoase în Europa, dictatori demenţi în Africa şi Asia, clubul Chavez din America de … Continuare

    Beijing 2008 – Jocurile Încrâncenării

    În luna martie, când soldaţii chinezi înăbuşeau în sânge protestele tibetanilor, conducerea de la Beijing începuse să se teamă că Jocurile Olimpice din vara lui 2008 vor fi boicotate de lumea liberă, de ţările democratice. Dar, în urma tragicelor evenimente din mai, când un cutremur de gradul 8 a secerat aproape 70000 de vieţi în provincia chinezească Sichuan, lumea bună a politicii a decis să participe la ceremoniile oficiale de deschidere a jocurilor. Unul după altul, Sarkozy, Bush, Yasuo Fukuda şi ceilalţi invitaţi de prim-plan din aria occidentală şi-au confirmat prezenţa pentru data de 8-08-2008.
    Continuare

    Mircea Cărtărescu, Angela Martin şi poliţiştii aeroportului din Viena

    Când Mircea Cărtărescu se plânge de ţara sa natală şi o zugraveste ca pe o mahala, e musai să-ţi faci bagajele şi să pleci unde vei vedea cu ochii. Asta dacă aderi la povestea că un nume mare este şi un caracter pe măsură, deoarece strâmbatul din nas – la propriu – poartă şi numele de schimonoseală, iar acte de acest fel nu dau bine la un domn. Revenit pe plaiuri româneşti după un sejur de câteva luni într-o ţară “civilizată”, Mircea Cărtărescu s-a îngrozit de mirosurile, de metehnele, de proastele obiceiuri, de îmbulzeala, de cele spuse şi de cele ce nu se pot scrie, de laptele nemuls de la vite, de lipsa plăcuţelor biligve din sectorul 5 al Capitalei şi de refrenele netiroleze ce i-au ajuns pe la urechile gingaşe.
    Continuare

    De strajă patriei

    L-am prins. Bush manipulează din nou sondajele de opinie!
    Emma, bine că m-ai pus în gardă. Astăzi, elemente bushiste infiltrate în organizaţia Rasmussen (o firmă de sondaje politice din SUA), au dat publicităţii o serie de statistici profund viciate şi tendenţioase. Conform acestei manipulări grosolane, boşorogul McCain şi vigurosul Obama ar fi la egalitate, fiecare la 44% din intentiile votanţilor cu o preferinţă clară. Dar mîrşăvia nu se opreşte aici. Rasmussen susţine că introducînd în calcul şi preferinţele celor indecişi, dar care şi-au exprimat favoritul de moment, McCain ar conduce cu 47 procente faţă de cele 46 ale lui Obama. Infamia continuă însă! Cică McCain ar conduce cu 52% la 37% în segmentul votanţilor neafiliaţi politic, cu toate că în urmă cu o săptămînă Obama era la egalitate cu McCain în acest grup. Mai mult, la ora de faţă 55% din electorat îl vede favorabil pe McCain, comparativ cu cei 51% care îl văd favorabil pe Obama.

    Detaliile acestei făcături sînt publicate aici:
    Daily Presidential Tracking Poll
    Continuare

    Turcia şi valorile europene

    Partizanii statului secular au mai pierdut o bătălie în războiul ce macină o societate adânc divizată în ceea ce priveşte echilibrul valorilor. Miercuri 30 august 2008 Curtea Constituţională a Turciei a decis să respingă cererile de desfiinţare a Partidului Justiţiei şi Dezvoltării sau AKP (Adalet ve Kalkinma Partisi) cu o decizie ce dă însă un avertisment dur islamiştilor.

    AK înseamnă alb în turcă şi are semnificaţia de necorupt sau incoruptibil, leit-motivul cu care a venit la putere AKP, partid înfiinţat formal în anul 2001, dar care îşi bazează acţiunea politică pe principiile antice ale islamului. AKP s-a declarat în favoarea aderării la Uniunea Europeană dar nu avem cum să uităm că actualul preşedinte al AKP Recep Tayyp Erdogan declara la 3 octombrie 2005:

    “Ori [UE] va arată maturitate politică şi va deveni o putere globală, ori va sfârşi club creştin. Noi, totuşi, vom fi întristaţi dacă un astfel de proiect de alianţă între civilizaţii va fi prejudiciat”.

    Cu ocazia începerii convorbirilor de aderare, Abdullah Gul, fostul ministru de externe turc şi exponent de frunte al AKP, devenit între timp Preşedinte al Republicii, a declarat tot la 3 octombrie 2005:
    Continuare

    Obama, petrolul şi Congresul boicotat de Democraţii ecologişti

    Patrupezi, Aici, la mine, a fost ca la casa de nebuni: 1. Obama propune ca Exxon, etc. (companiile care distribuie benzină consumatorilor), să dea fiecărei familii americane cîte un cec de o mie de dolari, drept compensaţie pentru profiturile imense pe care le fac. 2. În timp ce dezbaterea despre deschiderea limitată a forării subsolului … Continuare

    Veşnic ofensaţi. Sondaj de opinie tendenţios

    „Cel mai recent raport despre studenţii musulmani britanici, produs de Centrul Pentru Coeziune Socială, serveşte doar la îmboldirea bigoţilor şi demagogilor predispuşi să semene discordie în rîndul poporului britanic. Autorii raportului nu se pot ascunde în spatele unui aşa-zis sondaj ştiinţific pentru a-şi justifica agenda proprie de a crea orice, dar nu coeziune socială.”Islamul ofensatDeclaraţie comună semnată de: Wes Streeting – preşedinte, Sindicatul Naţional al Studenţilor | Dr. Muhammad Abdul Bari – secretar general, Consiliul Musulman Britanic | Pav Akhtar – Egalitatea Naţională Rasială, UNISON | Khurshid Ahmad – preşedinte, Forumul Musulman Britanic | Milena Buyum – vice-preşedinte, Adunarea Naţională Împotriva Rasismului | Ahmad al-Rawi – Asociaţia Musulmană Britanică | Faisal Hanjra – preşedinte, Federaţia Societăţilor Islamice Studenţeşti, şi dată publicităţii de Veghea Islamofobiei, o remarcabilă organizaţie dedicată eradicării epidemiei islamofobice care macină intens fibra societăţii britanice.

    „Raportul este slab metodologic, nereprezentativ şi mai ales subminează munca pozitivă depusă de societăţile islamice din toată ţara.” — Faisal Hanjra, preşedinte al Federaţiei Societăţilor Islamice Studenţeşti.

    „Raportul reflectă deformările şi prejudecăţile unui centru de studiu de dreapta – nu reflectă vederile studenţilor musulmani din Marea Britanie. Participanţii la acest sondaj au răspuns la o serie de întrebări vagi şi tendenţioase.” — Wes Streeting, preşedinte al Sindicatului Naţional al Studenţilor.

    „Întrebarea referitoare la omorîtul în numele religiei nu face nici o distincţie de sens. Dacă, de exemplu, o ţară este atacată, invadată şi ocupată, iar oamenii luptă în baza credinţei lor religioase, este aşa ceva acceptabil?” — Hizb-ut Tahrir, organizaţie al cărei scop declarat este instaurarea Califatului mondial.

    Universităţile UK, o organizaţie reprezentînd administraţiile universităţilor din Marea Britanie, a declarat că rezultatele studiului nu constituie „o reprezentare corectă a vederilor împărtăşite de studenţii musulmani britanici”.

    Dar ce studiu şi care au fost rezultatele?
    Continuare

    O zi tristă în Gaza. Ca peste tot, speranţa e în copii

    În aceste zile, Palestina lăcrimează mai mult decît de obicei.
    A pierdut un fiu dintr-o familie exemplară, dedicată păcii şi propăşirii celui mai asuprit popor din lume.
    Ştiu la ce va gîndiţi. Vampirii sionişti l-au omorît înainte de termen.
    E vorba despre termenul împlinirii oricărui destin nobil de palestinian, martiriul de shaheed, cînd agresorii sionişti sînt miniaturizaţi în sute de bucăţi de tehnologia palestiniană high-tech, iar shaheedul ia calea unui rendez-vous etern în paradis, unde zeci de virgine sint permanent disponibile să răsplătească vitejia şi pioşenia nestrămutate.

    Nu şi nu. Acest tînăr promiţător şi cu o educaţie aleasă a comis cea mai gravă crimă. S-a convertit la creştinism.
    Continuare

    Gregorius Nekschot arestat în ţara lalelelor cu burka

    Considerată a fi ţara europeană cu legislaţia cea mai liberală, Olanda a fost teatrul unei unei acţiuni poliţieneşti care demonstrează exact contrariul. Pe data de 13 mai 2008 un grup de 10 poliţişti echipaţi ca pentru o descindere în cuibul unui şef mafiot, au pătruns în locuinţa caricaturistului Gregorius Neckshot pe care l-au arestat, iar computerul, telefonul mobil, inclusiv memoriile flash, au fost confiscate şi vor fi folosite la proces.

    Gregorius Neckshot este pseudonimul sub care publică un artist olandez care nu era faimos până la arestare. Pseudonimul are şi o explicaţie interesantă, prenumele Gregorius a fost inspirat de papa Gregory IX, cel care a fondat Inchiziţia, iar Neckhshot înseamnă “impuşcat în ceafa”, metodă atât de dragă naziştilor şi comuniştilor.
    Continuare

    Blogroll nou

    L-am refăcut complet. Am înlocuit stilul vechi de linkuri cu o suită de widgets bazate pe feed-uri RSS. Pentru fiecare blog sau publicaţie e disponibilă o listă cu cele mai recente articole. În secţiunea americană, ultimele cinci sau şase feed-uri sînt de podcasturi audio – emisiuni conservatoare sau libertariene pe teme politice şi sociale. Talk … Continuare

    Universităţile îndoctrinării

    Puteți urmări documentarul în întregime, aici.

    În cadrul şedinţelor cu Asistenţii Rezidenţi, studenţii universităţii X erau întrebaţi:

    „Cînd ţi-ai descoperit identitatea sexuală?” La întîlnirile organizate în dormitoarele din căminul studenţesc, studenţii erau constrînşi să îşi declare loialitatea faţă de vederile aprobate de universitate referitoare la rasă, sexualitate şi ecologism. Cînd Y a evidenţiat această îndoctrinare, un purtător de cuvînt al universităţii a apărat „schimbul liber de idei”. Programul a fost anulat cîteva zile mai tîrziu.

    Cum pot să vorbească cadrele universitare despre „gîndire critică” în timp ce transformă sălile căminelor studenţeşti în lagăre de re-educare? Desigur, intenţiile au fost cît se poate de bune. Toată lumea este de acord că personalul academic a fost mînat de intenţii bune. Însă n-ar strica dacă profesorii ar fi capabili de gîndire critică şi faţă de propriile supoziţii.

    În urma publicării de către Y a materialelor folosite de Asistenţii Rezidenţi, ştim că scopul a fost de a-i educa pe studenţi despre „competenţe” pentru „cetăţenie”, cum ar fi: „Studenţii vor recunoaşte faptul că în societatea noastră există oprimare sistematică”, „Studenţii vor recunoaşte avantajele aduse de înlăturarea sistemelor de oprimare” şi „Studenţii vor fi în stare să utilizeze cunoştintele lor de sustenanţă pentru a-şi schimba obiceiurile zilnice şi mentalitatea de consumator”.

    Învăţămîntul a fost definit drept „schimbări specifice de atitudine şi comportament”. Programul se numea un tratament.
    Continuare

    Uniunea Europeană vă dă vouă bloguri halal

    Toate blogurile europene vor fi inspectate si etichetate conform normelor in vigoare. PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN privind concentrarea şi pluralismul mijloacelor de informare în masă în Uniunea Europeană V. întrucât cazurile în care libertatea de expresie intră în conflict cu respectul pentru credinţele religioase şi de altă natură au căpătat de curând mai … Continuare

    Fascist notoriu ucis de Robin Hood Ecologistu’ (uciderea lui Pim Fortuyn)

    Europa ultimelor decenii este Europa în care hipioţii şi bătăuşii generaţiei ’68 (Mai 1968, Sorbona şi sloganele revoltei) au crescut şi au intrat în politică, jurnalism, universităţi, academii, comitete şi comiţii. Între timp s-au înmulţit şi au ajuns majoritari în structurile de conducere ale, practic, fiecărei ţări din vestul Europei. Partide de dreapta şi centru-dreapta … Continuare

    Operaţiunea “Fiii se vor intoarce”

    Acum o săptămână lumea a privit şocată cum statul Israel, fără să fie presat de o urgenţă politică, a negociat şi a consimţit să dea drumul unor prizonieri fioroşi pentru coşciugele în care se aflau cei doi soldaţi evrei care fuseseră răpiţi de gherilele ”Partidului lui Allah” în urmă cu doi ani.

    În cele ce urmează vă prezentăm un articol scris de Herb Keinon ce a apărut în cotidianul The Jerusalem Post (ediţia online) la data de 17 iulie 2008.
    Termeni folosiţi:
    IDF: Israel Defence Force, Armata statului Israel;
    Hizbullah – grupare armată teroristă şiită din Liban, sprijinită moral, politic şi material de Iran; “Partidul lui Allah”.

    Numai israelienii pot să înţeleagă
    de Herb Keinon

    Mult din ceea ce face ca Israelul să fie unic şi diferit trebuie să fie înţeles pentru a explica sinistrul schimb de prizonieri care a avut loc miercuri 17 iulie.
    Continuare

    Raportorul Dick Marty sau cum să bagi gunoiul sub preş

    Antiamericanismul este o realitate pe toate meridianele, dar numai pe bătrânul continent a prins un contur oficial, prin documente aprobate de Consiliului Europei. Difuz şi anarchic, antiamericanismul european s-a revitalizat în perioadă post 2003 – deci de după ocuparea Irakului – iar noii săi apostoli şi-au consolidat o ideologie pe seama gafelor administraţiei preşedintelui Bush. Când s-a atins punctul de maxim, prin 2005-2006, elveţianul Dick Marty a fost magicianul care a ideat, produs şi livrat operele de larg interes media numite:

    1. Documentul 10957 – Raport al Comitetului pentru Legalitate şi Drepturile Omului, adoptat de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei la data de 12 iunie 2006 sub titlul de “Presupuse centre ilegale de detenţie şi trensferuri ilegale de deţinuţi între statele membre ale Consiliului Europei”.
    2. În continuarea Documentului 10957 a fost aprobat pe 6 iunie 2007 raportul numit “Reţineri secrete şi transferuri ilegale de deţinuţi în care au fost implicate ţări membre ale Consiliului Europei: al doilea raport” (Documentul 11302).

    Continuare

    Doar un comentariu. Sper să nu fie cîh, dle Proto

    Prin 2003 sau 2004 am făcut un filmuleţ care mi se pare destul de potrivit pentru subiectul articolului despre Ion Iliescu. Ar fi potrivit şi pentru firul de discuţie de sub postarea referitoare la culturnicul Ve Protopopescu, unde Panseluţa şi Fishbone au cîte ceva de zis despre emigranţii români şi raporturile cu ţara lor de departe. Deseori mi-e greu să confrunt acest subiect în mod direct. Am multe experienţe, dezamăgiri şi speranţe care se bat cap în cap. Uneori sînt deprimat şi fatalist, alteori detaşat şi pragmatic. Deci, e un comentariu pieziş şi nici pe departe exhaustiv, sub forma unui mic scenariu şi apoi a unor imagini.
    Continuare

    România iliesciană şi aparenta retragere a Înţeleptului

    Dupa ce am citit Parfum de cale(ndele) grecesti, am avut intenţia să las un scurt comentariu pe Andreanum.org, dar pentru că deviam serios şi nu dădeam semne că îl voi termina prea curand, am hotărât că imi voi vărsa năduful în ograda proprie, într-un articol pe care îl voi lega de cel scris de Mutsunake. … Continuare

    Olive Riley, 108

    Sîmbătă 12 iulie a murit cel mai bătrîn blogger, o femeie din Australia care a părăsit şcoala în 1914 şi a postat pe internet primul articol de blog la vîrsta de 106 ani. Stră-strănepotul Darren Stone a declarat că, pentru doamna Riley, contactul cu corespondenţi din toată lumea a fost un mare stimulent în ultimii … Continuare

    Să tacă emigranţii!

    Acest strigăt de luptă lansat în numărul 27 (181) al revistei Cultura din 10 iulie 2008, vine pe fondul dezvoltării fără precedent a surselor alternative de informaţie, a blogosferei şi a forumurilor de discuţie pe internet. Valentin Protopopescu, autorul articolului “Cate ceva despre patriotismul internaut”, este unul din aspiranţii cu şanse mari la ocuparea unui post de comandă în cultură în momentul când se vor linişti apele răscolite de evenimentele din decembrie 1989.

    Doctor în filozofie al Universităţii Bucureşti cu o teză despre Emil Cioran – un mare exilat ce a refuzat să scrie în româneşte – Valentin Protopopescu şi-a desăvârşit studiile de master la Paris sub îndrumarea lui Philippe Roger, unul din produsele remarcabile ale şcolii superioare marxiste din Franţa ce poartă numele de Ecole Normale Superieure. Lucrarea de masterat de la Paris a lui Protopopescu s-a ocupat de Antonin Artaud, cel care a inventat conceptul de “theatre de la cruaute” – teatrul cruzimii.

    Diatriba lui Protopopescu împotriva celor emigraţi nu cade pe un pământ gol. Precursorii galici cei mai cunoscuţi ai gândirii anti-emigraţi au fost iacobinii Revoluţiei franceze, cei care au făcut să funcţioneze invenţia unui alt doctor, dar nu în filozofie ca Valentin Protopopescu, vorbesc despre doctorul Joseph Ignace Guillotin, creatorul instrumentului numit – ca omagiu – ghilotină. Ca să-şi justifice crimele, iacobinii au decretat că emigraţii erau duşmani ai statului, deci că măsură de apărare trebuiau ucişi fără milă cei care şi-au căutat scăparea peste hotare. În ceea ce priveşte România, a existat o perioadă după ‘89 în care funcţiona un reflex de respingere în masă a celor care trăiseră în străinătate. Sloganul “Noi muncim, nu gândim!” era expresia unor extremişti care îi acuzau pe “străinaşi” că “nu mâncaseră salam cu soia” şi de aceea, nu puteau să emită păreri sau să vină cu iniţiative.
    Continuare

    Patrupedbun.net şi Wikipedia

    Românii au şi ei o mare dorinţă: să moară şi capra vecinului! Aşa se zice. Pe câţi aţi auzit să se bucure de reuşitele voastre? Pe urmă, v-aţi întrebat întrebat vreodată oare câţi prieteni sinceri aveţi? Ar fi un exerciţiu interesant, dar cam trist, puteţi să mă credeţi pe cuvânt…

    Deschideţi va rog: http://ro.wikipedia.org/wiki/Fitna

    Ce simţiţi când citiţi ultimul rând – la legături externe – al acestui ciot, ciornă, schiţă de articol? Aveţi dorinţa sau curajul să vă bucuraţi alături de noi? Oceanul de indiferentă nu se mişcă la o adiere de vînt. Dar noi simţim fiecare vibraţie a aerului, la fel că pescăruşii ce se înalţă parcă fără să-şi mişte aripile.

    dscf0019.jpg

    Continuare

    Deutschland şi efectele teutonice ale politicii struţului multicultural

    Zilele trecute, Gates of Vienna a prezentat un clip de pe Youtube care arată starea de fapt din şcolile germane cu o proporţie foarte mare de imigranţi non-europeni, mai precis turci musulmani. Imaginile arată faţa prea puţin cunoscută a noii Europe, cea la care lucrează intens oficialii de la Bruxelles şi adepţii multiculturalismului, urmând cu stricteţe paradigma marxistă a superiorităţii economicului asupra culturalului. Dacă realitatea nu corespunde teoriei multi-culti, atunci ea este ignorată, preferându-se abordarea mult prea înţeleptului struţ.

    Dar ce arată filmul de pe Youtube? O altă ţară europeană, o altă minoritate musulmană, aceleaşi probleme. Imigranţii turci nu par dornici să urmeze o şcoală, iar instituţiile educaţionale cu un număr mare de copii ai imigranţilor se confruntă cu grade ridicate de violenţă şi de infracţionalitate. Găştile turce se bat între ele şi îi terorizează pe germani, mult prea puţini şi mult prea apatici pentru a se putea apăra. Ameninţaţi atât în şcoală, cât şi în afara ei, uneori bătuţi şi mai tot timpul ridiculizaţi de elevii lor, profesorii se simt neputincioşi şi abandonaţi de oficiali. Priviţi Germania anului 2008, în toată splendoare ei multiculturală:
    Continuare

    Britania ca Titanicul. Ţînci rasişti şi grădinărit care discriminează

    National Children’s Bureau, o agenţie guvernamentală britanică finanţată din bani publici cu 12 milioane lire sterline anual, a publicat îndrumarul pe anul în curs pentru personalul care are în grijă preşcolarii din grădiniţe şi creşe. O atenţie deosebită este acordată eradicării mofturilor la ţîncii care refuză alimente altfel aromate şi colorate decît meniul obişnuit. Acest … Continuare

    Femeile hamal de la frontiera Uniunii Europene

    Cu patru ani în urmă, în iulie 2004, între autorităţile socialiste spaniole şi guvernul Regatului Maroc s-a realizat o înţelegere în legătură cu acordarea de mii de paşapoarte speciale pentru cetăţenii marocani ce vor să intre în enclava spaniolă Ceuta, aflată pe coasta Africii de Nord.

    Comercianţii musulmani din Ceuta au cerut impulsionarea “micului trafic”, iar guvernul spaniol condus de Zapatero a reacţionat pozitiv şi a apelat la autorităţile marocane, astfel s-au pus bazele unei noi meserii la frontiera de sud a Uniunii Europene. Aceea de hamal, cărător de poveri cu spinarea.

    Aflată în posesia Spaniei din anul 1688, Ceuta priveşte aproape perpendicular spre stanca Gibraltar de pe coasta spaniolă. Locuitorii Gibraltarului îşi clamează apartenenţa la Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, lucru respins de guvernul Zapatero. Locuitorii Ceutei sunt fericiţi de faptul că sunt cetăţeni spanioli, dar Regatul Marocului a revendicat Ceuta la ONU încă din anul 1961, ca şi Melilla, cealaltă enclavă de pe coastă Mediteranei.
    Continuare

    Creaţionismul, ameninţare la adresa drepturilor omului?

    Îi putem fi recunoscători revistei Cultura deoarece în numărul 26 din 3 iulie 2008 a adus în discuţie enormitatea numită Rezoluţia 1580, adoptată de Adunarea Parlamentară a Consiliul Europei la data de 4 octombrie 2007. Autorul articolului “Despre un document al Consiliului Europei”, Alexandru Bogdan Duca pare să aibă un caracter intransingent şi un spirit liber, neinhibat. Bogdan Duca este un neoconservator într-o lume ce s-a întors cu spatele către această viziune. Cel puţin pentru moment.

    Despre ce este vorba în Rezoluţia 1580? Este oare un document formal sau are nişte consecinţe? Fiind o rezoluţie, are putere, printr-o rezoluţie se cere parlamentelor ţărilor din Consiliul Europei să se întreprindă o acţiune contra sau în favoarea a ceva. În cazul nostru, Rezoluţia 1580 se ocupă de creaţionism, prezentat că o ameninţare la adresa drepturilor omului! Iată că izmeniţii lorzi fără jartiere şi puişori de leu socialist din Consiliu şi-au dat seama că fără un document cadru de luptă contra credinţei – de fapt contra credinţei creştine, deoarece zona islamistă nu ascultă decât de propriile ei determinări – ar putea să apăra chiar aşa cum sunt în faţa alegătorilor nepricepuţi. Adică, nişte personaje ce nu îşi găsesc o valoare decât în oglinzile deformate pe care şi le ţin unul altuia.
    Continuare

    Despre democraţie in America

    Despre democraţie în America de Alexis de Tocqueville Operei apărute în două volume la editura Humanitas în două ediţii (1995 şi 2005) “Despre democraţie în America”, i s-a dat un loc special în dezbaterea politică din România de după 1989. Toată lumea a vrut să înţeleagă America învingătoare în Războaiele mondiale Unu, Doi şi Trei, … Continuare

    Operaţiunea “Check”. Eliberarea lui Ingrid Betancourt

    Ingrid Betancourt, pe vremea cand era un “oaspete” permanent al FARC

    Ingrid Betancourt a stat în captivitate 2321 de zile, de la data de 23 februarie 2002 – când a fost răpită de gherilele FARC, în timp ce era candidat la preşedinţie – până pe 2 iulie 2008, zi în care a fost eliberată împreună cu alţi 14 prizonieri de o unitate de elită a armatei columbiene.

    Forţele Armate Revoluţionare din Columbia sau FARC (Fuerzas Armadas Revolucionarias de Colombia) reprezintă o grupare armată de inspiraţie marxist-leninistă ce a intrat în război contra statului columbian în anul 1964. Având la bază o tactică de gherilă, armata FARC a reuşit să ţină în şah guvernul de la Bogota într-un război lung, ce a avut suişuri şi coborâşuri pentru ambele părţi. Se pare că acum FARC se îndreaptă inexorabil către prăpastie. Nenorocul sau nevolnicia membrilor sau şefilor săi, aşa vor spune fataliştii, poate mersul istoriei, cum spun lucizii, cei care au văzut apusul stelelor roşii.
    Continuare

    Unu şi patru iulie

    Adică ziua Canadei şi ziua Americii. Ţin mult la amîndouă (zile şi ţări) şi să mă scuze Împricinatul de Corn, dar voi reproduce puţin din ce vorbirăm ieri la el în ogradă. E tîrziu, nu prea mai am timp de gînduri proaspete, însă ceea ce am de gînd să împrumut este un comentariu care se leagă binişor de sărbătorile acestui început de iulie. Puţin context, însă. Sebastian a avut o postare despre Africa. Text şi fotografii de urmărit cu încîntare. Către sfîrşitul firului de comentarii a venit vorba despre America şi m-am legat de fir, ducîndu-l în altă direcţie decît subiectul iniţial. Dar ziceam aşa:
    Continuare

    Boala scrisului şi tratamentele alternative la editurile de tip clasic: selfpublishing-ul

    „A scrie este o boală: se simte focul înăuntru. Eu aveam scânteia şi nu m-am însănătoşit, dar când am iniţiat cu propriile mâini un proces de autocombustie nu m-am mai putut lăsa.” Aceste cuvinte au fost scrise de Alice Wit, pseudonim ales de o doamnă sau domnişoară ce îşi are o pagină în comunitatea mereu mai extinsă de pe situl ilmiolibro.it.

    Selfpublishing-ul este o soluţie a unei nevoi personale care poate deveni o platformă pentru succes, o cale prin care ne putem demonstra noua şi altora că, având ceva de transmis, o poveste-poem-eseu-cronică-roman etc, o putem face fără a mai sta la cozi, fără umilinţă şi fără compromisuri. De exemplu, una este să-i trimiţi unui critic literar un morman de foi cu poezii xeroxate la colţul străzii, alta este să-i pui pe birou un volum cochet, într-un format ales de tine.

    Italia este – pe lângă alte multe lucruri de valoare foarte cunoscute românilor – şi un ghid în noua era a posibilităţilor oferite de internet. Astfel, cunoscutul Grup Editorial Espresso a avut iniţiativa, pe la mijlocul lunii mai anul curent, de a pune la dispoziţia celor interesaţi un sit dedicat autopublicarii lucrărilor originale. Este vorba despre ilmiolibro.it, unde totul se face online, de la transmiterea lucrării în format doc, pdf sau ppt, până la alegerea coperţilor, a formatului cărţii (de buzunar, tip roman sau A4), a fonturilor caracterelor grafice etc. Toate acestea într-o modalitate simplă, fără obstacole şi cu un aer de naturaleţe pe care ar fi bine să-l… importam.
    Continuare

    Certificate de toleranţă la doamna Laura, ghişeul din fund

    Românii sînt foarte intoleranţi. Scrie la gazetă. Parafrazînd zicala dacă furi azi un ou mîine furi un bou, doamna Laura Cernahoschi zice Azi amprente, mâine lagăre pentru romi. Voi ofensa sensibilitatea doamnei Laura şi chiar cu riscul de a pupa goodbye de la certificatul de toleranţă din partea dînsei, voi folosi terminologia tradiţională, de ţigan. Însă, desigur, românii trebuie să fi făcut ceva tare urît ţiganilor de au indignat-o pe doamna Laura în asemenea hal.

    Românii iau amprente ţiganilor. Urît, fără îndoială. Dar nu, de fapt italienii au decis să ia amprentele ţiganilor. Românii au anunţat că vor construi lagăre pentru romi. Nu, de fapt italienii… ba nu, chestia cu lagărele e de efect. Doamna Laura e plătită la normă şi se descurcă cum poate din ce-i lasă colegii în lada de cuvinte din redacţie. Fascism, Berlusconi, romi, steaua lui David, evrei, Holocaust. A ieşit o treabă bună.

    Guvernul fascist al lui Berlusconi, un Il Duce în devenire, a decis să ia amprente tuturor ţiganilor români din Italia. Ţiganii au fost exterminaţi în masă de Germania nazistă, dar sînt în continuare discriminaţi, spre deosebire de evrei, care şi-au cîştigat dreptul la egalitate cu celelalte etnii. Pînă şi copiii ţigani vor fi supuşi măsurii de luare a amprentelor.

    Rezumatul meu e mult inferior originalului, dar cîteva nelămuriri tot îmi dau tîrcoale. Ce au făcut ţiganii în Italia de s-a ajuns la decizia de a le lua amprentele? Doamna Laura nu spune; probabil şi-a epuizat norma de cuvinte înainte să ajungă la acest detaliu. Dar din ce spune, nu pot decît să trag concluzia că e vorba de un spasm fascist al italienilor, un fel de tic nervos care le trădează natura. Cîţi ţigani se află în Italia? De cît timp? Cum au ajuns acolo? Se pare că acestea sînt într-adevăr detalii lipsite de importanţă, altfel desigur că doamna Laura nu şi-ar fi lăsat cititorii să orbecăie în căutarea unei logici.
    Continuare

    Linşaj la Marsilia. Românofobia noii Franţe

    Două evenimente reprobabile s-au produs în Franţa pe data de 21 iunie 2008, unul la Paris iar celălalt la Marsilia, victimele şi motivaţiile fiind cu totul diferite, dar atacatorii au ceva în comun, religia. Aceea incorect denumită ca fiind a păcii.

    În acea zi, preşedintele Nicolas Sarkozy se afla în vizită în Israel, iar la Paris a avut loc unul din destul de frecventele atacuri ale beurs (cetăţeni de origine magrebiană) asupra unui tânăr evreu francez. Victima acestui acţiuni ne-întâmplătoare, să-l numim Henry X., a ajuns în comă la spital dar a avut noroc şi a fost salvat. Cei cinci agresori sunt cunoscuţi organelor de poliţie care au început o investigaţie, pe care o conduc totuşi fără prea mare tragere de inimă. Nimeni nu doreşte o reizbucnire a violenţelor în suburbiile turbulente din Paris, iar poliţia se află sub tirul media de stânga pentru o presupusă înclinaţie către o atitudine dură faţă de minoritatea musulmană. Pentru a se crea confuzie, s-au lansat zvonuri cu privire la pretinse reglări de conturi între bande. În România un ziar de inspiraţie fascistă – mă refer la Gardianul – a subliniat ştirea cu privire la vizita “evreului Sarko” în statul Israel, ca fiind o noua demonstraţie în sprijinul ideii existenţei unei conspiraţii sioniste la nivel mondial. Televiziunile arabe au repetat până la intoxicare “amanuntul” (de importanţă capitală pentru unii) cu privire la descendenţa parţial iudaică a lui Sarkozy. De aici, precum şi în logica istorică a aversiunii minorităţii musulmane faţă de preşedintele care a avut neobrăzarea să-i caracterizeze ca “racaille” pe turbulentii anului 2005, se poate trage concluzia că agresiunea contra tânărului evreu parizian a fost o urmare a sprijinului pe care Franţa îl acordă Israelului.
    Continuare

    Adevărul istoric despre crimele lui Che Guevara

    Marele Ernesto “Che” Guevara: un asasinAm văzut efigia lui Che Guevara şi pe bara din spate a unor maşini de lux. Mi s-a arătat în vitrine, pe brichete, pe brelocuri, pe steaguri şi în fotografii. Obsedantul Che şi obsesia revoluţiei continuie. Dar cine a fost de fapt Ernesto Che Guevara, cine a fost acest comunist care a luptat pentru distrugerea capitalismului dar care a ajuns să fie o „marca ce este însăşi chintesenţa capitalismului”, după cum s-a exprimat Alvaro Vargas Llosa?

    Cartea scrisă de Alvaro Vargas Llosa, „Mitul Che Guevara şi Viitorul Libertăţii”, apărută în 2005, conţine mai multe informaţii decât cele din articolul ce a prefigurat-o, articol din care vă prezentăm partea direct referitoare la acţiunile criminale ale lui Che Guevara.

    În ianuarie 1957, aşa cum este indicat în jurnalul din Sierra Maestra, Guevara l-a împuşcat pe Eutimio Guerra, suspectat de a fi transmis informaţii: ”Am rezolvat problema cu un calibru 32 în partea stângă a creierului… Ceea ce îi aparţinea lui acum era al meu.” Mai târziu a tras asupra lui Aristidio, un ţăran care îşi exprimase dorinţa de a se retrage de îndată ce rebelii se vor fi deplasat. Şi în timp ce se întreba dacă victima ”fusese vinovată ca să primească moartea”, nu a ezitat să ordone uciderea lui Echevarria, fratele unui tovarăş de-al său, vinovat de crime neprecizate: ”trebuia să platească”. În alte ocazii simula execuţiile fără să le ducă la îndeplinire, ca o formă de tortură psihologica. Luis Guardia şi Pedro Corzo, doi cercetători ce lucrează (în 2005, n.t) la un documentar asupra lui Guevara, au obţinut mărturia lui Jaime Costa Vazquez, un fost comandant al armatei revoluţionare, alias „Catalanul”, după care multe din execuţiile atribuite lui Ramiro Valdés, cel ce va deveni mai târziu ministru de interne în Cuba, sunt în schimb imputabile lui Guevara, deoarece Valdés îi executa ordinele în munţi. „Daca aveţi dubii, ucideţi” era directiva lui Che.
    Continuare

    Vinerea, parlamentarul european începe lucrul la 6:45 trecute fix

    … şi pînă la 7 rezolvă toate problemele dificile din agenda încărcată a zilei. La şapte şi un minut priveşte răsăritul soarelui bruxelez. Cu satisfacţia datoriei împlinite, strigă ura! şi la gară. Începe weekendul. Un moment. E vineri. Parlamentarul european şi-a făcut datoria pe ziua de azi! Dis-de-dimineaţă a semnat condica de prezenţă. Acum, e … Continuare

    Exemplul danez

    Acest discurs a fost tradus iniţial din daneză în engleză pentru Gates of Vienna şi nu întîmplător. Gates of Vienna este blogul a doi americani care scriu sub pseudonim: Baron Bodissey şi Dymphna. De-a lungul anilor şi-au format o reţea de sute de colaboratori în toată Europa (în special din nordul Europei). Cu ajutorul lor, dacă un eveniment important apare oriunde în Europa cu privire la imigraţie, emigraţie, cenzura libertăţii de exprimare şi alte evenimente politice în general legate de stînga progresistă europeană, în citeva ore, Baronul şi Dymphna primesc traduceri din ziarele locale, comentarii sau eseuri lămuritoare. Aproape o treime din vizitatorii blogului sînt din Danemarca, un lucru deosebit pentru o ţară de patru milioane de oameni.

    Discursul mi se pare foarte important din mai multe motive: Danemarca este singura ţară din Uniunea Europeană (şi din lume) în care toate partidele majore, de la socialişti la fortele de dreapta, în momentul în care unul dintre caricaturiştii implicaţi în scandalul din 2005 a primit ameninţări cu moartea, s-au mobilizat împreună cu marea majoritate a presei şi caricaturile lui Mohamed au fost retipărite în 17 ziare majore în semn de protest.

    Spre comparaţie, în Olanda, rebelii care ies puternic din discursul corect politic sînt arestaţi, iar mass media şi marea majoritate a partidelor politice, de la stînga eşichierului politic la dreapta lui, susţin cenzura şi suflă în goarnă islamiştilor, socialiştilor şi comuniştilor. La fel şi în restul statelor din Europa care se confruntă cu această problemă.

    Holger DanskeHolger Danske stă cu un ochi deschis, este la pînda. În curînd va intra în alertă!

    Continuare