Am văzut lucruri mai ciudate, dar acesta ni s-a întîmplat nouă

S-a încheiat un concurs al blogurilor româneşti la care ne-a înscris altcineva şi… se pare că un juriu foarte departe ne-a considerat cel mai bun blog la categoria politică. Nu fac decît să reproduc în română o expresie tipică pentru ţările de limba engleză. It seems that it started to snow. Dar ninge bine deja. … Continuare

Control de la distanţă

Uniunea Europeană s-a transformat în timp dintr-o asociaţie economică formată din state suverane în scopul creării unei pieţe comune, într-un supra-stat care administrează discreţionar şi paternalist o colecţie de satrapii îmbrăcate în aceeaşi cămaşă de forţă politică şi, de dragul aparenţelor, numite la fel ca fostele state suverane cărora li se substituie. Vechea supă constituţională … Continuare

Ceea ce ne divide

În 1989 aveam credinţa că existau patru naţiuni pe care destinul le făcuse să construiască ziduri de despărţire şi puncte de frontieră pe unde treceau rar numai delegaţiile oficiale. If any. Gardurile de sârmă ghimpată făceau parte din peisaj, erau emblema, reprezentau Europa Cortinei de Fier. Oamenii aflati de o parte si de alta îşi cultivau cu asiduitate diferenţele. Atunci când totul părea încremenit, cei mai ordonaţi – redegistii – s-au încolonat şi-au pornit către Vest prin Sud-Est, un ocol făcut cu mâncare în sacoşe mergând cuminte în imense coloane de Trabanturi şi Wartburguri. Cei din Vest – refegistii – au sărbătorit cu bere şi focuri de artificii demolarea marelui zid, apoi s-au pus sârguincios la treabă pentru a readuce Landurile din Est în Europa. Au muncit, au plătit, au dat fiecăruia o şansa să arate că este neamţ indiferent de cât de mult crezuse sau nu în utopia comunistă. Dreptul la a avea un Mercedes şi de a da la topit Trabanturi şi Wartburguri.

Mai târziu avea să se vadă că Ossies aveau ceva schimbat, că erau lenţi, cârcotaşi, invidioşi pe bogăţia fraţilor lor din Vest. Voiau să aibe totul dintr-o dată dar mai ales să li se dea totul de-a gata. Că doar de aceea veniseră către Vest cu toată inerţia Estului, cu boala lui a lua cu japca sau a primi de pomană.

Momentul decembrie 1989 avea să proclame dreptul la trezire al locuitorilor RSR-ului şi al RSSM-ului. Mulţi mai ştim că RSR se numea România de-dincoace şi că aşa se numea Romania de-dincolo de Prut, RSSM(oldovenească).

Românii împărţiţi în două state au hotărât că este în firea lor să treacă peste zidul de apă numit Prut pe poduri de flori sărbătorind atunci libertatea şi regăsirea; acum, odată ce-a trecut momentul de emoţie, nu se mai ştie bine ce şi de ce a fost ce-a fost, că ne este în fire năpasta uitatului rapid. Germanii au dărâmat ditamai zidul şi au topit mii de tone de sârmă ghimpată rezultată din unire, noi, românii de-dincoace ne-am mulţumit să tăiem doar RS-ul iar cei de-dincolo SS-ul. Aşa suntem noi, artişti, esteţi, avem imaginaţie bogată şi o proclamăm astăzi că să o schimbăm mâine, că totul ni se trage din acea parte de sânge latin. Un blestem ne-a făcut să ne simţim mai apropiaţi, chiar ne ziceam fraţi când ne conduceau comuniştii sau urmaşii lor de după 90. Iar când am pus steguleţele NATO şi UE pe parii apăraţi de aceeaşi sârmă ghimpată ce ne străjuieşte din 1944, părem că ne-am trezit dintr-o beţie clasică a neamului nostru. Acea beţie cruntă, abrutizantă, ce izvorăşte din mizerie şi plictis, din conştiinţa unui adevăr ce nu poate fi schimbat. Că fraţii pe care-i chemăm de-dincolo, sunt de fapt locuitorii unei gubernii imuabile şi fără leac a colosului rus. Că fraţii de-dincoace sunt aceiaşi nepoţi şi strănepoţi ai jăndarilor ce controlau satele şi-i băteau pe mujicii bolşevici sau nu.
Continuare

Hamas şi PKK: duplicitatea judecăţilor

Magdi Allam este un jurnalist la cotidianul Corriere della Sera care este mai patriot decât mulţi alţi italieni prin criticarea consecventă a atitudinii preponderent anti-occidentale a grupărilor de stânga sau marxiste din Bel Paese, dar şi mult mai critic în privinţa încercărilor insidioase ale diverselor elemente radicale islamiste care doresc – uneori cu sprijinul guvenamental egiptean – să se instaleze în ţara sa, Italia. Toate acestea în ciuda faptului ca este emigrat din Egipt. Din pacate este un exemplu urmat de foarte puţini…

Recentele confruntări armate dintre armata israeliană şi Hamas din Gaza, precum şi cele dintre armata Turciei şi PKK de pe teritoriul Irakului, au pus în evidenţă modalitatea duplicitară în care sunt tratate acelaşi tip de acţiuni în funcţie de atitudinea politică a Uniunii Europene (chiar şi a SUA) şi de orientarea preponderent de stânga pro-palestiniana a mediei internaţionale. Articolul următor scris de Magdi Allam pune în evidenţă tocmai această atitudine duplicitară făţă de fapte care ar trebui să fie considerate de aceeaşi natură.
Continuare

William F. Buckley Jr – Sfârşitul unei ere

William F. BuckleyOmagiul pe care considerăm necesar să îl aducem la moartea lui William F. Buckley nu poate începe decât aşa. Sfârşitul unei ere. Iniţiatorul conservatorismului modern american a plecat dintre noi luându-şi adio cu eleganţa unui spirit care nu a vrut să se odihnească pe laurii pe care i-a câştigat cu greu. A murit chiar la masa sa de lucru, în vârstă de 82 de ani.

Unul dintre admiratorii săi, Dick Moran, spune pe blog sub titlul An Era Ends:

“The passing of a great man is sometimes accompanied by the end of an historical epoch. This is usually due to the titanic effect the man had on his times as well as a recognition that with his death, the world will change and that what transpired during the time he walked the earth can never be recaptured.”

Şi la sfârşit:

„A great light in the firmament of American letters has been dimmed today. Buckley leaves a conservative movement in turmoil, a victim largely of its own success – a success for which he was largely responsible. We must make our own way now, climbing on the shoulders of greats like William Buckley to reach ever higher, bettering ourselves and the human condition while being inspired by the irrepressible and indomitable spirit who passed into legend today.”

În cele ce urmează se prezintă traducerea necrologului apărut în ediţia online a publicaţiei engleze London Times, la data de 28 februarie 2008.

William F. Buckley Jr: Necrolog

William F. Buckley a fost un precursor şi cel mai cunoscut susţinător public al conservatorismului american modern. A fondat şi a editat National Review, cea mai cunoscută revistă conservatoare americană; editorialul său de fond, On the Right, apărea în sute de ziare; programul său săptămânal de televiziune, Firing Line, se prezenta de la o coastă a Americii la cealaltă. Bărbat atrăgător şi plin de umor de calitate, a fost un artist al discuţiei şi un conferenţiar neobosit.

A scris cel puţin o carte pe an – eseuri politice strălucitoare, fragmente de autobiografie, memorii ale călătoriilor nautice sau terestre, şi chiar o serie de romane de acţiune. Vocea sa a fost vocea urbană ce a acompaniat progresul conservatorismului complet, de la sălbăticia politică la alegerea lui Ronald Reagan la Casă Albă; ideile lăsate moştenire continuă să exercite o influenţă puternică asupra Administraţiei lui George W. Bush.
Continuare

Garçon, o cafea şi presa (5)

Espresso e tare, amărui şi se bea dintr-o ceaşcă mică în cel mult două înghiţituri. Pentru azi recomand a doua modalitate. Între ele poţi citi propunerile de lectură ale Imperialistului, strînse compact în revista germană Der Spiegel.

Povestea lui Jeffrey Jamaleldine. S-a născut dintr-o mamă germană get-beget şi un tată originar din Gambia, a crescut într-o suburbuie a Berlinului visînd să devină fotbalist profesionist şi ca toţi puştii de seama lui a urît America.

Jamaleldine doesn’t even crack a smile when he talks about how, in 1991, he joined in anti-American protests on Berlin’s Kurfürstendamm boulevard during Operation Desert Storm. „That was the way it was back then,” he says. He was 15 and „America was simply the enemy.”

Anul 2005 l-a găsit în Little Rock, Arkansas, în faţa unui oficiu de recrutare al armatei americane. S-a înrolat, a fost rănit şi printr-un miracol a supravieţuit. Acum e înapoi în Bavaria şi nu regretă faptul că a participat la războiul din Irak.

They spend hours talking about the same questions over and over again, about why wars are necessary in the first place and why they never seem to end. The father ends up saying: „I am in favor of peace.” To which Jeff responds: „But someone has to achieve that peace.” The father repeats: „I am in favor of peace.”
This only upsets Jeff. Normally he tends to be quiet and calm. But now he raises his voice, his body tenses up and his words become deliberately hurtful: „And what are you doing so that we can have peace? How much longer do you think you’d be sitting around drinking coffee in fancy Berlin cafés if people like me didn’t exist? If there was nobody to make sure you could live in peace? If there was nobody to fight terrorism?”

The American GI from Berlin
Continuare

Stare de alertă în Olanda

Primari din numeroase oraşe au primit instrucţiuni să pregătească administraţiile locale pentru a face faţă răzmeriţelor şi protestelor de stradă. Ambasade din Orientul Mijlociu au definitivat planuri de evacuare rapidă a cetăţenilor olandezi. Prim-ministrul Jan Peter Balkenende recunoaşte într-un interviu televizat că guvernul său trece printr-o situaţie dificilă — „Am trecut şi prin alte crize, … Continuare

FC Blogging

Îmi pare rău să dezumflu aşteptările ridicate de un titlu aşa promiţător, dar F înseamnă Femei şi C-ul e de natură să anuleze optimismul F-ului renegociat — măcar femei, dacă nu fotbal — pentru că acestea sînt femei Conservatoare care şi-au făcut un renume în blogosfera mai aglomerată ca autobuzul 368 pe ruta Piaţa Romană – Drumul Taberei, parcursă non-stop şi volens nolens de călători nominal pe scări dar practic levitînd cu mult în afara scărilor, ca nişte fakiri timizi capabili să arate de ce sînt în stare numai într-un pachet uman atîrnat în două degete de o bară unsuroasă şi în curs de deşurubare.
Continuare

Discursul urii

André Glucksmann este un cunoscut scriitor si filosof francez. Membru al Cercle de l’Oratoire (think tank francez antitotalitar şi cu simpatii americano-israeliene, editor al Le Meilleur des Mondes) s-a declarat atât în favoarea intervenţiei din Afghanistan, cât şi a războiului din Irak, declanşat împotriva dictaturii lui Saddam Hussein. Maoist în tinereţe, a devenit un critic necruţător al marxismului şi comunismului. După atentatele de la 11 septembrie, a publicat câteva cărţi având ca subiect terorismul, islamismul şi războiul din Irak (Dostoïevski à Manhattan, Ouest contre Ouest, Le Discours de la haine). … Continuare

Target Eliminated-Raul Reyes, numărul 2 al FARC

Războiul de o Sută de Ani şi Războiul de Treizeci de Ani au fost creaţii medievale europene, ce au însângerat vechiul continent cu mult înainte de a se inventa teoria comunistă. Există însă un război ce are rabojul încă deschis după patruzeci şi patru de ani de confruntări prin jungle şi munţi. Este vorba de războiul dintre armata statului sud-american Columbia şi gherilele FARC, un război întrerupt doar de un armistiţiu de formă, folosit de ambele părţi pentru a-şi reorganiza forţele.
Continuare

Acum ori niciodată pentru Hillary

Marţi au loc două alegeri primare cheie pentru Democraţi. Rezultatele din Ohio şi Texas vor decide dacă Hillary Clinton mai are vreo relevanţă în cursa pentru nominalizarea la preşedinţie din partea Partidului Democrat. Lumea politică americană s-a întors pe dos în ultimele şase luni. Rudy Giuliani era favoritul Republicanilor în mai toate sondajele de opinie … Continuare

Francezii, italienii şi germanii – apţi necombatanţi în Afghanistan

Prin gazduirea în aprilie a Summitului NATO de la Bucureşti, România vrea să îşi reafirme atitudinea proactivă în privinţa organizaţiei. Cu o dotare materială care lasă încă de dorit, 700 de soldaţi români din Afghanistan se află în provincia Zabul ce are o graniţă destul de lungă cu Pakistanul, de unde pătrund elementele teroriste, talibani şi qaidişti. În prima linie a luptei se află trupele SUA, ale Canadei, Olandei şi Regatului Unit. Aceste ţări duc tot greul războiului în provinciile de sud-est ale ţării, în special în zona fierbinte Kandahar-Helmand. În sprijinul lor îi regăsim pe români, danezi, australieni şi estonieni care îşi fac datoria conform sarcinilor pe care şi le-au asumat.
Continuare

Garçon, o cafea şi presa (4)

Saudiţii au eliberat certificatul de halal approved pentru zicala orice marinar are cîte o nevastă în fiecare port. Fiind vorba despre o ţară de basm, certificarea înseamnă o adaptare în canonul miraculos al celor o mie şi una de nopţi. Hassan Alomair, responsabil cu dezvoltarea turismului din Arabia Saudita, a propus o soluţie ingenioasă pentru revitalizarea vieţii de familie şi încasărilor liniei aeriene naţionale pe cursele interne. Proprietarii unui set de neveste între 2 şi 4 sînt chemaţi să îşi disperseze haremul în oaze separate şi să le viziteze prin rotaţie. Rotaţia cumpătată a hormonilor învîrte moara economiei sharia — Saudis Continue Steaming Toward the 7th Century. În urmă cu o jumătate de an, crema învăţaţilor şi clericilor musulmani a dat publicităţii un remarcabil apel de toleranţă şi reconciliere, intitulat O lume comună între noi şi voi. Apelul a fost larg circulat în presa scrisă sau online şi a fost primit cu entuziasm de numeroase instituţii religioase şi figuri grele din ierarhia a diverse denominaţii creştine. Singura excepţie o constituie un teolog australian care, afectat de galinacea orbensis — acea condiţie oftalmologică manifestată prin deprivarea de nuanţe şi receptivitate doar la negru pe alb — a publicat o analiză a edictelor religioase emise de Institutul Regal de Gîndire Islamică Aal al-Bayt din Aman, Iordania. Respectivele fatwa sintetizează cît se poate de clar gîndirea islamică în ce priveşte apostazia.

  • His marriage is annulled by virtue of his apostasy.
  • He cannot inherit the wealth of any of his relatives — whether they are Muslims or not — because the apostate is legally regarded as dead.
  • None of his actions after apostasy has any legal validity (as the apostate is a legal non-person).
  • An apostate cannot be remarried, whether to a Muslim or a non-Muslim.
  • He cannot be a guardian for anyone else, so he loses custody of his children, and an apostate father has no say over his daughters’ marriages.
  • An apostate must not be prayed for by Muslims after his death and must not be buried in a Muslim cemetery.
  • If a male apostate comes back to Islam and wishes to resume his marriage, he must remarry his wife with a new ceremony and provide a new dowry for her.
  • The apostate’s wealth and possessions are to be entailed upon an heir. If the apostate repents and returns to Islam, he receives his wealth back. If he dies while still an apostate, his wealth is inherited by his Muslim heir, but only the amount which he had at the time of his apostasy. Any wealth which accrued after he had left Islam is considered fay (and thus the collective property of the Muslim community).

Surpriza nu vine de aici. Institutul gînditor în frunte cu muftiul care a formulat aceste edicte sînt iniţiatorii emoţionantului apel proclamînd iubirea frăţească dintre lupi şi miei — What the Islamic Scholars Forgot to Tell the Pope.
Continuare

Moscopole, înainte de Kosovo

Occidentul priveşte cu ochelari de cal către Balcani. Acrobaţia este la mare preţ când vrei să calci în picioare popoarele mici în numele unor principii create special. Aşa este şi cu noua creaţie Kosovo, o mare minciună propagandistică ce trage o cortină de iatagane în locul cortinei de fier. Albanezii sunt un popor vechi în zonă, popor ce are o mare predispoziţie către punerea în slujba celui mai puternic. Mai ales de când au trecut masiv şi foarte interesat la mahomedanism, gasindu-şi astfel argumente religioase pentru o înclinare lăuntrică pentru jaf şi distrugere.

Continuare

Mughniyeh bin Laden

Damasc, capitala Siriei. Pe data de 13 februarie 2008, la orele 22:45 autoturismul de teren Mitsubishi Pajero al lui Imad Mughniyeh sare în aer în cartierul rezidenţial Kafar Sousa. Un corp sfârtecat este recuperat de serviciile siriene în foarte mare grabă de la locul deflagraţiei. Peste câteva ore televiziunea Al Manar a Hezbollah-ului anunţă moartea “de martir” a lui Mughniyeh, care a fost “lovit de mâna sioniştilor”.

În cele ce urmează se prezintă traducerea articolului “Mughniyeh bin Laden”, scris de Daniele Rainieri şi publicat în ziarul italian Il Foglio la data de 14 februarie 2008.

Oare Mughniyeh a fost eliminat de unităţile speciale israeliene sau americane, ori pur şi simplu devenise prea incomod pentru şeicul Nasrallah?
Continuare

Metamorfoza

Într-un studiu dat publicităţii în ianuarie, cercetătorii de la Institutul Educaţiei — o organizaţie influentă în ce priveşte stabilirea politicii educaţionale a Marii Britanii — fac următoarea recomandare: nu-i învăţaţi pe copii să fie patriotici. Patriotismul e un obstacol nociv în calea dezvoltării facultăţilor critice ale cetăţeanului postmodern. Patriotism should be avoided in school lessons … Continuare

Garçon, o cafea şi presa (3)

Turcia modernă, construită de Kemal Ataturk pe ruinele imperiului otoman, este cel mai secular stat musulman. Pentru unii, prea secular. Este vorba de Partidul Islamist al Justiţiei şi Dezvoltării (AKP), cîştigător al alegerilor parlamentare din 2002. Schimbările de atitudine şi priorităţi din politica externă Turciei şi retorica prim-ministrului Recep Erdogan fac obiectul acestei expuneri prezentate comisei congresului american pentru relaţii internaţionale în Orientul Mijlociu.

In the post September 11 world, as a secular democracy deeply entrenched in Western institutions, Turkey emerged as a pivotal country in debunking the argument of a clash of civilizations. Yet, my recent observations lead me to believe that Turkey’s unique position as a country anchored in the Western world is being challenged. The rise of the Islamist Justice and Development Party (AKP) government in November 2002 is a milestone in thiscafeaua process. Hence, I would like to focus my discussion today on the gap that has emerged between Turkey and the West since the AKP’s rise to power.

Is There a Clash of Civilizations? Islam, Democracy, and U.S.-Middle East Policy

Schimbările de atitudine şi priorităţi sînt vizibile şi în politica internă. Foarte recent, parlamentul turc a votat o lege care ridică restricţiile anterioare privitoare la portul basmalei islamice în universitaţi. Această corespondenţă din Istanbul a ziarului International Herald Tribune sondează reacţiile clasei înstărite, ataşată principiilor kemaliste — Head scarves create divisions in Turkey. Mediile de informare progresiste sînt mîhnite de anunţul retragerii lui Fidel Castro din funcţia de capo di tutti capi. Postul public de radio american îl regretă discret pe „erou” — Castro Retires, NPR Mourns — şi CNN nu lasă nimic la voia întîmplării: CNN: Be kind to Castro.
Flemming Rose, danezul care a publicat acele caricaturi, observă un pattern clar de intimidare şi cenzură în toate cazurile recente de colizie între libertatea de expresie şi islamul radical. Prima e ameninţată serios de calul troian al legilor existente sau in pregătire, focalizate pe redefinirea si criminalizarea blasfemiei şi altor categorii de ofense — Free Speech and Radical Islam. Prezentul e incert, cine ştie ce va aduce viitorul? Acum 30 de ani problemele de azi ar fi părut de domeniul ficţiunii. Un moment. Iată cine, un scriitor. Roberto Ferrigno a inaugurat un nou gen literar, crime noir cu semilună. De curînd i-a apărut al doilea volum din trilogia sa distopică, deocamdată formată din Rugăciune pentru asasin şi Păcatele asasinului. Acţiunea are loc în Republica Islamică a Americii din 2040 şi toate detaliile se află în această cronică entuziastă — Futuristic Thrillers Set in Islamized America.
Continuare

Un NU hotarât caricaturii anti-Hamas în Hamastan!

CaricaturaCotidianul Al-Ayyam (“Zilele”) ce apare la Ramallah in Cisiordania nu mai are dreptul de a fi distribuit din data de 6 februarie a.c. în fâşia Gaza care se află sub controlul Hamas-ului, organizaţie islamistă fundamentalistă.

Caricatura înfăţişeaza o adunare de membrii Hamas care sunt copii fidele ale ex-prim-ministrului Ismail Haniyeh.  Ca să accentueze efectul, autorul desenului, Baha Boukhari le-a pus in mână si câte o fotografie-efigie a aceluiaşi Haniyeh.

Continuare

Veşnic ofensaţi. Azi, Copenhaga.

[xspf]_start(FALSE,’mode=2&order=7′);[/xspf] Imaginile video de mai sus prezintă demonstraţia de protest de sîmbătă 16 februarie, desfăşurată în Copenhaga şi organizată de grupul islamist Hizb ut-Tahrir. Ocazia protestului? Săptămîna trecută a fost împiedicată o tentativă de asasinat a graficianului Kurt Westergaard. Poliţia daneză a arestat marţi dimineaţa în Aarhus doi tunisieni şi un cetăţean danez de origine … Continuare

Morto i Serbi!

Albania KosovaraUn program al terorismului islamo-albanez, finanţat de Occidentul mult prea prost sau cinic pentru a îşi schimba poziţia faţă de Kosovo-Metohia. Astăzi a avut loc evenimentul la care ne aşteptam de când Kosovo a intrat sub jurisdicţia Naţiunilor Unite: independenţa vechii provincii sârbe, cu sprijinul necondiţionat al Vestului, în special al Statelor Unite ale Americii şi al Uniunii Europene.  Un precedent periculos; nu atât pentru România, cât pentru state precum Moldova şi Georgia.

Continuare

La mulţi ani, iubit conducător!

Iubitul conducător Kom Jong Il

Kim Jong Il: Marele Diplomat, Marele Războinic, Marele Atlet, Maestrul Creaţiei, Marele Om Media, Marele Dietetician, Mare Designer de Modă, Mare Arhticet, Maestrul Artelor, Marele General, Marele Economist, Liderul Talentat, Inspiraţia Poporului, Soarele Secolului 21, Fiul Partizanilor. Pe scurt: 66 de ani de Briliant Bărbat de Stat, Geniu Politic şi Comandant Militar Invincibil.

Continuare

Garçon, o cafea şi presa (2)

Imperialistu’ propune trei materiale din revista germană Der Spiegel. Kenya’s Runners Race through Fear povesteşte despre antrenamentul şi viaţa alergătorilor de cursă lungă kenieni în această periodă cînd ţara lor e în haos, după o rundă de alegeri prezidenţiale fraudate care au readus la suprafaţă vechi rivalităţi tribale. ‘We Will Kill Everyone!’
O nouă promoţie de sinucigaşi palestinieni profită de deschiderea fîşiei Gaza spre Egipt pentru a ataca Israelul —
Security Experts Fear New Wave of Terrorism in Israel

Eu propun altceva. Mi s-a făcut reproşul că nu găsesc decît lucruri negative de spus despre islam. Nu comentez aici reproşul în sine. Cert este că m-a determinat să caut şi ceva pozitiv în prezent. Am găsit. Muzică. Şi ca să fie mai interesant, mica mea selecţie arab-islamică este însoţită şi de muzică evreiască.
Continuare

Sf. Valentin in Regatul Magic

Sf. Valentin este un sfânt creştin relativ necunoscut, neexistând informaţii exacte despre cine a fost cu adevărat cel sărbătorit pe 14 februarie. De altfel, conform Catholic Encyclopedia pe 14 februarie sunt menţionaţi în martirologii nu unul, ci trei sfinţi cu numele de Valentin, toţi martiri din primele zile ale creştinismului: un preot din Roma, un episcop din Terni şi un al treilea despre care nu se ştie nimic altceva decât că a pătimit în Africa.

Ziua Sfântului Valentin
Obiceiurile asociate cu Ziua Sfântului Valentin îşi au fără îndoială originea în credinţa populară în Anglia şi Franţa Evului Mediu că pe 14 februarie, adică la jumătatea celei de-a doua luni a anului, începe perioada de împerechere a păsărilor. De aceea, în Parliament of Foules a lui Chaucer putem citi:

„For this was sent on Seynt Valentyne’s day
Whan every foul cometh ther to choose his mate.”

Din acest motiv, această zi a fost privită ca una dedicată iubiţilor şi ca o bună ocazie pentru a scrie scrisori de dragoste şi a trimite simboluri ale dragostei.

Continuare

Falsa enciclopedie

Sunt cărţi care-ţi plac şi pe care nu le poţi lăsa din mână. Sunt cărţi care nu-ţi plac dar, datorită curiozităţii, te laşi antrenat până la urmă de lectură tocmai ca să-ţi clarifici ideile. Cartea Che Guevara cu subtitlul El Comandante de Jean Cormier apărută la Editura Univers în 2007 este exemplul tipic pentru a doua categorie, fiind un amestec de biografie romanţată şi discurs politico-ideologic de pe o platformă de stânga.

Distribuită în tiraj de masă alături de ziarul Cotidianul , cartea Che Guevara nu lasă loc la interpretări. Ea trăieşte într-un univers paralel, în care “forţele binelui” se luptă cu balaurul reprezentat de capitalism, în care luptă este mijloc dar şi scop în sine, iar moartea eroului nu face decât să sublinieze înălţimea idealului.

Continuare

De la Marrakech la Bagdad – bine aţi venit în fotbalul lui Allah

Ziaristul Fausto Biloslavo este foarte cunoscut publicului italian pentru comentariile sale bine documentate privind zonele fierbinţi de confruntare armată. Site-ul său este important pentru înţelegerea multiplelelor drame ce se desfăşoară de-a lungul frontierelor însângerate ale Islamului. Fausto Biloslavo este un reporter de război care a fost deseori în Afganistan, Irak, Pakistan; nu are prejudecăţi şi nu vrea să îşi impună modul propriu de a vedea lucrurile. Cartea “De la Marrakech la Baghdad” scrisă de Luigi Guelpa, aparută recent in Italia la editura Limina, este un prilej de a face o incursiune în lumea fotbalului din ţările islamice. Fausto Biloslavo face aceste adnotări pe care le-a publicat în ziarul italian Il Foglio Quotidiano din data de 7 februarie 2008:

Continuare

Veşnic ofensaţi. Azi, Wikipedia.

MahomedPersonajul principal din imagine nu necesită nici o prezentare. Ba nu. Prezentarea, chiar dacă superfluă pentru instinctul cititorului, e totuşi obligatorie pentru înţelegerea contextului. E vorba de profetul Mahomed propovăduind Coranul în Mecca. Dar altceva este remarcabil. Ilustraţia datează din secolul 15, e opera unui musulman şi se găseşte într-o copie după un manuscris de Al-Biruni, care la rîndu-i a fost un persan mahomedan din secolul 11, un adevărat savant islamic cu o impresionantă listă de preocupări: fizică, astrononomie, astrologie, matematică, geologie, filozofie. Un munte de cunoaştere înălţat cu mult înainte de platoul Renaşterii. Imaginea face parte din grafica paginii Wikipedia dedicată profetului islamic.

Îmi aduc aminte că acum doi ani, cu ocazia controversei iscată de caricaturile daneze, am vizitat pagina respectivă şi am văzut această ilustraţie. Nu ştiu de cît timp se află la vedere în Wikipedia, însă pînă recent nimeni nu s-a plîns. Nici n-ar fi motive, e o lucrare frumoasă. Sau aşa credeam.
Continuare

Genocidul Armenilor — negat de Turcia şi uitat de Uniunea Europeană

Numărul din octombrie 2007 al revistei The Christian Science Monitor conţine această interesantă caricatură ce i-ar putea supăra pe agitatorii democraţi din Congres: Avioanele de hârtie reprezintă propuneri legislative democrate care trebuiau să fie prioritare după cucerirea majorităţii locurilor în Camera Reprezentantilor şi în Senat. Şi totuşi, toate trei au fost amânate. Dacă în privinţa Child Healthcare … Continuare

Super marţi

23 24 de state în joc la democraţi şi 20 la republicani. Deocamdată, Clinton îl devansează pe Obama în privinţa numărului de delegaţi, dar competiţia de mîine se anunţă strînsă şi Obama e considerat ‘pe val’. La republicani, McCain conduce în clasamentul delegaţilor şi Romney ocupă un loc doi care se poate şubrezi dacă nu … Continuare

Garçon, o cafea şi presa

Fishbone recomandă Leaked Government Doc Reveals UK ID „Coercion” Plans şi secţiunea YRO (Your Rights Online), care publică frecvent ştiri despre drepturile cetăţeneşti în varianta digitală şi cenzura online. Transatlantic Politics este un blog născut din prietenia a doi capitalişti întîmplător separaţi de Oceanul Atlantic. Am reprodus prima frază din pagina about. Bine scris, sobru, … Continuare

Ierusalim, ai primit scrisoare din Riad

Ce au în comun livra, uncia, piciorul şi cincinalul? Toate sînt unităţi de măsură imperiale. Adică nu sînt metrice, bazate pe sistemul zecimal. Livra are exact 16 uncii, sau ceva mai puţin de o jumătate de kil. Uncia cîntăreşte echivalentul a 27 de grăunţe, deci cam tot atîtea grame. Piciorul are 12 inci şi trei … Continuare

Toate portocalele în sacul lui McCain

Yep, colegul Imperialistu’ a avut dreptate. Campania lui Rudy Giuliani s-a scufundat în Florida ca un Titanic de hîrtie. La ora cînd scriu nu s-a încheiat numărătoarea voturilor, dar au fost numărate destule pentru ca televiziunile americane să anunţe clasamentul final. McCain cu 35-36 la sută din voturi Romney cu 31-32 la sută Giuliani cu … Continuare

Eu cu cine votez?

Fred Thompson şi-a dat alaltăieri demisia din cursa republicanilor pentru nominalizare la presedinţie. Era singurul, dintr-un grup care nu mi se pare prea distins, faţă de care am avut rezerve moderate. Bun comunicator (pe alocuri sclipitor), dedicat pieţei libere şi opus intervenţionismului economic (a avansat la un moment dat cel mai coerent plan de reducere … Continuare

Revolta maselor şi problema pacifismului

Filozoful existenţialist spaniol Jose Ortega y Gasset a reuşit să determine acele caracteristici ale maselor care au condus la modelarea istoriei Europei începând cu secolului XX. Cartea sa, Revolta Maselor (1930, apărută în trei ediţii la Editura Humanitas) prezintă societatea europeană ca fiind dominată nemeritat şi funest de grupuri umane mari – masele atât de … Continuare

Filozofia europeană a eşecului

Uniunea Europeană. Comunitatea unor state unde lingua franca ar trebui să fie economia de piaţă – vorbesc despre cele care erau capitaliste şi în 1989. Şi totuşi, deşi pare mort în Răsărit, un fel de marxism edulcorat este la el acasă în Franţa şi Germania, mai exact în şcolile de acolo unde se pregătesc generaţiile de cetăţeni ale secolului 21.

Asta n-ar trebui să mire pe cei care au cunoştinţă de aversiunea francezilor şi a germanilor faţă de modelul economic american. Franţa are mai mult de jumătate din economie în sectorul de stat sau sub controlul statului. În Germania, modelul social-democrat de societate suferă doar puţine schimbări atunci când la putere vin creştin-democraţii.

Şi totuşi ceva nu este în regulă dacă în Germania şi în Franţa manualele şcolare recomandă elevilor să între în contact cu ideologia grupului Attac, grup ce este foarte prezent la demonstraţiile anti-globalizare de la summit-urile G-8. Dar nu numai acolo. Grupul Attac este un grup de sprijin important al islamiştilor, noii lor aliaţi împotriva capitalismului.

Ce fel de filozofie de piaţă are Europa? Una pozitivă, în care să se sublinieze aspectele inovative ale capitalismului? Sau una negativă faţă de liberă iniţiativă, o filozofie critică, ţâfnoasă din care nu rezultă decât că numai un stat atotputernic ne poate salva de “ororile” globalizării? Numărul din ianuarie-februarie al revistei Foreign Policy prezintă un articol interesant pe care am considerat necesar să-l traduc pentru a ajuta la înţelegerea unor fenomene tipic europene.

Versiunea originală: Europe’s Philosophy of Failure — de Stephan Theil

În Franţa şi Germania, elevii sunt forţaţi să suporte o îndoctrinare periculoasă. Învăţaţi că anumite principii economice cum ar fi capitalismul, pieţele libere şi spiritul antreprenorial sunt sălbatice, nesănătoase şi imorale, aceşti copii sunt crescuţi într-o dietă de prejudecăţi şi părtinire. Eliminarea acesteia poate determina dacă economiile Europei vor prospera sau vor continuă să rămână în urmă.

Milioane de copii sunt crescuţi în prejudecăţi şi dezinformare. Educaţi în şcoli unde se predă o ideologie distorsionată, ei sunt expuşi la o dogmă care este contrară credinţelor de bază împărtăşite de multe alte ţări occidentale. Ei studiază după manuale pline cu o doctrină rebelă, pe care învaţă să o recite atunci când se pregătesc să urmeze multe din cele mai bune universităţi din lume. Smulgerea acestor copii din ghearele părtinirii poate însemna diferenţa dintre prosperitatea lumii şi o disparitate globală alarmantă. A face acest lucru nu este uşor. Dar nu datorită faptului că aceşti copii se găsesc în madrasele din Pakistan sau în şcolile controlate de stat în Arabia Saudita. Nu sunt acolo. Din contra, ei trăiesc în două dintre cele mai mari democraţii ale lumii – Franţa şi Germania.
Continuare

Agentul dublu zero şapte

Englez, fiu de diplomat, student la un colegiu londonez de informatică. Talentat în criptografie, nemilos cu adversarii, o slăbiciune pentru cocktailuri şi femei. MI5 şi MI6 i-au bifat profilul şi s-au interesat mai îndeaproape de noul James Bond. Se pare că în loc de Martini prefera o variantă de Bloody Mary cu maximum de sînge … Continuare

Larousse şi limba “moldovenească”

Acum câţiva ani, pe vremea când încă mai mergeam la liceu, am descoperit Moldova Suverană, oficiosul Partidului Comuniştilor din Republica Moldova. Politica editorială a publicaţiei putea fi rezumată în câteva cuvinte: pericolul românesc şi virtuţile Partidului Comunist. Articole întregi aveau ca subiect politica imperialistă şi agresiunile României la adresa Republicii Moldova, crimele fasciştilor români în al doilea război mondial, politica de subminare a „statalităţii şi a identităţii naţiunii moldoveneşti” . Împreună cu un coleg de clasă, îmi făcusem obiceiul de a le trimite din când în când mailuri în care îi luam peste picior pe vajnicii moldovenişti în frunte cu Igor Berlinski. De obicei, el le scria pe foi, iar eu le trimiteam, fiind singurul cu acces constant la internet. Desigur, nu am primit vreodată răspuns din partea celebrei redacţii.

Continuare

Canguri canadieni

The hand-written scrawl and the spelling errors were what first disgusted me with the suit; but the arguments were what really got me. The complainant, Imam Syed Soharwardy, a former professor at an anti-Semitic university in Saudi Arabia, doesn’t just argue that we shouldn’t have published the cartoons. He argues that we shouldn’t be able … Continuare

Daniel Spătaru – Noul om orchestră de la Cotidianul

Deoarece trebuia să evoluăm şi noi de la acel faimos „românul s-a născut poet”, a ajuns un loc comun afirmaţia că tot românul se pricepe la fotbal şi la agricultură. Dar n-am auzit pe nimeni să susţină că a fi comentator sportiv la ziarul Cotidianul te califică automat şi pentru meseria delicată de analist politic cu tendinţe ambientaliste. Doar dacă – şi nici atunci foarte sigur – recomandarea sau suflul ideatic vin de la persoane de o anumită orientare: un Fidel, un Ilici rus, un Ilici român, un Mao… Daniel Spătaru a reuşit performanţa să utilizeze unele date ale raliului Dakar pentru a scrie o serie de articole contra guvernului francez – de pe poziţiile unui comentator politic stângist – sugerînd că ar fi ordonat suprimarea cursei din 2008. Pe scurt, iată care sunt o parte din obiecţiile mele la cele scrise de Daniel Spătaru în articolul Dakarul ucis din 7 ianuarie. … Continuare

Clinton şi McCain iau New Hampshire

Situaţia la democraţi şi republicani după primele două runde de alegeri primare. În coloana Iowa, la democraţi, apare rubrica Voturi Delegaţi. Filiala democraţilor din Iowa nu dă publicităţii numarul total de persoane fizice care au votat. Conform unui algoritm calculează numărul de mandate al unor delegaţi fictivi şi aceste mandate sînt atribuite fiecărui candidat. Atenţie … Continuare

Veşnic ofensaţi. Azi, episcopul de Rochester.

Michael Nazir-Ali este singurul episcop de origine asiatică din Biserica Anglicană. Mai precis, de origine pakistaneză. Ziarul londonez The Daily Telegraph i-a publicat ieri un articol intitulat Extremism flourished as UK lost Christianity şi reacţiile de azi sînt la fel de previzible ca hoţul care la înghesuială strigă „săriţi, hoţul!”. Consiliul Musulman Britanic a denunţat … Continuare

Porumbul din Iowa

Cursa pentru Casa Albă a început oficial odată cu alegerile primare de săptămîna trecută din Iowa, unde votanţi democraţi şi republicani şi-au ales candidatul preferat din lista propusă de fiecare partid. Învingătorii au fost Barack Obama la democraţi şi Mike Huckabee la republicani. Obama a reuşit să genereze un val de entuziasm în rîndurile democraţilor … Continuare

O adicţie mai dăunătoare decît fumatul

De citit acest articol, care descrie mariajul nefericit dintre etatism şi conservatorismul actual. În fapt, este o radiografie exactă a condiţiei cetăţeanului contemporan: aservit statului. Cei mai mulţi dintre cei care se auto-intitulează astăzi conservatori sunt preocupaţi, după cum este de aşteptat, de decăderea familiilor, divorţ, nelegitimitate, pierderea autorităţii, multiculturalism, dezintegrarea socială, libertinismul social şi … Continuare

Dezastrul economic are o defecţiune tehnică şi nu va sosi la timp. Călătorii grăbiţi pot lua cursa Prosperităţii.

Cînd locatarul Casei Albe nu crede că rolul guvernului este să facă din economie o pîrghie pentru realizarea de programe de inginerie socială şi în schimb crede că singurul lucru necesar este să creeze condiţii stimulante pentru cetăţeanul privat sau corporatist de a produce cît mai nestînjenit şi profitabil, mediile progresiste intră în ipohondrie.

In the 1980s, there was a consensus among the members of the national media that Ronald Reagan was going to fail and that he was going to bring on economic disaster. But… the economy didn’t collapse. In fact, it soared to unprecedented levels.

The media stubbornly refused to admit that „Reaganomics” was responsible. The drumbeat of negative opposition to the president’s policies continued through the 1980s. By 1986… the ratio of negative to positive stories was seven to one. In other words, as the economy was improving, media reports on the economy were becoming increasingly negative.

One of the most common allegations in these reports was that the poor got poorer under Reagan, even though the actual number of poor declined from 14 to 13 percent during his administration, and the average income for the lowest one-fifth of Americans rose from $7,008 to $9,431.

Inflation declined 48%, from 8.9 to 4.6%. Unemployment declined 45%, from 7.5 to 5.2.%. Interest rates declined 71.9%, from 21 to 5.9%. Twenty-one million new jobs were created. The so-called „greedy ’80s” witnessed the largest peacetime economic expansion in our nation’s history, yet the media remained deaf, dumb and blind.

A Case Study in Liberal Bias
Imprimis, vol. 23, no. 11, noiembrie 1994

Continuare

Omul anului

Omul anului din 1939. Apreciat pentru pactul Ribbentrop-Molotov, în urma căruia Polonia a fost desfiinţată şi România ajustată pe la margini. Apreciat pentru revoluţionarea agriculturii sovietice, cu rezultate deosebite în Ucraina, unde peste 3 milioane au murit de foame în perioada 1932-1933 şi nenumăraţi alţii au fost deportaţi în Siberia sau ucişi pe loc. Apreciat … Continuare

Una pe zi de BBC – să învăţăm engleza goi pe un gheţar

Libertatea e o stea roşie. Omul o priveşte visător prin telescop. Mihai Beniuc Click pe imagine, dar nu pe gheţar. Se topeşte! Părinţii noştri au învăţat limba rusă. Nu rusa lui Puşkin sau Tolstoi, ci rusa de Pravda. Colhoz, Stahanov, tavariş. Azi e la modă limba engleză. Nu engleza lui Shakespeare, ci engleza de BBC. … Continuare

Patriarhul şi Ayatolahul

De la bun început vreau să spun ca sunt creştin ortodox. De felul meu sunt atent la ce se intâmplă în lumea toată dar şi în lumea mea. De aceea când am citit în ziar următorul comunicat:

Patriarhia Română îşi exprimă solidaritatea cu comunitatea musulmană din România

Exprimându-şi solidaritatea cu comunitatea musulmană din România, în contextul apariţiei în limba română a cărţii intitulate „Versete satanice”, Patriarhia Română dezaprobă manifestările care lezează valorile spirituale şi simbolurile religioase, indiferent de religia oficială pe care acestea le exprimă.
Atitudinea Patriarhiei Române are în vedere şi Legea nr. 489/2006, privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, care în art. 13, alin. 2, stipulează: „În România sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de defăimare şi învrăjbire religioasă, precum şi ofensa publică adusă simbolurilor religioase.”

BIROUL DE PRESĂ

am scris următoarele gânduri inspirate direct de Preafericitul Daniel prin linia lui Orhan Pamuk. Care este un mare scriitor musulman turc pe care-l iubim pentru că este universal, că este ca noi ceilalţi, adică iubitor de oameni.
Continuare

Veşnic ofensaţi. Azi, o emblemă de club

Imaginea alăturată este emblema clubului de fotbal FC Barcelona. Nimic deosebit, un iubitor de fotbal a văzut-o de mii de ori. De data asta însă, priveşte-o cu atenţie şi gîndeşte-te. Care parte a emblemei ar ofensa anumite sensibilităţi? Dungile roşii pe fond galben evocă steagul catalan, iar jumătatea de jos prezintă culorile clubului. Trebuie să … Continuare

Un război cîştigat în Irak, pierdut în Europa

Mersul războiului din Irak – uite un subiect la care se pare că ne pricepem cu totii. Deşi nu mai auzim aproape nimic despre Irak, ştim cum merge: foarte prost; ştim si din vina cui: a americanilor care au mers la furat petrol irakian. Deznodământul conflictului? Evident pentru toţi oamenii care se respectă: un nou Vietnam pentru intervenţionismul american. De unde ştim toate astea? Din presă, aşa-numita a patra putere în stat, şi de la intectualii occidentali, principala voce împotriva „jandarmului mondial”.

Totuşi, ceva s-a întâmplat în ultimul timp din moment ce Irakul, subiectul preferat al intelectualităţii de bine şi a altor mari conştiinţe, a devenit deodată neinteresant. În numărul din noiembrie al revistei Idei în Dialog, Traian Ungureanu explică de ce.

Războiul din Irak nu mai e la moda. Nu cadrează, ba mai şi enervează. Şi, în consecinţă, nu se mai vede, în raţiile de horror-înfricoşat, livrate zilnic de prietenii noştri mai mari, mai informaţi şi mai civici, de la BBC, CNN sau SKY. Până şi New York Times şi-a pierdut pofta de mâncare. Şi mai îngrijorător: marile unităţi ale Armatei Morale Planetare stau pe la casele lor. Unde sunt demonstraţiile de altădată? Şi ce o să ne facem, cum o să ne descurcăm fără compasul moral al militanţilor spărgători de vitrine şi capete de poliţist-imperialist? Pe scurt, e linişte pe frontul mediatic, academic şi civic. Şi e linişte, brusc, pentru că, la fel de brusc, războiul din Irak sau, mai degrabă, cursul lui nu mai convine. Lucrurile nu înaintează în direcţia prescrisă. Americanii câştigă războiul, irakienii de toate denominaţiile au decis să practice jocuri raţionale, cât mai e timp. Nimic bun pentru mediile de informare, newsroom-urile, catedrele de studii culturale, editorialiştii şi, în genere, pentru postmarxiştii care utilizează funcţiile şi titulaturile mai sus menţionate ca „nom de guerre“ anticapitalist, antioccidental şi anti-American (enumerarea e obositoare, dar aşa se întâmplă când trebuie să recomanzi o familie în care fiecare membru a decis să-şi schimbe numele). Din 2004 până spre sfârşitul lui 2006, războiul din Irak a fost ilustraţia de bază a manualului de antiamericanism predat la zi şi seral de mediile reunite ale presei şi vieţii academice. Mass-acamedia s-a crezut confirmată de istorie şi află acum ce putea şti de la inceput: istoria nu se dezbracă la cerere. De fapt, istoria îi obliga mai intâi pe proşti, radicali şi utopici să se dezbrace primii, sa-şi joace cartea şi mai ales lipsa de carte. Abia apoi îşi dezvăluie sensul. Dar asta cere răbdare.

Continuare

Încălzirea oprită temporar pentru revizie

Lupta împotriva duşmanilor încălzirii globale se ascute pe zi ce trece. Laboratoarele ONU prepară consens ştiinţific proaspăt conform planului cincinal. Al Gore se ocupă de partea artistică şi produce Godzilla climaterică. Comisia Nobel îl premiază pe Al Gore. Greenpeace are o armată de activişti şi două de avocaţi. Numeroşi oameni de ştiinţă (între 100 şi … Continuare

Exerciţiu antitetic Michael Moore – Cristian Mungiu

[toc auto=off]Există oameni care, în ciuda unor vocaţii apropiate şi chiar dacă au fost recompensaţi în aceeaşi branşă, sunt de fapt foarte deosebiţi prin morala pe care o promovează. Sau prin lipsa ei… Michael Moore Născut şi crescut în zona industriala a oraşului Chicago, Michael Moore s-ar putea defini pe el însuşi în multe feluri, … Continuare

Veşnic ofensaţi. Azi, nişte tricouri

Acesta e tricoul oficial pentru meciurile în deplasare al echipei italiene de fotbal Internazionale Milano. O cruce roşie pe fond alb. E poate cam prea-prea? Prea ce? Prea creştin? Întîmplarea face că emblema oraşului Milano este o cruce creştină. Nu e deloc deplasat ca o echipă milaneză să adopte emblema oraşului. Ah, e prea mare… … Continuare

Un cercetător român despre multiculturalism

Democratia liberala a facut posibila existenta multiculturalismului. Care sunt sursele ideologiei diversitatii si care sunt limitele aplicabilitatii ideilor multiculturaliste reprezinta puncte de reflectie pentru gandirea politica. In cele ce urmeaza se reproduce un articol scris de Costica Dumbrava ce a aparut in revista Sfera Politicii, numarul 123-124 din 2006.
Este de remarcat unanimitatea de vederi a diversilor cercetatori si analisti (lucru ce se poate proba si din articole de pe acest blog anterioare acestuia) care considera ca multiculturalismul a aparut ca un by-product al ideologiei socialiste de esenta marxista. Ce este foarte interesant este ca multiculturalismul prospera doar in democratiile liberale, in asa-numitele democratii populare – cum era si Romania pana in 1989 – nici nu se poate vorbi de asa ceva. Era permisa doar existenta decorativa a diversitatii, tinta fiind insa nivelarea, deci disparitia intr-o masa amorfa, uniforma ideologic. Diferentele erau de natura folclorica intre romani si unguri de exemplu, toata lumea luptand pentru… pace si construirea socialismului. Despre religie nu se discuta decat pe la colturi, iar libertatea de expresie era strict incadrata in dogma socialista a binelui suprem infaptuit constient sub conducerea partidului. Care era unic, printre altele…
Exista zone in lumea occidentala unde multiculturalismul serveste la afirmarea nemeritata a minoritatii musulmane care nu se multumeste cu beneficiile prosperitatii si libertatii create de lumea crestina, ci se foloseste abil de legile diversitatii pentru a-si crea baza unei dominatii universale. Lumea musulmana este bolnava de infatuare, subtila doar in subterfugii, necreativa si profund dusmanoasa diversitatii. Multiculturalismul ii serveste scopului sau declarat de eliminare a alteritatii, islamul fiind o alta forma de totalitarism.

Multiculturalism şi democratie liberala

de Costică Dumbravă

Multiculturalism si multiculturalitate

Multiculturalismul reprezinta una dintre cele mai celebre si controversate tematici ale timpului nostru. Terminatia in “-ism”, tradeaza dintru inceput o pretentie epistemologica, prin avansarea unei paradigme explicative a unor stari de fapt, si una ideologica prin promisiunea unor scheme teoretice si practice de restructurare a realitatii.

In speranta decelarii unei poteci in hatisul teoretic aparut in jurul multiculturalismului, o distinctie primara trebuie sa fie operata, anume intre dimensiunile descriptiva si normativa a termenului. Acesta desemneaza atat o stare de fapt – aceea a diversitatii culturale inerente oricarei societati moderne – cat si o ideologie a diversitatii dezvoltata prin politizarea progresiva a identitatii si a culturii, aceasta dubla semnificatie creand, intocmai precum in cazul termenului “istorie” (insumare evenimentiala si stiinta asupra acesteia) numeroase confuzii si controverse. Pentru o mai mare claritate s-a propus folosirea cuplului analitic multiculturalitate/multiculturalism, delimitand intre “an empirical demographic condition reffering to a society (…) having two or more ethnic groups” (o conditie demografica empirica corespunzand unei societati in care exissta doua sau mai multe grupuri etnice – trad. mea) si “a normative critique of the public sphere that are seen as injuring and depriving a cultural minority of its rights” (o critica normativa a ideii de sfera publica vazuta ca obstruc-tionand si deprivand o minoritate culturala de drepturile sale – trad. mea) (Tiryakian, 2004: 4,9). Distinctia trebuie retinuta pentru utilitatea sa, pastrand o rezerva fata de speranta in posibilitatea unei descrieri “pure”, neideologizate, a realitatii (multiculturale), precum si fata de acuza critica a artificialismului subversiv, nerealist, ce ar sta in spatele discursului multicultural.

Daca multiculturalismul desemneaza un manunchi de idei relativ noi, dezvoltate in contextul unei miscari mai largi de redefinire a filosofiei occidentale (depasirea obiectivismului modernist, abandonarea autonomismului etic), multiculturalitatea, in acceptiunea reductiva de diversitate etno-culturala, reprezinta o conditie a celei mai mari majoritati a societatilor umane in tot decursul istoriei. Dar ce a determinat ca o realitate, relevanta in principal dintr‑o perspectiva demografica si sociala sa fie perceputa ca fiind esentialmente politica, ca modul in care se face raportatarea la aceasta sa devina un indicator al echitatii si justetii unui sistem politic? Cu alte cuvinte, cand multiculturalitatea devine multiculturalism? … Continuare

În apărarea Occidentului

Există carţi care izbutesc să deschidă drumuri către viitor chiar dacă par a se ocupa de oameni sau evenimente care aparţin trecutului. Acesta este cazul cărţii lui Ibn Warraq, Defending The West: A Critique of Edward Said’s Orientalism, apariţie editorială din 2007 ce vine să suplinească dorinţa multora de a sistematiza cunoştiinţele cu privire la Orientul musulman şi hindus.
Faptul că Edward Said, autor american ce este părintele expresiei – Islam, religion of peace – a indus în eroare lumea ştiinţifică fiind el însuşi în eroare, a fost demonstrat cu acurateţe in aceasta carte. În cele ce urmează se prezintă traducerea unui articol remarcabil, scris de Rebecca Barnum şi apărut in New English Review. Sunt multe paralele ce fac jonţiunea cu fosta lume comunistă din est, dar sunt şi multe aspecte ce ţin de o lume ce trăieşte o viaţă ciudată şi care de multe ori are nevoie de alţii pentru a se reforma…

O minte descătuşată

de Rebecca Bynum (decembrie 2007)

Defending The West: A Critique of Edward Said’s Orientalism (Apărând Occidentul: O Critică a Orientalismului lui Edward Said)
de Ibn Warraq
Prometeus Books, 2007, 500p

Ibn Warraq este probabil cel mai învăţat şi articulat apostat musulman din generaţia noastră. A studiat islamul mai adânc decât oricare altul iar opera sa exegetică asupra Coranului este fără seamăn. Ibn Warraq se ocupă de adevăr, de modalitatea în care Coranul şi islamul au apărut, precum şi de adevărul despre interacţiunea civilizaţiei islamice cu restul umanităţii. În recenta sa carte, Ibn Warraq explorează adevărul despre mult huliţii orientalişti si colonialişti aparţinând lumii occidentale şi interacţiunea lor cu lumea orientală, atât musulmană cât şi hindusă. Warraq critică în mod expres cartea Orientalism a lui Edward Said, care a înveninat minţile unei generaţii de învăţaţi din Orientul Mijlociu şi i-a întors împotriva şcolii marilor orientalişti din trecut, în special a celor din secolul 19. Studiul lui Warraq se duce chiar mai departe, observând lunga istorie a atitudinilor invăţaţilor si artiştilor occidentali în descrierea lumii orientale, de la grecii antici până în zilele noastre.

Edward Said se auto-descrie adesea ca fiind “un creştin înfaşurat în cultura musulmană,” aceasta fiind o descriere corectă, deoarece Edward Said vede realitatea într-adevăr prin prisma culturii musulmane şi aplică aceasta modalitate de abordare la studiul istoriei, cu rezultatul unei teze simpliste şi reducţioniste care, deloc surprinzător, a găsit un teren fertil în mediile academice americane moderne. Deseori în istoria dezvoltării intelectuale occidentale apare câte cineva, neavând neapărat geniu, dar care, prin exprimarea unui set general de idei în aşa manieră încât să sintetizeze o tendinţă, işi pune o marcă personală pe o întreagă generaţie. Un asemenea om a fost Edward Said.
Continuare

Caravana jihadului politic oferă cursuri şi în Leeds – gratuit!

Un „curs” oferit în Anglia de Muslim Public Affairs Committee. Are you tired of Politicians rushing to attack you? How the Media is making people fear and hate you? How the Government backs states like Israel? Is there any way you can defend yourself against such powerful forces? The answer is yes! Groundbreaking courses with … Continuare

Una pe zi de BBC – la joacă cu teroriştii

Am accentuat cîteva fraze care surprind mentalitatea şi psihologia bebecistului. The BBC funded a paintballing trip for men later accused of Islamic terrorism and failed to pass on information about the 21/7 bombers to police, a court was told yesterday. Mohammed Hamid, who is charged with overseeing a two-year radicalisation programme to prepare London-based Muslim … Continuare

Una pe zi de BBC – gloata însetată de sînge era „agreabilă”

Ştirile din Sudan, luni 26 noiembrie: o învăţătoare engleză de şcoală primară e arestată datorită unui ursuleţ de pluş. A British schoolteacher has been arrested in Sudan accused of insulting Islam’s Prophet, after she allowed her pupils to name a teddy bear Muhammad. Colleagues of Gillian Gibbons, 54, from Liverpool, said she made an „innocent … Continuare

Chemaţi-l pe Sherlock Holmes

Statistici recente arată că numărul de atacuri homofobe din Amsterdam, cel mai gay friendly oraş din lume, este în creştere. Der Spiegel, autorităţile oraşului şi cercetătorii sociali din Olanda sînt puşi în faţa unui mister adînc. Odată cu creşterea atacurilor homofobe din metropola olandeză, autorităţile din Amsterdam au comandat un studiu care să determine de … Continuare

Islamistul (5)

ultima parte

În colegiu, Ed Husain devine membru al organizaţiei Hizb ut-Tahrir şi îşi desăvîrşeşte pregătirea de islamist. Ed are 19 ani şi face parte din avangarda jihadului ideologic.

Inside Hizb ut-Tahrir

The Islamist does not flatter the people, it is not courteous to the authorities or care for the people’s customs and traditions, and does not give any attention to whether people will accept him or not. Rather, he must adhere to the ideology alone.

–Taqiuddin al-Nabhani, founder of Hizb ut-Tahrir

My interest in Hizb ut-Tahrir came at a critical time. At college there were others who were also coming under its influence. From outside, Hizb members ensured that our interest was not a passing phenomenon. There were seven of us, all members of YMO or sympathizers, who wanted to know what the Hizb was really about. Wahhabis had put out information that the group was ‘deviant’ in creedal matters. Many in the East London mosque believed that they were Shiite, and Sunni Islamists believed them to be inftdels. Arab Islamists familiar with the Hizb from the Middle East suggested the Hizb were American agents. Who were they really? I had liked what I heard from David about Bosnia. His refutation of Mawdudi’s Islamism had been pungent. Omar Bakri at the London School of Economics was the only speaker who offered what seemed like a practical solution to the conflict in Bosnia. Now, I wanted to make up my own mind.
From its literature and by asking members of the Hizb I learnt that in 1952 Taqi Nabhani, founder of the Hizb, had applied to the Jordanian Interior Ministry to establish ‘a political party with Islam as its ideology’. The Hizb was, from its inception, committed to establishing an Islamic state dedicated to propaga­ting its ideology. The Jordanian monarchy rejected the application on the grounds that the Hizb was committed to overthrowing the king. Right from the outset, the Hizb was banned. Uncowed, it gained momentum in neighbouring Arab countries and was eventually outlawed in every country in which it operated. Its aims were considered seditious, its plans destructive, and its politics iconoclastic. And yet the Hizb survived and thrived in the prisons of the Arab world, filled with political detainees of various Islamist groups. … Continuare

Politică externă a la Cotidianul

Cotidianul din 26 noiembrie ne propune prin doamna Oana Popescu un articol (Ne-a uitat Dumnezeu în Irak) pe tema participării României la războiul din Irak. Ce putem găsi în el? O reciclare a mai vechilor argumente aruncate în luptă de politicieni români iresponsabili sau de aşa-zişi analişti de politică externă. Le-am mai auzit cândva, nu este nimic nou. Pe scurt, doamna Popescu reduce politica externă a unui stat la câştigurile economice sau politice imediate:

1. rând pe rând, statele membre ale coaliţiei internaţionale din Irak se pregătesc de retragere;
2. România a mers in Irak pentru a face pe plac „Licuriciului”;
3. nu a câştigat nimic: contracte avantajoase în domeniul economic – a se citi „petrol” şi „reconstrucţie” – sau sprijin politic american;
4. nu are nici un motiv „concret” pentru a rămâne acolo.

Participarea României la stabilizarea unei ţari trebuie evaluată de principiu în câştiguri economice pe termen scurt, iar dacă politica externă a Bucureştiului nu funcţionează în Estul Europei, de vina sunt americanii pentru că – nu-i aşa? – nu ne sprijină îndeajuns.

Continuare

“Islamofobia” din Statele Unite

Conceptul de hate crime are multe probleme, corectitudinea politică fiind vinovată de o mulţime de exagerări legate de acest fenomen. Subiectul nu ne interesează în acest moment. Necesită o discuţie mult mai serioasă a fenomenului, pe care nu o vom face acum, mărginindu-ne la observaţia că se practică standarde diferite: progresistii consideră că minoritaţile nu pot fi vinovate de hate … Continuare

Truisme despre război

Războiul nu schimbă nimic. Victoria este imposibilă în ziua de azi. Insurgenţele nu pot fi înfrînte. Nu există soluţii militare, numai negocierile pot rezolva problemele contemporane. Dacă luptăm, nu vom reuşi decît să-i provocăm pe inamicii noştri. Uciderea teroriştilor nu are alt rezultat decît să îi transforme în martiri. Dacă luptăm la fel de necruţător … Continuare

Islamistul (4)

Educaţia islamistă continuă cu îndoctrinare din Syed Qutb, cel mai influent ideolog al Frăţiei Musulmane. Ed Husain preia conducerea societăţii islamice a liceului şi în şase luni reuşeşte să-i radicalizeze pe elevii musulmani şi să demonstreze incapacitatea conducerii liceului de a i se împotrivi.

Islam is the solution

I have written Milestones for this vanguard [Islamists], which I consider to be a waiting reality about to be materialized.

— Syed Qutb, Islamist ideologue

Karl Marx and Friedrich Engels had declared in the Communist Manifesto that the ‘History of all hitherto existing society is the history of class struggle’; as Islamists we believed that history was a clash between good and evil. We represented the former, the West the latter, and we had to prevail. Assassination attempts on Mawdudi’s life and the stories of martyrdom that reached us from Afghanistan of jihad against the Soviets convinced us that ‘true Islam’ had to be in perennial conflict with kufr – the dis­belief of the kuffar. And so we were critical, derogatory even, of organizations such as the Tablighis who engaged in missionary activities in the Soviet Union – true Muslims should be per­secuted by the Soviets, not accepted. To us, being a Muslim meant being in conflict with non-Muslim society. How could an atheistic society allow the Tablighis to preach Islam? That very fact allowed us to pour scorn on the Tablighis. Some of our leaders even claimed that the Tablighi group was sponsored by Moscow to pacity Islam. The Tablighis retorted by saying we were sponsored by Saudi Arabia and, thus, America to poli­ticize Islam during the Cold War.
Our discussions inside the mosque and in various meetings did not come out of the abstract. Those of us who read material from Islamist writers knew that the world we espoused was underpinned by the writings of Mawdudi and another, more crucial, character: Syed Qutb.
Syed Qutb was a name I first heard from YMO. I knew that Mawdudi had laid the intellectual basis for drawing the battle lines between Islamism and all other systems of thought. Just as his ideas were propagated in English-speaking countries by the Islamic Foundation in Leicester, they were disseminated by several Arab organizations in the Middle East in search of an ideological alternative to Arab socialism, nationalism, and 0Jasserism. Syed Qutb, a middle-aged Egyptian bachelor and literary critic, rose to the challenge.
When Hasan al-Banna, the leader of the Egyptian Muslim Brotherhood, was assassinated in 1949, the Brotherhood became an orphan movement. Qutb became more than its adoptive father – he became its chief ideologue. Hardened by social isolation in the United States, he became an ardent anti-­Westerner. His stance was further radicalized by his terrible experiences in Nasser’s prisons from the late 1950s onwards. The horrendous, inhumane torture Qutb and other members of the Muslim Brotherhood experienced resulted in Qutb smuggling Mlilestones, the Communist Manifesto of Islamism, out to the wider world. … Continuare

Islamistul (3)

Lecturi din scrierile ideologului musulman Abul Ala Mawdudi şi ruptura dintre părinţi şi fiu.

The Ultimatum

Islam is a revolutionary doctrine and system that overthrows governments. It seeks to overturn the whole universal social order.

— Abul Ala Mawdudi, Islamist ideologue and founder of Jamat-e­-Islami

I knew my father would not tolerate Mawdudi’s books under his roof, so I put paper covers on them, blacked out the author’s name, and secretly read as much as possible. While fellow teen­agers were smuggling pornography into their rooms, my contra­band consisted of books written by Islamist ideologues.
Now I was not a mere Muslim, like all the others I knew; I was better, superior.
The Muslims in my life were to be compared with a new category of people my parents never introduced me to: kafir. In our home, my parents never distinguished between Muslims and kafirs or kuffar, an Arabic term as derogatory to non-Muslims as ‘wogs’ is to non-whites.
Mawdudi’s works drew comparisons with kuffar in order to place Muslims on a religious pedestal. In the East London mosque we used the word regularly in gatherings. We were be­lievers, Muslims; all others were kuffar. And we were no ordinary Muslims, but superior to others. As Mawdudi explained:

We have already seen that the only difference between Muslims and Kafirs is in the matter of knowledge and actions. Men who call them­selves Muslim but whose knowledge and actions are the same as those of Kafirs are guilty of blatant hypocrisy. Kafirs do not read the Koran and do not know what is written in it. If so-called Muslims are equally ignorant, why should they be called Muslims? … If Muslims behave the same as non-Muslims, what difference is there between them and Kafirs?

Mawdudi taught that there were ‘partial Muslims’ and ‘true Muslims’, ‘Partial Muslims’, Mawdudi explained, confined religion to prayers, rosary beads, remembrance of God’s name, piety, and dress. I agreed with Mawdudi’s defmition, for the majority of the Muslim population I had encountered in Britain was of this variety, the silent majority. However, in Mawdudi’s understanding, they had fallen short of the mark. They were not ‘true Muslims’.
‘True Muslims’, Mawdudi wrote, allowed their ‘desires, their ideologies, their thoughts and opinions, their likes and dislikes, all [to be] shaped by Islam. Allah’s guidance holds complete sway over their hearts and minds, their eyes and ears, their bellies, their sexual desires, their hands and feet, their bodies and soul.’
My frequenting of YMO meetings, helping Brother Falik in the office, and attending taleemi jalsa, meant that I was considered part of the Islamic movement. I had taken no vow, nor sworn allegiance to a leader. That happened only after years of activities and proving one’s total loyalty. For now, I was a member and was expected to work within YMO, slowly move up the ranks to become a rukon (Arabic for pillar), or senior member, and then on to the National Executive Committee. … Continuare

Scrisoare către Papa

Cu prilejul sărbătorii islamice Eid El-Fitr de la sfârşitul lunii Ramadan în acest an de pe 13 Octombrie 2007, un număr de peste o sută de înalţi clerici, cadre universitare şi alţi intelectuali islamici au adresat o scrisoare deschisă celor mai înalţi prelaţi creştini din lume, reprezentând toate orientările religioase. După cum se spune în … Continuare

O enciclopedie a evenimentelor care au culminat cu 9/11

Am descoperit un site care prezintă în ordine cronologică, începînd din anii 70, evenimentele care trei decenii mai tîrziu au culminat cu dimineaţa apocaliptică din 9 septembrie 2001. E o lectură masivă şi fascinantă, compusă asemeni unui puzzle din sute de bucăţi care împreună fac vizibil spectrul liniilor de forţă al istoriei recente. Uşor de … Continuare

Islamistul (2)

Primul contact al tînărului Ed Husain cu islamismul e facilitat de profesoara de educaţie religioasă, o englezoaică bine crescută, adică super tolerantă şi multiculturală. De aici, drumul a dus firesc la Youth Muslim Organization, Jamat-e-Islami şi moscheea din estul Londrei. Teenage Rebellion Keen to know more about my faith, I approached my school’s religious education … Continuare