Unul din trei studenţi

Articol din 10 decembrie, în ziarul Cotidianul: “Comuniştii” cool ai Bucureştiului capitalist. Doar citind titlul, mă întreb: de ce sînt comuniştii intre ghilimele şi cool nu? Evident, comuniştii nu sînt chiar comunişti, dar sînt cool, fără îndoială. Puţin mai la vale cool apare între ghilimele, deci pseudo-comuniştii sînt de fapt pseudo-cool. E normal, doar trăim … Continuare

Al Gore: Păzea!! Polul Nord va dispărea în următorii 5 ani!

Al Gore, acest Michael Moore cu cravată , a cîştigat Nobelul pentru pace într-un mod asemănător cu felul în care Michael a cîştigat Oscarul pentru Fahrenheit 911. Filmul este „An Inconvenient Truth”, ba chiar a convenient lie, cu tot consensul lui ştiintific a 5000 de oameni de stiinţă, printre care se numără avocaţi şi tot … Continuare

Newspeak în ţara lui Orwell. Creştinismul şi istoria britanică eliminate din dicţionarul Oxford

Orwell însuşi ar fi fost şocat. Cartea lui, 1984, este aplicată ca literă de lege. După doublethinking-ul legiferat cu ocazia atacurilor teroriste islamice din 2005, în care guvernul britanic denumea atacurile teroriste islamice, acte anti-islamice, apare şi newspeak-ul. Este normal, Anglia a intrat într-o nouă era multiculturală, nu îşi mai poate pierde timpul cu noţiuni … Continuare

Oamenii de ştiinţă au de ales cui sînt datori – ONU sau adevărului

„Sînt un sceptic…. Încălzirea globală a devenit o nouă religie.” — Ivar Giaever, laureat al premiului Nobel pentru fizică. „Întrucît nu mai sînt afiliată cu vreo organizaţie şi nu mai primesc subvenţii financiare, pot să vorbesc sincer…. Ca om de ştiinţă rămîn sceptic.” — Dr. Joanne Simpson, specializată in studii atmosferice, prima femeie din lume … Continuare

Fototeca online a comunismului românesc

Arhivele Naţionale Române şi Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România (IICCR) au lansat ieri Fototeca Online a Comunismului Românesc, cea mai mare bază de date cu fotografii din timpul regimului comunist. În prezent, include peste 1500 de poze, colecţia urmând a fi extinsă la 10000. Fotografiile provin din Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fondurile … Continuare

Vandalism ecologic

Pădurile poloneze sînt în pericol. Un grup de vandali distruge copacii. Ecologişti polonezi au alertat poliţia după ce au descoperit numeroase trunchiuri de copac doborîte şi alţi copaci marcaţi pentru tăiere, într-o zonă declarată parc natural protejat din nordul Poloniei. Poliţia a descoperit făptaşii în apropierea unui rîu, ghidîndu-se după urmele lăsate de un copac … Continuare

Scaun vacant de senator, de vînzare

Un scandal politic de proporţii a izbucnit pe scena politică americană. Azi, 9 decembrie, au fost arestaţi Rod Blagojevich, guvernatorul statului Illinois, şi şeful său de cabinet, John Harris. Arestările au fost efectuate de FBI şi procurorul federal Patrick Fitzgerald a dat publicităţii o litanie de acuzaţii şi detalii care se potrivesc ca o mănuşa … Continuare

Geert Wilders în turneu cu Fitna

Politicianul olandez anti-imigraţie, Geert Wilders a confirmat luni că va prezenta controversatul său film critic la adresa islamului, „Fitna”, în Marea Britanie, Franţa şi Israel în următoarele luni. Wilders a spus ziarului olandez Spits că va călători în afara ţării pentru a crea „Alianţa Internaţională pentru Pace şi Împotriva Islamizării.” Wilders, conducătorul Partidului pentru Libertate … Continuare

O nouă criză a caricaturilor daneze?

Pagina din Jyllands-Post. În 30 septembrie 2005 ziarul danez Jyllands-Posten tipărea o serie de 12 carticaturi ale profetului Mohamed. Caricaturile veneau ca reacţie la faptul că un autor danez nu reuşise să găsească pe cineva care să îi ilustreze cartea despre Mohamed. Editorul ziarului dorea să afle dacă mai existau cazuri de auto-cenzură şi să … Continuare

Cristian Tudor Popescu şi Traian Ungureanu sau ciomagul şi floreta

Crucişătorul ziaristicii româneşti, onorabilul Cristian Tudor Popescu şi-a mai revărsat încă o data înaltele sale aprecieri la adresa lui Traian Ungureanu pe care l-a numit “propagandist nu ziarist” deoarece a ieşit de mult din sfera jurnalismului. Enervat de articolul lui Ungureanu Vedere de pe bloc din Cotidianul, Tudor Popescu s-a lansat în atacuri cvasi-vadimiste la … Continuare

Internauţii chinezi atacă Franţa

În ziua de sâmbătă 6 decembrie, preşedintele Franţei Nicolas Sarkozy l-a întâlnit la Gdansk în Polonia pe Dalai Lama, conducătorul spiritual al tibetanilor, eveniment ce a declanşat nemulţumirea autorităţilor chineze care au încurajat iniţiative de boicotare a produselor şi afacerilor franţuzeşti. Ediţia electronică a ziarului guvernamental China Daily a relatat despre acest al doilea val … Continuare

Pare imposibil… accentul pe „pare”

Un prieten mi-a trimis recent un e-mail cu o prezentare PowerPoint despre Holocaust. Ce mi-a atras atenţia în mod deosebit a fost afirmaţia că ministerul educaţiei din Marea Britanie a scos acest subiect din programa şcolară. Pare adevărat, ţinînd cont de faptul că Marea Britanie se află de cel puţin două decenii între ciocanul fundamentalismului … Continuare

Articolul 270 bis Cod Penal

In urma unei investigaţii efectuate de DIGOS, structură italiană specializată în combaterea terorismului, numiţii Rashid Ilhami şi Gafir Abdelkader – de naţionalitate marocană, dar rezidenţi cu acte in regulă in peninsulă – au fost arestaţi pe data de 2 decembrie la Macherio, mică localitate aflată în hinterlandul milanez. Cei doi făceau parte dintr-o grupare salafită … Continuare

A murit Constantin Ticu Dumitrescu

E o zi tristă: România a mai pierdut un om de valoare. Acum câteva ore, Hotnews a anunţat că s-a stins din viaţă Constantin Ticu Dumitrescu. Fost deţinut politic, de două ori condamnat la închisoare în timpul Republicii Populare a lui Dej (1949-1953 şi 1958-1964), devenit după 1990 preşedinte al Asociaţiei Deţinuţilor Politici, servind în … Continuare

Sosesc barbarii!

Războiul din Georgia a fost uitat într-un timp record. Rusia şi-a făcut de cap şi şi-a reafirmat suzeranitatea asupra zonei estice a Mării Neagre. Invazia rusească din Georgia a arătat lumii că petrolul şi gazele nu au numai un preţ exprimat în raportul dintre cerere şi ofertă, ci implică şi un raport de clientelism faţă de conducătorii şi faţă de statul rus. Legămintele de servitute sunt diverse: de la cele de tip personal – exemplul lui Gerhart Schroeder – sau cele realizate de companii – OMV, ENI – până la cele complexe în care se complac statele cu forţă decizională din Uniunea Europeană (Italia, Franţa, Germania, Spania).
Continuare

Islam în Olanda

Olanda s-a predat. A depus armele la picioarele islamiştilor. Cu cît şuvoiul ştirilor despre islamizarea ţării este mai năvalnic, cu atît Olanda (împreună cu Marea Britanie şi Suedia) este împinsă mai violent pe marginea prăpastiei. În 2002 Pim Fortuyn, cel care dacă nu ar fi fost ucis ar fi devenit Prim-Ministrul Olandei, folosea expresia vijf … Continuare

Cristian Tudor Popescu – vrea un Obama Valah

Dezamăgit de parada militară de la Bucureşti cu ocazia zilei naţionale de pe 1 decembrie, ziaristul vitriolant Cristian Tudor Popescu s-a prezentat la Realitatea TV cu o pălărie cu culorile naţionale americane susţinând următoarele: „Am venit cu acest frumos clop din plasticul cel mai pur pentru că eu aş fi fost fericit ca Obama să … Continuare

Salutări din Siria

În 30 mai, 2008, sit-ul arab liberal Al-Awan a publicat un articol în care ziaristul sirian Abi Hassan descrie o vizită imaginară în Haifa. MEMRI a tradus şi publicat cîteva fragmente extrem de grăitoare din articolul care deplînge şi ridiculizează ipocrizia lumii arabe, pe care o compară cu o usturătoare ironie cu Israelul, pentru ale … Continuare

Corectitudinea politică. Între relativism și egalitate

În Statele Unite, un profesor poate fi sigur de un singur lucru: aproape orice student, care trece pragul unei universități, crede, sau cel puțin își afirmă credința că adevărul este relativ. Această frază celebră îi aparține lui Allan Bloom și deschide primul capitol al cărții The Closing of the American Mind. (Criza spiritului American). În … Continuare

Introducere la mariajul islamic

Oficial saudit explică fineţurile căsătoriei islamice. Tatăl unui bebeluş de un an poate întocmi un contract de căsătorie cu un peţitor încrezător în potenţialul fetei, dar mariajul nu poate fi consumat decît după ce fata a atins maturitatea cuvenită… cuvenită în legea islamică, adică vîrsta de 9 ani. De la teorie la practică. Reportaj despre … Continuare

Alma Zohar – Indian Love Song

Visul oricărui tînăr israelian este să plece într-o lungă excursie după armată – America Latină, India, Tailanda, cel puţin jumătate de an, de multe ori chiar un an sau doi. Înainte şi după excursie tinerii lucrează ca să strîngă ceva bănuţi, pentru excursie, dar mai ales pentru studii. Indian Love Song sau Miguel este povestea … Continuare

Elitele Britanice capitulează în faţa islamului

…şi continuă fără să dea semne de încetinire sau de ezitare. În februarie, capul Bisericii Anglicane, Rowan Williams, a declarat că este inevitabil ca anumite asptecte ale legii islamice, sharia, să fie incorporate in legea Britanica. Evenimenul a mai fost odată anunţat în iunie de un important cap al justiţiei. Pe 15 septembrie curţile sharia, … Continuare

Ann Coulter contra cultului Obama

Cu două zile în urmă s-a aflat titlul şi subiectul noii cărţi a lui Ann Coulter Guilty: Liberal „Victims” And Their Assault On America care va fi pusă în vânzare din luna ianuarie şi care poate fi achiziţionată prin precomandă pe Amazon. Cartea expune şi satirizează adularea lui H.Barack Obama de către mijloacele media ce … Continuare

Adrian Cioroianu şi corectitudinea politică

Cartea lui Adrian Cioroianu Focul ascuns în piatră. Despre istorie, memorie şi alte vanităţi contemporane (Ed. Polirom, Iaşi, 2002) reprezintă o surpriză plăcută pentru cititorul plictisit cu prezentările searbede, ca nişte litanii ale paginilor unora dintre cărţile de istorie. Poţi să fi sau nu de acord cu activitatea sa politică, dar pe istoricul, pe jurnalistul şi eseistul Cioroianu ţi-l doreşti ca partener de discuţii. Are un stil interesant şi observă lucruri care scăpa ochiului obişnuit, de aceea lectura acestei cărţi este o treaptă în cunoaştere şi o plăcere estetică.
Continuare

Shelby Steele despre alegerea lui Obama

Shelby Steele spune că Barack Obama a cîştigat alegerile presidenţiale bazîndu-şi cu succes candidatura pe rasă. Ştim foarte putin despre caracterul lui Obama, vom avea ocazia să aflăm mai multe cu ficare decizie pe care o va lua. Obama a reprezentat oportunitatea alegătorilor albi de a contrazice stigmatizarea Americii ca ţară rasistă. Alegătorii negri au … Continuare

Tendinţe globale 2025 – O lume transformată

Consiliul Naţional al Informaţiilor din Statele Unite ale Americii – National Intelligence Council – este un organism în cadrul guvernului american subordonat DNI – Directorul Informaţiilor Naţionale – care sintetizează informaţiile şi elaborează analize necesare Preşedintelui şi înalţilor responsabili politici ai ţării. Al patrulea raport public al CNI, denumit “Tendinţe Gobale 2025: O Lume Transformată”, … Continuare

Durban I – ONU pune semnul egalității între Israel şi Germania nazistă

În 1948, Adunarea Organizaţiei Naţiunilor Unite ratifica Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Infiinţaţă după cel de al doilea razboi mondial, ONU a fost, printre altele, garantul securităţii statului Israel. Născută din nevoia de a evita pe viitor conflicte devastatoare ca cele două războaie mondiale, ONU a fost insa pervertită prin acceptarea de state nedemocratice în … Continuare

Octombrie fierbinte

Also sprach Al Gore: octombrie ’08 a fost cel mai fierbinte octombrie. Aşa a decretat mîna dreaptă a Goracolului, institutul Goddard din cadrul NASA. De fapt temperaturile în octombrie au scăzut sub normal şi a nins pe platoul american, în China, Londra, Alpi şi Noua Zeelandă, dar asta nu e o scuză: cînd NASA declară … Continuare

Cinci mituri în urma alegerilor americane din noiembrie ’08

În urma victoriilor recente, partidul Democrat domină toate pîrghiile puterii din America. Primul rezultat tangibil al entuziasmului pentru Speranţă şi Schimbare™ îl reprezintă deformarea realităţii. Chris Cillizza furnizează un mic îndreptar compensatoriu în 5 Myths About an Election of Mythic Proportions.

Sfaturi pentru Republicani

Partidul Republican este în declin. Alegerile prezidenţiale şi parlamentare din 2008 confirmă pe deplin tendinţa începută în 2006, cînd Republicanii au predat Democraţilor majoritatea în Congres. Jennifer Rubin prescrie reţeta însănătoşirii în Are Republicans Doomed to Minority Dixiecrat Status? Comentatorii conservatori nu sînt de acord cu sfaturile lui Rubin.

Criza financiară din 2008

A devenit un truism: „capitalismul nereglementat de stat a cauzat marea criiză financiară din ’08”. Fals. De fapt nu capitalismul „sălbatic”, ci intervenţia statului în economie a dus la prăbuşirea pieţelor de credit şi financiare. O serie de articole din Investor’s Business Daily explică motivele. Ce a cauzat criza de credit?

Triumful lui Obama – victorie al-Qaeda

Cel puţin aşa se exprimă numărul doi al organizaţiei teroriste, Ayman Al-Zawahiri, într-un comunicat pe bandă audio transmis postului Al-Jajeera miercuri 19 noiembrie. Acest comunicat face parte din tactica războiului asimetric promovat de al-Qaeda – ce are ca scop producerea unei reacţii concrete americane pentru a se autojustifica – ideile lui Al Zawahiri conţin două linii de forţă, una care pune semnul egalităţii dintre triumful lui Hussein Barack Obama în alegerile americane cu o pretinsă înfrângere în Irak a SUA, iar a doua, insultarea Preşedintelui ales deoarece se comportă ca un antimusulman prin promovarea unei redistribuiri a trupelor în Afghanistan.

Elaborat într-un limbaj apropiat modului de exprimare coranic, comunicatul lui Al-Zawahiri a fost tradus din arabă în engleză de blogerul jveritas şi a fost postat cu promptitudine pe situl Power Line Forum, de unde ne-am luat şi noi titlul postarii. Deşi organizaţia al-Qaeda din Irak a fost aproape anihilată în cea mai mare parte din ţară, egipteanul Ayman Al Zawahiri repetă tactică proclamării victoriei în locul eşecului, aşa cum a făcut şi Sadam Hussein când a decretat că Mama Bătăliilor – cum numise războiul din 1991 – fusese câştigat de tabără irakiană. Al Zawahiri spune în mesaj:
Continuare

Bătaia pe Sfîntul Mormînt

Săptămîna trecută Biserica Sfîntului Mormînt a fost pîngărită. Nu vă îngrijoraţi, nu este nimic nou, ci o veche tradiţie care se perpetuează între diferitele biserici creştine care îşi împart între ele dreptul de a se ruga şi a oficia serviciul religios în prezenţa „rămăşiţelor pămînteşti” ale Mîntuitorului. Conform unei înţelegeri care datează încă din timpul … Continuare

Gândirea catolică şi comunismul (Leon al XIII-lea si Ioan Paul al II-lea)

Gânditorii catolici au avut o influenţă deosebita asupra societăţii occidentale, fie prin enciclicele papale, fie prin scriitorii atașați într-un fel sau altul de Biserica Catolică. Una dintre preocupările esențiale este critica asupra modernității, a ideilor politice ce își au originea în modernitate și urmăresc eliminarea libertății și implicit a demnității umane. Comunismul este un exemplu … Continuare

Obama mincinosul

Obama Barack Hussein este preşedintele ales în mod democratic al Statelor Unite ale Americii, omul despre care se vorbeşte la superlativ pe toate continentele, omul care va jura pe Biblie că va apăra ţara şi constituţia. Campania a trecut, învinsul John McCain a rămas un erou al războiului din Vietnam, unul dintre cei mulţi care … Continuare

1391 – 2006 Istoria Raţiunii (de la Manuel la Benedict)

Pe 12 septembrie 2006, Papa Benedict a ţinut în aula universităţii din Regensburg o prelegere intitulată Credinţă, Raţiune şi Universitate – Memorii şi Reflecţii, având ca subiect dehelenizarea creştinismului şi pericolul ruperii de raţiune. Într-un anumit context, Papa Benedict l-a citat pe Manuel Paleolog al II-lea, un învăţat ortodox şi unul dintre ultimii împăraţi ai … Continuare

În pas grăbit, spre deificarea lui Obama

obamavotive.jpgDin Topeka, Kansas, Capital Journal:

Planning under way for Obama holiday
The Capital-Journal
Published Sunday, November 09, 2008

Plans are being made to promote a national holiday for Barack Obama, who will become the nation’s 44th president when he takes the oath of office Jan. 20.

„Yes We Can” planning rallies will be at 7 a.m. and 7 p.m. every Tuesday at the downtown McDonald’s restaurant, 1100 Kansas Ave., until Jan. 13. The goals are to secure a national holiday in Obama’s honor, to organize celebrations around his inauguration and to celebrate the 200th birthday of President Abraham Lincoln, who was born on Feb. 12 1809.

At 7:30 a.m. on Inauguration Day, Obama Cake will be served at the downtown McDonald’s, and a celebration is scheduled for 8 p.m. to midnight Jan. 20 at the Ramada Hotel and Convention Center, 420 S.E. 6th.

For more information, contact Sonny Scroggins, (785) 232-3761, 845-6148 or at biasbustersofkansas@yahoo.com; Lamont Lassiter, McDonald’s general manager, 608-2739; Ava Chander-Beard, (785) 234-9138, ava.beard@sbcglobal.net; or Rhoda Carr, (785) 220-5883.

As fi zis ca e o gluma proasta, un „prank”, daca nu erau nume si numere de telefon la sfirsit.
Continuare

South Park şi alegerile americane

The Simpsons şi Family Guy au făcut campanie în favoarea lui Barack Obama, deşi nu mai era nevoie de intervenţia lor în favoarea candidatului democrat, jocurile fiind deja făcute de o presă mult prea ideologizată chiar şi pentru a mai simula obiectivitatea. Începusem să îmi fac griji că până pe 4 noiembrie şi South Park va interveni tot în favoarea noului Mesia, dar temerile mele s-au dovedit a fi nefondate.

Făcut parcă pentru o naţiune abia ieşită dintr-o teribilă luptă politică, ultimul episod din sezonul 12 al South Park ironizează atât comportamentul postelectoral complet iraţional al multor suporteri ai candidatului democrat, cât şi pesimismul republican* manifestat faţă de era Obama.
Continuare

Politica românească din Orient şi România anti-evreiască. Haaretz acuză.

Exagerările nu sunt monopolul lacrimilor „Palestinei”, atât de prezente în cercurile cu simpatii verzi ale aşa-numitei blogosfere româneşti. Din păcate, şi de partea cealaltă sunt unii care fac din ţânţar armăsar şi care tind să arunce în ridicol adevăratele probleme. După ce a fost catalogat drept antiparlamentar, antidemocrat şi dictator, mai nou, Băsescu este şi antisemit, iar România a redevenit o ţară antisemită, graţie unui articol din Haaretz.

Duminică, 2 noiembrie 2008, am aflat că avem un preşedinte antisemit şi că pământul românesc este „îmbibat cu sânge evreiesc”. Acuzaţii foarte grave, formulate de domnul Cellu Rozenberg în celebrul Haaretz, cel mai vechi ziar israelian, în cadrul unui articol al cărui titlu s-ar traduce drept „În România, antisemitismul este cât se poate de viu”. Cotidianul israelian de stânga a luat mult prea în serios o declaraţie nefericită a preşedintelui României, făcută la revenirea din Siria, transformând-o în nimic altceva decât o negare a dreptului Israelului de a exista, prilej cu care au fost trecute în revistă evenimente din întunecata istoria întunecată a antisemitismului românesc.
Continuare

Minunata lume nouă

Something for Nothing

Campania a ajuns la sfârşit. John McCain şi-a recunoscut înfrângerea, iar Barack Obama urmează să îşi ţină discursul victoriei*. Cei care l-au votat se pregătesc entuziasmaţi de discursul Alesului. Televiziunile sunt extaziate şi întreaga lume se află în delir. Şi pentru ei şi pentru noi, ceilalţi, care nu ne-am lăsat păcăliţi de un oportunist incapabil, cu simpatii socialiste şi un trecut dubios, e clar că lumea nu va mai fi la fel.

America a pierdut şi împreună cu ea întreaga lume, nu numai Irakul, Afghanistanul, Israelul, Georgia, Columbia şi Europa de Est. Oamenilor o să le ia ceva timp să înţeleagă, dar peste ani se va vorbi despre miopia, iraţionalitatea şi necinstea care i-au permis unui farsor să ajungă liderul lumii libere pe 4 noiembrie 2008.
Continuare

Şi al 44-lea preşedinte american este…

În acest moment, 3 noiembrie şi 21:30 în Toronto, nu se ştie. Încep o postare pentru ziua de mîine. Voi adăuga ştiri şi mici comentarii pe parcursul zilei. Peste 24 de ore vom şti cine va fi al 44-lea preşedinte american.

Deocamdată, un sumar al stării de fapt aşa cum apare acum. John McCain este, fără discuţie, candidatul rămas în urmă. Obama, conform sondajelor de opinie de azi, se află în avans cu 4% pînă la 12% la nivel naţional. O privire mai atentă însă, la nivelul statelor aşa-zise „battleground”, arată că McCain este candidatul care vine din urmă. În Florida, Ohio, Pennsylvania, Virginia, Colorado, Missouri şi Carolina de Nord, McCain a reuşit să reducă handicapul la marja de eroare a oricărui sondaj de opinie (3% la 4%) sau chiar să preia conducerea (cu 1% sau 2%, bine ancorat în marja de eroare). Toate acestea sînt state pe care McCain trebuie să le cîştige pentru a obţine victoria finală, iar în eventualitatea unor insuccese în aceste state (cel mult unul sau două), situaţia lui McCain se complică şi tinde către misiune imposibilă: ar trebui să cîştige în alte state unde avantajul Obama este mult mai solid. Sarcina lui McCain seamănă cu aceea a alergătorului în cursa de 100 metri garduri: trebuie să treacă peste toate obstacolele succesiv, fără greş, pentru a fi sigur de primul loc.
Continuare

Şamanul Obama

În 2008 s-a scris pînă la saturaţie despre acest politician extraordinar şi campania sa electorală excepţională din toate punctele de vedere — inclusiv al fraudelor de finanţare — însă cea mai bună piesă, de departe, este eseul publicat în vară de Michael Knox în revista new-yorkeză City Journal, un eseu care excelează prin profunzime şi claritate. Recomandat oricui, indiferent de simpatia sau scepticismul stîrnite de candidatura lui Obama.
Continuare

De la englezi citire: Evanghelia dupa Gerard Baker

Şi iată că s-a petrecut în al optulea an de domnie a regelui Bush cel Tînăr (Răul şi Ignorantul), cînd întregul ţinut dintre pustiul Arabiei pînă la ţărmurile Lacurilor celor Mari zăcea sterp, şi a apărut un Copil în sălbăticie.

Copilul era înzestrat cu frumuseţe şi intelect. Vlăstarul unei familii simple, zămislit dintr-o împreunare miraculoasă, nepotul unei persoane albe tipice şi al unei ţărănci africane. Şi, iată, cînd a crescut, Copilul a păşit pe calea cea dreaptă, fără să se abată de la ea decît din cînd în cînd, pentru puţină buruiană şi un pic de pufăială.

Şi cînd a împlinit doisprezece ani, a fost găsit în templul din Cetatea Chicago, unde dezbătea cu proorocul Ieremia şi cu Bătrînii cele mai delicate aspecte privind organizarea comunităţii. Şi iată că Bătrînii s-au mirat de ce auzeau şi îşi spuneau între ei: „Adevărat grăiesc, cine este Copilul care ne deschide inimile şi minţile la îndrăzneala de a spera?”

În marile bătălii de la Caucus (Întruniri) şi Primary (Alegeri Preliminare), a trăsnit-o pe vicleana Hillary, nevasta regelui detronat Bill cel Priapic laolaltă cu hoarda lor de albi ai clasei muncitoare.

Şi aşa a fost, cînd s-a împlinit sorocul, înainte de luna culesului din anul destinat, Copilul a purces – pentru întîia oară – să aducă lumina peste toată lumea.
Continuare

Despre execuţii, în Regatul Magic

A trecut cam mult de la ultimele articole dedicate centrului religios al lumii musulmane*, aşa că după o pauză neaşteptat de lungă revenim în Regatul Magic al Mutaween. Profit de o recomandare primită de la un prieten pentru a readuce în discuţie minunata lume wahabistă din vecinatatea relativ apropiată: una bucată interviu de senzaţie cu un călău saudit. Atenţie! Nu orice călău saudit, ci cel mai faimos gâde din Arabia Saudită, mult-stimatul Abdallah Bin Sa’id Al-Bishi.

O diferenţă de nuanţă. Spre deosebire de Europa Evului Mediu unde călăul era un marginalizat, Arabia Saudită îl transformă pe omologul lui modern într-un fel de vedetă TV. The executioner dă interviuri, vorbeşte despre începuturile sale, împărtăşeşte profesionist câteva din secretele meseriei, cu calm explică de ce aşa şi nu altfel, totul pentru televiziuni cu tehnologie de secol XXI care emit într-o ţară cu apucături din altă epocă**.
Continuare

USS Mount Whitney în Constanţa

Nava amiral a flotei a 6-a americane din Marea Mediterană, USS Mount Whitney (LCC/JCC 20), navă de comandament din clasa Blue Ridge, a ajuns în portul Constanţa la ora 9 AM astăzi, 31 octombrie, la mai mult de o lună distanţă de programarea iniţială, 24 septembrie 2008, zi în care trebuia să înceapă exerciţii de salvare în compania navei militare româneşti Regina Maria.

Inplicată în luna septembrie 2008 în asigurarea transportării unei cantităţi importante de ajutoare pentru copiii georgieni din programul Operation Assured Delivery, nava Mount Whitney a fost ţinta tirurilor verbale ale preşedintelui rus Dmitri Medvedev care a acuzat Statele Unite că livrează echipament militar Georgiei sub acoperirea misiunii umanitare.
Continuare

Obama, o caricatură cât o mie de cuvinte

Pentru a fi un caricaturist de succes, talentul la desen este necesar, dar nu suficient. E nevoie de multă imaginaţie, dar şi de o anumită capacitate de pătrundere a evenimentelor. Probabil din acest motiv am avut întotdeauna o slăbiciune pentru caricaturi, mai cu seamă pentru cele pe teme politice, şi o admiraţie sinceră faţă de caricaturişti.

Accesul la internet mi-a înlesnit semnificativ accesul la arhivele unor adevăraţi artişti. Doi dintre ei, Allen Forkum şi John Cox, m-au impresioant în mod deosebit. Timp de câţiva ani, din 2003 până în 2008, au publicat pe Cox & Forkum, o dată la câteva zile, political cartoons de cea mai bună calitate. Decizia de a-şi suspenda colaborarea mi-a lăsat un gust amar, dar între timp l-am descoperit pe Michael Ramirez, iniţial pe Townhall, ulterior la el „acasă”, pe IBDEditorials.com.

Şi aşa ajungem la subiect nostru. Barack Hussein Obama este probabil viitorul preşedinte american, iar imaginea sa publică a fost distorsionată îndeajuns de mult astfel încât să îl transforme pe acest avocat din Chicago, lipsit de realizări şi cu o istorie mai mult decât discutabilă, într-un personaj mesianic, posesor al unor calităţi nemaiîntâlnite şi deschizător al unei noi ere. Obamania este un fenomen în sine, iar presa americană a contribuit semnificativ la acest nou cult al personalităţii.
Continuare

Nou?

E tînăr, inteligent, atrăgător şi un orator abil. Copii şi adulţi îl omagiază în vers, cîntec şi proză, femei leşină la mitingurile lui şi intelectuali de toate culorile (intelectuale) se predau cu justificări entuziaste sau savante şarmului cuceritor şi promisiunilor irezistibile ale Alesului. Presa e ca o fată mare amorezată de cel mai chipeş băiat … Continuare

Tentaţia Obama

Mark Levin este un ziarist american conservator, avocat, autor de cărţi de succes, talks show host la o emisiune radio care este urmărită de 5.5 milioane de oameni pe săptămâna.

Sâmbătă 25 octombrie, Mark Levin a publicat pe National Review “Tentaţia Obama”, text pe care îl redăm mai jos şi în care se regăsesc toate problemele pe care ni le-am pus şi noi în ceea ce priveşte persoana lui Barack Obama.


Tentaţia Obama
de Mark R. Levin

Mă gândeam de un timp la asta aşa că aş putea să o transmit aici. Sincer nu m-am gândit că vom vedea un asemenea lucru în ţara noastră – cel puţin până acum – dar simt că, în aceste alegeri are loc o nebunie şi un abandon al raţionalităţii care a precedat în alte locuri renunţarea voluntară la libertate şi la securitate. Nu pot să nu observ că până şi unii conservatori sunt luaţi de val, dovedindu-se ilogici şi fără putere de convingere în încercările lor de a explica sprijinul pe care i-l oferă lui Barack Obama. Şi atracţia pare să fie foarte puternică. Ken Adelman, Doug Kmiec, şi ceilalţi, apelează la platitudinile uzuale pentru a se explica, dar sunt incoerenţi în cel mai înalt grad. Chiar şi ne-conservatori cu o semnificativă experienţă în politici publice şi în lumea reală, cum ar fi Colin Powell şi Charles Fried, sunt atraşi de Obama, dar nu pot să se explice într-o modalitate inteligentă.
Continuare

Himera lui Dawkins

Recent, într-un episod din cunoscutul serial de animație Family guy, al cărui scenarist este Seth McFarlene, într-o discuție dintre doi atei apare o referinţă la cartea lui Richard Dawkins, The God Delusion. În 2006, serialul de animatie South Park, creat de Trey Parker și Matt Stone, îl ironizeaza pe Richard Dawkins*. Acesta apare în postura creatorului unei noi ordini mondiale bazată pe ateism.

Influența lui Richard Dawkins asupra tinerilor americani, nu este de neglijat. A fi anti-establishment în Statele Unite poate însemna și îmbrățișarea ideilor lui Richard Dawkins. Acesta dorește răspândirea ateismului pentru că în opinia sa acesta reprezintă un progres intelectual inevitabil și odată cu acesta liberalizarea gândirii americane. Cu alte cuvinte, existența unei critici asupra religiei, dar și asupra credințelor religioase individuale.

Richard Dawkins este un biolog, specialist in evolutionism, domeniu în care a adus numeroase contribuții. Totodată el a publicat lucrări legate de critica creaționismului, ateism și religie. Popularitatea lui Richard Dawkins în cultura anglo-americană se datorează în mare parte unui singure cărți, și anume The God Delusion, sau Himera credinței în Dumnezeu.
Continuare

Cimitir profanat

Loc de rugăciune şi reculegere, în afara patimilor şi a furtunii din lume. Acolo mergem când suntem vii ca să aprindem lumânări la căpătâiul celor care ne-au părăsit în această viaţă, dar care ne aşteaptă dincolo. Aceasta este o descriere a cimitirului făcută pentru oameni, căci fiarele gândesc şi îşi exteriorizează mizeria sufletească prin teroarea asupra pietrei pe care sunt înscrise numele dragilor noştri sau a vecinilor noştri. Pentru ele, pentru fiarele cu aspect uman, cimitirul este un teren de vânătoare, loc de manifestare, de explozie a frustrărilor. Incapabili de dragoste de oameni, vandalii cimitirelor atacă la ceasurile târzii ale nopţii, când vigilenţa noastră scade, când, la adăpostul întunericului, se petrec ororile ce ne cutremură fiinţa în timpul zilei ce urmează.

Au făcut-o din nou, metodic, cu forţă, îndemânare şi determinare, au atacat şi au năruit pietre funerare, au spart inscripţii, au călcat în picioare nume de morţi şi nume de vii, trupuri şi suflete. Au călcat peste noi şi ne-au murdărit din nou neamul crezând că se răzbună pe morţii evrei. Morţi care nu le-au făcut nimic, morţi care nu le vor face nimic. Cât de necredincios trebuie să fi că să te bucure profanarea unui mormânt? Cât de supărat trebuie să fi pe Dumnezeu ca să rămâi fără nimic sfânt? Unde îţi sunt părinţii, unde-ţi vor fi copiii? Întrebări pentru fiare, întrebări la care vandalii nu răspund, doar urlă. Din rărunchi, urletul fiarei este profesiunea sa de credinţă, ultima şi cea mai înaltă formă de exprimare a sa.
Continuare

Eşecul în a proteja

Adunarea Generală a Naţiunilor Unite are un Special Rapporteur pentru drepturile omului în persoana lui Vitit Muntarbhorn, care nu poate intra în Coreea de Nord pentru a-şi pregăti rapoartele. Deasupra sa, din punctul de vedere al ierarhiei Naţiunilor Unite, este Înaltul Comisar pentru Drepturile Omului, cu care regimul nord-coreean nu stă de vorbă. China, Japonia, SUA, Coreea de Sud şi Rusia au încercat pe parcursul mai multor ani să aducă şi să menţină reprezentanţii preşedintelui Kim Jong Il la masa tratativelor. S-a plătit un preţ prea mare pentru câţiva paşi de furnică, nici aceia într-o singură direcţie.
Continuare

Boşimanizarea limbii române

Constantin Abăluţă comentează în numărul din august 2008 al revistei Dilematica cele două scrisori pe care le-a primit (la adresa rudelor din Paris unde se afla pe atunci) de la Emil Cioran ca răspuns la epistolele adresate “Marelui Înstrăinat”, cum îl numeşte autorul.

Le numeşte “Scrisori adresate unui poet matur şi însoţite de rugămintea de a fi deschise la bătrâneţe”, şi aşa au rămas pentru Constantin Abăluţă timp de mai mulţi ani până când, revoltat de evidenţa spiralei degradării limbii române, a fost readus din turnul poeziei în zona realului, unde îşi face de cap infracţionalitatea de neoprit, cea din afara Codului Penal. Citez:
Continuare

Family Guy în luptă cu nazismul republican

Se ascute lupta de clasă, tovarăşi! După The Simpsons, intră în luptă şi Family Guy*.

Înainte, pe vremea luptei dintre socialism şi restul planetei, numai un nebun putea fi împotriva marşului victorios al omenirii către sfârşitul istoriei, către comunism. Mai precis, un nebun sau un fascist (numit şi „nazist” în cercurile progresiste). În egală măsură, astăzi numai un nebun sau un „nazist” ar putea să candideze împotriva lui Obamessiah şi a ajutorului său, Joe The Senator.
Continuare

Pro Obama

Îi mulţumesc lui kukulkan pentru răspunsul la întrebarea „de ce îl preferi pe Obama”. Sper să nu se supere că i-am transformat comentariul într-o postare separată. În primul rînd, este o opinie coerent argumentată. În al doilea rînd, noi, cei care ne dăm de obicei cu părerea, avem o cu totul altă perspectivă şi cred că prezenţa unui suporter Obama e cît se poate de binevenită: sparge monotonia. În al treilea rînd, fenomenul Obama este de asemenea natură încît o polemică în jurul acestei candidaturi depăşeşte persoana şi devine o polemică între filozofii de viaţă diferite.

Pentru început, propun oricărui participant la discuţie să urmeze exemplul lui kukulkan şi să rezume motivele pentru care îl preferă pe unul din cei doi candidaţi, sau motivele pentru care este anti-Obama sau anti-Mccain. Apoi, discuţii la liber.
Continuare

Obamessiah vs. The Vast Right-Wing Conspiracy: 112 la 39

Reactualizare, Vineri – 6, noiembrie:

Barack Obama282 publicaţii, tiraj total de aproximativ 23.032.979 numere.
John McCain 152 publicaţii, tiraj total de aproximativ 9.129.117 numere.

************************************

Am tot auzit în ultimii ani cum presa americană este dominată de ceea ce Hillary Clinton a numit cândva „the vast right-wing conspiracy”, citând din clasicii stângii britanice, aduşi de doamna de fier, Margaret Thatcher, în pragul nebuniei ideologice. Conform acestei teorii invocate de Hillary într-un moment jenant pentru soţul său şi preşedinţia americană, cetăţenii SUA sunt manipulaţi de „maşinăria republicană de propagandă”, instrument care reuneşte cele mai multe ziare şi televiziuni. Bietul popor american s-ar afla sub dominaţia coruptă a GOP, acel partid odios care nu iubeşte oamenii, închinându-se la capitalismul sălbatic, şi care contorsionează adevărul – democrat, fireşte.

Noi am susţinut altceva: că presa americană este, asemenea presei europene, covârşitor de stânga. În cazul american, apropiată de Partidul Democrat. Recepţia extrem de favorabilă a lui Obama îşi are rădăcinile în această relaţie puţin cunoscută. Ignorarea semnelor de întrebare din viaţa lui Obama, minimizarea gafelor şi elogiile aduse discursurilor sale lipsite de orice substanţă se înscriu în logica partizană a presei americane, despre care însă abia de se suflă o vorbă în a noastră minunată Românie.

Editor & Publisher a analizat situaţia din prezenta campanie, prin cuantificarea declaraţiilor de susţinere din partea presei pe care le-au primit cei doi candidaţi. Rezultatul? 112 publicaţii îl sprijină pe Obama. Doar 39 pe McCain. Dacă în 2004, John Kerry era susţinut de 213 gazete, iar George W. Bush de 205 (avantaj KERRY), în acest moment 112 publicaţii (cu un tiraj total de 13,379,642) îl sprijină pe Obama, doar 39 (cu un tiraj total de 3,718,959) pe McCain.

So much for „the vast right-wing conspiracy” and „the republican attack-machine”.
Continuare

Trecutul şi prieteniile comuniste ale lui Obama

Trecut care ne poate spune cîte ceva despre prezentul candidatului la preşedenţia Americii şi ne spune foarte multe despre nivelul de penetrare marxistă a mass mediei americane (sau europene, moartă de dragul lui Obamesia).

Despre strînsele legături dintre Obama, Ayers şi ACORN:

– ACORN şi organizaţia teroristă a lui Bill Ayers, Weatherman Underground, îşi au ambele originea în SDS, organizaţia radical-socialistă Students for a Democratic Society;
– Obama a condus organizaţia caritabilă Woods Fund, împreună cu Ayers;
– Woods Fund a făcut donaţii bisericii lui Jeremiah White şi a dat ACORN sute de mii de dolari;

Mai multe în clipul de jos:




Continuare

Nobelul şi Antinobelul

Nobelul Ahtisaari

Cândva râvnit şi punct de referinţă, premiul Nobel pentru Pace a ajuns un fel de certificat purtător de beneficii pentru slujbaşii care fac treburile murdare ale puternicilor zilei. Europa şi Statele Unite şi-au dat mâna în a se pune sub umbrela unui document scris de Martti Ahtisaari şi au aprobat apariţia statului clientelar Kosovo în dauna Serbiei. Fără să existe o rezoluţie a Consiliului de Securitate, fără să se discute o eventuală împărţire pe baze etnice, fără să se ţină cont de Tratatul de la Helsinki din 1973.

Statul Kosovo – având ca drapel oficial un câmp albastru pe care plutesc 6 stele ce reprezintă naţionalităţile, dar în a cărui capitală, Pristina se văd numai steagurile cu vulturul bicefal al Albaniei – îşi trăieşte anii de glorie deoarece a ajuns hub-ul delincvenţei şi al traficului de orice natură din Europa. Heroină şi opiu din Afghanistan, arme din toate sursele posibile, trafic de fiinţe umane, maşini de lux furate din Germania şi Italia, totul este posibil şi este tacit-lecit într-o ţară împărţită în zone de interes între clanurile albaneze. Kosovo, în care EU toarnă miliarde de euro pentru o creştere economică zero, reuşeşte să exporte delicvenţă albaneză pe întreg continentul. Clanurile kosovare domină partea de nord a Italiei, zone importante din Germania şi Suedia şi au realizat înţelegeri cu toate mafiile din arealul atlantic.

Sârbii, care nu-şi recunosc vina de a-i fi tratat pe albanezi aşa cum la rândul lor au fost trataţi de ustaşii croaţi în timpul celui de-al doilea război mondial, au trecut de supărare în tabăra Marelui Urs de la Răsărit. La trasul liniei, au fost doi câştigători: unul colectiv, kosovarii-albanezi şi unul geopolitic, Rusia lui Putin-Medvedev.
Continuare

Mitocănia opiniei publice. Mircea Toma

Toţi înjurăm. Unii mai des, alţii mai rar. Unii cu voce tare, alţii doar în gând. De ce? Pentru că în viaţă există multe momente când simţi că nu mai poţi, că trebuie să îţi verşi năduful în vreun fel. Totuşi, încerci să te controlezi. Nu din laşitate, ci pentru că eşti perfect conştient că a profera injurii te degradează ca om. Din păcate, pentru unii dintre noi, grobianismul este o formă a libertăţii de exprimare, ba chiar se confundă cu ea. Drept urmare, mitocănia trebuie apărată, chiar şi cu preţul căderii în ridicol.

Academia Caţavencu, „săptămânal de moravuri grele”, este o revistă pe care o cumpăr de ani de zile şi al cărui nivel scade încet, dar sigur. Redacţia adună laolaltă oameni cât se poate de diferiţi: de la Ioan T. Morar şi Ştefan Agopian – pentru care am tot respectul -, la Doru Buşcu (autorul unor „măreţe” articole, a se vedea ex. 1 şi ex. 2) şi Mircea Toma, un progresist de omenie. La acesta din urmă mă voi referi în continuare, pornind de la un articol pe care l-a scris pentru nr. 41 (877) al revistei Academia Caţavencu şi pe care îl voi reda în întregime în rândurile care urmează.

Modificările aduse textului (sublinieri, îngroşări) îmi aparţin.
Continuare

Sfârşitul capitalismului

Confruntarea ideologică ce a împărţit omenirea timp de jumătate de secol în două blocuri politico-militare antagonice s-a terminat prin revoluţiile din 1989 şi destrămarea Uniunii Sovietice. Falimentul socialismului ca model economico-social a fost total, dar foarte mulţi oameni au refuzat să recunoască victoria capitalismului. Fireşte, doar ar fi renunţat la o întreagă existenţă pusă în … Continuare

Politic incorect în Olanda: Geert Wilders

Geert Wilders face parte din ce a ajuns să fie o specie rară de politician: deşi ateu, el apără bazele iudeo-creştine ale civilizaţiei occidentale, lucru de care e nevoie pentru conservarea libertăţilor de care occidentul încă se bucură într-o oarecare măsură. Lider al PVV (Partitul pentru Libertate) din Olanda, singurului partid care susţine necondiţionat Israelului … Continuare

Comentarii la rubrica “Ce zic alţii” din Septembrie-Octombrie 2008

Rubrica “Ce zic alţii” este realizată cu intenţia de a oferi o serie de articole utile celor care vizitează blogul, şi nu reprezintă doar un fel de decor “deştept”. Într-un comentariu anterior, mi-am exprimat mâhnirea că multe din articolele selectate de emil trec prea uşor în uitare, că nu sunt discutate, iar acea legătură uşoară cu ceea ce scriem noi – cu mai mult sau mai puţin succes – se pierde in hărmălaia cotidianului. Evident că au apărut în timp şi trimiteri (articole din ziare sau de pe alte bloguri) la rubrica “Ce zic alţii” care nu au nimic de-a face cu postările noastre, dar acestea sunt în minoritate şi nu schimbă fondul celor afirmate.

Luna septembrie 2008 a fost luna ce va rămâne în istoria acestui an prin câteva evenimente legate de apropierea alegerilor din Statele Unite şi mai ales de precipitarea acelui vârtej ce a început să fie numit criza financiară mondială. Tot în această lună, am asistat la continuarea acţiunilor în conexiune cu terorismului islamic în diverse zone ale lumii. Octombrie continuă să fie o lună caldă, mult mai caldă decât ar trebui să permită tratatele de meteorologie…

Dar hai să trecem în revistă aceste articole şi să vedem care ar fi unele din punctele lor de interes. Menţionez că ordinea abordării mele nu coincide cu aceea din rubrică, fapt ce nu este un obstacol în parcurgerea materialului.
Continuare

Criza „Spiritului” European. Marxismul cultural sub forma corectitudinii politice.

Drepturile minorităților trebuiesc respectate și ocrotite. Dar totodată, exaltarea unor drepturi și interzicerea unor denumiri și procedee poate duce la o suprimare unor libertați, care se poate dezvolta la rândul ei. Rolul corectitudinii politice în educarea studenților nu se poate vedea nicăieri mai clar, decât în campusurile universitare din Europa și din Statele Unite. În România acest mod de gândire este puțin vizibil, și poate doar la câteva facultăți de științe sociale și de multe ori, mai mult din oportunism decât din credință.

Corectitudinea politica*
Corectitudinea politica

De la corectitudinea politică, tricourile cu Che Guevara, Lenin, CCCP, până la aplicarea Sharia în Marea Britanie nu este un pas uriaș. Interzicerea unor denumiri, sub orice formă ar fi, este primul pas făcut de un mecanism cu mici tendințe totalitare, orientat spre distrugerea tradiției și stabilirea unor noi reguli sociale. Cine a vrut să facă acest lucru? Marx și Lenin? Voi discuta aceste concepte din punct de vedere cultural, fiind forma în care se manifestă astăzi.
Continuare

“Voi aveţi ceva cu musulmanii”

Reacţie la Poliţista, articol publicat pe blog în urmă cu trei zile.

Tu esti rasist si xenofob. Tu si cei care scriu pe acest blog. Voi aveti ceva cu popoarele islamice si cu musulmanii.
comentariul 10

Fac pariu pe ce vrei dumneata bah, ca nu ai citi in viata ta macar un pasaj din Coran. Si aici ma refer la Coranul real , nemasluit de zionisti sau cine stie ce alte citate malitzioase si vadit scoase din context sau chiar inexistente in Coran.
comentariul 14

Se pare că pînă şi saudiţii măsluiesc Coranul. Iată ce învaţă 600 de elevi între 5 şi 18 ani la academia „Regele Faud” din vestul Londrei, o prestigioasă şcoală islamică unde este înmînată mai departe tradiţia literară descrisă cu patos de erudita Grete Tartler:
Continuare

Dreptul de a ofensa? Şşş… nu deranjaţi şezătoarea literară din Golf

Horia Roman Patapievici a publicat recent un eseu esenţial pentru înţelegerea dezbaterii actuale asupra libertăţii de critică a ideilor în societăţile moderne. E o temă acută, avînd în vedere penetrarea culturii islamice in Vest prin imigrare, care are un orizont radical diferit despre drepturile cetăţenesti pe care Europa si America le-au născut şi instituţionalizat. Ce scrie Patapievici e ceea ce noi, „patrupezii”, am susţinut de la bun inceput:

    1. Civilizaţia occidentală s-a dezvoltat şi a asigurat cel mai mare progres din istoria umanităţii prin perpetua examinare a ideilor, a premizelor, a miturilor fundamentale ale civilizaţiei, prin critica de idei şi lupta pentru libertatea de a explora realtitatea, libertate cucerită pas cu pas. Patapievici nu spune, dar ştim toţi că darul critic şi hermeneutic ne-a fost dat de evrei şi greci.

    2. Critica propriei istorii şi culturi, creştinismul, a fost esenţială în evoluţia Vestului. Fără critica tradiţiei colective iudeo-creştine, cu toate excesele sale, n-am fi ajuns la balanţa de toleranţă a modernităţii, şi la statul modern secular, în care budiştii şi creştinii şi musulmanii îşi pot adora dumnezeul în libertate.

    3. Cînd nu se mai face distincţia între critica de idei şi „ofensarea” sensibilităţilor tribale şi personale, cînd oamenii sunt intimidaţi că au idei rebele, urmează stagnarea societăţii supuse terorii ideologiei unice.

Dar mai întîi, pentru contrast, o erudită de excepţie a culturii române, atinsă de obnubilarea multiculturală şi avantajele ei.
Continuare