Eseu asupra catolicismului, liberalismului şi socialismului

Editura ANTET XX PRESS a avut lăudabila iniţiativă în anul 2007 de a aduce la cunoştinţa publicului românesc o lucrare cândva faimoasă ce a apărut la mijlocul secolului XIX, este vorba despre Eseu asupra catolicismului, liberalismului şi socialismului de Juan Donoso Cortes în traducerea Ruxandrei Luca, ediţie îngrijită de Cristi Pantelimon. Acesta din urmă semnează şi cuvântul înainte al lucrării în care aduce câteva precizări semnificative privind biografia autorului, geneza lucrării şi elementele de bază ale gândirii filosofului.

Dacă pentru Cristi Pantelimon Donoso Cortes este un filozof reacţionar datorită faptului că a teoretizat necesitatea dictaturii într-o perioadă de mari frământări sociale şi politice – este vorba despre un discurs ţinut în anul 1849 – alţii, cum ar fi Francis G. Wilson, îl consideră un tradiţionalist (sau conservator) în sensul larg al şcolii istorice a gândirii contrareformei spaniole. Pasionat apărător al monarhiei şi un conservator catolic de marcă, Donoso Cortes s-s dovedit a fi un critic acerb a liberalismului al şi ideilor socialiste ce au stat la baza revoluţiilor de la 1848.

Continuare

Creştinii şi evreii, ei sunt teroriştii

Ofensiva mediatică jihadista nu se opreşte şi nu are limite. Iată că a apărut raspunsul oficial al al-Qaida la filmul lui Geert Wilders. Sunt curios cine, când şi cum va protesta din rândurile stăngii europene şi americane.

Va prezentăm un articol apărut în ziarul italian Il Giornale la data de 25 aprilie 2008.
Sul web al Qaida attacca il Papa: „E’ il vero nemico dell’islam”

Papa atacat de al-Qaida pe web: “Este adevăratul duşman al Islamului

Articol semnat de Redacţia ziarului Il Giornale, 25 aprilie 2008

Dubai – Al-Qaida a decis să răspundă în media cu un documentar anti-american cu titlul Masacre şi cu o caricatură contra papei Benedict al XVI-lea la scurt-metrajul anti-islam Fitna al parlamentarului olandez Geert Wilders. Totul este conţinut într-unul din forumurile islamice cele mai frecventate de adepţii al-Qaida, care a deschis astăzi (25-04-08, n.t.) o noua pagină cu titlul: “Răspuns la filmul numit Fitna realizat de cruciatul odios Wilders”.

Continuare

Teheranul protejează oamenii reţelei Al-Qaida

Se bănuia, s-au tot vehiculat informaţii în media despre qaidişti adăpostiţi de regimul islamist de la Teheran. Ahmadinejad şi ai săi au negat cu vehemenţă orice legătură cu elementele reţelei „lider” în terorism. Acum a venit timpul ca vecinul irakian să dea publicităţii informaţii certe în legătură cu prezenţa unor conducători din „Organizaţie”. Articolul următor … Continuare

Patriotismul unui oarecare

Războiul pe care SUA l-au declanşat în Irak în anul 2003 are atât de mulţi duşmani în tabăra democrată încât nu se poate vorbi decât de susţinători individuali din acea zonă, cel mai bun exemplu care îmi vine în minte fiind senatorul Lieberman care a şi plătit preţul unei opţiuni singulare. Tonul, mijloacele de exprimare, vehemenţa discursului anti-război amintesc – în mod voit după părerea mea – de felul în care a fost combătut războiul din Vietnam în anii 70 ai secolului trecut.

Au fost reluate demonstraţiile de masă, unde s-au încolonat starurile Hollywood-ului. Au fost reîncălzite ideologiile stângiste cu privire la un aşa-numit război imperialist – vezi Moore şi epigonii săi – menit să procure mijloacele de subzistenţă ale motoarelor cu ardere internă. Asta la preţul de 400 milioane de dolari pe zi. S-a refăcut internationalismul preletcultist-antirăzboinic cu ajutorul partidelor-partiduleţelor-grupărilor de stânga sau asociate stângii din Europa (anarhiştii antiglobalizare sunt incluşi). Musulmanii din toate ţările au făcut front comun cu noii proletari din toate ţările şi au fost încântaţi de larga împotrivire la războiul pe care l-au întreţinut cu greu prin mijloace ce rareori au fost aduse la cunoştinţa publicului. S-a combatut orice argument pro-război până la stadiul că a ajuns să fie demonizat preşedintele SUA iar spusele acestuia să fie categoric incluse în zona inepţiilor. Pentru democraţii americani şi pentru stânga internaţional-internaţionalistă a fi Bush înseamnă un singur lucru: a fi un idiot ahtiat după război.

Continuare

Democraţia voronistă şi duşmanii ei

Implozia lagărului comunist a fost neaşteptată şi zguduitoare, iar destrămarea Uniunii Sovietice în 1991 a apărut drept victoria finală a liberalismului occidental asupra comunismului. Începuse ceea ce s-a numit the third wave, al treilea val de democratizare, dar deşi consolidarea democraţiei părea inevitabilă, în multe din ţările fostei Uniuni Sovietice a avut loc, în timp, o regrupare şi o restauraţie a forţelor nedemocratice. Un asemenea caz este şi Republica Moldova.

Chiar dacă aparţine acestei categorii, Republica Moldova este un caz unic în Europa, fiind singura ţară europeană care a readus şi menţinut la putere prin alegeri libere Partidul Comunist. Cauzele sunt multiple, de la Homo Sovieticus şi dezamăgirea în forţele democratice şi până la exodul tinerilor moldoveni. Cert este că victoria Partidului Comuniştilor din Republica Moldova în alegerile din 2001 a avut efecte dezastruoase asupra statului de drept şi a instituţiilor democratice. Fragila democraţie de peste Prut a intrat în criză, putând fi observată o slăbire continuă, de la an la an, a practicilor democratice în statul moldovean. Menţinerea la putere a comuniştilor moldoveni în urma noilor alegeri din 2004 a favorizat extinderea consolidarea dominaţiei PCRM asupra întregii societăţi şi o continuă epurare a adversarilor acestuia din instituţiile statului.
Continuare

Istoria ideilor recidivează în cerc (80 de ani de tentaţie autoritară)

Secolul al XX-lea a stat sub semnul tentaţiei totalitarismului, primul război mondial făcând loc confruntării titanice între fascism şi comunism. Pentru mulţi politicieni, intelectuali şi oameni de rând, cele două ideologii au fost alternative demne de luat în seamă la democraţie . Cât de mult s-au înşelat, s-a văzut în al doilea război mondial şi … Continuare

Drepturile universale ale omului islamului

Eleanor RooseveltÎn acest an aniversăm şase decenii de la adoptarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, ratificată de Adunarea Organizaţiei Naţiunilor Unite la Paris, pe 10 decembrie 1948. Declaraţia proclamă în 30 de articole un set de drepturi universal valabile pentru orice persoană, indiferent de naţionalitate, rasă, religie. Articolul 19 afirmă simplu şi clar:

Oricine are dreptul la libertate de opinie şi exprimare. Acest drept include libertatea de a avea opinii fără a fi supus la interferenţe şi de a căuta, primi şi disemina informaţii şi idei prin orice mijloace şi oriunde, indiferent de frontiere.

Începînd din 28 martie 2008, acest drept a fost în practică suspendat de ONU şi ideea unor drepturi universal valabile a fost serios discreditată. Corectare. A fost serios modificată. Drepturile omului aşa cum sînt înţelese şi aplicate în tradiţia occidentală sînt pe cale să fie înlocuite cu drepturile islamului. Iată de ce.

În cadrul ONU funcţionează Consiliul Drepturilor Omului. Înfiinţat în 2006, rolul său este să promoveze respectul faţă de drepturile adoptate în Declaraţia din 1948 şi să adreseze situaţiile în care acestea sînt violate. În cadrul acestui consiliu există un număr de Raportori Speciali, al căror mandat constă în implementarea misiunii consiliului pentru un singur drept sau un grup restrîns de drepturi înrudite.

În martie a avut loc a 7-a sesiune a Consiliului Drepturilor Omului şi în ultima zi a sesiunii a fost adoptat un amendament la regulamentul de activitate al Raportorului Special pentru Libertatea de Exprimare. Acest amendament, introdus de Pakistan din partea Organizaţiei Conferinţei Islamice — formată din 57 de state şi reprezentînd cel mai puternic bloc de vot din ONU — stipulează următoarea noutate:

“… to report on instances where the abuse of the right of freedom of expression constitutes an act of racial or religious discrimination, taking into account Articles 19(3) and 20 of the International Covenant on Civil and Political Rights and General Comment 15 of the Committee on Elimination of All Forms of Racial Discrimination which stipulates that the prohibition of the dissemination of all ideas based upon racial superiority or hatred is compatible with the freedom of opinion and expression.”

Petition — 40 civil society organizations call on the Human Rights Council to protect special mandate on Freedom of Expression

Continuare

Clasă românească

Am primit de la Costin un link către o suită de clipuri video care prezintă a doua apariţie la TVR a lui Horia Roman Patapievici. Gazda este regretatul Iosif Sava. Bănuiesc că discuţia a avut loc pe la mijlocul anilor ’90.
Cu totul deosebit. Un gînditor de calibru, posesor al unei conştiinţe clare, se desfăşoară pe îndelete spre desfătarea şi învăţătura privitorului. O conversaţie de înaltă clasă.
Continuare

Relatări de pe frontul Euro-Arabic

În articolul care urmeză se fac o serie de referinţe la Partidul Libertăţii din Austria, FPÖ. Şeful acestui partid a fost pînă nu demult Joerg Haider, un politician care într-o serie de ocazii a exprimat vederi filo-naziste. Prin traducerea acestui material nu urmărim să facem propagandă pentru Haider sau FPÖ. Detestăm orice fel de totalitarism, … Continuare

Progresiştii şi-au anulat logo-ul

Sâmbătă 5 aprilie şi duminică 6 aprilie a avut loc în Marea Britanie, la Watford, respectiv Londra, o conferinţă la care au participat aproximativ 20 de preşedinţi, prim-miniştrii şi alte persoane importante, uniţi sub flamura politicii de stânga, sau centru-stânga, după preferinţe. Reuniunea s-a numit Progressive Governance Summit şi a avut că idee centrală promovarea unei globalizari economice mult mai inclusive, cu sublinierea interacţiunilor la nivelul schimburilor comerciale, dinamica dezvoltare-sărăcie, reforma instituţiilor internaţionale şi schimbările climatice.

Iată cine a participat (lista restrânsă) la conferinţă: preşedintele Ghanei, John Agyekum Kufuor; prim-ministrul italian Romano Prodi; Gordon Brown, prim-ministrul Regatului Unit; Kevin Ruud, prim-ministrul Australiei; preşedintele Republicii Sud-Africane, Thabo Mbeki; prim-ministrul Noii-Zeelande, Helen Clark; preşedinta Liberiei, Ellen Johnson-Sirleaf; preşedinta Chile, Bachelet Michelle şi Robert Fico, prim-ministrul Slovaciei.

Au mai participat reprezentanţi ai ONU, UE, ai Fondului Monetar Internaţional, ai Băncii Mondiale şi ai Băncii de Dezvoltare a Africii. Ultimul, dar nu şi cel din urmă, a fost Bill Clinton, fost preşedinte al Statelor Unite, cel care a pus bazele unei astfel de conferinţe în 1999.

S-a evitat în ultima clipă un mare scandal deoarece logo-ul conferinţei semăna foarte mult cu o zvastică nazistă. Ca să vezi! Tocmai conferinţa progresistilor să fie confundată cu o adunare naţional-socialistă! Iată logo-ul incriminat ce a fost retras la timp şi şters de pe bannere:

Vinovat

De ce se zice că extremele se atrag, oare pentru că uneori se confundă?

Continuare

Fahrenheit 451

Distopie: Dysdificil, topos – loc; distopia este opusul utopiei; un coşmar.

Cu mult înainte de Michael Moore, a existat un Ray Bradbury. Ce îi leagă pe cei doi? Un nume: Fahrenheit. Aşa se numeşte filmul cu care Michael Moore a cucerit lumea, profitând de ignoranţa unor oameni şi de tragedia altora: Fahrenheit 9/11. „The temperature where freedom burns!”, a spus „marele” regizor. Atât de mare, încât drepturile de autor îl lasă absolut indiferent. Nu şi pe Bradbury.
Continuare

Garçon, o cafea şi presa (7)

Colecţia săptămînală a Imperialistului e alcătuită din materiale selectate din revista Der Spiegel. Pentru început, despre reuniunea NATO de la Bucureşti, văzută prin prisma corespondenţilor germani.

Cîteva ţări candidate la statutul de membru în clubul NATO şi-au văzut speranţele amînate. Administraţia americană a sprijinit candidatura Georgiei şi Ucrainiei, însă Franţa şi Germania s-au opus. Cel puţin Canada e satisfăcută, dar din cu totul alt motiv: Franţa a promis un batalion pentru Afganistan, care, adăugat la suplimentul american de 3200 de militari, va întări contingentul canadian angajat de mai bine de un an în lupte intense împotriva Talibanului în zona Kandahar — France and Germany Thwart Bush’s Plans. Simpatiile Ucrainiei sînt împărţite. Guvernul de la Kiev şi vestul ţării vor în NATO, însă estul şi peninsula Crimea stau cu faţa spre Moscova — Nyet to NATO in Crimea. Cei mai dezamăgiţi au fost macedonenii. Candidatura lor a fost deraiată de Grecia, dintr-un motiv aparent bizar, dar cu implicaţii pentru viitor. Provincia din nordul Greciei se numeşte Macedonia, la fel ca fosta republică iugoslavă. Grecia doreşte ca vecinul din nord să-şi schimbe numele, citînd în sprijin argumente istorice care îi dau întîietate asupra dreptului de a folosi titulatura macedoneană — Jilted Macedonia Walks out of NATO Summit. Problemele NATO sînt mai adînci însă. În cancelariile diplomatice ale statelor cu greutate din această alianţă se simte nevoia redefinirii identităţii pactului militar, dar întîlnirea de la Bucureşti nu a semnalat adoptarea unei direcţii noi în această privinţă. Nu există încă un consens referitor la rolul nou al NATO în lumea de după războiul rece — NATO Summit Fails to Heal Deep Divisions. Misiunea din Afganistan este exemplul concret cel mai elocvent. Război pînă la victoria indiscutabilă, sau un termen limită de implicare militară urmat de retragere, care în limbaj diplomatic înseamnă schimbarea macazului pe linia asistenţei mai mult sau mai puţin de la distanţă — Does NATO Want Out of Afghanistan?.
Continuare

Progresiştii şi dictatura

În această după-amiază, ne-am putut delecta la televizor cu o adevărată lecţie de democraţie, ţinută de o presă moralistă şi cu fundul în sus. După câteva zile de non-ştiri marca presa din fosta Casă a Scânteii („summit-ul ne costă prea mult”, „Bucureştiul este sufocat de traficul de care se face vinovat NATO”), mare tărăboi în România summit-ului. Nemulţumită ba de una, ba de alta, presa repetă în mod obsesiv ştirea, în diversele sale variante. Politicienii second-hand – unii dintre ei purtători de tricouri cu chipul marelui Ernesto Che Guevara, alţii reprezentând partidele de 2 membri şi ramura filo-rusă a politici româneşti; chiar unii procurori nominalizaţi ca viitori miniştri de justiţie – invitaţi de televiziune, se declară la rândul lor revoltaţi. Aşa ceva nu s-a mai văzut! În această zi de tristă amintire, românii au aflat că trăiesc în plină dictatură a lui Traian Băsescu, a forţelor de ordine aflate în subordinea ministerului de interne, a serviciilor secrete, în mod sigur şi a armatei. Dar ce s-a întâmplat? O mare tragedie.
Continuare

300 de sârbi măcelăriţi pentru organe

Elveţia sau ţara cantoanelor. Văcuţe mulţumite ce pasc iarbă necontaminată, iar pentru păstrarea bunei reputaţii, boii şi taurii nu se arată publicului; bănci care prosperă şi pe banii bine ascunşi ai diverşilor deponenţi benevoli, de exemplu zeci de dictatori ca Marcos, Ceauşescu, Sadam, Kim Jong-Il, etc; aceleaşi bănci care au încasat-ascuns-folosit banii evreilor trimişi în lagărele de exterminare naziste, bani de care uitaseră aproape 50 de ani; industrie farmaceutică de excepţie, totul curat, impecabil şi la timp; ceasuri de lux; locul unde s-a născut Crucea Roşie; locul unde trăieşte Tarik Ramadan, cel mai cunoscut filozof musulman din Europa; sorry, la capitolul filozofie, de la Rousseau la Tarik Ramadan, cred că panta muntelui a fost cam abruptă. Şi cabane, chalet-uri, Davos-ul pentru copertele revistelor glossy.

Este o nedreptate ce se face Elveţiei când nu i se recunoaşte o mare calitate, aceea de a produce procurori locali, naţionali, europeni şi mondiali. Exemple: Carla del Ponte şi Dick Marty. Pe acesta din urmă îl neglijăm pe moment, nu pentru că ar fi minţit mai puţin, ci doar pentru că nu a produs atâta suferinţa şi nedreptate ca eminenta sa conaţională.

Carla del Ponte a scris o carte ce apare astăzi la Editura Feltrinelli din Italia, carte ce se cheamă La caccia, io e criminali di guerra (Vânătoarea, eu şi criminalii de război). Da, Vânătoarea, dar vânătoare doar pentru unii. Fostul Procuror General al Elveţiei, Carla del Ponte a fost numită în 1999 de Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite în postul de Procuror Şef al Tribunalului Internaţional pentru crime de război din Iugoslavia şi Ruanda. Din 2003 până în 2007 a fost Procuror doar pentru fosta Iugoslavie. Acum ocupă postul de ambasador al ţării sale în Argentina, un respiro în aşteptarea unei noi conflagraţii.

Continuare

Al Andalus: mitul toleranţei musulmane

Nu am o părere prea bună despre YouTube: prea mulţi rebeli cu, dar mai ales fără cauză; prea multe teorii ale conspiraţiei; prea multă necunoaştere care se autoreproduce. Nu este cel mai bun mediu pentru a te informa, dar asta nu îl face mai puţin popular şi din acest punct de vedere foarte important pentru oricine are de transmis un mesaj. Într-un astfel de centru al progresismului mondial a fost lansat – şi promovat la Featured Videos, adică pe prima pagină – următorul film:

Continuare

Fitna – LiveLeak nu capitulează

Se pare că LiveLeak, site-ul britanic care a găzduit filmul lui Geert Wilders pentru o zi şi apoi l-a suspendat datorită ameninţărilor cu moartea primite la adresa angajaţilor, a reactivat filmul. Cu alte cuvinte, LiveLeak a decis să nu capituleze în faţa terorii jihadiste! Este un moment de referinţă. O organizaţie occidentală sfidează şantajul şi … Continuare

Cărticica lui ZOG

ZOG e un vizitator sporadic al blogului. ZOG şi gazdele au avut o primă conversaţie în februarie, sub formă de comentarii la articolul Veşnic ofensaţi. Azi, Copenhaga. Apoi ZOG a dispărut pentru un timp. S-a întors de cîteva zile şi aceleaşi teme ale conversaţiei iniţiale au fost reluate tot sub formă de comentarii, dar de … Continuare

Fitna

Costin: FITNA lui Geert Wilders a aparut si are peste 2.000.000 de vizualizari dupa cateva ore de la postare.

Fitna (Subtitrat în româneşte) from Patruped Bun on Vimeo.

Revin.

Sînt două vorbe româneşti care exprimă cel mai bine senzaţia mea după vizionarea acestui film: Wilders nu a trîntit cu mucii în fasole şi nici nu a rupt gura tirgului. Vorba lui Caragiale, nici prea-prea, nici foarte-foarte.

Temerile că Wilders va insista pe echivalarea Coranului cu Mein Kampf, a musulmanilor cu naziştii, sau că se va lansa în diatribe sau gesturi furioase şi degradante s-au dovedit a fi nefondate. Pasajul din film care face analogii explicite între retorica şi simbolistica nazistă şi practica islamofascistă suferă de banalitate. Nu e nimic extravagant, ceea ce în sine e un lucru bun. În acelaşi timp, nu spune nimic în plus faţă de ce s-a spus deja pe marginea acestei asemănări.

De fapt, întregul film este în acest registru. Nimic nou, fie în plan faptic sau al interpretării. Aceleaşi lucruri arhi-cunoscute, chiar şi pentru cineva care a petrecut ultimii ani într-o peşteră, fie ea şi în nordul Pakistanului. Ştim ce s-a întîmplat pe 11 septembrie, ştim de atentatele din Madrid şi Londra, ştim despre soarta lui Theo van Gogh şi despre reacţia la caricaturile daneze. Ştim într-o oarecare măsură despre pasaje din Coran justificînd orice mijloace pentru instaurarea supremaţiei lui Allah şi ştim că aceste pasaje sînt obiectul unor dispute aprinse de natură teologică şi istorică. Deci ştim că acest film nu este contribuţia unui învăţat aducînd la lumină date noi sau proiectînd cel puţin o viziune proaspătă asupra muntelui de teorie şi practică deja în existenţă. De asemenea, nu este nici un exerciţiu trivial de populist, demagog, sau extremist. E un deja vu lipsit de acel moment de revelaţie şi inerţie in cădere liberă ca un fel de entorsă existenţială.

Este o banală recapitulare. Cam ca un plop pe marginea drumului, cu rădăcinile bine prinse în istoria recentă a celor 7 ani care au trecut din 2001. Tot ce se spune în acest film a fost mai bine argumentat şi mai elocvent spus de către mulţi alţii. Totuşi, un plop pe marginea drumului are un rol anume. Doar în această circumstanţă devine filmul relevant. Ca reper orientativ. Acum, imaginează-ţi un drum fără plopi pe margine. Un astfel de drum e înghiţit de peisajul amorf şi destinaţia pare a fi nicăieri. Acesta e terenul politic european la ora de faţă. Wilders face un lucru banal, dar neobişnuit pentru cei care conduc sau pretind că reprezintă Europa. Preia cel mai evident numitor comun al realităţii şi îl plantează înalt pe marginea drumului aleator spre un viitor prestabilit. După 7 ani de la 2001 am ajuns aici. Faceţi un popas şi gîndiţi-vă bine unde vreţi să mergeţi mai departe.

update
Liveleak nu mai găzduieşte Fitna – vezi comentariile.
Filmul a fost încărcat pe un site canadian şi poate fi văzut aici.

update 2
Fitna cu subtitrare în română pe YouTube.
Continuare

Iluzia ateistă

“Opoziţia la religie ocupă zona superioară, din punct de vedere intelectual şi moral”, a scris recent Martin Amis. De-a lungul ultimilor câţiva ani, scriitori şi gânditori foarte importanţi au publicat lucrări de succes împotriva lui Dumnezeu. Docte, fascinante, surprinzător de moderne în conţinut şi prezentare, lucrările de propovăduire a ateismului care au apărut în ultimii … Continuare

Magdi Allam s-a convertit la creştinism

Magdi Allam

Directorul adjunct al cotidianului italian Corriere della Sera, ziaristul şi scriitorul Magdi Allam a primit botezul creştin din partea Sanctităţii Sale Papa Benedict al XVI în timpul veghei pascale.

Cinci bărbati şi două femei au fost botezaţi în catedrala San Pietro, să zicem că până aici nu este nimic deosebit. Un număr de oameni s-au hotărât să devină creştini după o matură introspecţie, iar pentru a deveni catolic trebuie sa studiezi catehismul catolic. Cei şapte catehumeni nu au fost trecuţi printr-o sită specială pentru a fi botezaţi de Sfântul Părinte. Ei doar au cerut acest lucru – botezul – şi au fost acceptaţi. Deci iaraşi nimic deosebit. O zi de Paşte ca oricare alta.

Deosebirea iese în evidenţă când îi spunem numele unuia din cei şapte, este vorba despre Magdi Allam, un ziarist cu faimă la nivel naţional. De origine egiptean, fost musulman nepracticant, s-a făcut cunoscut ca un critic acerb al fundamentalismului islamic. Se ştie că nu este uşor să trăieşti în Europa şi mai ales în Italia criticând lumea islamică. Într-un articol recent, Magdi Allam a făcut cunoscut opiniei publice că s-a început asupra sa ceea ce în Statele Unite se cheamă “Jihad by Court”, deci “războiul sfânt islamic prin intermediul tribunalelor”: Se il nemico dell’ islam viene zittito in tribunale
Continuare

Garçon, o cafea şi presa (6)

The quickest way of ending a war is to lose it, and if one finds the prospect of a long war intolerable, it is natural to disbelieve in the possibility of victory.

George Orwell

Cînd a scris aceste rînduri, în 1946, Orwell făcea o retrospectivă a atitudinii intelighentsiei pacifiste a vremii faţă de războiul care abia se încheiase, constantă în raţionamente defetiste meticulos şlefuite atît în perioada premergătoare cît şi, culmea, imediat după victorie. Cu singura diferenţă că defetismul triumfător al perioadei ante-1939 fusese înlocuit în 1946 de masca scepticismului faţă de modul în care fusese obţinută victoria şi prognoza un viitor garantat decăzut. La aniversarea a cinci ani deNess Cafe război interminabil în Irak, Michael Weiss constată că aforismul lui Orwell a rămas la fel de valabil — In Focus: Iraq, Five Years Later. În aceşti 5 ani au fost recuperate din Irak sute de mii de documente ale regimului lui Saddam Husein. O mică parte a fost tradusă şi analizată, iar Pentagonul a publicat un prim raport. Intelighentsia din prezent ignoră sau prezintă deformat conţinutul raportului. Are şi de ce. Un mit al defetiştilor de azi proclamă că „regimul socialist secular al lui Saddam nu a avut nici o legătură cu Al Qaeda sau alte organizaţii islamiste”. Acesta e cîrligul de care atîrnă o piesă grea a înţelepciunii progresiste: intervenţia americană din Irak a înlăturat un regim opus islamiştilor şi a deschis prosteşte un front de luptă într-o zonă stabilă politic. O privire atentă asupra raportului Pentagonului dezvăluie altceva — What the Pentagon Report Missed. De cînd e bătut măr în Irak, Bin Laden adoptă tactica golanului umilit şi forţat să salveze aparenţele: se leagă de cel mai nevolnic din clasă — Bin Laden’s threat uncovers Jihadist message for Europe.
Continuare

Ce facem noi aici? Ce nu-ţi vezi bre de treabă?

Noi vorbim, analizăm, disecăm si reasamblăm aici concepte/valori distruse şi denaturate de progresiştii lu’ peşte. Acelaşi lucru ca noi fac şi alte mii de oameni, aceştia fie bloggeri, politicieni, intelectuali sau diletanţi ca subsemnatul. O minoritate care vrea să oprească torentul vijelios al ideilor prezentului. Fiecare prezent are curentul dominant al epocii, idei mai bune sau mai proaste şi unele mai stricate ca altele. Ce deosebeşte curentul dominant de acum de toate celelalte este că prezentul cunoaşte trecutul, dar refuză să înveţe ceva de la el. Se crede mai inteligent, mai complex, mai curat şi mai plăcut uscat decît tot ce a existat înainte.

Curentul prezentului îl văd alimentat de elita intelectuală şi politică socialistă care încearcă să distrugă tot ce a precedat-o şi de idioţii utili purtători de fulare pro-Palestina, anti-Israel, marihonari anti-capitalişti şi anti-americani din cauza modei şi de toţi cei care urmează turma ca să nu rămînă singurei.
Continuare

Dr. Williams – Profesor de Stingere şi Sharia

Rowan Williams este departe de ceea ce ne-am aştepta de la un cap al unei biserici creştine. Având la activ nenumărate declaraţii incendiare, arhiepiscopul anglican şi-a construit imaginea unui lider religios aflat în pas cu noile idei din mediul academic occidental. Fie că este vorba despre poziţia Bisericii faţă de homosexualitate, creaţionism, Israelul şi „Palestina” … Continuare

Noua Romă

Statisticile vorbesc despre cele mai mult de 200.000 de cărţi noi ce apar anual în SUA, mărturie a unei vitalităţi intelectuale şi antreprenoriale ce au făcut mereu parte din spiritul acestei ţări. Aceste cărţi sunt de toate genurile şi orientările, diversitatea fiind aproape nelimitată, ca şi ideile vehiculate, indiferent de domeniu. O să exemplific această … Continuare

Am văzut lucruri mai ciudate, dar acesta ni s-a întîmplat nouă

S-a încheiat un concurs al blogurilor româneşti la care ne-a înscris altcineva şi… se pare că un juriu foarte departe ne-a considerat cel mai bun blog la categoria politică. Nu fac decît să reproduc în română o expresie tipică pentru ţările de limba engleză. It seems that it started to snow. Dar ninge bine deja. … Continuare

Control de la distanţă

Uniunea Europeană s-a transformat în timp dintr-o asociaţie economică formată din state suverane în scopul creării unei pieţe comune, într-un supra-stat care administrează discreţionar şi paternalist o colecţie de satrapii îmbrăcate în aceeaşi cămaşă de forţă politică şi, de dragul aparenţelor, numite la fel ca fostele state suverane cărora li se substituie. Vechea supă constituţională … Continuare

Ceea ce ne divide

În 1989 aveam credinţa că existau patru naţiuni pe care destinul le făcuse să construiască ziduri de despărţire şi puncte de frontieră pe unde treceau rar numai delegaţiile oficiale. If any. Gardurile de sârmă ghimpată făceau parte din peisaj, erau emblema, reprezentau Europa Cortinei de Fier. Oamenii aflati de o parte si de alta îşi cultivau cu asiduitate diferenţele. Atunci când totul părea încremenit, cei mai ordonaţi – redegistii – s-au încolonat şi-au pornit către Vest prin Sud-Est, un ocol făcut cu mâncare în sacoşe mergând cuminte în imense coloane de Trabanturi şi Wartburguri. Cei din Vest – refegistii – au sărbătorit cu bere şi focuri de artificii demolarea marelui zid, apoi s-au pus sârguincios la treabă pentru a readuce Landurile din Est în Europa. Au muncit, au plătit, au dat fiecăruia o şansa să arate că este neamţ indiferent de cât de mult crezuse sau nu în utopia comunistă. Dreptul la a avea un Mercedes şi de a da la topit Trabanturi şi Wartburguri.

Mai târziu avea să se vadă că Ossies aveau ceva schimbat, că erau lenţi, cârcotaşi, invidioşi pe bogăţia fraţilor lor din Vest. Voiau să aibe totul dintr-o dată dar mai ales să li se dea totul de-a gata. Că doar de aceea veniseră către Vest cu toată inerţia Estului, cu boala lui a lua cu japca sau a primi de pomană.

Momentul decembrie 1989 avea să proclame dreptul la trezire al locuitorilor RSR-ului şi al RSSM-ului. Mulţi mai ştim că RSR se numea România de-dincoace şi că aşa se numea Romania de-dincolo de Prut, RSSM(oldovenească).

Românii împărţiţi în două state au hotărât că este în firea lor să treacă peste zidul de apă numit Prut pe poduri de flori sărbătorind atunci libertatea şi regăsirea; acum, odată ce-a trecut momentul de emoţie, nu se mai ştie bine ce şi de ce a fost ce-a fost, că ne este în fire năpasta uitatului rapid. Germanii au dărâmat ditamai zidul şi au topit mii de tone de sârmă ghimpată rezultată din unire, noi, românii de-dincoace ne-am mulţumit să tăiem doar RS-ul iar cei de-dincolo SS-ul. Aşa suntem noi, artişti, esteţi, avem imaginaţie bogată şi o proclamăm astăzi că să o schimbăm mâine, că totul ni se trage din acea parte de sânge latin. Un blestem ne-a făcut să ne simţim mai apropiaţi, chiar ne ziceam fraţi când ne conduceau comuniştii sau urmaşii lor de după 90. Iar când am pus steguleţele NATO şi UE pe parii apăraţi de aceeaşi sârmă ghimpată ce ne străjuieşte din 1944, părem că ne-am trezit dintr-o beţie clasică a neamului nostru. Acea beţie cruntă, abrutizantă, ce izvorăşte din mizerie şi plictis, din conştiinţa unui adevăr ce nu poate fi schimbat. Că fraţii pe care-i chemăm de-dincolo, sunt de fapt locuitorii unei gubernii imuabile şi fără leac a colosului rus. Că fraţii de-dincoace sunt aceiaşi nepoţi şi strănepoţi ai jăndarilor ce controlau satele şi-i băteau pe mujicii bolşevici sau nu.
Continuare

Hamas şi PKK: duplicitatea judecăţilor

Magdi Allam este un jurnalist la cotidianul Corriere della Sera care este mai patriot decât mulţi alţi italieni prin criticarea consecventă a atitudinii preponderent anti-occidentale a grupărilor de stânga sau marxiste din Bel Paese, dar şi mult mai critic în privinţa încercărilor insidioase ale diverselor elemente radicale islamiste care doresc – uneori cu sprijinul guvenamental egiptean – să se instaleze în ţara sa, Italia. Toate acestea în ciuda faptului ca este emigrat din Egipt. Din pacate este un exemplu urmat de foarte puţini…

Recentele confruntări armate dintre armata israeliană şi Hamas din Gaza, precum şi cele dintre armata Turciei şi PKK de pe teritoriul Irakului, au pus în evidenţă modalitatea duplicitară în care sunt tratate acelaşi tip de acţiuni în funcţie de atitudinea politică a Uniunii Europene (chiar şi a SUA) şi de orientarea preponderent de stânga pro-palestiniana a mediei internaţionale. Articolul următor scris de Magdi Allam pune în evidenţă tocmai această atitudine duplicitară făţă de fapte care ar trebui să fie considerate de aceeaşi natură.
Continuare

William F. Buckley Jr – Sfârşitul unei ere

William F. BuckleyOmagiul pe care considerăm necesar să îl aducem la moartea lui William F. Buckley nu poate începe decât aşa. Sfârşitul unei ere. Iniţiatorul conservatorismului modern american a plecat dintre noi luându-şi adio cu eleganţa unui spirit care nu a vrut să se odihnească pe laurii pe care i-a câştigat cu greu. A murit chiar la masa sa de lucru, în vârstă de 82 de ani.

Unul dintre admiratorii săi, Dick Moran, spune pe blog sub titlul An Era Ends:

“The passing of a great man is sometimes accompanied by the end of an historical epoch. This is usually due to the titanic effect the man had on his times as well as a recognition that with his death, the world will change and that what transpired during the time he walked the earth can never be recaptured.”

Şi la sfârşit:

„A great light in the firmament of American letters has been dimmed today. Buckley leaves a conservative movement in turmoil, a victim largely of its own success – a success for which he was largely responsible. We must make our own way now, climbing on the shoulders of greats like William Buckley to reach ever higher, bettering ourselves and the human condition while being inspired by the irrepressible and indomitable spirit who passed into legend today.”

În cele ce urmează se prezintă traducerea necrologului apărut în ediţia online a publicaţiei engleze London Times, la data de 28 februarie 2008.

William F. Buckley Jr: Necrolog

William F. Buckley a fost un precursor şi cel mai cunoscut susţinător public al conservatorismului american modern. A fondat şi a editat National Review, cea mai cunoscută revistă conservatoare americană; editorialul său de fond, On the Right, apărea în sute de ziare; programul său săptămânal de televiziune, Firing Line, se prezenta de la o coastă a Americii la cealaltă. Bărbat atrăgător şi plin de umor de calitate, a fost un artist al discuţiei şi un conferenţiar neobosit.

A scris cel puţin o carte pe an – eseuri politice strălucitoare, fragmente de autobiografie, memorii ale călătoriilor nautice sau terestre, şi chiar o serie de romane de acţiune. Vocea sa a fost vocea urbană ce a acompaniat progresul conservatorismului complet, de la sălbăticia politică la alegerea lui Ronald Reagan la Casă Albă; ideile lăsate moştenire continuă să exercite o influenţă puternică asupra Administraţiei lui George W. Bush.
Continuare

Garçon, o cafea şi presa (5)

Espresso e tare, amărui şi se bea dintr-o ceaşcă mică în cel mult două înghiţituri. Pentru azi recomand a doua modalitate. Între ele poţi citi propunerile de lectură ale Imperialistului, strînse compact în revista germană Der Spiegel.

Povestea lui Jeffrey Jamaleldine. S-a născut dintr-o mamă germană get-beget şi un tată originar din Gambia, a crescut într-o suburbuie a Berlinului visînd să devină fotbalist profesionist şi ca toţi puştii de seama lui a urît America.

Jamaleldine doesn’t even crack a smile when he talks about how, in 1991, he joined in anti-American protests on Berlin’s Kurfürstendamm boulevard during Operation Desert Storm. „That was the way it was back then,” he says. He was 15 and „America was simply the enemy.”

Anul 2005 l-a găsit în Little Rock, Arkansas, în faţa unui oficiu de recrutare al armatei americane. S-a înrolat, a fost rănit şi printr-un miracol a supravieţuit. Acum e înapoi în Bavaria şi nu regretă faptul că a participat la războiul din Irak.

They spend hours talking about the same questions over and over again, about why wars are necessary in the first place and why they never seem to end. The father ends up saying: „I am in favor of peace.” To which Jeff responds: „But someone has to achieve that peace.” The father repeats: „I am in favor of peace.”
This only upsets Jeff. Normally he tends to be quiet and calm. But now he raises his voice, his body tenses up and his words become deliberately hurtful: „And what are you doing so that we can have peace? How much longer do you think you’d be sitting around drinking coffee in fancy Berlin cafés if people like me didn’t exist? If there was nobody to make sure you could live in peace? If there was nobody to fight terrorism?”

The American GI from Berlin
Continuare

Stare de alertă în Olanda

Primari din numeroase oraşe au primit instrucţiuni să pregătească administraţiile locale pentru a face faţă răzmeriţelor şi protestelor de stradă. Ambasade din Orientul Mijlociu au definitivat planuri de evacuare rapidă a cetăţenilor olandezi. Prim-ministrul Jan Peter Balkenende recunoaşte într-un interviu televizat că guvernul său trece printr-o situaţie dificilă — „Am trecut şi prin alte crize, … Continuare

FC Blogging

Îmi pare rău să dezumflu aşteptările ridicate de un titlu aşa promiţător, dar F înseamnă Femei şi C-ul e de natură să anuleze optimismul F-ului renegociat — măcar femei, dacă nu fotbal — pentru că acestea sînt femei Conservatoare care şi-au făcut un renume în blogosfera mai aglomerată ca autobuzul 368 pe ruta Piaţa Romană – Drumul Taberei, parcursă non-stop şi volens nolens de călători nominal pe scări dar practic levitînd cu mult în afara scărilor, ca nişte fakiri timizi capabili să arate de ce sînt în stare numai într-un pachet uman atîrnat în două degete de o bară unsuroasă şi în curs de deşurubare.
Continuare

Discursul urii

André Glucksmann este un cunoscut scriitor si filosof francez. Membru al Cercle de l’Oratoire (think tank francez antitotalitar şi cu simpatii americano-israeliene, editor al Le Meilleur des Mondes) s-a declarat atât în favoarea intervenţiei din Afghanistan, cât şi a războiului din Irak, declanşat împotriva dictaturii lui Saddam Hussein. Maoist în tinereţe, a devenit un critic necruţător al marxismului şi comunismului. După atentatele de la 11 septembrie, a publicat câteva cărţi având ca subiect terorismul, islamismul şi războiul din Irak (Dostoïevski à Manhattan, Ouest contre Ouest, Le Discours de la haine). … Continuare

Target Eliminated-Raul Reyes, numărul 2 al FARC

Războiul de o Sută de Ani şi Războiul de Treizeci de Ani au fost creaţii medievale europene, ce au însângerat vechiul continent cu mult înainte de a se inventa teoria comunistă. Există însă un război ce are rabojul încă deschis după patruzeci şi patru de ani de confruntări prin jungle şi munţi. Este vorba de războiul dintre armata statului sud-american Columbia şi gherilele FARC, un război întrerupt doar de un armistiţiu de formă, folosit de ambele părţi pentru a-şi reorganiza forţele.
Continuare

Acum ori niciodată pentru Hillary

Marţi au loc două alegeri primare cheie pentru Democraţi. Rezultatele din Ohio şi Texas vor decide dacă Hillary Clinton mai are vreo relevanţă în cursa pentru nominalizarea la preşedinţie din partea Partidului Democrat. Lumea politică americană s-a întors pe dos în ultimele şase luni. Rudy Giuliani era favoritul Republicanilor în mai toate sondajele de opinie … Continuare

Francezii, italienii şi germanii – apţi necombatanţi în Afghanistan

Prin gazduirea în aprilie a Summitului NATO de la Bucureşti, România vrea să îşi reafirme atitudinea proactivă în privinţa organizaţiei. Cu o dotare materială care lasă încă de dorit, 700 de soldaţi români din Afghanistan se află în provincia Zabul ce are o graniţă destul de lungă cu Pakistanul, de unde pătrund elementele teroriste, talibani şi qaidişti. În prima linie a luptei se află trupele SUA, ale Canadei, Olandei şi Regatului Unit. Aceste ţări duc tot greul războiului în provinciile de sud-est ale ţării, în special în zona fierbinte Kandahar-Helmand. În sprijinul lor îi regăsim pe români, danezi, australieni şi estonieni care îşi fac datoria conform sarcinilor pe care şi le-au asumat.
Continuare

Garçon, o cafea şi presa (4)

Saudiţii au eliberat certificatul de halal approved pentru zicala orice marinar are cîte o nevastă în fiecare port. Fiind vorba despre o ţară de basm, certificarea înseamnă o adaptare în canonul miraculos al celor o mie şi una de nopţi. Hassan Alomair, responsabil cu dezvoltarea turismului din Arabia Saudita, a propus o soluţie ingenioasă pentru revitalizarea vieţii de familie şi încasărilor liniei aeriene naţionale pe cursele interne. Proprietarii unui set de neveste între 2 şi 4 sînt chemaţi să îşi disperseze haremul în oaze separate şi să le viziteze prin rotaţie. Rotaţia cumpătată a hormonilor învîrte moara economiei sharia — Saudis Continue Steaming Toward the 7th Century. În urmă cu o jumătate de an, crema învăţaţilor şi clericilor musulmani a dat publicităţii un remarcabil apel de toleranţă şi reconciliere, intitulat O lume comună între noi şi voi. Apelul a fost larg circulat în presa scrisă sau online şi a fost primit cu entuziasm de numeroase instituţii religioase şi figuri grele din ierarhia a diverse denominaţii creştine. Singura excepţie o constituie un teolog australian care, afectat de galinacea orbensis — acea condiţie oftalmologică manifestată prin deprivarea de nuanţe şi receptivitate doar la negru pe alb — a publicat o analiză a edictelor religioase emise de Institutul Regal de Gîndire Islamică Aal al-Bayt din Aman, Iordania. Respectivele fatwa sintetizează cît se poate de clar gîndirea islamică în ce priveşte apostazia.

  • His marriage is annulled by virtue of his apostasy.
  • He cannot inherit the wealth of any of his relatives — whether they are Muslims or not — because the apostate is legally regarded as dead.
  • None of his actions after apostasy has any legal validity (as the apostate is a legal non-person).
  • An apostate cannot be remarried, whether to a Muslim or a non-Muslim.
  • He cannot be a guardian for anyone else, so he loses custody of his children, and an apostate father has no say over his daughters’ marriages.
  • An apostate must not be prayed for by Muslims after his death and must not be buried in a Muslim cemetery.
  • If a male apostate comes back to Islam and wishes to resume his marriage, he must remarry his wife with a new ceremony and provide a new dowry for her.
  • The apostate’s wealth and possessions are to be entailed upon an heir. If the apostate repents and returns to Islam, he receives his wealth back. If he dies while still an apostate, his wealth is inherited by his Muslim heir, but only the amount which he had at the time of his apostasy. Any wealth which accrued after he had left Islam is considered fay (and thus the collective property of the Muslim community).

Surpriza nu vine de aici. Institutul gînditor în frunte cu muftiul care a formulat aceste edicte sînt iniţiatorii emoţionantului apel proclamînd iubirea frăţească dintre lupi şi miei — What the Islamic Scholars Forgot to Tell the Pope.
Continuare

Moscopole, înainte de Kosovo

Occidentul priveşte cu ochelari de cal către Balcani. Acrobaţia este la mare preţ când vrei să calci în picioare popoarele mici în numele unor principii create special. Aşa este şi cu noua creaţie Kosovo, o mare minciună propagandistică ce trage o cortină de iatagane în locul cortinei de fier. Albanezii sunt un popor vechi în zonă, popor ce are o mare predispoziţie către punerea în slujba celui mai puternic. Mai ales de când au trecut masiv şi foarte interesat la mahomedanism, gasindu-şi astfel argumente religioase pentru o înclinare lăuntrică pentru jaf şi distrugere.

Continuare

Mughniyeh bin Laden

Damasc, capitala Siriei. Pe data de 13 februarie 2008, la orele 22:45 autoturismul de teren Mitsubishi Pajero al lui Imad Mughniyeh sare în aer în cartierul rezidenţial Kafar Sousa. Un corp sfârtecat este recuperat de serviciile siriene în foarte mare grabă de la locul deflagraţiei. Peste câteva ore televiziunea Al Manar a Hezbollah-ului anunţă moartea “de martir” a lui Mughniyeh, care a fost “lovit de mâna sioniştilor”.

În cele ce urmează se prezintă traducerea articolului “Mughniyeh bin Laden”, scris de Daniele Rainieri şi publicat în ziarul italian Il Foglio la data de 14 februarie 2008.

Oare Mughniyeh a fost eliminat de unităţile speciale israeliene sau americane, ori pur şi simplu devenise prea incomod pentru şeicul Nasrallah?
Continuare

Metamorfoza

Într-un studiu dat publicităţii în ianuarie, cercetătorii de la Institutul Educaţiei — o organizaţie influentă în ce priveşte stabilirea politicii educaţionale a Marii Britanii — fac următoarea recomandare: nu-i învăţaţi pe copii să fie patriotici. Patriotismul e un obstacol nociv în calea dezvoltării facultăţilor critice ale cetăţeanului postmodern. Patriotism should be avoided in school lessons … Continuare

Garçon, o cafea şi presa (3)

Turcia modernă, construită de Kemal Ataturk pe ruinele imperiului otoman, este cel mai secular stat musulman. Pentru unii, prea secular. Este vorba de Partidul Islamist al Justiţiei şi Dezvoltării (AKP), cîştigător al alegerilor parlamentare din 2002. Schimbările de atitudine şi priorităţi din politica externă Turciei şi retorica prim-ministrului Recep Erdogan fac obiectul acestei expuneri prezentate comisei congresului american pentru relaţii internaţionale în Orientul Mijlociu.

In the post September 11 world, as a secular democracy deeply entrenched in Western institutions, Turkey emerged as a pivotal country in debunking the argument of a clash of civilizations. Yet, my recent observations lead me to believe that Turkey’s unique position as a country anchored in the Western world is being challenged. The rise of the Islamist Justice and Development Party (AKP) government in November 2002 is a milestone in thiscafeaua process. Hence, I would like to focus my discussion today on the gap that has emerged between Turkey and the West since the AKP’s rise to power.

Is There a Clash of Civilizations? Islam, Democracy, and U.S.-Middle East Policy

Schimbările de atitudine şi priorităţi sînt vizibile şi în politica internă. Foarte recent, parlamentul turc a votat o lege care ridică restricţiile anterioare privitoare la portul basmalei islamice în universitaţi. Această corespondenţă din Istanbul a ziarului International Herald Tribune sondează reacţiile clasei înstărite, ataşată principiilor kemaliste — Head scarves create divisions in Turkey. Mediile de informare progresiste sînt mîhnite de anunţul retragerii lui Fidel Castro din funcţia de capo di tutti capi. Postul public de radio american îl regretă discret pe „erou” — Castro Retires, NPR Mourns — şi CNN nu lasă nimic la voia întîmplării: CNN: Be kind to Castro.
Flemming Rose, danezul care a publicat acele caricaturi, observă un pattern clar de intimidare şi cenzură în toate cazurile recente de colizie între libertatea de expresie şi islamul radical. Prima e ameninţată serios de calul troian al legilor existente sau in pregătire, focalizate pe redefinirea si criminalizarea blasfemiei şi altor categorii de ofense — Free Speech and Radical Islam. Prezentul e incert, cine ştie ce va aduce viitorul? Acum 30 de ani problemele de azi ar fi părut de domeniul ficţiunii. Un moment. Iată cine, un scriitor. Roberto Ferrigno a inaugurat un nou gen literar, crime noir cu semilună. De curînd i-a apărut al doilea volum din trilogia sa distopică, deocamdată formată din Rugăciune pentru asasin şi Păcatele asasinului. Acţiunea are loc în Republica Islamică a Americii din 2040 şi toate detaliile se află în această cronică entuziastă — Futuristic Thrillers Set in Islamized America.
Continuare

Un NU hotarât caricaturii anti-Hamas în Hamastan!

CaricaturaCotidianul Al-Ayyam (“Zilele”) ce apare la Ramallah in Cisiordania nu mai are dreptul de a fi distribuit din data de 6 februarie a.c. în fâşia Gaza care se află sub controlul Hamas-ului, organizaţie islamistă fundamentalistă.

Caricatura înfăţişeaza o adunare de membrii Hamas care sunt copii fidele ale ex-prim-ministrului Ismail Haniyeh.  Ca să accentueze efectul, autorul desenului, Baha Boukhari le-a pus in mână si câte o fotografie-efigie a aceluiaşi Haniyeh.

Continuare

Veşnic ofensaţi. Azi, Copenhaga.

[xspf]_start(FALSE,’mode=2&order=7′);[/xspf] Imaginile video de mai sus prezintă demonstraţia de protest de sîmbătă 16 februarie, desfăşurată în Copenhaga şi organizată de grupul islamist Hizb ut-Tahrir. Ocazia protestului? Săptămîna trecută a fost împiedicată o tentativă de asasinat a graficianului Kurt Westergaard. Poliţia daneză a arestat marţi dimineaţa în Aarhus doi tunisieni şi un cetăţean danez de origine … Continuare

Morto i Serbi!

Albania KosovaraUn program al terorismului islamo-albanez, finanţat de Occidentul mult prea prost sau cinic pentru a îşi schimba poziţia faţă de Kosovo-Metohia. Astăzi a avut loc evenimentul la care ne aşteptam de când Kosovo a intrat sub jurisdicţia Naţiunilor Unite: independenţa vechii provincii sârbe, cu sprijinul necondiţionat al Vestului, în special al Statelor Unite ale Americii şi al Uniunii Europene.  Un precedent periculos; nu atât pentru România, cât pentru state precum Moldova şi Georgia.

Continuare

La mulţi ani, iubit conducător!

Iubitul conducător Kom Jong Il

Kim Jong Il: Marele Diplomat, Marele Războinic, Marele Atlet, Maestrul Creaţiei, Marele Om Media, Marele Dietetician, Mare Designer de Modă, Mare Arhticet, Maestrul Artelor, Marele General, Marele Economist, Liderul Talentat, Inspiraţia Poporului, Soarele Secolului 21, Fiul Partizanilor. Pe scurt: 66 de ani de Briliant Bărbat de Stat, Geniu Politic şi Comandant Militar Invincibil.

Continuare

Garçon, o cafea şi presa (2)

Imperialistu’ propune trei materiale din revista germană Der Spiegel. Kenya’s Runners Race through Fear povesteşte despre antrenamentul şi viaţa alergătorilor de cursă lungă kenieni în această periodă cînd ţara lor e în haos, după o rundă de alegeri prezidenţiale fraudate care au readus la suprafaţă vechi rivalităţi tribale. ‘We Will Kill Everyone!’
O nouă promoţie de sinucigaşi palestinieni profită de deschiderea fîşiei Gaza spre Egipt pentru a ataca Israelul —
Security Experts Fear New Wave of Terrorism in Israel

Eu propun altceva. Mi s-a făcut reproşul că nu găsesc decît lucruri negative de spus despre islam. Nu comentez aici reproşul în sine. Cert este că m-a determinat să caut şi ceva pozitiv în prezent. Am găsit. Muzică. Şi ca să fie mai interesant, mica mea selecţie arab-islamică este însoţită şi de muzică evreiască.
Continuare

Sf. Valentin in Regatul Magic

Sf. Valentin este un sfânt creştin relativ necunoscut, neexistând informaţii exacte despre cine a fost cu adevărat cel sărbătorit pe 14 februarie. De altfel, conform Catholic Encyclopedia pe 14 februarie sunt menţionaţi în martirologii nu unul, ci trei sfinţi cu numele de Valentin, toţi martiri din primele zile ale creştinismului: un preot din Roma, un episcop din Terni şi un al treilea despre care nu se ştie nimic altceva decât că a pătimit în Africa.

Ziua Sfântului Valentin
Obiceiurile asociate cu Ziua Sfântului Valentin îşi au fără îndoială originea în credinţa populară în Anglia şi Franţa Evului Mediu că pe 14 februarie, adică la jumătatea celei de-a doua luni a anului, începe perioada de împerechere a păsărilor. De aceea, în Parliament of Foules a lui Chaucer putem citi:

„For this was sent on Seynt Valentyne’s day
Whan every foul cometh ther to choose his mate.”

Din acest motiv, această zi a fost privită ca una dedicată iubiţilor şi ca o bună ocazie pentru a scrie scrisori de dragoste şi a trimite simboluri ale dragostei.

Continuare

Falsa enciclopedie

Sunt cărţi care-ţi plac şi pe care nu le poţi lăsa din mână. Sunt cărţi care nu-ţi plac dar, datorită curiozităţii, te laşi antrenat până la urmă de lectură tocmai ca să-ţi clarifici ideile. Cartea Che Guevara cu subtitlul El Comandante de Jean Cormier apărută la Editura Univers în 2007 este exemplul tipic pentru a doua categorie, fiind un amestec de biografie romanţată şi discurs politico-ideologic de pe o platformă de stânga.

Distribuită în tiraj de masă alături de ziarul Cotidianul , cartea Che Guevara nu lasă loc la interpretări. Ea trăieşte într-un univers paralel, în care “forţele binelui” se luptă cu balaurul reprezentat de capitalism, în care luptă este mijloc dar şi scop în sine, iar moartea eroului nu face decât să sublinieze înălţimea idealului.

Continuare

De la Marrakech la Bagdad – bine aţi venit în fotbalul lui Allah

Ziaristul Fausto Biloslavo este foarte cunoscut publicului italian pentru comentariile sale bine documentate privind zonele fierbinţi de confruntare armată. Site-ul său este important pentru înţelegerea multiplelelor drame ce se desfăşoară de-a lungul frontierelor însângerate ale Islamului. Fausto Biloslavo este un reporter de război care a fost deseori în Afganistan, Irak, Pakistan; nu are prejudecăţi şi nu vrea să îşi impună modul propriu de a vedea lucrurile. Cartea “De la Marrakech la Baghdad” scrisă de Luigi Guelpa, aparută recent in Italia la editura Limina, este un prilej de a face o incursiune în lumea fotbalului din ţările islamice. Fausto Biloslavo face aceste adnotări pe care le-a publicat în ziarul italian Il Foglio Quotidiano din data de 7 februarie 2008:

Continuare

Veşnic ofensaţi. Azi, Wikipedia.

MahomedPersonajul principal din imagine nu necesită nici o prezentare. Ba nu. Prezentarea, chiar dacă superfluă pentru instinctul cititorului, e totuşi obligatorie pentru înţelegerea contextului. E vorba de profetul Mahomed propovăduind Coranul în Mecca. Dar altceva este remarcabil. Ilustraţia datează din secolul 15, e opera unui musulman şi se găseşte într-o copie după un manuscris de Al-Biruni, care la rîndu-i a fost un persan mahomedan din secolul 11, un adevărat savant islamic cu o impresionantă listă de preocupări: fizică, astrononomie, astrologie, matematică, geologie, filozofie. Un munte de cunoaştere înălţat cu mult înainte de platoul Renaşterii. Imaginea face parte din grafica paginii Wikipedia dedicată profetului islamic.

Îmi aduc aminte că acum doi ani, cu ocazia controversei iscată de caricaturile daneze, am vizitat pagina respectivă şi am văzut această ilustraţie. Nu ştiu de cît timp se află la vedere în Wikipedia, însă pînă recent nimeni nu s-a plîns. Nici n-ar fi motive, e o lucrare frumoasă. Sau aşa credeam.
Continuare

Genocidul Armenilor — negat de Turcia şi uitat de Uniunea Europeană

Numărul din octombrie 2007 al revistei The Christian Science Monitor conţine această interesantă caricatură ce i-ar putea supăra pe agitatorii democraţi din Congres: Avioanele de hârtie reprezintă propuneri legislative democrate care trebuiau să fie prioritare după cucerirea majorităţii locurilor în Camera Reprezentantilor şi în Senat. Şi totuşi, toate trei au fost amânate. Dacă în privinţa Child Healthcare … Continuare

Super marţi

23 24 de state în joc la democraţi şi 20 la republicani. Deocamdată, Clinton îl devansează pe Obama în privinţa numărului de delegaţi, dar competiţia de mîine se anunţă strînsă şi Obama e considerat ‘pe val’. La republicani, McCain conduce în clasamentul delegaţilor şi Romney ocupă un loc doi care se poate şubrezi dacă nu … Continuare

Garçon, o cafea şi presa

Fishbone recomandă Leaked Government Doc Reveals UK ID „Coercion” Plans şi secţiunea YRO (Your Rights Online), care publică frecvent ştiri despre drepturile cetăţeneşti în varianta digitală şi cenzura online. Transatlantic Politics este un blog născut din prietenia a doi capitalişti întîmplător separaţi de Oceanul Atlantic. Am reprodus prima frază din pagina about. Bine scris, sobru, … Continuare

Ierusalim, ai primit scrisoare din Riad

Ce au în comun livra, uncia, piciorul şi cincinalul? Toate sînt unităţi de măsură imperiale. Adică nu sînt metrice, bazate pe sistemul zecimal. Livra are exact 16 uncii, sau ceva mai puţin de o jumătate de kil. Uncia cîntăreşte echivalentul a 27 de grăunţe, deci cam tot atîtea grame. Piciorul are 12 inci şi trei … Continuare

Toate portocalele în sacul lui McCain

Yep, colegul Imperialistu’ a avut dreptate. Campania lui Rudy Giuliani s-a scufundat în Florida ca un Titanic de hîrtie. La ora cînd scriu nu s-a încheiat numărătoarea voturilor, dar au fost numărate destule pentru ca televiziunile americane să anunţe clasamentul final. McCain cu 35-36 la sută din voturi Romney cu 31-32 la sută Giuliani cu … Continuare

Eu cu cine votez?

Fred Thompson şi-a dat alaltăieri demisia din cursa republicanilor pentru nominalizare la presedinţie. Era singurul, dintr-un grup care nu mi se pare prea distins, faţă de care am avut rezerve moderate. Bun comunicator (pe alocuri sclipitor), dedicat pieţei libere şi opus intervenţionismului economic (a avansat la un moment dat cel mai coerent plan de reducere … Continuare

Revolta maselor şi problema pacifismului

Filozoful existenţialist spaniol Jose Ortega y Gasset a reuşit să determine acele caracteristici ale maselor care au condus la modelarea istoriei Europei începând cu secolului XX. Cartea sa, Revolta Maselor (1930, apărută în trei ediţii la Editura Humanitas) prezintă societatea europeană ca fiind dominată nemeritat şi funest de grupuri umane mari – masele atât de … Continuare

Filozofia europeană a eşecului

Uniunea Europeană. Comunitatea unor state unde lingua franca ar trebui să fie economia de piaţă – vorbesc despre cele care erau capitaliste şi în 1989. Şi totuşi, deşi pare mort în Răsărit, un fel de marxism edulcorat este la el acasă în Franţa şi Germania, mai exact în şcolile de acolo unde se pregătesc generaţiile de cetăţeni ale secolului 21.

Asta n-ar trebui să mire pe cei care au cunoştinţă de aversiunea francezilor şi a germanilor faţă de modelul economic american. Franţa are mai mult de jumătate din economie în sectorul de stat sau sub controlul statului. În Germania, modelul social-democrat de societate suferă doar puţine schimbări atunci când la putere vin creştin-democraţii.

Şi totuşi ceva nu este în regulă dacă în Germania şi în Franţa manualele şcolare recomandă elevilor să între în contact cu ideologia grupului Attac, grup ce este foarte prezent la demonstraţiile anti-globalizare de la summit-urile G-8. Dar nu numai acolo. Grupul Attac este un grup de sprijin important al islamiştilor, noii lor aliaţi împotriva capitalismului.

Ce fel de filozofie de piaţă are Europa? Una pozitivă, în care să se sublinieze aspectele inovative ale capitalismului? Sau una negativă faţă de liberă iniţiativă, o filozofie critică, ţâfnoasă din care nu rezultă decât că numai un stat atotputernic ne poate salva de “ororile” globalizării? Numărul din ianuarie-februarie al revistei Foreign Policy prezintă un articol interesant pe care am considerat necesar să-l traduc pentru a ajuta la înţelegerea unor fenomene tipic europene.

Versiunea originală: Europe’s Philosophy of Failure — de Stephan Theil

În Franţa şi Germania, elevii sunt forţaţi să suporte o îndoctrinare periculoasă. Învăţaţi că anumite principii economice cum ar fi capitalismul, pieţele libere şi spiritul antreprenorial sunt sălbatice, nesănătoase şi imorale, aceşti copii sunt crescuţi într-o dietă de prejudecăţi şi părtinire. Eliminarea acesteia poate determina dacă economiile Europei vor prospera sau vor continuă să rămână în urmă.

Milioane de copii sunt crescuţi în prejudecăţi şi dezinformare. Educaţi în şcoli unde se predă o ideologie distorsionată, ei sunt expuşi la o dogmă care este contrară credinţelor de bază împărtăşite de multe alte ţări occidentale. Ei studiază după manuale pline cu o doctrină rebelă, pe care învaţă să o recite atunci când se pregătesc să urmeze multe din cele mai bune universităţi din lume. Smulgerea acestor copii din ghearele părtinirii poate însemna diferenţa dintre prosperitatea lumii şi o disparitate globală alarmantă. A face acest lucru nu este uşor. Dar nu datorită faptului că aceşti copii se găsesc în madrasele din Pakistan sau în şcolile controlate de stat în Arabia Saudita. Nu sunt acolo. Din contra, ei trăiesc în două dintre cele mai mari democraţii ale lumii – Franţa şi Germania.
Continuare

Agentul dublu zero şapte

Englez, fiu de diplomat, student la un colegiu londonez de informatică. Talentat în criptografie, nemilos cu adversarii, o slăbiciune pentru cocktailuri şi femei. MI5 şi MI6 i-au bifat profilul şi s-au interesat mai îndeaproape de noul James Bond. Se pare că în loc de Martini prefera o variantă de Bloody Mary cu maximum de sînge … Continuare

Larousse şi limba “moldovenească”

Acum câţiva ani, pe vremea când încă mai mergeam la liceu, am descoperit Moldova Suverană, oficiosul Partidului Comuniştilor din Republica Moldova. Politica editorială a publicaţiei putea fi rezumată în câteva cuvinte: pericolul românesc şi virtuţile Partidului Comunist. Articole întregi aveau ca subiect politica imperialistă şi agresiunile României la adresa Republicii Moldova, crimele fasciştilor români în al doilea război mondial, politica de subminare a „statalităţii şi a identităţii naţiunii moldoveneşti” . Împreună cu un coleg de clasă, îmi făcusem obiceiul de a le trimite din când în când mailuri în care îi luam peste picior pe vajnicii moldovenişti în frunte cu Igor Berlinski. De obicei, el le scria pe foi, iar eu le trimiteam, fiind singurul cu acces constant la internet. Desigur, nu am primit vreodată răspuns din partea celebrei redacţii.

Continuare

Canguri canadieni

The hand-written scrawl and the spelling errors were what first disgusted me with the suit; but the arguments were what really got me. The complainant, Imam Syed Soharwardy, a former professor at an anti-Semitic university in Saudi Arabia, doesn’t just argue that we shouldn’t have published the cartoons. He argues that we shouldn’t be able … Continuare

Daniel Spătaru – Noul om orchestră de la Cotidianul

Deoarece trebuia să evoluăm şi noi de la acel faimos „românul s-a născut poet”, a ajuns un loc comun afirmaţia că tot românul se pricepe la fotbal şi la agricultură. Dar n-am auzit pe nimeni să susţină că a fi comentator sportiv la ziarul Cotidianul te califică automat şi pentru meseria delicată de analist politic cu tendinţe ambientaliste. Doar dacă – şi nici atunci foarte sigur – recomandarea sau suflul ideatic vin de la persoane de o anumită orientare: un Fidel, un Ilici rus, un Ilici român, un Mao… Daniel Spătaru a reuşit performanţa să utilizeze unele date ale raliului Dakar pentru a scrie o serie de articole contra guvernului francez – de pe poziţiile unui comentator politic stângist – sugerînd că ar fi ordonat suprimarea cursei din 2008. Pe scurt, iată care sunt o parte din obiecţiile mele la cele scrise de Daniel Spătaru în articolul Dakarul ucis din 7 ianuarie. … Continuare

Clinton şi McCain iau New Hampshire

Situaţia la democraţi şi republicani după primele două runde de alegeri primare. În coloana Iowa, la democraţi, apare rubrica Voturi Delegaţi. Filiala democraţilor din Iowa nu dă publicităţii numarul total de persoane fizice care au votat. Conform unui algoritm calculează numărul de mandate al unor delegaţi fictivi şi aceste mandate sînt atribuite fiecărui candidat. Atenţie … Continuare

Veşnic ofensaţi. Azi, episcopul de Rochester.

Michael Nazir-Ali este singurul episcop de origine asiatică din Biserica Anglicană. Mai precis, de origine pakistaneză. Ziarul londonez The Daily Telegraph i-a publicat ieri un articol intitulat Extremism flourished as UK lost Christianity şi reacţiile de azi sînt la fel de previzible ca hoţul care la înghesuială strigă „săriţi, hoţul!”. Consiliul Musulman Britanic a denunţat … Continuare

Porumbul din Iowa

Cursa pentru Casa Albă a început oficial odată cu alegerile primare de săptămîna trecută din Iowa, unde votanţi democraţi şi republicani şi-au ales candidatul preferat din lista propusă de fiecare partid. Învingătorii au fost Barack Obama la democraţi şi Mike Huckabee la republicani. Obama a reuşit să genereze un val de entuziasm în rîndurile democraţilor … Continuare

O adicţie mai dăunătoare decît fumatul

De citit acest articol, care descrie mariajul nefericit dintre etatism şi conservatorismul actual. În fapt, este o radiografie exactă a condiţiei cetăţeanului contemporan: aservit statului. Cei mai mulţi dintre cei care se auto-intitulează astăzi conservatori sunt preocupaţi, după cum este de aşteptat, de decăderea familiilor, divorţ, nelegitimitate, pierderea autorităţii, multiculturalism, dezintegrarea socială, libertinismul social şi … Continuare