Patriarhul şi Ayatolahul

    Print Friendly, PDF & Email

    De la bun început vreau să spun ca sunt creştin ortodox. De felul meu sunt atent la ce se intâmplă în lumea toată dar şi în lumea mea. De aceea când am citit în ziar următorul comunicat:

    Patriarhia Română îşi exprimă solidaritatea cu comunitatea musulmană din România

    Exprimându-şi solidaritatea cu comunitatea musulmană din România, în contextul apariţiei în limba română a cărţii intitulate „Versete satanice”, Patriarhia Română dezaprobă manifestările care lezează valorile spirituale şi simbolurile religioase, indiferent de religia oficială pe care acestea le exprimă.
    Atitudinea Patriarhiei Române are în vedere şi Legea nr. 489/2006, privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, care în art. 13, alin. 2, stipulează: „În România sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de defăimare şi învrăjbire religioasă, precum şi ofensa publică adusă simbolurilor religioase.”

    BIROUL DE PRESĂ

    am scris următoarele gânduri inspirate direct de Preafericitul Daniel prin linia lui Orhan Pamuk. Care este un mare scriitor musulman turc pe care-l iubim pentru că este universal, că este ca noi ceilalţi, adică iubitor de oameni.

    Eu sunt Patriarhul!
    Poate să fie orice pe lume, nouă ne pasă doar de Versetele Satanice!
    Pot să sară din nou în aer zgârie-norii din New York, trenurile în Madrid sau metroul londonez. Pot să fie demolate toate bisericile din Irak, Siria, Egipt. În Arabia Saudita este deja perfect, nu mai sunt de mult biserici şi nu au mai rămas nici măcar urmele vechilor cimitire crestine sau evreieşti. Poţ să dispară şi ultimii 2% de creştini ortodocşi din Nazareth, că oricum nu erau decât 40 % acum câţiva ani. Isus din Nazareth? Lăsaţi dragă, acolo sunt fraţii noştrii musulmani, au ei grijă de toate! A trecut aproape un secol de la genocidul armenilor din Turcia şi noi nu zicem nimic. În Sudan, Nigeria, Indonezia, Filipine, Rusia, Kosovo şi în alte locuri se duc războaie de exterminare contra creştinilor fără ca noi să zicem ceva. Libanul va fi în curând curăţat de creştinii care se află între Siria şi Hezbollahul marelui Ayatolah.
    Noi, dar ştiţi cine suntem noi? Noi suntem Preafericitul, noul Patriarh! Şi vorbim doar în nume comun, în numele Patriarhiei. Am dat un comunicat în care ne manifestăm solidaritatea cu comunitatea musulmană din România care – vrem noi să vă convingem – suferă deoarece a fost publicată o carte.
    Ce spuneţi? Că nu au fost plângeri ale comunităţii musulmane? Şi ce dacă, noi ştim foarte bine că am introdus la solicitarea expresă a comunităţii musulmane articolul 13 alin.2 din legea 489/2006. Aliniat în care se poate condamnă oricine, orice, oricând şi oriunde în România dacă ni se pare că ar seamăna cu, poate fi asimilat, se poate interpreta că ar fi: „acţiuni de defăimare şi învrăjbire religioasă, precum şi ofensă publică adusă simbolulilor religioase”.
    Mă criticaţi pentru asta? Şi ce dacă, eu sunt Patriarhul! Spuneţi că am dat mâna cu fundamentaliştii musulmani, ei şi ce? Ei nu sunt oameni? Nu au şi ei motivele lor de a fi nemulţumiţi sau ultragiati sau furioşi? Că ei – spre deosebire de oiţele mele creştine – sunt mai tot timpul furioşi. Şi trebuie să le dăm apă la moară, să le arătăm că au dreptate, că furia lor este întemeiată. Şi aşa, o să fiu cunoscut în lume, ca un făcător de pace. Eu sunt Patriarhul!
    Nu vă place ce am făcut? Asta este, aveţi încă un păcat pe suflet. Eu îmi doresc împlinirea unui vis, să ajung să fiu temut şi respectat ca şi fratele meu spiritual, Ayatolahul Khomeini. El avea putere grozavă! Putea să dea fatwa, să ordone moartea cuiva şi să nu existe prescripţie. Eternitatea, visul lui Khomeini şi al meu! Ce nu vă plăce în asta? Că eu sunt creştin şi acela era musulman? Toţi suntem oameni, toţi suntem egali, toţi ne iubim. Aşa cum ne iubesc ei pe noi, de ne spun în faţă că suntem infideli şi că trebuie să ne supunem. Şi dacă nu, murim. Eu m-am supus, iată-mă! Eu sunt Preafericitul!
    Şi ce vă pasă atâta de o carte, de cartea lui Rushdie? N-aţi auzit ce nume are, Versetele Satanice? Numele spune totul. Eu sunt Patriarhul! Chiar dacă n-am citit-o – de carte vorbesc – ştiu că este dăunătoare, mi-a spus-o el, fratele meu Khomeini. În vis desigur, că şi cartea aceea este despre un fel de vis, imaginaţia prea bogată mă înspăimânta mai rău decât… Nu pot să las oamenii să judece singuri, nu este pentru ei. Mi se pare chiar indecent că regina Regatului Unit l-a numit pe autor cavaler, baronet, ceva acolo, că i se spune Sir Salman Rushdie. Occidentalii ăştia, nu pricep nimic din modul nostru oriental de gândire. Că noi ne putem înţelege şi peste mormane de cadavre, peste dărâmături de biserici, peste ruguri de Biblii, peste toate câte le-am pătimit ca nişte buni creştini.
    Vreau doar să fie Pace, eu sunt Patriarhul!

    9 gânduri despre “Patriarhul şi Ayatolahul

    1. vorba lui Dinescu: „B.O.R. isi inchipuie ca Dumnezeu este putin analfabet. Dar eu cred ca Dumnezeu are simtul umorului si a citit cu placere «Versetele satanice»’’.

    2. Exact la asta ma gandeam si eu zilele astea. E o forma de masochism moral din partea europenilor aceasta xenofilie. Mai binem sa murim noi cu totii, decat sa ii jignim pe ei, bietii! Colac peste pupaza, Rushdie e un scriitor destul de bun, avand in vedere vremurile in care traim. Maine poimaine ne putem trezi peste noapte ca Patriarhia romana va invoca aceeasi lege pentru cenzurarea lui Nietzsche, a lui Porphyrius sau James Joyce. Exact acelasi lucru l-a patit si Houellebecq, in Franta, pentru cartile lui ce vizau crimele musulmanilor in Europa si pretutindeni.

    3. Unde dai si unde crapa. Patriarhul vrea o carte fara cititori si prin comunicatul asta ii face cea mai buna reclama posibila. Misterioase sint caile Domnului. (fara ironie)

    4. Muftiul Iusuf Murat e bucuros că Patriarhul îi scoate castanele din foc.

      „Îi mulţumesc Bisericii Ortodoxe că este alături de noi. Fac apel la toţi liderii să fim uniţi, pentru că noi nu trebuie să dăm curs acestor provocări, fie că este vorba de religia creştină, iudaică sau islamică. Până la urmă, credinţa este într-un singur Dumnezeu. Cum să permit eu, de exemplu, să fie blasfemiat Mântuitorul Iisus Hristos? Nu se poate aşa ceva, este inacceptabil!”, ne-a spus acesta.

      Adevarul

      Muftiul e iute la blasfemie şi indiferent la omor. Care au fost reacţiile lui de protest şi indignare cînd clerici şi credincioşi creştini sînt omorîţi in Turcia de fanatici musulmani? O carte îl ofensează mai mult decît crimele comise de co-religionarii lui.

      Young Muslims in Turkey Murder Three Christians

      Fear Prevails after Priest’s Murder

    5. Strategia ortodoxă cu privire la prozelitism are extrem de multe scadenţe. În replică, neoprotestantii (în rândul cărora se alfă şi subsemnatul) abundă deseori cu mesaje de convertire într-un sens neadecvat generaţiei contemporane.

      Iată de ce au nevoie, se pare, oamenii: de un sistem teocratic excesiv, autoritar, cu femei spânzurate şi şcoli speciale de pregătire „kamikăzicească”

    6. „Patriarhia Română dezaprobă manifestările care lezează valorile spirituale”
      Cumva condamnarile la moarte si recompensele pentru uciderea unui om nu lezeaza valorile spirituale ortodoxe?
      PR ar trebui sa se abtina de la declaratii de genul acesta, nu are de ce sa ia apararea unei religii in care omorul e justificabil.

    7. Nu vreau să iau apărarea musulmanilor (şi eu sunt împotriva prezenţei lor în Kosovo), însă toată situaţia asta îmi aduce aminte de povaţa lui Ştefan cel Mare şi Sfânt.
      Acesta, după ce ani de zile luptă împotriva musulmanilor şi este lăsat de izbelişte de către vecinii săi creştini, pe patul de moarte, îl sfătuieşte pe fiul său să închine ţara turcilor, deoarece sunt mai de încredere decât creştinii europeni.
      Sad but true!

    8. Cheers guys.
      Revin la Iusuf Murat, muftiul musulmanilor din Romania, de data asta cu un fapt pe care nu stiu citi si-l amintesc sau il cunosc. In primavara a izbucnit un scandal in sinul comunitatii musulmane, relatat de presa romaneasca.
      Teologi musulmani in „razboi” cu muftiul
      Conflictele musulmanilor din Romania atrag guvernul intr-un scandal diplomatic
      Ce s-a intimplat:

      Mai multi tineri din Constanta, cetateni romani de etnie tatara, care au studiat teologia islamica in state arabe, protesteaza public fata de atitudinea liderului Cultului Musulman din Romania.

      Ei il acuza pe muftiul Iusuf Murat ca, din cauza lui, statul roman nu le recunoaste diplomele pe motiv ca cei sapte ar propaga un islam radical.

      In luna februarie, seful Cultului Musulman din Romania, muftiul Iusuf Murat, a trimis o adresa ministrului educatiei si cercetarii de atunci, Mihail Hardau, prin care ii solicita sa nu recunoasca studiile teologice facute de mai multi tineri la universitati din lumea araba.

      „Sa nu echivalati diplomele de studii teologice (liceale, universitare) ale unor cetateni romani care au studiat in tarile arabe”, scria negru pe alb in adresa cu pricina.

      Tot in scrisoare, muftiul preciza ca „in aceste tari arabe (Siria, Iordania, Egipt, Sudan, Arabia Saudita etc.) se propaga islamism radical, iar acesti tineri cetateni romani sunt indoctrinati cu dogmele radicale ale religiei islamice”.

      Tinerii sunt absolventi ai unor importante universitati de stat sau acreditate din lumea araba. „Am fost trimisi la studii de Cultul Musulman din Romania, prin reprezentantul sau legal, muftiul de atunci, si acum suntem izolati, dati la o parte”, sustin tinerii care in prezent, potrivit legilor romane, au recunoscute doar opt clase.

      Evenimentul Zilei

      Aflam si numele institutiilor unde au studiat citiva dintre acesti tineri.

      Memur Dervis a facut noua ani de studii la Universitatea Islamica din Medina, Arabia Saudita, iar colegul lui Ilhan Iusuf a studiat opt ani in acelasi loc. Au facut acolo atat liceul, cat si facultatea.
      Evenimentul Zilei

      Conform adresei trimise de Ministerul Educatiei si Cercetarii pe 29 martie lui Cherim Enghin, absolvent al „Zarqa Private University” din Iordania….
      Cotidianul

      Absolventii il contrazic pe muftiu.

      „Noi ne-am invatat religia noastra islamica in aceste state arabe, departe de orice idei radicale sau extremiste. Ba chiar musulmanii din Romania au foarte mare nevoie de teologi, pentru ca 99% dintre imamii lacaselor de cult din tara nu au studii superioare pentru ca in Romania nu exista o astfel de specializare in invatamantul universitar”….

      „Este universitate de stat recunoscuta in intreaga lume. Acolo invata studenti din 150 de tari, 80% dintre ei fiind din afara Arabiei Saudite. Se studiaza de fapt dreptul islamic”, spune Memur Dervis.

      Evenimentul Zilei

      Interesant. Evenimentul Zilei si Cotidianul nu furnizeaza nici o informatie despre scolile numite in articole sau despre societatile islamice din tarile unde s-au pregatit tinerii clerici musulmani. Insa informatia e la indemina.

      Sudan. O tara in estul Africii ravasita de razboi civil timp de mai bine de doua decenii. Din 1983, in jur de 2 milioane de locuitori au murit datorita razboiului (majoritatea in urma colapsului economic) si 4.5 milioane au fost dislocati (au devenit refugiati). In linii mari, e vorba de un conflict intre nordul islamic-jihadist si centru-sudul crestin-animist. Darfur se afla in Sudan. Darfur este locatia celui mai recent genocid african, perpetuat de militiile islamice Janjawid si fortele militare ale Frontului Islamic National din nord. Sclavia si traficul de carne vie sint larg raspindite. La ora de fata, Sudan are cea mai larga piata de sclavi din Africa si este o sursa de sclavi pentru Orientul Mijlociu (femei pentru munci domestice si baieti folositi drept jockey in cursele de camile, in special in Quatar si Emiratele Arabe Unite). Si foarte recent, asa ceva.
      Sudan jihad forces Islam on Christians

      Informatii despre Zarqa. Cel mai celebru fiu al acestui oras din Iordania a fost Abu Musab al-Zarqawi, fostul sef peste Al Qaeda din Irak. Un psihopat specializat in decapitari.

      As Jordan’s second-largest city after Amman, Zarqa has always been a hotbed of poverty, joblessness, crime, drug addiction, and other social pathologies that it was dubbed „the Chicago of the Middle East.” It produced countless criminals and served as a launch pad for numerous illegal activities. Among the criminals it produced was al-Zarqawi, a secondary school drop-out who was convicted for drug possession and sexual assault. Zarqa was also home to al-Zarqawi’s intellectual mentors: Abdullah Azzam, Abu Muhammad al-Maqdisi, and Nasr al-Din al-Albani.

      By the late 1990’s, the city became a hub of militancy with a fast growing network of Islamists, jihadists and their sympathizers. The Muslim Brotherhood, Hizb ut-Tahrir al-Islami (the Islamic Liberation Party) and Jamiaat al-Tabligh wa al-Da’wa (the Group for Preaching and Propagation) were all at work at the slums of Zarqa. „In the late 1990s, more than 500 men from Zarqa and the adjacent al-Ruseifeh refugee camp joined the Taliban in their fight against the Northern Alliance in Afghanistan,” reported the International Crisis Group. „In December 2004, more than 300 fighters from the Zarqa area were said to be in Afghanistan, Iraq, or Chechnya, and 63 reportedly were in jail, in the U.S. prison at Guantánamo in Cuba, or in Jordan.”

      The Challenge of Terrorism and Religious Extremism in Jordan

      Si un detaliu despre rectorul universitatii islamice din Zarqua, acolo unde a studiat Cherim Enghin.

      The Sunni cleric Adnan al Dulaymi set the precedent for a new sectarianism in Iraqi politics. Dulaymi had been a dean at Jordan’s Al Zarqa University from 1994 until 2002. Zarqa gained renown as the center of Jordan’s Salafi movement and the hometown of Zarqawi, as well as many of his lieutenants.

      On the Ground in Iraq – The roots of sectarian violence

      In final, despre Universitatea Islamica din Medina, o scoala de prestigiu unde Memur Dervis si Ilhan Iusuf s-au educat meticulos timp de 8 si 9 ani.

      The leading center for the study and export of Salafi ideas is the Islamic University of Medina, in Saudi Arabia, which was founded by the king in 1961 „to convey the eternal message of Islam to the entire world.”

      The Islamic University of Medina has long been known as a recruiting ground for fighters, despite periodic clampdowns. Formal teaching is of the ultra-conservative kind approved by the Saudi royals but the problem is what happens outside the classrooms, according to former students.

      Ibrahim (not his real name) is a British Muslim who attended the university. „It has to be seen to be promoting orthodox Islam,” he said. „But there’s a lot of shoulder-rubbing and people go on to develop their own ideas. Students meet people who speak with passion and fire, and eat squatting on mud floors.”

      For some, this has a radicalizing effect as they become aware of a huge contradiction between the simple lives of the early Muslims and those of the Saudi elite who sponsor the university. Another problem, a former diplomat in Saudi Arabia says, is that many of Medina’s graduates are virtually unemployable except as religious teachers. „Some can’t find jobs and drift into Bin Laden circles.”

      Hameed Esap, who is now 33 and lives in Yorkshire, studied there between 1985 and 1993. „Medina was a very diverse and internationalist university,” he said. „You had all sorts of people from all over the world with a wide range of views, from extreme to ultra-modernist. The teachers never encouraged students to go to Afghanistan. This was done outside the classroom.”

      Extremist view of Islam unites terror suspects

      Arabia Saudita sanctioneaza oficial wahabismul, o versiune puritana si agresiva a Islamului. Coranul tradus in engleza de clericii Arabiei Saudite (si larg raspindit in bibliotecile, librariile si moscheile din Occident) e putin diferit de originalul clasic arab.

      The most obvious window into the theology taught at Ibn-Saud Islamic University is the Wahhabi Koran, an edition of the Islamic scripture, with commentary, printed in every major European, Asian, and African language in paperback editions that are distributed free or at low cost throughout the world (and are available on the web at http://www.kuran.gen.tr/html/english3). The fifteenth revised edition of this work was published as The Noble Qur’ân in the English Language by Darussalam Publishers and Distributors in Riyadh in 1996. The translators are Muhammad Taqi-ud-Din Al-Hilali and Muhammad Muhsin Khan, both affiliated with another extremist institution, the Islamic University of Medina, two of whose faculty members are also among the educators being hosted by the State Department.

      The Wahhabi Koran is notable in that, while Muslims believe that their sacred text was dictated by God and cannot be altered, the Saudi English version adds to the original so as to change its sense in a radical direction. For example, the opening chapter, or surah, is known as Fatiha, and is recited in Muslim daily prayer and (among non-Wahhabis) as a memorial to the dead. The four final lines of Fatiha read, in a normal rendition of the Arabic original (such as this translation by N.J. Dawood, published by Penguin Books): Guide us to the straight path, / The path of those whom You have favored, / Not of those who have incurred Your wrath, / Nor of those who have gone astray.

      The Wahhabi Koran renders these lines: Guide us to the Straight Way. / The Way of those on whom You have bestowed Your Grace, not (the way) of those who have earned Your Anger (such as the Jews), nor of those who went astray (such as the Christians). The Wahhabi Koran prints this translation alongside the Arabic text, which contains no reference to either Jews or Christians.

      There is nothing to indicate to the uninformed reader that these interpolations, printed in parentheses, are absent from the Arabic. The reader encountering Islam for the first time, as well as the Muslim already indoctrinated in Wahhabism, is led to believe that the Koran denounces all Jews and Christians, which it does not.

      Distortions of the text stating or implying that God has condemned the Jews and Christians are scattered throughout the Wahhabi Koran. Notably, they invert the meaning of the several verses that express respect for the „People of the Book,” the Jews and Christians. Thus, verse 2:62 in its authentic form states: Believers, Jews, Christians, and Sabaeans–whoever believes in God and the Last Day and does what is right–shall be rewarded by their Lord. (The Sabaeans were followers of an ancient religion impossible to identify clearly today.) In the Saudi English translation, this passage is footnoted to declare, No other religion except Islam will be accepted from anyone, although no such statement appears in the Arabic.

      Rewriting the Koran

      Acestea sint citeva din locurile si institutiile unde si-au desavirsit educatia de clerici tinerii care vor acum sa predice in moscheile romanesti. Deocamdata, noroc cu muftiul Iusuf Murat, care se straduie sa-i impiedice. Deocamdata.

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.