Auzi… Prigoană! Păi, ăsta-i nume de primar general? Cum să te voteze lumea când, după cum ştim, primul lucru pe care-l face alegătoru’ înainte să intre în cabina de vot e să pună mâna pe DEX. Şi acolo scrie clar: Prigoană = măsuri represive luate de o autoritate împotriva cuiva!

D-aia a făcut românu’ două revoluţii împotriva dictatorilor – una în decembrie ’89 şi alta în ianuarie 2012 – ca să voteze acum prigoana? Şi unde – tocmai în Bucureşti, în capitala ţării! Haida de!

Oprescu, da! Ăsta nume… ca omu’! Nume frumos… de doctor, sau de general, sau de primar-general! Este? Cum e când auzi: domnu’ doctor Oprescu? Aşa-i că impune? Nu mai bâjbâi cu mâna după DEX ci, din reflex, o bagi direct în buzunar sau, cu buletinu’, în urna de vot. Ori, domnu’ general Oprescu. Auziţi cum sună? Îţi vine să-ţi lipesti călcâiele şi să saluţi cu respect, chiar dacă eşti civil, mai ales când afli că domnu’ general n-a fost numa’ general “SRI” în vremurile alea de melancolică amintire, ci şi tatăl domnului primar general; da-i-ar domnu’ Iliescu să-i dea un nou mandat, să nu ne pomenim pe cap cu toţi hăitaşii, cu toate fufele sau, mai rău, cu teroarea aia socialistă de Nicuşor! Nu Ceauşescu, domnule! Ăla a fost băiat bun, îl cunoştea domn’ primar. Eu de Nicuşor Dan vorbesc, alt contracandidat fără nici o şansă. Auzi… Nicuşor! Ăsta-i bun de diminutiv, nu de primar general!

Socialist, Oprescu? Fii dom’le serios! Dumnealui a fost întâi doctor – doctorii sunt cu toţii liberali, ca şi avocaţii – şi, pe urmă, s-a făcut independent, că aşa l-a sfătuit domnu’ Iliescu; cât mă mai rog şi pentru dumnealui! Aşa a ajuns domnu’ doctor primar general că, cu ăla de fu’ înaintea lui, n-am avut niciun pic de linişte: tunau şi fulgerau televiziunile contra lui, de parcă începuse să le asfalteze studiourile şi să le pună borduri în birouri. Şi aţi văzut ce casă avea? Eu am zis prima dată că-i a lu’ Abramovici. Pe când domnu’ doctor: sau discret sau sărac. Stă la bloc précis. Păi, altfel nu-l hăituiau şi pe el ? Că ăştia de la televiziuni îi ştie toată lumea de echidistanti; s-a terminat cu “organu’ de presă al partidului”! Acu’ sunt toţi tineri, cu un singur ideal: informarea corectă a cetăţeanului; “tonomate” le zice. Nu-s ca înaintaşii lor comunişti, hârburile alea de “difuzoare”, care emiteau cu pistolu’ la tâmplă. Ehe! S-au schimbat multe în 22 de ani. Acu’, nici Europa Liberă nu mai avem!

Că veni vorba, nici domnu’ Iliescu n-a fost socialist; comunist cu atât mai puţin. Comunist a fost doar Ceauşescu; ăsta, de nebun ce era, a reuşit să treacă la următorul nivel de unu’ singur, adică, vreau să zic, de la socialism la comunism. Restu’, în frunte cu domnu’ Iliescu, au fost disidenţi cu toţii – ca să înţelegeţi mai bine, social-democraţi sub acoperire. Ce greu au mai dus-o oamenii ăştia în dictatura comunistă!

Bine că-mi adusei aminte: pe vremea dictatorului – care a fost “descălecat” la Târgovişte tot de domnu’ Iliescu – şi a nenorociţilor săi de primari, în Bucureşti nu era decât un singur loc de întâlnire: “La ceas, la Universitate”.
N-aveai nici un pic de intimitate, că securitate avea toată lumea. Vroiau să se convingă prietena sau prietenul, soţul sau soţia, că le eşti credincios/oasă, monitorizau singurul loc de întâlnire din oraş! A trebuit să ajungă Oprescu primar (o fi suferit şi el săracu’), ca situaţia să fie rezolvată. Cum? Simplu ca oul lui Columb: a pus ceasuri în tot oraşul! Mai urmăriţi-ne dacă vă dă mâna! Păi, asta a fost o treabă (nici nu mă interesează cât a costat), mai bună şi mai utilă decât metroul sau aeroportul Otopeni!

Dar, să revin. Nu, domnu’ Oprescu n-a fost social-democrat, s-a făcut asta dupa revoluţie. A vrut el din tinereţe, dar nu l-a lăsat tatăl dumnealui, domnu’ general “SRI”, care nici el n-a avut vreo vină, c-aşa era ordinu’ dat de comunistu’ ăla de dictator ca în familiile de generali “SRI” să fie numa’ doctori şi avocaţi.

Dar, m-am luat cu vorba. V-aţi uitat vreodată cum cade costumu’ pe amărâtu’ ăla de Prigoană? Nu? Şi mai aveţi drept de vot! Vă spun eu: ca pe gard! Salopetă de salubritate, dar Armani! De la deformaţia profesională i se trage. Pe când, la domnu’ Oprescu, ori Prestanţa în costum, ori dumnealui tot aia! Turnat, mulat, natural, aşa cade materialu’ pe domnu’ primar, de zici că Bucureştiu’ e Monaco, şi nu Micul Phenian de pe malurile Dâmboviţei. Rafinat, stilat, şarmant, aşa e zilnic domnu’ primar; atât de şarmant încât, atunci când iese din primărie ca să mai taie vreo panglică inaugurală, câinii vagabonzi – animalele noastre sfinte – traversează strada doar ca să fie mângâiaţi de el! Are domn’ doctor al nostru ceva numa’ a lui, nu ştiu să vă zic pe româneşte, un “ je ne sais quoi” aşa, ca o aură, de-l dă la prosteală din prima pe husen. Să ne trăiască!

Şi să nu uit, spiritual cât cuprinde! Păi, ştie domn’ primar nişte poante, şi le zice cu atâta haz şi har, de un râs e tot oraşul: din Giuleşti-Sârbi şi Zăbrăuţi, până-n Jilava şi Afumaţi. O ştiţi pe aia cu prostituata din capu’ podului de la Eroilor, seara, când a ieşit domn’ doctor de la serviciu’, de la Municipal? Am ascultat-o la televizor într-o seară, era un talk-show cu domnu’ primar dar, pe cine l-a dus capul, a urmărit doar show-ul. Nu v-o spun, ca să n-o stric.

Recunosc, sunt unii, mai “academicieni”, ştiţi, genul ăla “spargeri în figuri”, care îşi ridică nasul în stratul de ozon, de câte ori domnu’ primar este spiritual cu populaţia. Că, vezi doamne, “ miştou’ e umorul proştilor”, sau pomenesc printre dinţi de “golănaşul expirat” sau, şi mai rău, de “fantele de autobază”; nu-i înjur, că i-a bătut destul ăl de sus: sunt în minoritate şi nu contează la vot.

Zică unii ce or vrea, Oprescu e deja un personaj de legendă! Ca Ulisse, că si ăla se avea bine cu toţi! Cine altu’ şi-a mai lăsat pacientul “deschis” pe masa de operaţie, ca să ajungă în timp util la şedinţa Consiliului General al Capitalei, prin două mii şi-un pic, ca să-l oprească pe piratul ăla turbat de Băsescu să hotărască construirea a ditamai podu’, printre blocuri, peste calea ferată, mai sus de Gara de Nord ? Că zice şi la jurământul lui Hipocrat sau Esculap (mereu îi încurc pe ăştia doi): întâi consilier general şi pe urmă doctor, atunci când interesele urbei ţi-o cer!

Doamne sfinte, şi acu’ mă înfior! Săracii oameni, că ajunseseră să doarmă-n stradă de frică; noroc că i-a sprijinit moral şi cu perne domnu’ căpitan Giugulea şi ceilalţi consilieri PSD! Auzi, nu era de ajuns că le trecea trenul pe la parter, le băga nebunu’ şi tramvai pe la etajul 10! Şi-n timp ce uliţele din Giuleşti Sârbi stăteau neasfaltate, ăla de-a vândut flota României ca să-şi ia casă-n Mihaileanu, vroia să cheltuiască banii bucureştenilor pe parcări subterane în centrul capitalei; dar iar i-au blocat cârma şi i-au deviat busola într-o şedinţă de consiliu, tot săracu’ domnu’ Oprescu, cu domn’ căpitan Giugulea! Mare noroc am avut, acu’ îmi dau seama!

Să vă explic lipsa mea de echidistanţă: eu sunt aşa de pornit contra lui Basescu din cauza ţigărilor, berii şi gumei de mestecat! Când am plecat din Bucureşti, totul era normal: îti luai ţigări, bere, una-alta, de unde vroiai; tarabe, dughene, buticuri, peste tot şi cât cuprinde. Mă duc la Praga şi, canci!- cum ar formula-o, atât de plastic, domnu’ Oprescu. Am bătut străzile alea cu picioru’ ore întregi pentru un pachet de ţigări; bere pe stradă ?… În Sahara găseai, şi n-avea nici câini bagabonzi. Auzi… Oraşul de Aur! O fundatură, vă zic eu, altfel nu-mi închipui cum n-a ajuns acolo Brigitte Bardot. Am stat ca fachiru’. Auzisem eu de doru’de ţară, dar să vă spun sincer, mie de “facilităţile” oraşului meu natal mi se rupea sufletu’. Am năvălit în Bucureşti, cum năvăleau turcii altă dată şi, cum, urmându-mi exemplu, au început să năvălească iar, dar… -Opresculeee, că nu puteai să fi fost tu primar din 2000! – nexam buticuri, tarabe, dughene; se întorsese oraşu’ în vremurile lui Caragea Vodă, că şi ăla dăduse ordin agăi să îi stârpescă pe tarabagiii de pe Podul Mogoşoaiei, ca să circule mai în voie butcile şi caleştile; noroc cu câinii că erau la locul lor, altfel mă credeam din nou la Praga.

Da, mă repet şi-mi place lucrul ăsta: domnu’ Oprescu a intrat în legendă ca omul care a făcut istorie!
Cine a inaugurat “cea mai mare infrastructură urbană din România”, vestitul de acum, pasaj Basarab, podul ăla superb peste calea ferată, care fluidizează circulaţia rutieră mai sus de Gara de Nord? Cine a inaugurat “cel mai mare şi mai modern stadion din România” de a ramas Michel Platini, cât e el de Michel Platini, bouche bee, când a văzut gazonul! Răspund eu şi pentru ăia cărora le-a dat Dumnezeu minte, dar le-a luat puterea de vot: Oprescu, doamnelor şi domnilor!
Băă! Când era Criza lu’ Băsescu cu şaua pe ţară şi zăbala în gura românilor – adică pe vremea când nu venise domnu’ Ponta s-o strângă de gât si să-i dea în cap -, când mureau pe capete de foame românii televizaţi, la noi, în Bucureşti, domnu’ Oprescu patrona chiolhanu’: “Cel mai mare şi mai lung cârnat din lume!”, “Cel mai mare tort cu frişcă şi fructe din lume!”, “Cel mai mare cozonac din lume!”, “Cel mai mare drob din lume!”.

Şi la voi? De unde bă drob, că nici miel n-aveaţi, că murea lumea de foame, bă! Vedeţi? Dacă eraţi bucureşteni vă dădea Oprescu miel! Când ţara era lovită de “codul portocaliu” (aveţi grijă cum votaţi, că dacă vă loveşte ăla roşu, nu mai scăpaţi!), de scria pe tot ecranu’ televizorului “România sub teroarea zăpezii”, la noi, în Bucuresti, au venit 3939 de Moş Crăciuni – “cei mai mulţi din lume!” – şi ne-au dat cadouri. Şi totul în lumina “Celui mai mare joc de lasere şi de artificii” de, atunci când l-a văzut, Jean Michel Jarre a zis că-şi face buletin de Bucureşti şi votează cu Oprescu, ca Mircea Diaconu.

Băă, treziţi-vă! La noi în Bucureşti şi morţii o duc mai bine decât voi, ăia puţinii care aţi mai rămas în viaţă prin ţară; că le face domn’ primar în cimitire: alei asfaltate şi străjuite de neoane – să se găsească unu’ pe altu’ mai uşor noaptea, si să nu-l mai bântuie pe domnu’ Iliescu – şi fântâni cu arteziene, de 30 de milioane de euro!
Acu, la sfârşit, realizez că domnu’ Oprescu nu numai că l-a citit pe Cioran, dar şi că aduce, exact acolo unde trebuie, cu Eugen Ionesco. Da, bă, chiar cu ăla! Aha! Ati rămas ca la dentist! Hai să argumentez şi să vă scot din întuneric: Cioran n-a avut norocu’ să-l cunoscă pe Oprescu, ca noi, dar, cunoscându-l bine pe Ionesco, a zis, atunci când a fost întrebat ce mai face prietenul lui: “Îşi administrează Gloria”.

V-ati prins acu’? Păi asta face si domn’ Oprescu al nostru din prima zi la primarie şi, o s-o mai facă, cât o sa mai fie!

Print Friendly, PDF & Email

12 COMENTARII

  1. şi mie îm iplace Oprescu maxim 🙂 dar n-ai găsit şi o altă poză? 😛

  2. Pozele astea spun mai multe despre „omu’ Oprescu”, decat textul. 🙂

  3. uite aici încă o poză relevantă
    statuia electorală a lui Oprescu

    oprescu

    dacă e reales, se va îngriji ca zilnic să fie agățați covrigi proaspeți în coada maidanezei

  4. Optimus Princeps Oprescu, de data asta in costumul lui Adam, avand in loc de frunza maidaneza ce leviteaza epileptic in aura magnetica a marelui om.

  5. E putin cam horror poveste cu votarea unui parlamentar de catre morti,insa nu e originala de la noi, am auzit ca a fost aplicata in trecut in urma cu ceva ceva ani.

  6. Ha, ha! Deci cind eu v-am expediat inedita capodopera, cataua era deja fumata si bauta (fara zahar) pe ILD.

    Numai ca statuia nu e chiar inedita si nemaipomenita, am descoperit ca mai are doua surori gemene, daca nu chiar identice prin lume, dar mai ferite de vazul lumii! Dar precis ca si pe-astea le-ati fumat deja…

    In niste articole se vorbea si de simboluri crestine. Care sint acelea? Sinii conici?! Esarfa-sarpe care e in linie cu coada?! Intepenirea lupoaicei de parca ar fi impaita sau rinjetul crispat?! Ce e de gasit sfint in toate astea?

    In fine, fiecare cu gusturile lui. Dar simplul fapt ca nu e unicat, denota o decizie cu atit mai neinspirata.

    Calehari, articolul e delicios!

  7. @ Silva,
    Nu știam de celelalte capodopere, credeam că e unicat. Unde le-ai găsit?
    Te pomenești că s-a trecut la producția de serie, și de-acum se și exportă!…

  8. Nu, acelea sint mai vechi si una chiar nefinisata de ani de zile.

    Deoarece articolul este la misto, imi permit sa dau linkuri la niste reactii de pe net la statuie, care fac haz de necaz:

    http://danielalungu.com/comentarii-ironice-la-adresa-statuii-lui-traian-din-fata-mnir/

    Special pentru Anca: Romanii probabil ca sint f. mindrii de maidanezi, de aceea i-au cinstit prin statuie si se lauda cu ei si in strainatati. Statuia pozata de la spate nu stiu daca nu e chiar mai socanta. Vezi aici dublurile initiale:

    http://danielalungu.com/comentarii-ironice-la-adresa-statuii-lui-traian-din-fata-mnir/

    Dintr-alt articol am aflat ca nu degeaba lupoaica este incremenita intr-o pozitie nefireasca – initial a fost creata sa stea pe sol sau pe un plan orizontal si nu cu picioarele in aer, mai ales in bratele cuiva care de fapt nici n-o tine in brate, ci ii este alipita cumva. .

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here