Sorin Ioniță scrie, în Revista22, despre stângiștii care îmbrățisează revolta și revoluțiile de orice fel, oricând, oricum, bătaie și idealism să fie, orice ca să fim sexy! Chiar și când există semne clare că revolta duce la tiranii mult mai dure decât cele împotriva cărora luptă, cum s-a întâmplat în Iran, în ’79, și acum un an în Egipt, stânga e în delir. Aș menționa aici, evident, păstrând proporțiile, evenimentele din Romania de anul trecut, când „intelighenția de stânga” era pe baricade alături de Mircea Dogaru, cel care spunea acum câteva luni, citez, „ regret că armata, la ordinul Partidului, n-a tras în decembrie ’89, poate nu mai aveam atîția eroi de mucava astăzi„).

Alex Cistelecan se simte vizat și i-o spune de la obraz lui Sorin Ioniță: capitalistule, care ești tu neocon, ce-ți mai place tirania! Ceea ce ar fi scuzabil dacă nu ar scrie de pe un site unde i se reproșa lui Chavez că e prea blând, unde Lenin e elogiat, Castro divinizat, URSS regretată, gulagul relativizat și crimele comunismului expediate prin rebranduire în „crime ale capitalismului”.

Stânga radicală a simțit miros de sânge reacționar și a trecut la atac, parafrazez: protestele din Egipt sunt anti-ca-pi-ta-liste, un pas necesar între democrația reprezentativă și democrația populară (partid unic?), cu a ei egalitate (în venituri), justiție socială etc, cunoașteți.

Revoluția islamistă din Orientul Mijlociu, începută în 2011 – și fals denumită de subiecții articolului lui Sorin Ioniță, „Primăvara arabă” – a avut ca efect înlocuirea regimurilor totalitare relativ moderate, relativ după standardele lumii musulmane, cu islamismul cel mai dur. La fel ca în Iran, acum trei decenii, „revoluția” din Egipt a adus la putere, în aplauzele stângii, Frăția Musulmană, cea în relații atât de bune cu gruparea teroristă Hamas și cu Al Qaeda. Dar astea sunt detalii, iar „Primăvara arabă” este încă glorificată de criticatacii din toată lumea.

Occupy Wall Street - Teheran, 2011
Occupy Wall Street în Teheran, decembrie 2011

Previzibil la un autor pentru care tot ce e anticapitalism e bun și tot ce e rău, e capitalism, Cistelecan spune că „în viziunea lui Ioniță, capitalismului i se opune doar fanatismul – între ele nu există nuanțe și trepte intermediare”, așa cum, pe criticatac, există nuanțe între Claude Karnoouh și Florin Poenaru.

Un detaliu – la un an de la preluarea puterii de către Frația Musulmană, în jur de 20 de milioane de egipteni (într-o singură zi!), musulmani și creștini copți, bogați și săraci, educați și analfabeți, au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva islamiștilor, iar armata a intervenit pentru împiedicarea unui razboi civil total, arestând administrația Morsi.

Cistelecan mobilizează „gândirea critică”, țintește victima și ratează înduioșător:

Sorin Ioniță: „Ce vreau să spun nu e că revoltele contra re­gi­murilor autoritare sunt nelegitime în prin­cipiu, ci doar că actul revoltei în sine e partea cea mai uşoară a tranziţiei (dar şi cea mai sexy, aducând la lumină tot felul de exaltaţi) şi nu garantează nimic. ”
Cistelecan comentează: „Oricât de nedrepte și inegale ar fi societățile noastre, ele nu pot fi schimbate decât în ceva mult mai rău.”

Ținând să-și demonstreze încă odată lipsa de contact cu realitatea, Cistelecan întărește: „Pentru o societate autoritară și inegală ca Egiptul, soluția nu poate fi decât mai mult autoritarism și mai multă inegalitate (i.e.: neoliberalizarea), iar pericolul cel mai mare – revendicarea populară a unei forme minime de democrație și justiție socială” — fără să observe că „minima democrație” a fost chiar motivul pentru care zecile de milioane de egipteni au ieșit în stradă anul acesta, susținuți de armată. Dar nu e vorba decât de încă un detaliu care îl eludează pe autorul mult prea prins în combaterea „neoliberalilor”.

De altfel, Cistelecan ingnoră complet diferențele esențiale dintre protestele din 2011-2012, care au adus islamiștii la guvernare și cele, de cel puțin 10 ori mai mari, care i-au înlăturat în 2013 – spune că protestele de acum câteva luni au fost „acaparate și deturnate de către aparatul militar”, când de fapt armata a intervenit în, tocmai, sprijinul protestatarilor pentru a împiedica un război civil și miile/zecile de mii (poate mai mult) de victime care ar fi urmat.

Articolului echilibrat al lui Sorin Ioniță i se opune delirul anticapitalist al lui Alex Cistelecan. Dar să ne veselim! Pentru un site care găzduiește autori leniniști, nostaligici ai sovietelor, fasciști și antisemiți, articolul e relativ moderat.

Oricum, se pare, suficient de moderat pentru gustul corespondentului Europa Liberă la Bruxelles, Dan Alexe.


linie
Despre Alex Cistelecan, Andrei Cornea, un alt neocon fără inimă , scria acum aproape doi ani:

„După Cistelecan, „capitalismul de stat“ din Est (rudă bună cu „capitalismul de piaţă“ din Vest) a uzurpat nobilul nume de „comunism“ şi de „marxism“, făcând astfel jocul „reacţionarilor de pretutindeni“. Crimele „comunismului“ nu sunt ale comunismului (termeni pur omonimici), ci, de fapt, tot ale capitalismului sub o altă formă decât aceea – foarte nocivă şi ea – cu care avem de-a face în zilele noastre, când criza economică ne atinge dur. Or, capitalismului, atât sub forma sa de stat, bolşevic-fascistă, cât şi sub aceea liberală, i se opune proiectul unei viitoare societăţi socialiste autentice. Cum va arăta totuşi acest proiect? Badiou, cel puţin, ne oferă câteva indicaţii: „Un proiect politic grandios, epic, violent.“ Perfect! Nici Stalin, nici Hitler n-ar fi avut obiecţii!”

Print Friendly, PDF & Email
Cititi si

4 COMENTARII

  1. Recomand de (re)citit acest articol de Ion Mihai Pacepa, din American Thinker 2011, impresiile lui de expert, scrise la debutul „primăverii” egiptene și părerea lui despre posibila natură a protestelor anti-Mubarak.
    Articolul lui Pacepa ar putea să ofere și el o explicație interesantă și demnă de luat în considerare a relației de amor dintre stânga occidentală și „primăvara arabă”.

    (…)
    Even more significant is that the Hezb’allah representatives demonstrating on the first day of the Cairo uprising were carrying flags displaying the hammer and sickle. That was evidently a mistake caused by overzealousness — my enthusiastic young subordinates in the Romanian foreign intelligence service (the DIE) sometimes used to make similar goofs. In Cairo, the error was quickly rectified, and now the hammer and sickle is nowhere to be seen.

    We do, however, still have the weapons cases captured from Hezb’allah by the Israelis, which are clearly marked: „Customer: Ministry of Defense of Syria. Supplier: KBP, Tula, Russia.”

    (…)

    Equally significant are the current efforts made by the ANSWER to organize Cairo-style anti-Mubarak demonstrations in the U.S. The ANSWER, a protest group whose name is an acronym for Act Now to Stop War and End Racism, is an offspring of the Workers World Party (WWP), an organization created by the KGB community while I was still living in Romania.

    (…)

    Now the ANSWER has jumped into the Cairo crisis. On January 1, 2011, the ANSWER called for „the people of the United States” to join the anti-Mubarak demonstrations organized by the ANSWER in eleven major cities around the country [4], culminating in a February 5 March on the White House. All these „spontaneous” demonstrations have been prepared in the typical Soviet manner: the participants are bused in by the ANSWER, whose web site also contains ready-to-use anti-Mubarak flyers (e.g., „Down with the U.S.-backed Mubarak dictatorship!”), which can simply be downloaded, printed, and posted (instructions included) [5].

    (…)

  2. Apropo de articolul lui Pacepa semnalat de Anca, iata o imagine de la unul din acele protestele Hezbollah din 2009:

    Note the flags: mostly hammer and sickle, but also PFLP, Syrian, and Palestinian flags. You can also barely make out the yellow Hezbollah flag with green writing, and the tip of the Venezuelan flag on the right. The big poster reads: “Resistance is our only choice / dignity of homeland and citizen above every consideration.” Speeches from various leftist parties and groups emphasized that they are standing in solidarity with the resistance in Gaza. With the communists and the leftists cheering on islamist Hamas, it is crystal clear that the idea of reducing support for Hamas by attacking them is an absolute illusion. (link)

    Dincolo de faptul ca pentru militiaspirituala, criticatac , activewatch si pe celelalte grupuri anarho-filocomuniste „primavara araba” este a fost glorificata mereu, in prima zi de protest marca „occupy” din Romania ( din octombrie 2011 ) , pe langa tinerii, majoritatea gura casa, diferiti anarhisti si cei o mana de activisti, erau si cateva „cefe late”, fete clasice de ceausisti in misiune, care faceau nota discordanta cu majoritatea celor prezenti, si care vorbeau tinerilor despre „primavara araba”, ii indemnau sa urmeze exemplul protestelor din Orientul Mijlociu.

    un lucru si mai interesant, de 1 mai 2013 (am vrut sa scriu un articol despre asta, dar l-am tot amanat, pana am renuntat la el, cel putin momentan ) , anarhistii de la militiaspirituala (recte, Mihail Bumbes ) erau extrem de dezamagiti, intristati, amarati, ca mamaliga romaneasca nu iese la proteste cu steaguri comuniste cum fac „mereu ceilalti”

    (sursa)

    alte imagini care au fost distribuite pe pagina de facebook a militieispirituale (nume induiosator de sincer), aici – redau cateva mai jos:


    (grecia)


    Hamburg, Germany, 01/05/2013 [19] — cu Brazos Rojos M-l.


    observati portretul lui Mao — Militants and labour union members gather around a burning effigy of the Philippine president, Benigno Aquino, in Manila. Photograph: Noel Celis [33]

    vedeti zeci de alte imagini de la proteste anarho-comuniste distribuite de militiaspirituala https://www.facebook.com/media/set/?set=a.552714208084894.1073741836.118926818130304&type=1

    In aceeasi zi, 1 mai 2013, situl criticatac il reabiliteaza pe Lucretiu Patrascanu publicandu-i un articol ( http://www.criticatac.ro/22378/intii-mai-teroare-de-lucreiu-ptrcanu/ ), unul dintre primii conducatori ai partidului comunist roman, din care citez:

    Lucrețiu Pătrășcanu, 2 mai 1945: “Nu vreau să vorbesc de sărbătorirea zilei de 1 mai petrecută în mijlocul unor mari demonstraţii muncitoreşti, ca acelea din 1919 şi 1920 la noi în ţară sau, în anii următori, în străinătate. Erau, fără îndoială, măreţe aceste sărbătoriri ale muncii, cu mii şi mii de participanţi, cu flamuri roşii în vînt, cu cîntece de bucurie şi de luptă.
    Întîiul Mai la care mă gîndesc şi care mi-a lăsat una dintre cele mai puternice impresii a fost cel petrecut în anul de cruntă teroare, anul 1933.”

    Patrascanu a fost ulterior indepartat de comunisti ( in acelasi stil in care a facut si Stalin cu 3 sferturi din partidul comunist rusesc ), dupa care a fost reabilitate de ceausescu, in 68. Reabilitate de ceausescu in 68 si de criticatac in 2013.

  3. Paul cernat in Observatorul Cultural despre Conducatorul Iubit al criticspanac, Costi Roganu:
    ” Putem aştepta multe, pe viitor, de la mobilitatea şi creativitatea lui combativă. Inclusiv, de ce nu, un bun şi curajos roman politic de actualitate. Cu tendinţă!”

    Intr-un alt pasaj, P Cernat scrie cu emfaza si aplomb demn de o cauza mai buna: ” distanţa faţă de orice înregimentare partinică, PSD included”
    http://www.observatorcultural.ro/C.-Rogozanu-si-stinga-freestyle*articleID_29000-articles_details.html

    Asa sa fie?

    sa vedem ce spune Bombo despre criticatac:
    „(…)Dezbaterile ideologice serioase din Romania au un pilon tot mai solid in echipa independenta de tineri cercetatori care scriu pe portalul http://www.criticatac.ro
    Ultima lor initiativa – Forumul Social CriticAtac (…) propune o platforma civica de dezbatere a opțiunilor alternative de stanga menite sa regenereze teme centrale precum egalitatea drepturilor, egalitatea de șanse sau participarea politica. Intr-o țara in care drepturile sunt incalcate chiar și cu decizii ale instanțelor in mana, in care unii sunt mai egali decat alții pentru ca au carnet de partid aflat la putere sau pur și simplu mai mulți bani in buzunar, asemenea inițiative sunt contribuții importante la trezirea generala a societații(…)” http://inliniedreapta.net/insemnare/adrian-nastase-pregateste-predarea-stafetei-tinerelor-vlastare/

    sa mai amintim si participarea mai marilor criticatac la conferintele lui iliescu de rescriere a istoriei revolutiei din 89?
    http://inliniedreapta.net/insemnare/muzeul-comunismului-si-indignarea-iliescului/

    „La eveniment (Scrisoare către prietenii români. Zece ani mai tîrziu) au luat cuvantul invitatul special al dezbaterii, Gaspar Miklos Tamas, presedintele Colegiului National al I.R.R.D., Ion Iliescu, membrii Colegiului National al I.R.R.D, Dumitru Mazilu si Dorel Visan, membrul Consiliului Stiintific Adrian Niculescu, analistul politic Dorina Nastase, istoricul Claude Karnoough, diplomatul Victor Tudor si profesorul Gheorghe Alexandru Niculescu.”

  4. @Costin #3: Super! 🙂 Iar pt. CA: „spune-mi cu cine te-nfratesti ca sa-ti spun cine esti”. Adica niste ipocriti gargaragii sub care se ascunde credinta oarba in comunism. Adisor se refera la egalitatea drepturilor insa tot el sarea de kur in sus pre ’89:

    „…cu 2 luni inainte de Revolutie, in octombrie 1989, intr-un moment in care regimurile comuniste din Est se prabuseau, Adrian Nastase ii ataca virulent pe “occidentalii” care cereau respectarea drepturilor omului in Romania. “Nici un stat nu are dreptul de a interveni in vreun fel pentru a impune drepturile omului in alt stat” – spunea Nastase, dupa care se dezlantuie din nou impotriva raului pe care il reprezentau O.N.G.-urile pentru apararea drepturilor omului: “un aliat tot mai activ in cautarea cailor de evitare a prerogativelor suveranitatii in domeniul drepturilor omului il reprezinta in prezent organizatiile internationale neguvernamentale (O.N.G.). Nedorind sa fie acuzate de atingeri la adresa suveranitatii, uneori “guvernele sau organizatiile interguvernamentale utilizeaza O.N.G.-urile ca instrumente discrete ale politicii lor pe teren”.”

    Fragmentul de mai sus e de pe:

    http://blog.grupul.ro/?p=1046

    unde CV-ul lui Nastase e completat cu perioada pre ’89 – perioada care are niste lacune, nu stiu de ce.

    Si-asa e expert, mai bine ar milita pentru egalitatea tuturor cetatenilor la spaga.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here