FUNDATIA IOAN BARBUS

Proiectul „Crimele sovietice împotriva poporului evreu”

Irina Tsukerman este coordonatoarea proiectului „Crimele sovietice împotriva poporului evreu”, o inițiativă care va documenta persecuția evreilor de regimul sovietic. În continuare, reproduc cîteva pasaje dintr-un intreviu acordat revistei online FrontPage Mag

Evrei în Ukraina, 1929

Evrei în Ukraina, 1929

M-am născut în Ukraina, pe cînd era încă parte a Uniunii Sovietice. Am crescut văzînd multe dintre lucrurile asociate comunismului – cozi la pîine/penuria de alimente, se aștepta de la oameni conformism în toate aspectele gîndirii și comportamentului, calitatea scăzută a serviciilor și a produselor, invidie pentru Occident dublată de o oră abjectă. Eram foarte conștientă de identitatea mea evreiașcă. Pe de o parte, familia mea a fost mereu mîndră de evreitatea ei; pe de altă parte, parinții mei aveau „Al cincilea paragraf” în actele lor de identitate, lucru care împărțea populația după etnie și permitea discriminarea oficială după un sistem de cote. Ne-am mutat în Statele Unite în 1995 […]

…urmînd sistemul de învățămînt de stat din New York, spre groaza mea, am observat că istoria Uniunii Sovietice era prezentată extrem de distorsionat, expeditiv și apologetic, iar cei mai multi nu știau nimic despre ce se întîmplase.

Crescînd, am văzut cum politicile sociale deveneau tot mai influențate de corectitudinea politică și un multiculturalism superficial […] Am urmat dreptul și am presupus că cel puțin oamenii învățați să gînească critic nu se vor mai cădea pradă mentalității coletiviste și vor gîndi individual, am realizat în final că nu este deloc așa. Lipsa informației elementare despre viața în statele comuniste și idealizarea colectivismului în școli și alte programe a făcut ca oamenii în general, și mare parte din comunitatea evreiască seculară din New York, să îmbrățișeze mentalitatea colectivistă fără să pună prea multe întrebări. Mai multe diplome nu făceau pe cineva mai individualist. Cînd am fost contactată de Jason Guberman și mi s-a cerut să coordonez acest proiect, am văzut în el oportunitatea de a arăta publicului larg și comunității evreiști de stînga (deseori foarte liberali), adevărata poveste din spatele socialismului idealizat.

FP: Despre ce e proiectul și ce dorește să obțină?

Tsukerman: Proiectul vrea să elimine falsa noțiune că Uniunea Sovietică era în vreun fel preferabilă Germaniei Naziste și că era cu siguranță mai bine pentru evrei. Prin documentare digitală a poveștilor personale și a locurilor, conectate cu persecuția evreilor pe baza identității lor etnice și religioase, vom arăta că Uniunea Sovietică era de fapt echivalentul Germaniei Naziste, ca scop.

Faptul că a fost mai puțin eficientă nu ar trebui să elimine intenția privind „Soluția Finală” pentru evrei, care era în curs de realizare, dar a fost întreruptă de moartea lui Stalin, și modul în care URSS a tratat evreii în în cei 72 de ani de existență. Pe lîngă faptul de a arăta că statul Național-Socialist și statele Internațional-Socialiste erau în esență același lucru, vom arăta și că mentalitatea colevtivistă va duce la rezultate similare oriunde ar fi aplicată. Vom memorializa victimele, supraviețuitorii, disidenții și cei care i-au sprijinit în acest muzeu/bază de date digitală. Nici unul dintre persecutorii sovietici nu a fost tras la răspundere pentru aceste atrocități[…]

[…]

FP: Care sînt tacticile și tehnicile pe care le veți folosi ca să vă îndepliniți scopul?

Tsukerman: Prima noastră expoziție va avea lor în august. Vom documenta digital 25 de locații și povești care au legătură cu crimele sovietice împotriva evreilor, folosind fotografii, filme, tehnologia Google Earth și panorame 3D pentru a surpinde locurile care altfel vor dispărea din istorie. Vom prezenta și interviuri cu supraviețuitori și disidenți, ce sperăm că vor inspira oameni care se confruntă și în ziua de azi cu pericolele colectivismului […]

Site-ul nostru va fi o bază de date consistentă cu trimiteri spre cărți, articole și alte proiecte, și resurse care conțin detalii istorice mai detaliate […] Scopul nostru e să facem din acest proiect un efort în care vom colabora cu alte organizații care lucrează pe subiecte similare, din alte țări, cum ar fi fostele state satelit ale Uniunii Sovietice […]

FP: Căutați ajutor?

Tsukerman: Bineînteșes. Căutăm:

Suse de informare: mărturii ale martorilor, oricine are o poveste relevantă despre persecuția din partea statului pe baza etnicității evreiești, a religiei sau a identității, și/sau acțiuni sau tentative de disidență. Oricine cu acces la arhive, cum ar fi documente KGB sau transcrieri ale proceselor, fotografii, filme de orice fel, care ar dori să ni le împărtășească, vor fi bine venite.

[…]

Pentru mai multe detalii, ciți originalul.

Website: heritagemapping.org

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Costin Andrieş

Costin Andrieş

Autor, co-fondator și redactor-șef ILD https://twitter.com/CostinAndriess

3 comentarii

  1. Anca Cernea
    14 mai 2013

    Am văzut zilele trecute la Republika TV – noua tv independentă poloneză, al cărei redactor șef este Bronislaw Wildstein –
    o emisiune de istorie care i-a avut ca invitați pe Slawomir Cenckiewicz și Piotr Wojciechowski, despre crimele împotriva evreilor comise în timpul războiului de „Armata Poporului” – Armia Ludowa – aflată sub comanda NKWD.
    Victimele erau evrei care se ascundeau prin păduri de frica nemților și veneau să se arunce în brațele comuniștilor, sperând că își vor găsi astfel salvarea.
    Omorurile erau comise de comuniști de obicei în scop de jaf, pt ceasuri, inele, dar sunt descrise și niște orori cumplite, de-a dreptul drăcești, de exemplu cele săvârșite sub comanda și cu participarea personală a generalului comunist Grzegorz Korczynski, figură foarte importantă pe vremea republicii populare și mai ales a lui Jaruzelski, și care are și acum un supermonument în rândul eroilor din cimitirul militar de la Varșovia.

    Sunt zeci de cazuri, și doar în pogromul de la Ludmiłówce (nov 1942 – feb 1943) Korczynski și bestiile lui au omorât vreo 100 de cetățeni polonezi de origine evreiască, majoritatea femei și copii.

    Sunt foarte multe documente cărora IPN din ziua de astăzi (IPN e un fel de IICCMER) nu le dă curs ca sa nu pice prost comunistii și sovieticii (pentru că Polonia e guvernată de un fel de USL). WSI (doișiunsfertul lichidat de fruntașul PiS Antoni Macierewicz, istoricul Slawomir Cenckiewicz a făcut și el parte din comisia lui Macierewicz) avea documente despre asta, clasificate drept strict secrete, ștampilă pusă chiar acum câțiva ani, deși documentele datează cel târziu din anii 50.

    E posibil ca unii dintre criminali să fie încă în viață!

  2. Adi
    14 mai 2013

    Sa nu uitam totusi ca alaturi de evrei si crestinii erau persecutati in inchisorile sovietice pentru ca comunistii nu prea faceau mari diferente. Sigur, ortodocsii erau oarecum favorizati, probabil din cauza unor slabiciuni la nivel patriarhal, insa daramarea bisericilor (sau mutarea, transformarea in depozite sau cel mult muzee) nu indica o viata mai strasnica pentru ortodocsi.

  3. Anca Cernea
    14 mai 2013

    @ Adi, dacă acest articol este despre crimele sovieticilor împotriva evreilor, nu înseamnă că „uităm” de celelalte. Înseamnă doar că le luăm pe capitole, pentru că sunt multe și nu putem să scriem într-un singur articol despre toate.
    E un răspuns de ordin general, la un tip de obiecție cu care ne-am mai întâlnit – de ce, în art cutare, despre terorismul islamist, nu vorbim de războiul din Paraguay, de ce, în alt art., despre dezastrele socialismului, nu vorbim de sclavii africani duși în America, etc.
    Răspunsul e evident. El trebuie căutat în titlul fiecărui articol.

    Paranteză: În închisorile sovietice, și în cele comuniste, în general, nu erau „favorizați” nici evreii, nici ortodocșii, nici măcar comuniștii. Dacă cineva era favorizat, de obicei asta avea legătură cu faptul că cedase și/sau turna, nu cu religia individului. Compromisurile „la nivel patriarhal” nu aduceau vreun regim special ortodocșilor din închisori. Dimpotrivă. În închisori ajungeau de regulă ortodocșii care nu acceptau aceste compromisuri, și nu puțini erau cei care erau închiși pentru că fuseseră dați pe mâna securisto-kaghebiștilor de frații lor care acceptaseră compromisurile în chestiune. Poate și datorită acestui fapt, în închisorile comuniste, de ex. din România, nu erau conflicte teologice și interconfesionale. Asta știu din sursă directă, dar se poate confirma și bibliografic.
    Articolul ăsta însă nu de asta vorbește, și nu aici trebuie dusă această discuție.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ce ai mai putea citi
ro_RORomanian