Pupatul la români

Sîntem o naţie de pupăcioşi. Nu ştiu – să fie influenţă franceză, orientală, ambele adunate!? Cert este că ne sărutăm, sărutăm mîna, mînuţele, mînuşiţele, sărutăm dreapta, ne ţocăim, ne mozolim, ne pupăm în bot (şi-i păpăm tot), dăm pupicuri, ne mu-mu-mu des şi, vorba unui poliţist, „ritmic”. Ne pupăm din dragoste, din politeţe, din ţopenie, din conformism social, din silă, chiar din ură, dar ne pupăm. Ne pupăm la sosire, la plecare, la despărţire, la împărţire, la nunţi, la botezuri, la panacide, la întruniri electorale şi alte parastase, în tramvai, pe trotuar, în stradă. Da, în stradă.
Inginerul Ştefan Trîmboveţchi îmi povestea cum a văzut în plină stradă, în Podu Roş, două ţaţe pupîndu-se. Le-a claxonat, dar ele, preocupate de pupăceli, nu l-au auzit. Inginerul s-a apropiat încetişor cu maşina pînă ce una dintre ele a ajuns cu fundul pe capotă. Atunci ţaţa a trecut de la pupat la spurcat, căci la noi, de multe ori, pupatul şi spurcatul coexistă.
§
Ne pupăm şi cînd dansăm. Cred că sîntem singurul popor din lume care a scornit un dans dedicat sărutatului – periniţa, la care se poate pupa oricine cu oricine. Năvlegii noştri din turism nu ştiu să profite de periniţă, care poate fi acel brand căutat cu atîta aviditate azi. Sînt sigur că ar avea succes la turiştii străini. E un dans la limita decenţei, care dezleagă toate inhibiţiile.
§
Indecent, deşucheat de-a dreptul, pare obiceiul tîrgului de sărutat, care s-a practicat în Ţara Zarandului pînă în preajma celui de-al doilea război mondial. Tinerele căsătorite mergeau la tîrg la Hălmagiu „cu sărutatul” şi sărutau bărbaţi din familie, dar şi necunoscuţi. După acest gest public femeile cereau şi primeau bani de la cei sărutaţi. A fi refuzate era cea mai mare ocară. După Stelian Dumistrăcel (vezi amănunte în Expresii româneşti, edit. Institutul European, 1997) este vorba de o posibilă urmă sublimată a ritualului de „prostituţie sacră” practicat în vechime în Asia Mică şi în zona Mediteranei. Obiceiul e descris şi de Liviu Rebreanu în romanul Adam şi Eva. J.G. Frazer îl tratează în lucrarea Creanga de aur.
§
Pupatul mîinii şefului din filmul Naşul poate şoca pe americani, însă în Răsărit era un gest banal. Mai mult, se pupau şi picioarele, imineii turcului. Au făcut-o mai toţi domnitorii noştri pînă la Cuza. Intra în protocolul diplomatic al vremii.
§
În vremea comunistă era alt „protocol” : pupatul tovărăşesc. Se pupau liderii comunişti de mamă-mamă, ca să arate „unitatea de monolit”. În realitate îşi dădeau la gioale cît ce puteau. Îmi amintesc cum Brejnev îl pupa pe prichindelul de Ceauşescu. Nu-l pupa, îl lua în posesie pur şi simplu: falcă în falcă, cu dinţii rînjiţi, scrîşnind. Liderii ruşi sărutau de trei ori, uitînd ei, bezbojnicii, că acest pupat triplu e creştinesc. Se sărută de trei ori în numele Treimii: al Tatălui, al Fiului şi al Sfîntului Duh.
Însă ceea ce mă scîrbea de-a dreptul era obiceiul dîmboviţean de a pupa mîna Tovarăşei SIDA (Savant Inginer Doctor Academician). Se aşezau pe căprării vreo 30-40 de lingăi şi începeau ţocăiala. Doamne!
§
Tot astfel, n-am să pot pupa nici în ruptul capului icoana pe care au pupat-o zeci şi sute de babe şi moşnegi înaintea mea. Din motive de igienă şi de silă. Mai ales acum, cînd pe toate canalele ni se spune cum să ne ferim de gripa porcină, aviară şi alte boli de lighioane.
Şi mai inconştient este modul cum se dă împărtăşania la ortodocşi: aceeaşi linguriţă se bagă în gură rînd pe rînd la toţi credincioşii. Oah!
§
Geoană însă nu e inconştient cînd pupă şiruri de babe pe unde apucă. L-am văzut într-un filmuleţ în fieful său electoral, la Dăbuleni. Cu figura lui de Malek (Buster Keaton), veşnic nezîmbitor, lua babele la rînd şi…ţoc-ţoc! Iar babele se rînduiau la pupat bucuroase de parcă le-a fătat vaca. Judecînd după vîrsta pupatelor, cred că în mandatul ăsta Geoană rămîne cu jumate din votante. Nu-i nimic, vin altele. Săracu’ nea Mircică! Grea viaţa de dipotat! Mi-l închipui cum, după baia de pupături, merge acasă şi se freacă şi se ghiloseşte trei zile la rînd să se şteargă de pupături. Ce să mai zic de d-na Mihaela, sireaca! Şi-o mai fi pupînd bărbatul după atîtea ţocăieli de babe?
§
Mă abat puţin de la temă. Prin nu ştiu ce asociaţie de idei mi-am amintit de filmul(văzut de curînd) cu Burt Lancaster şi Susan Sarandon pe cînd era tînără şi frumoasă coz. Ea venea de la serviciu şi se spăla cu zeamă de lămîie. Burt, un bătrîn mafiot la pensie, o urmărea prin jaluzelele apartamentului vecin. Apoi, cînd s-au cunoscut, el i-a povestit despre indecenţa comisă şi a întrebat-o de ce se spăla cu lămîie. Ei, bine, Susan era vînzătoare de stridii şi se spăla astfel ca să nu miroase a peşte. „Aaa, face dezamăgit Burt, credeam că era ceva misterios”. Da, misterul feminin după care umblau bărbaţii de odinioară!
§
Noi am introdus pupatul şi în injurii: Îţi dau una de te pupă măta rece!
§
Cîte pupături trag alde Cristoiu, Badea, Ciutacu şi demisceleratul ăla cu laptop. Cui? Onor Voiculescu, desigur. Primii doi o fac şi cu talent…De fapt, n-ar trebui să mă mire: e oportunismul dintotdeauna al intelectualului român. Nici o comisie europeană nu-l poate smulge din rădăcină. În aplauzele „canaliei de uliţi”, cum spunea Eminescu, ipochimenii ăştia mimează moralitatea, bombardează cu ironii grosiere, analize alambicate şi alte scîrne. Au însă un singur scop : dărîmarea lui Băsescu. Ordin de la şefu’ Voiculescu. Asta-i toată şmecheria. Dacă mîine ar fi alt şef, ăştia ar înjura pe altcineva cu acelaşi talent de Dîmboviţa. Asta-i cel mai grav.
§
Scriind despre pupăturile celor de mai sus, gîndul m-a dus la cuvîntul pupincurist introdus după 89 în literatura română de maestrul Cezar Ivănescu. În 90 a publicat în Bariera, revistă azi defunctă, cel mai virulent pamflet anticomunist pe care l-am citit vreodată. Cuvîntul cu pricina era la mare cinste în pamflet. Puţinii antiiliescieni de pe atunci îl citeam cu sufletul la gură. Astăzi am recitit pamfletul şi nu m-a mai impresionat atît, cum mă impresionează, de pildă, pamfletul din Scrisoarea III. La Eminescu se simte şi durerea, la Cezar Ivănescu e mai multă băşcălie, fără durere.
§
Dar să trecem la pupături mai dulci. Bunicul meu (avea vreo 75) se întîlneşte cu una din babe, care trebuie să fi fost o frumuseţe în tinereţe, însă acum era o babă ştirbă şi singură, căci moşul îi murise. Bunicul:”Ce mai faci, fa, Tincă, fa?” Mătuşa Tinca (înduioşată de interesul bunicului): „Ei, cu bătrîneţile”. Bunicul: „Tot singură şi nesărutată?” „Hi-hi-hi!” rîde ştirb baba.
§
Ei, sărutatul de dinainte. Inainte era altfel. Propoziţia asta vine la pachet cu mîini stafidite, cu macrameuri rupîndu-se de putrezeală şi cu muzică uşoară interbelică. O, neuitatul Jean Moscopol cu „r”-ul său graseiat: Dă-mi guriţa s-o sărut/ Căci pentru sărut e dată/ Ia gîndeşte nu-i păcat/ Să rămâi nesărutată./ Cînd ai buze fierbinţi/ De ce să stea cuminţi/ N-o să le ţii aşa/ O viaţă-ntreagă/ Drrrragă!
§
Mă opresc aici, deşi ar mai fi de zis despre cum ne colţuream pe la pupa în timpul facultăţii, despre cum s-a pupat cu muci Caragiale cu Delavrancea, despre pupatul lui Trăsnea şi de altele . Poate altă dată. Pînă atunci… vă pup.

18 Responses to “Pupatul la români”

Read below or add a comment...

  1. Pataphyl says:

    Radu, mi-ai adus aminte de scena mirobolantă cînd Încăneîmpușcaul se pupa cu foc cu Arafatul (deja nobelizat):

    Chiar m-a luat cu fiori scena sărutului: aveam senzația că “oaspetili drag” i-a lipit lui Ceașcă buza de sus pe frunte, aia de jos pe bărbie, după care s-a chinuit limbă la limbă să-i scoată gîngăveala.

  2. Pataphyl says:

    …știu că dacă pun două linkuri intră în moderare, așa că uite aici o versiune internaționalistă:

  3. emil says:

    O secventa dintr-un documentar englez apropos de “obiceiul dîmboviţean de a pupa mîna Tovarăşei SIDA”, atita doar ca se refera la partea dorsala a dinsei. Antologica mi se pare justificarea pupatorului de profesie CV Tudor.




    Radu aminteste despre pupatul la mafioti; mina pe care o pupi te mingiie pe crestet, dar fereasca Domnul sa fii pupat de posesorul acelei miini.


  4. costin says:

    Radu, delicioasa scrierea. te pup!

  5. Pataphyl says:

    Ăăăă… Bariera? nu Baricada?

  6. Apropos de politeţe si conformism social…ani de zile in urma in Bucuresti am vazut doi indivizi de varsta mijlocie, bine imbracati certindu-se dintr-un oarecare motiv pe strada: “te bag in pi*** ma-ti domnule” zise unul dintre ei la un moment dat cu naduf.
    Fiind crescut in cultura pupatului si a politetii n-am realiza cat de hilara a fost injuratura…citeva secunde mai tarziu insa m-a apucat risul. 100% Romanism: omul isi injura adversarul de mama, dar o facea intr-un mod cit se poate de respectuos.

  7. despina says:

    Voi stiati ca se pupa si mortii? In Biserica?
    Este un obicei doar la romani?

  8. despina says:

    Am uitat sa spun ca postarea este foarte buna !
    Felicitari

  9. costin says:

    Ia uitati cum vede Dan Selaru situatia. :lol: :lol:

  10. despina says:

    @Costin
    Imi place postarea lui Dan Selaru.

  11. amanda13 says:

    simpatic articol, am ras cu pofta.

    si am zis sa contribui si eu la colectia de filmulete :D

  12. despina says:

    Super :lol:

  13. Dinny says:

    Un coleg de facultate-bulgar-ne-a povestit ca la ei cand se intalnesc amicii-fete si baieti-fetele se pupa cu baietii nu pe obraz, ca la noi, ci pe gura. Pupat, a precizat, cu ceva parere de rau, nu sarutat. :lol:

  14. La inceputul anilor 90 am fost fortat sa ramin in Bulgaria trei zile intr-o mica localitate de linga Varna…mi s-a stricat masinam era intr-o vineri seara si datorita faptului ca motorul era diesel n-am avut de unde sa gasesc piesele de are mecanicul bulgar-roman avea nevoie ca sa mi-o repare. Asa ca am ramas pentru trei nopti impreuna cu familia acasa la mecanicul respectiv care la rindul lui statea impreuna cu nevasta intr-o camera luata cu chirie in casa unor batrinei. Mosul batea suta, baba lui era o tinerica sprintara de vre-o 80 si ceva de ani; sa fi vazut ce gospodarie si ce gradina de legume aveau oamenii pe linga casa! Am inchiriat o camera pentru trei zile in casa lor (trei mese incluse) si platit o suma ridicol de mica.
    Acolo am vazut cum se pupau bulgarii intre ei pe gura insa nu asta a fost cea mai surprinzatoare faza; chestia care m-a dat pe spate a fost obiceiul lor de a da din cap de-andoaselea atunci cind aproba sau dezaproba in timpul conversatiei. Adicatelea, daca dicuti cu un bulgar si ii spui “deci ne vedem miine la ora zece?” iar el iti spune “da, la ora zece este perfect”, in loc sa-si miste capul de sus in jos in semn de aprobare ca toti oamenii normali, el isi misca capul de la stinga la dreapta ceea ce in tot restul lumii inseamna “nu”. Chestia asta te dezorienteaza teribil, mai ales daca engleza interlocutorului este foarte rudimentara. Din cite am inteles de la mecanicul bulgaro-roman care mi-a reparat masina, bulgarii sint singura natie de pe planeta care isi misca capul de-andoaselea atunci cind aproba sau dezaproba ceva.

  15. despina says:

    :) :) :)

    Apropos de pupaturi.
    Am fost si sunt in contiuare dezorientata cand ma pup cu olandezii: la ei se pupa de 3 ori.
    La noi numai de 2 ori.
    Intre timp ,de cand lucram impreuna ei au inceput sa ne pupe de 2 ori, iar eu dau sa pup si a 3 a oara.
    Am inceput sa ma incurc.

    Cred ca si la rusi si la arabi se pupa de 3 ori

  16. Dinny says:

    “Din cite am inteles de la mecanicul bulgaro-roman care mi-a reparat masina, bulgarii sint singura natie de pe planeta care isi misca capul de-andoaselea atunci cind aproba sau dezaproba ceva”
    Din cate am observat eu de prin filme, asa fac si indienii :D Si eram convinsa ca doar ei au obiceiul asta.

  17. radu says:

    Îmi pare rău că de-abia acum am citit comentariile copioase. M-am distrat împreună cu soţia.Ducu: E Baricada, într-adevăr, nu Bariera. Pt. T. Phoenix: gestul “viţăvercea” al bulgarilor, pe care îl ştiu şi eu, e şi împotriva naturii. Copiii la vârstele cele mai fragede, înainte de a vorbi şi de a fi educaţi, clatină în stânga şi-n dreapta capul când refuză ceva, (un medicament, de pildă), deci când “zic” nu. La bulgari însă…
    Cică Iovko de la Trnovo se angajase slugă şi stăpânul l-a trimis la măcelărie: Ia du-te, mă, şi vezi dacă măcelarul are picioare de porc. După un timp vine Iovko cu mâna goală: N-am văzut-zice-că era încălţat.

  18. dr pepper says:

    mai tineti minte daciile alea prin bucuresti cu capota galbena si restul caroseriei, neagra?
    cica chinezii au facut comanda de o suta de dacii.
    jumate galben – jumate negre…

Comentează

*

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.