Pușcăria, centru de excelență culturală

Print Friendly, PDF & Email

Zilele astea am fost martori ai unor imense tulburări care aduc mult cu cele de la sfârșitul civilizației romane și intrarea într-o perioadă în care mult din ce strălucise în vremurile de glorie ale Imperiului aproape ca s-a pierdut pentru sute de ani în intunericul adus de masivele migrații ale barbarilor, în mare parte din ceea ce era cunoscut ca lumea civilizată a antichității. Asta am văzut și simțit toți, chiar dacă discursul oficial bruxelez stângist fu exact pe dos realității. Și dacă se întamplă cu adevarăt lucruri așa grave, sau poftim, bune după discursul oficial, e logic ca multe chestii care pot fi trecute cu vederea la noi și au fost până acum trecute cu vederea, sunt în continuare trecute cu vederea.

Poftim, am așteptat să văd ce se întâmplă în scandalul doctoratelor, mai ales după ce am avut cu puțină vreme în urma indignarea temperată a domnului Pleșu — , venită dupa repetatele delicate acțiuni ale celor de la GDS, și cam asta fu de luat în serios în ultima vreme pe chestiune, cel puțin în spațiul public. Problema discutată părea de fiecare dată proaspăt descoperită, numai că de ani de zile am văzut scandaluri mari legate de lucrări de doctorat în care se văd de la distanțe intergalactice pasajele largi, paginile întregi plagiate, chiar dacă rapid înființate comitete și comiții au asigurat publicul că nu, ceea ce e evident nu e și adevărat, lucrările în discuție deși sunt în mare parte copiate, sunt corect făcute! Plus că, bai, pe anumite domenii nu se poate produce nimic nou deci multe idei trebuiesc reluate, dar de un’ să știe alde ăstia, din populus sau cum ne spunea Oprescu, The Doc! În ceea ce îl privește pe inculpatul domn amintit, știm că și el a avut parte de o mulțime de dezvăluiri legate de falsurile din lucrarea de doctorat și biografie, de care s-a folosit pentru a-și obține titlul universitar.

Și ajungem la subiectul de discutat, după părerea mea: gradele universitare obținute de zeci de membri ai Parlamentului, unii din ei știuți ca alfabetizați prea puțin și prea târziu, dar cuplați la țuțuroi, la sinecura destul de comună de după debutul în cariera politică, anume cea de cadru universitar. Știm cam toți cum funcționează, sau în fine, cum a funcționat mulți ani treaba asta în universitățile românești: șpaga cât cuprinde, pe toate palierele, în majoritatea universităților de stat și în destulele universități cu funcția de mașini de tipărit diplome, cum s-au dovedit a fi Spiru Haret și altele despre care s-a scris pe larg anii trecuți. Șpagă și mediocritate.

Dacă știm că sunt multe doctorate obținute prin șpagă și plagiat, nu are logică să vedem o verificare extinsă care să privescă atât toate vedetele politici, cât și pe ceilalți care au obținut în mare viteză titlul doctoral? Nu o să spun că știu și eu câțiva care ar trebui căutați la doctorate… Chiar mă uitam zilele astea la fostul ministru al agriculturii prospăt condamnat și inchis, domnul Stelian Fuia – da, omul are un doctorat!

Vremurile în care pușcăria era un spațiu al excelenței culturale, anii ‘50-’60, se pare ca într-un fel straniu se intorc. În fine… E o practică știută la noi și într-un fel acceptată – se cumpără lucrări de licența, de dizertație și, poftim, de doctorat. După evaluarea Grupului pentru Reforma și Alternativă Universitară (GRAUR), asociație de la Cluj care militează pentru însănătoșirea învățământului românesc, în România ar fi cam 10.000 de lucrări de doctorat plagiate, cel puțin până la momentul cercetării întreprinse în cauză.

Multe din aceste doctorate obținute ilicit au fost necesare pentru obținerea slujbelor de universitari pe care le au o mulțime de oameni băgați în politică și afaceri, cu o mulțime de funcții și funcțiuni pe hârtie, figurând și ca angajați plătiți să predea în universități și să educe generații de studenți. Probabil ziua de lucru a supraoamenilor ăstora ține 48 de ore, de reușesc să își facă datoria în toate slujbele pentru care sunt plătiți.

Cu tot respectul, dar nu știu să fi auzit de vreo intenție de boicot sau consens în societatea civilă pentru orice alta forma de protest când unii ca domnul Morega și alții erau plătiți să predea în universități. Zeci de parlamentari apar acum, sau au fost pe statele de plată ale univesrităților de stat sau particulare, parte din ei acuzați sau condamnați și parte, care dacă ar fi acuzați, nu ar mai fi nici o surpriza pentru nimeni.

În anul 2011 erau știuti cam 75 de parlamentari angajați de universități .Sa vedem așadar oarece politicieni cu funcții trecute sau prezente în învățământul superior:
dr nastase – Adrian Năstase, condamnat, fost profesor la mai multe universități (Universitatea București, Universitatea Dimitrie Cantemir, Universitatea Nicolae Titulescu, Universitatea Titu Maiorescu)
– V. Ponta, acuzat, conferențiar universitar doctor, Universitatea româno-americană
– Dan Șova, conferențiar universitar doctor, preda “Drept fiscal” la Universitatea București, acuzat
– Elena Udrea, acuzată, lector sau altceva la “Dimitrie Cantemir”
– Alina Bica, fost secretar de stat, acum acuzată, lector “Dimitrie Cantemir”
– Anghel Stanciu, fost deputat, profesor la Universitatea Gheorghe Asachi din Iași, condamnat în anul 2015.
– Ioan Mang, fost ministru al învățământului pentru două săptămâni, prins cu plagiat
– Wiliam Brânză, lector la “Dimitrie Cantemir”, acuzat de evaziune fiscală
– Mugurel Surupaceanu, lector la Universitatea “Hyperion”, acuzat, condamnat și achitat
– Dan Radu Rusanu, Universitatea “Spiru Haret”, acuzat de mai multe…
– Ioan Cindrea, profesor la Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu, condamnat definitiv pentru conflict de interese
– Maria Sonia Draghici, profesor la Universitatea din Oradea, condamnată pentru conflict de interese

Și ar mai fi. Acum nu știu dacă domnii Becali, Vanghelie și Dan Diaconescu au predat pe la oarece universități, că ei ar cam lipsi. Avem așadar un Parlament strălucitor intelectual de care putem fi mândri! Și o pușcărie și mai și! Contează că oamenii ăștia și alții ca ei nu au ce căuta în universități (motive fiind intelectul liminar sau grava incompatibilitatea morală)? Și pe urmă, cine să se bage? S-au făcut blânde acțiuni de protest pe tema doctoratelor, s-a scris o carte pe aceiași temă, o ieși și un film, asta e! Acum imperativele sunt altele. Barbarii au trecut de porțile cetății și trebuie primiți cu flori, țara e sancționată la Bruxelles și peste toate, pe neșteptate, a venit și frigul toamnei. Închipuiți-vă cum ar fi să vină și iarna după asta… Deci sunt altele care ard. Și pe urmă, iarăși zic, cui să te plângi! Și de ce? De faptul că universitățile, multe cunoscute ca centre de excelența în corupție sunt populate și de oamenii partidelor, pe algoritm? Păi să faci din mediocrul de partid cadru universitar nu e o tradiție comunistă destul de veche? În fond, pe chestiune, nu s-a schimbat mare lucru după ‘89 și povestea merge mai departe fără probleme.

Domnul președinte a spus că nu are în fișa postului domeniul ăsta, că nu se bagă în povestea asta sulfuroasă, și pe urmă se vede ca dânsul doarme bine și mănâncă sănătos și ar fi păcat să îl tulburăm. Domnul premier Ponta, oricât și-ar dori să ajute, e mereu plecat și pare să fie un pic reținut în perioada urmatoare, domnul Tariceanu nu… A, e domnul vicepremier Oprea!

Așadar să nu ne pierdem speranța, ar avea cine să ia sinecurile politicienilor din universități!

Referindu-se la teza de doctorat a domnului Oprea, și dansul fost cadru universitar, Marian Popescu, seful comisiei de etică din Universitatea Bucuresti a spus: „Punctul meu de vedere este clar: este vorba de un plagiat clasic, dar şi de alte forme de malpraxis academic privind acurateţea, veridicitatea, corectitudinea citării şi atribuirii surselor”.

The following two tabs change content below.
Preot Alexandru Coman

Preot Alexandru Coman

Hirotonit preot în anul 1994, Parintele Alexandru Coman este și absolvent de Psihologie, specializat cu Master în Logopedie (Terapii și compensare în tulburările de comunicare), membru în Colegiul Psihologilor, având și cursuri post-universitare de Jurnalism/Publicitate (anul 2001), timp în care a slujit neîntrerupt în Biserică.

5 gânduri despre “Pușcăria, centru de excelență culturală

  1. Un protest bine sustinut importiva doctoratelor bazate pe plagiat dar care evident va ramane doar un protest ca atatea altele. Ce se poate face in realitate? Evident nimic pentru ca totul ar deveni mult prea complicat, Daca se iau in discutie doctoratele de dupa 1990 de ce nu ar fi luate in discutie si cele de dinainte de 1990? Se plagia si atunci si chiar mai simplu decat acum. Si nici cele luate in timpul comunismului nu sunt toate la fel. Pentru ca au fost legi si sisteme diferite de sustinere iar importanta profesionala si sociala a unui doctorat era mereu alta. Daca acum nu ar fi decizia ca doctoratul sa fie conditie sine qua non pentru un post universitar, titlul de doctor ar fi un fel de floare la palarie pentru cei care l-au laut doar asa ca sa/l ia. Exista termen de comparatie intre un doctorat de pana in 2007 care dura ani de zile si cel de acum care este cu frecventa si poate constitui finanul studiilor universitare si dureaza doar trei ani? Evident nu ma refer la plagiat, acesta este liniuta de unire deja subinteleasa.Poate fi egalitate intre un tanar doctor in ceva de doar 25 de ani, fara lucrari proprii si unui de 45 de ani cu activitate dovedita intr-un anumit domeniu? Si aici depinde de domeniu si de personalitatea fiecaruia. Suntem din punctul de vedere a scolii de toate gradele la finalul unei civilizatii si inca nu s-a descoperit ce fel de civilizatie se intrevede la orizont ca sa putem construi scoala viitorului pe toate palierele ei. De aceea pe realitate de acum palpabila trebuie data o lege mai clara si mai corecta in asa fel incat sa nu mai fie loc de furt, plagiat si lucrari scrise de scriitori fantoma.Poate o sustinere a lucrari cu public mai larg decat pana acum, ar fi cat de cat o solutie.

  2. Stim impreuna ca se poate lucra impotrica flagelului asta chiar si pe legea si regulile actuale. Problema e ca multi se tin unii de altii in universitati, pretinsii moralisti si hotii cunoscuti. Daca in marile universitati occidentale pericolul vine de la impunerea spiritului multiculturalist si a marxismului, ai nostri adauga la asta si smenul, hotia si pornirea de cocalar. E clar ca se poate face ceva daca se vrea, nu e mare filozofie, neregulile si incalcarile legii se fac la vedere. Dar cine sa intervina?

  3. Ba chiar și de excelență medicală. Zeci de infractori și-au descoperit boli grave și greu de depistat, care-i rodeau pe ascuns, abia după ce au ajuns după gratii.

  4. E păcat de atâția intelectuali de frunte intrați în puscarii. Cu ei se putea construi un nou canal.

  5. I know, wishful thinking, dar o soluţie ar fi să existe o ’masă critică’. Dacă o organizaţie politică are peste un anumit număr de penali/cercetaţi penal, organizaţia să fie pur şi simplu invalidată, scoasă în afara legii. Fondurile şi asset-urile îngheţate etc.
    De exemplu, dacă Iohannis ar fi serios cu preşedenţia şi n-ar dormi, ar trebui să ceară prin referendum invalidarea PSD-ului şi al Parlamentului. Probabil şi al PNL-ului, că şi ăla e plin de corupţi no pb.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.