Cărticica propagandistului rus în Polonia și România. De ce citește Dughin ILD.

Revoluția Franceză, comuniștii, Iliescu și IICCMER

Liberté_Egalité_&_Fraternité_ou_la_mort[1] Poveştile curentelor revoluţionare şi ale revoluţiilor sunt în mod inexplicabil sărăcite de partea importantă cu adevărat (sau explicate doar parţial şi cu rea intenţie), anume de partea cu crimele în masă motivate de avântul revoluţionar şi de învăţăturile Părinţilor acestor revoluţii. Sloganul Revoluţiei Franceze, de exemplu, e amintit în forma incompletă dar corectă politic – „Liberte, Egalite, Fraternite”, şi nu în forma din timpul Revoluţiei, care suna aşa: „Liberte, Egalite, Fraternite ou la mort!”.

Crimele în masă facute de capii Revolutiei Franceze sunt prea puţin amintite oficial în manuale sau la comemorări, în ciuda faptului că acestea au fost planificate şi comise prin lege şi de către funcţionari numiţi oficial să le comita. De exemplu, în 17 septembrie 1793, în „Comitetul salvării publice” se promulga „Legea suspecţilor”, care a avut ca rezultat aproape imediat ordonarea a mii de execuţii săvârşite în cele mai crude moduri posibile. Sunt documentate execuţii de o stranie cruzime, prin înecare în grupuri de sute de nevinovaţi, mare parte preoţi călugari şi maici, numiţi „cler refractar”, aceste execuţii fiind săvârşite planificat, la ordin şi cu metodă. Se ştie cã la un moment dat ca au fost înecaţi preoți și maici, legaţi câte doi, execuție numită în batjocură „cãsãtorie republicanã”.

Inecarea de la Nantes, în 1793, pictură de Joseph Aubert (1882)

Inecarea de la Nantes, în 1793, pictură de Joseph Aubert (1882)

Dupã mai multe serii de execuţii prin înecare, ultima de acest fel a fost săvârşită împotriva unor bătrani bolnavi, copii de vârste diferite şi femei şi despre asta există un raport citit în „Adunarea Națională” în 12 oct. 1794, unde au fost fãcute cunoscute datele şi cel care a dat ordinul, anume Adjutantul general Lefebre.

Despre ghilotinări şi execuţii prin împuşcare a zeci de mii de nevinovaţi s-a vorbit, se ştiu mai multe şi au fost cât de cât, măcar în parte, asumate…

Ei bine, public se spune mai mult povestea lui Danton trimis la moarte de Robespierre şi ai lui, şi a lui Robespierre trimis la moarte de foşti colegi de-ai sãi din Legislativul anilor Revoluţiei, decât povestea genocidului sãvârşit de francezi împotriva francezilor, tot la ordin şi cu metodã. Autoritatile franceze s-au grãbit (şi bine au fãcut în cazul ãsta) sã recunoascã genocidul împotriva armenilor de cãtre Junii Turci, dar nu acceptã nici mãcar sa discute recunoaşterea genocidului nevinovaţilor din provincia francezã Vendeea, unde au fost ucişi preoţi, maici, ţãrani, femei, copii, bãtrani.

Singurul reper cultural mare al crimelor francezilor este tabloul lui Goya „El tres de mayo”, numai cã acesta descrie un eveniment petrecut mai tarziu, în 1808, în Spania ocupatã de trupele lui Napoleon care duceau cu generozitate în toatã Europa ideile luminoase ale Revoluţiei.

Despre revoluţia sovieticã şi crimele din timpul acesteia şi a perioadei ce i-a urmat se stiu mai multe la noi dar şi criminalii sovietici au fost în unele cazuri „spãlaţi” şi crimele lor fãcute uitate, cum a fost cazul lui Hrusciov, deseori prezentat ca un comunist mai uman, care oripilat de crimele lui Stalin a pus capãt regimului terorii instaurat zice-se de acesta (de parcã Lenin, caruia i-a urmat Stalin, ar fi fost cu ceva diferit). Hrusciov „reformistul” participase direct, activ, la toate crimele împotriva ucrainienilor începand de la Holodomor la toate epurarile, atat prin voinţã proprie cât şi prin obligaţiile postului ocupat de el (secretar de partid), cu care ocazie s-a fãcut remarcat pentru cruzimea sa şi vointa de a urma ordinele de orice fel, lucru care a şi fãcut posibilã avasarea sa în ierarhia comunistã.

Holodomor | Alexander Wienerberger, 1933

Holodomor | Alexander Wienerberger, 1933

Gândirea comunistã gãsise soluţia continuãrii la nesfârşit a crimelor începute în haosul revoluţiei prin concepţia revoluţiei continue, atât de dragã tuturor regimurilor comuniste dar în special a celor din Asia.

La noi în ţarã, dupã razboi, ruşii nu s-au mulţumit doar sã jefuiasca ţara, nu! Au adus aici şi cel mai mortal virus politic din istoria omenirii, comunismul, ce a produs moartea a celor peste 100 de milioane de nevinovaţi într-un secol. Crime sãvârşite şi de români, parte scoşi la luminã şi mãcar de opinia publicã condamnaţi pentru răul facut. Trist e că avem un caz Hrusciov al nostru, un ins albit şi fãcut scăpat de Justiţie, un membru activ al conducerii partidului comunist încă din tinereţe, ajuns preşedinte dupã ’89. Da, Ion Iliescu fost spălat de păcate şi nu a fost niciodatã întrebat despre rolul său în luarea deciziilor ca activist la vârf, măcar în comun cu alţi fruntaşi comunişti, care decizii practic au dus la moarte de om în multe cazuri şi au ruinat ţara pe perioada tiraniei comuniste. Chiar şi dupa terminarea regimului criminal acesta a continuat modul de acţiune comunist şi, în continuare, mare parte din presă şi cam toate instituţiile de stat îl fac scăpat de responsabilitate în ciuda dovezilor public cunoscute împotriva sa. Ce altceva e mineriada decât o manevră bolsevică, care nu putea să aibă loc (după canonul comunist) decât cu moartea unor nevinovaţi? Convingerea mea e că şi Revoluţia din 1989 a avut parte de un modus operandi controlat, specific comunist, cu ridicarea maselor şi cu sânge de nevinovaţi, profitându-se de imensa nemulţumire populară, ce oricum ar fi dus la răsturnarea regimului câtă vreme URSS nu mai era o ameninţare prezentă pentru noi.

Ion Iliescu și Nicolae Ceaușescu în 1976 Foto: Fototeca comunismului

Ion Iliescu și Nicolae Ceaușescu în 1976
Foto: Fototeca comunismului

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului ar trebui să facã lumină în cazuri precum cel al lui Ion Iliescu, marele elefant din încăpere pe care mulţi se încăpăţânează să NU îl vadă cum e, numai că …

Intr-un interviu din România Liberă dat de domnul Radu Preda, preşedinte executiv al IICCMER, numit de guvernul Ponta, acesta spunea: „ne aflăm în plină ceartă a percepțiilor. În vreme ce unii cred că, oricum, este prea târziu, alții se încăpățânează să spere într-o formă, fie și parțială, de justiție. Pentru unii este prea puțin, iar pentru alții, prea mult. Oricum ai aborda tema, se vor găsi avocați pentru ambele extreme. Iată de ce, în fruntea IICCMER, am încercat să mențin calea de mijloc.

Aşadar adevărul va fi căutat doar pe jumătate de IICCMER, vom şti doar parţial adevăruri de la funcţionarii Institutului, (ca în precedentele cazuri ale Revoluţiei Franceze şi a comunismului rus) câtă vreme pentru unii condamnarea criminalilor comunişti e prea mult şi sunt sensibili care trebuiesc menajati.

The following two tabs change content below.
Preot Alexandru Coman

Preot Alexandru Coman

Hirotonit preot în anul 1994, Parintele Alexandru Coman este și absolvent de Psihologie, specializat cu Master în Logopedie (Terapii și compensare în tulburările de comunicare), membru în Colegiul Psihologilor, având și cursuri post-universitare de Jurnalism/Publicitate (anul 2001), timp în care a slujit neîntrerupt în Biserică.

7 gânduri despre “Revoluția Franceză, comuniștii, Iliescu și IICCMER

  1. Excelent! Mulțumesc foarte mult! Am înțeles în sfârșit. IICCMER nu se deranjează prea tare cu procesul lui Vișinescu pentru că e atent cu sensibilitățile, domne. A găsit calea de mijloc pentru adevăr și dreptate: media aritmetică a sensibilităților. Victimele și martorii nu au cerut să se țină cont de sensibilitățile lor (nu i-a întrebat nimeni niciodată), deci ținem cont de sensibilitățile lui Vișinescu și ale amicilor lui din MAI, administrația penitenciarelor, etc, ca aștia sunt gigași de felul lor și se fâstâcesc ușor.

  2. Și în Franța sensibilitățile sunt diferite. Unii cred că Revoluția a arătat destul ce poate. Aici despre tăbăcăriile pentru pielea de om (cu foto):
    http://www.contre-info.com/art.....u-humaine#
    Vincent Peillon, cadru universitar, eurodeputat și fost ministru al educației în Franța, crede că nu a fost de ajuns și Revoluția trebuie finalizată. Păi să facă o medie a sensibilităților, să vedem ce iese…
    http://www.dailymotion.com/vid.....e_creation

  3. O ceartă „teologică” intraortodoxă ? Un contrasens, ba chiar două, dacă mi se permitea le indica : între „nimic” și „parțial” nu există „jumătatea”, ci „negrul-sub-unghie” ; apoi, nu despre „adevăr” este vorba acolo, ci de „justiție”.

  4. Este incredibil ce spune acest individ, Radu Preda:

    „Așa este: ne aflăm în plină ceartă a percepțiilor. În vreme ce unii cred că, oricum, este prea târziu, alții se încăpățânează să spere într-o formă, fie și parțială, de justiție. Pentru unii este prea puțin, iar pentru alții, prea mult. Oricum ai aborda tema, se vor găsi avocați pentru ambele extreme. Iată de ce, în fruntea IICCMER, am încercat să mențin calea de mijloc”.

    Carevasăzică:
    Omul e plătit din banul public să investigheze crimele comunismului, după cum arată şi denumirea institutului pe care îl conduce. În ce priveşte justiţia, adică finalizarea investigaţiilor, adică lucrul pentru care e plătit din banul public, el „îşi menţine calea de mijloc”. Cum adică? Investighează până la jumătate? Nu înţeleg.
    Şi amărâţii ăia, dintre care unii sunt supravieţuitori ai ororilor, „care speră fie şi într-o formă parţială de justiţie”, pentru Radu Preda sunt „una din cele două extreme? Sunt extremişti pentru că vor justiţie dreaptă?

    Este revoltător. Mai demn era pe vremea lui Iliescu şi a Patrulaterului Roşu. Ăia nici nu voiau să audă de crimele comunismului, victime, deţinuţi politici ş.a.m.d.
    Dar slinoşii ăştia uslamişti de acum (în cazul lui Preda slinoşi şi la propriu) fac ceva de-a dreptul diavolesc. Maimuţăresc „anticomunismul” şi pângăresc durerea oamenilor.

    Nu înţeleg de unde l-au găsit pe acest individ şi ce competenţe are. Nu e nici procuror, să se priceapă la investigaţii, nu e nici fost deţinut politic să aibă şi probitate şi expertiză privind universul concentraţionar, nu e nici istoric sau arhivist, nu e nici antropolog sau arheolog să poată interpreta rămăşiţe de prin morminte fără nume sau gropi comune. La ce se pricepe el?

    Sau te pomeneşti că interesul este să ajungă la arhive, să aibă acces. Dacă-i pe-aşa, atunci în interesul cui?

    Cred că aşa cum maimuţăreşte „anticomunismul”, Radu Preda maimuţăreşte şi „ortodoxia”. Ortodoxia nu se face la televizor ca la telepredicatorii penticostali din SUA. Ortodoxia se face în inimă, ca Grigore Palama.
    Nu se face nici exultând slavo-rusismul sau cerând „autocefalia” bisericii „moldoveneşti” cum face Radu Preda în Basarabia împotriva intereselor româneşti.

  5. Prea târziu pentru adevăr şi Justiţie ? Se mai spune că e mai bine mai târziu decât niciodată. Dar pentru a se spune adevărul şi pentru Justiţie niciodată nu va fi prea târziu.
    „Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer” (Eclesiastul). Vine deci şi o vreme prielnică adevarului şi Justiţiei. Şi când vine, … vine !

    Să ţii cont numai de „sensibilitatea ticălosilor” şi să desconsideri sensibilitatea victimelor înseamna a fi, nu numai de partea ticăloşilor, ci aidoma lor. Aşa dar, acest tov. Preda vorbeste, vorba ideologilor comunişti, „de pe poziţiile” ticăloşilor.

  6. Ce caută un numit pe criterii politice la conducerea ICCMER? Și mai ales dintr-un partid cu afinități comuniste?

    Pățim cu Iliescu după Ceaușescu cum au pățit rușii cu Stalin după Lenin: ne trezim că nu-l pedepsim cum merită înainte să moară. Și poate nici nu moare de o moarte pe măsură, cum a murit Stalin.

    Eu aveam 10 ani la Revoluția din 1989, dar comunismul a marcat viața bunicilor, părinților mei și și a mea: a ținut societatea românească în întârziere mintală.

    Trebuie să ne grăbim, cât mai este timp!

  7. exista un film realizat recent de Lucia Hossu Longin, TVR si IICCMER.

    si exista mai multe detalii interesante despre prezentarea filmului, dar, deocamdata, cateva citate din LHL, coloaboratoarea IICMER, „institutul de investigare a crimelor comunismului…”

    Condamnarea lui Dan Voiculescu (2014): Am vazut azi o justitie care produce nedreptate, si nu dreptate.

    Condamnarea lui Adrian Nastase (2012): Cred ca in clipa in care va disparea totalitarismul de tip Basescu, se va putea face justitie in Romania.

    Condamnarea lui Dan Voiculescu (2014): Cred ca echipa de tortionari a lui Kovesi va da inapoi, un fel de tribunal al poporului din vechea justitie comunista.

    Condamnarea lui Adrian Nastase (2012): Voi realiza un Memorial al Victimelor Justitiei din aceste timpuri, un episod dedicat lui Adrian Nastase.

    Condamnarea lui Dan Voiculescu (2014): [Basescu] A vrut razbunare pentru Dl Voiculescu. Sunt de acord cu Mircea Badea sa ne ducem la Cotroceni si DNA, devenite politia politica a lui Basescu. Cineva va compara, Radu Tudor, cu postul de radio Europa Libera, exista foarte multe similitudini.

    Va felicti, va iubesc si sunt alaturi de voi.

    Colaboratoarea IICCMER, deci colaboratoarea lui Radu Preda.

    http://inliniedreapta.net/duda.....-comunist/

    si nu e tot.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.