„Români în Rusia”: O țesătură de minciuni și manipulări, coproducție România-Rusia

Print Friendly, PDF & Email

TVRi anunță o nouă premieră, „seria de documentare ROMÂNI ÎN RUSIA”, trei episoade difuzate de TVR Internațional pe 6, 13 și 20 decembrie. Propagandă rusă de cea mai înaltă calitate, pe banii contribuabilului român, cu ajutorul neprețuit al guvernului de la Moscova.

Seria e realizată de televiziunea națională cu sprijinul guvernului rus – Ministerul Culturii Federației Ruse, Ambasada Federației Ruse la București, Centrul Rus de Știință și Cultură, care e parte a misiunii diplomatice ruse – și cu sprijinul Lukoil Petrotel România, companie rusă acuzată de fraudarea statului român cu două miliarde de euro și sprijinirea constituirii unui „grup infracțional organizat”.

Rezultatul nu este deloc surpinzător.

Click pe foto pentru documentar

În ciuda prezentării de pe site-ul TVR, din care aflăm că realizatoarea Ana Preda a „vizitat locuri cu încărcătură culturală şi au avut discuţii mai puţin formale cu personalităţi marcante ale filmului, teatrului, baletului şi operei poporului rus”, documentarul nu este despre cultură, artă sau media.

E despre politică.

Decizia producerii și difuzării lui de televiziunea națională, finanțată din banii plătitorilor de taxe români, cu sprijinul guvernului rus, ar trebui să fie una politică și nu s-ar putea lua decât într-un cadru mai larg, care ar presupune o normalizare a relaţiei bilaterale România-Rusia. În momentul de față România nu are nici o înțelegere cu ruşii care ar justifica aşa ceva.

Imaginea romanțată a Rusiei pe care ne-o oferă TVR, în stridente culori roz-bombon, este foarte diferită de ce vedem la televiziunile publice ruseşti despre România, țara noastră fiind menţionată aproape în exclusivitate în contexte negative și culori sumbre. Avem deja exemplul reportajului realizat în frebruarie de televiziunea Rusia 1, în care România apare ca o țară devastată din cauza prăbușirii comunismului și a celor 10 ani de apartenență la UE. Reporterii ruși au căutat (și au găsit!) secvențe din viața românilor obișnuți printre șobolanii din canalizările de la Gara de Nord și în Ferentari.

Reciproca nu e deloc valabilă, cum vom vedea în continuare.

Ana Preda, realizatoarea documentarului, începe explicându-ne, plină de încântare, de ce „Rusia nu poate fi exclusă din discuțiile globale”.

Rusia! 😉 A fost, este și va fi pe buzele tuturor. Iată câteva cifre care ar putea reprezenta măcar un argument pentru care nu poate fi exclusă în discuțiile globale. Rusia se întinde pe două continente, Europa și Asia, fiind a opta economie a lumii. Conductele industriale ar putea înconjura de șase ori Pământul, gazele naturale ar putea să umple 18 miliarde bazine de înot iar cantitatea de uraniu de aici reprezintă jumătate din resursa globală. Dar dincolo de aceste cifre, am venit aici ca să mă întâlnesc cu oameni, să înțeleg cum gândesc, ce simt, cum trăiesc. Să mă apropii de cultura lor, o cultură URIAȘĂ…

Rusia este într-adevăr pe buzele tuturor, dar motivele oferite de Ana Preda au prea puțină legătură cu realitatea și mai mult cu ceea ce ar vrea propaganda Kremlinului să credem. „Miliardele de bazine de înot” și lungimea conductelor rusești or fi probabil pe buzele fostului cancelar german Gerhard Schröder, dar nu sunt printre primele lucruri la care se gândește un român când vine vorba de Rusia. De altfel, de la prăbușirea prețului hidrocarburilor, în urmă cu trei ani, și transformarea SUA din importator net de gaz și petrol, în exportator, bazinele și conductele rusești au devenit aproape irelevante pentru tot Occidentul. Apoi, o minciună. Rusia nu este a 8-a economie a lumii, cum spune jurnalista TVR, ci a 11-a; o economie care, la dimensiunile Rusiei, o țară care se întinde pe două continente, e vag mai mare decât cea a Spaniei, așa cum e ea, una dintre cele mai lovite țări de criza din 2008. Nimic impresionat acolo, nimic relevant pentru România (puteți citi articolul Care e oferta rușilor? Imensa piață rusă? Să fim serioși, scris de Dragoș Paul Aligică la începutul anului).

Lipsesc în schimb din documentar adevăratele motive pentru care Rusia a revenit azi pe buzele tuturor, mai ales ale românilor. Am pierdut de mult șirul amenințărilor rusești din ultimii ani cu folosirea forței împotriva noastră (aveți câteva aici, la final). Și până la „miliardele de bazine de înot”, atenția ne este capturată de anexarea ilegală a Crimeei, invazia armată din estul Ucrainei, de sancțiunile impuse de Occident ca urmare, și izolarea economică și politică care au rezultat. Presa internațională a renunțat de mult să numere bazinele rusești, prea ocupată fiind de scandalul continuu al ultimilor ani declanșat de interferențele rusești în alegerile și peisajul media occidentale. Iar, dacă, în aceste zile, abordezi la întâmplare trecătorii din orice capitală occidentală, incluzând aici Bucureștiul, e mult mai probabil să ți se spună că printre primele cuvinte care le vin în minte despre Rusia se vor număra mai degrabă Nemțov, Politkovskaia și Litvinenko… abia la mare distanță bazinele, conductele și „URIAȘA” cultură rusă (majusculele aparțin redacției TVR).

Mă interesează să le ascult poveștile pentru a înțelege ce ne leagă și ce ne desparte, cum îi percep rușii de azi pe români și invers.

… spune Ana Preda, uitând, foarte convenabil pentru Kremlin, să menționeze ceea ce ne desparte. Nu e vorba nici de „rusofobie”, nici de „manipulare”, ci de istorie: 12 invazii rusești s-au succedat cu rapiditate pe aceste meleaguri: în 1739, 1768, 1787, 1806, 1811, 1821, 1828, 1848, 1853, 1877, 1941, iar ultima și cea mai dureroasă, în 1944, care ne-a adus jumătate de secol de întuneric comunist. Ce poate afla un tânăr născut după ’89, din documentar? Detalii inedite despre incredibilele realizări care s-au petrecut „în plin avânt socialist” în Rusia, află că o clădire uriașă de la Moscova e numită „Tortul lui Stalin” și că între România și Rusia există o ostilitate alimentată exclusiv de ignoranță și „manipulare”, idee sugerată de directorul Mosfilm, cum veți vedea mai jos.

Și mai află ceva tânărul învățăcel. În cuvintele Ioanei Fetescu, regizoare la Mosfilm, află despre „crimele și ororile” armatei române din cel de-al II-lea Război Mondial:

 

În primul episod îl cunoaştem pe Karen Shakhnazarov, regizor, director MOSFILM şi pe Iana Fetescu, tânăr regizor român ce lucrează în Rusia. Nu vor lipsi imagini de la cel mai mare muzeu de artă din subteran – aşa cum este considerat metroul moscovit şi vom admira oraşul văzut de pe râul Moscova.

În timpul în care Ana Preda ne vorbește despre metroul din Moscova, „cel mai mare muzeu de artă din subteran”, „o bijuterie unică în lume„, pe ecran se desfășoară, în toată splendoarea lor, seceri și ciocane aurite, precum și bazoreliefuri cu Lenin.

Imaginile de mai sus sunt din stația de metrou Komsomolskaya și reprezintă, aflăm tot de la doamna Preda, „lupta poporului rus pentru independență”. Uitați de URSS, uitați de cel mai productiv regim criminal din istoria omenirii, de cele 100 de milioane de morți ai comunismului, uitați de zecile de milioane de ruși uciși de comuniști și milioanele de români care au luat drumul Siberiei și al închisorilor… astăzi TVR sărbătorește „lupta poporului rus pentru independență”.

Ana Preda (Paramonov)

Ana Preda, care se recomandă și Paramanov pe profilului de Facebook, spunea într-un interviu din urmă cu un an că este „etnic rus-lipovean”. „Mă simt deopotrivă lipoveancă, moldoveancă, româncă, iar ordinea nu are nicio relevanță”, spune realizatoarea TVR, afirmație cel puțin parțial contrazisă de documentarul în care aceasta ne prezintă realitatea relațiilor dintre România și Rusia din perspectiva deformată a politicii istorice a Kremlinului în privința României. În același interviu, Ana Preda spune că a urmat cursurile de limba rusă oferite de Centrul Rus de Știință și Cultură și Ambasada Federației Ruse la București:

am descoperit că în București există Școala Rusă de pe lângă Ambasada Federației Ruse, școală la care am urmat cursuri de limbă rusă pentru a-mi recupera limba strămoșească, limba bunicilor mei. Mai târziu l-am înscris și pe fiul meu mai mic în clasa a IV-a, ca să studieze până la sfârșitul liceului cursurile cu predare în limba rusă.

Tot de acolo aflăm:

An de an, fundația „Rossotrunichestvo” acordă burse de studiu etnicilor ruși-lipoveni ce urmează cursurile de la Școala Rusă. Evident, studiul limbii ruse ca limbă străină în școlile românești este încă o perspectivă greu de digerat de către majoritatea părinților, dar există în ultima vreme un număr în creștere de tineri și copii care au “gustat” cu placere din limba rusă, ca activitate extra-școlară, la Centrul Rus de Știință și Cultură, unde cursurile sunt organizate pe diverse niveluri și sunt predate de către profesori nativi.

Cât privește relațiile culturale dintre România și Rusia, știu că în mai 2017 se vor împlini deja 2 ani de când funcționează Centrul Rus de Știință și Cultură în București, un spațiu foarte complex de manifestare a culturii și civilizației ruse, la care au acces nu doar cei din diaspora rusă (ruși din familii mixte,  cetățeni din fostul spațiu CSI, ruși-lipoveni), ci oricine e dornic să afle și să înțeleagă această mare moștenire culturală universală. La nivel educațional, mai știu că există un protocol între ministerele omologe, prin care are loc un schimb de studenți (3 luni), în reciprocitate, dar și un alt program de burse pentru licențe și master la universități din Rusia, gestionat de către Centrul Rus.

Titus Corlățean și Teodor Meleșcanu

„Protocolul” despre care vorbește Ana Preda a fost anunțat și într-un comunicat publicat la începutul anului de Ambasada Rusiei în România, din care aflăm că ambasadorul rus Valeri Kuzmin și ministrul de externe român Teodor Melșcanu au discutat (cel puțin au discutat) semnarea unor acorduri de cooperare între România și Federația Rusă:

Pe data de 13 februarie 2017 a avut loc o întâlnire a domnului Valery Kuzmin, Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Federaţiei Ruse în România, cu domnul Teodor Meleşcanu, Ministrul Afacerilor Externe al României.
În cadrul discuţiei s-a discutat despre starea actuală şi perspectivele dezvoltării relaţiilor ruso-române în diferite domenii. S-a constatat interesul reciproc în păstrarea şi utilizarea posibilităţilor existente pentru activizarea dialogului pragmatic şi a colaborării, inclusiv pe plan economic, comercial, cultural şi umanitar. A fost abordată o serie de aspecte actuale ale agendei internaţionale.

[….] Pe ordinea de zi următoare, a menţionat domnul Kuzmin, se află semnarea a trei documente importante – noul Program de cooperare în domeniul culturii, educaţiei, mass-media, sportului, tineretului şi turismului, un nou Protocol de cooperare în domeniul învăţământului pe perioada 2017-2022, între Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei din Federaţia Rusă şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice din România, precum şi Protocolul privind desfăşurarea unui concurs comun de proiecte de cercetare ştiinţifică între aceleaşi ministere (aşa-numitul memorandum de granturi).

Nu am găsit informații concrete privind semnarea propriu-zisă a acordurilor, dar realizarea documentarului „Români în Rusia” de către TVR ar putea fi o confirmare în acest sens.

Primii pași au fost făcuți în 2013 de Titus Corlațean, când acesta semna, în numele guvernului Victor Ponta, la Moscova, un acord prin care Rusia urma să deschida un institut cultural la Bucuresti. În 2015 a fost deschis, se numeste Centrul Rus de Stiinta si Cultură și are pe pagina de Facebook mai multă propagandă sovietică și greșeli de limba română decât face Vasile Ernu într-o zi proastă.

Nu există încă informații care să confirme deschiderea institutul românesc la Moscova.

În martie 2017, Teodor Meleșcanu infirma semnarea și chiar discutarea „protocoalelor”:

Kuzmin a lasat sa se inteleaga ca a discutat cu Melescanu despre cele trei documente, dar ministrul de Externe a respins informatia, spunand ca „Nu s-au discutat protocoale. Sunt teme pe care ambasadorul Rusiei le consideră posibile teme pentru viitor. (…) Ei vorbesc generic de teme pe care ar trebui să le avem în atenție”
….
În ceea ce privește Programul de colaborare în domeniile culturii, educaţiei, mass-media, tineretului, sportului şi turismului între Guvernul României şi Guvernul Federaţiei Ruse, semnat la Moscova, la 9 iulie 2013, valabilitatea acestuia a expirat la 31 decembrie 2014.

„Români în Rusia”, via Siberia

Revenind, documentarul „Români în Rusia” merită urmărit cu atenție. Pe de o parte, titlul, precum şi ce zicea la început doamna Preda (Paramonova), că e vorba despre „români care studiază, lucrează, sau au ales să trăiască în Rusia”, aceştia sunt însă o mână de oameni. Cei mai mulţi români NU au ales să trăiască în Rusia, ci au fost duşi acolo cu forţa. Sute de mii de basarabeni şi bucovineni au fost deportaţi, şi azi există sate întregi de români în Siberia şi Kazahstan. În România şi R. Moldova s-au făcut filme despre aceşti români, inclusiv de către TVR. Nu aflăm nimic despre toate astea din documentarul Anei Preda. TVR ar trebui să ia în considerare că există români care au anumite sensibilităţi. Iată un documentar realizat de TVR, în urmă cu câțiva ani, despre românii din Siberia – îl puteți urmări aici.

Relațiile proaste dintre România și Rusia, rezultatul „manipulărilor”

Toate interviurile din documentar au aceeași concluzie: relațiile dintre România și Rusia trebuie intensificate.

Am numărat 6 astfel de momente.

1.

Ana Preda, în studiourile Mosfilm:

Mă întreb când și cum un nou film se va turna între o companie de producție românească și Mosfilm.

2.

Ioana Fetescu, regizoare Mosflim:

Am avut ocazia să lucrez acum cinci ani cu arhivele capturate la Berlin, unde am descoperit materiale extraordinare, pe care nu le-am văzut nici în România, cu Armata Română, care, pe teritoriul Rusiei […]. Am propus de multe ori TVR-ului, din păcate nu m-a auzit nimeni până acum, dar aș dori [să fac] un documentar…

3.

Ioana Fetescu:

Soarta, istoria, se pare că e mai puternică decât dorința umană de a fi pur și simplu om. Mi se pare extraordinar din punct de vedere duhovnicesc să reușești, în sufletul tău, să depășești ura față de dușman și să devii prieten.

Este într-adevăr minuant să poți depăși ura, să devii prieten cu dușmanul, dar există câțiva pași premergători fără de care acest lucru nu este posibil. Mă refer, bineînțeles, la amenințările ruse cu invazia militară la adresa României, venite în ultimii ani de la cele mai înalte structuri ale guvernului de la Moscova, în frunte Vladimir Putin. România nu a intrat în NATO și nu se înarmează azi din „rusofobie” sau din „ură” față de Rusia, ci de teama repetării scenariului aplicat de ruși în Ucraina, în 2014, și în Georgia, 2008.

4.

Karen Shakhnazarov, directorul Mosfilm:

… între țările noastre sunt legături vechi, legături foarte multe, istorice, aceeași religie, apropos. În orice caz, va fi foarte bine dacă vom încerca cumva să reușim.

5.

Apoi, directorul Mosfilm ne vorbește despre sursa acestor neînțelegeri.

Ana Preda: Ar putea fi filmul legătura între popare, într-o lume atât de conflictuală, sau a devenit un instrument de manipulare?
Karen Shakhnazarov: Depinde de film. Ar putea fi filmul legătura între popoare. Înainte eu credeam, de fapt așa se considera că se pot construi punți cu ajutorul culturii. Era evident … care să lege popoare, evident, dar acum, depinde de cultură și de produs, de film. Pentru că sunt filme care nu doar că nu leagă, ci dimpotrivă, pot despărți popoare, devin,  cum ați spus, un mijloc de manipulare. […]
Eu am o simpatie mare pentru România și pentru români. Am fost des și am avut niște călătorii foarte interesante.

Chiar „Români în Rusia” este unul dintre acele filme care „devin mijloc de manipulare”.

6.

Ar trebui să existe voință, ar trebui să fie luate niște decizii, dar în principiu eu cred că e acea situație în care oficialii statelor noastre, care răspund de ambele părți să arate o astfel de dorință. Am fost de câteva ori în România și foarte mult am discutat că ar trebui făcut ceva și ca director al Mosfilm pot spune că noi suntem gata să facem ceva, dar tot există o inerție la nivelul statului peste care nu poți trece. Mi se pare că dacă ar exista o susținere la nivelul statului, de principiu, nu doar să vorbim, ci chiar să facem. Au fost destule co-producții româno-sovietice… 

Tot înainte, că înainte era mai bine!

 

P.S. Despre episodul doi, care va fi difuzat mâine, 13 decembrie, la TVRi.

P.S.2
TVR a publicat pe Youtube cele 3 episoade ale documentarului:

7 gânduri despre “„Români în Rusia”: O țesătură de minciuni și manipulări, coproducție România-Rusia

  1. Printre colaboratorii Centrului Rus de Stiinta si Cultura se numara si Stefan Popescu.

    Stefan Popescu este specialist in relatii internationale, tine conferinte la Centru rus. detalii: http://inliniedreapta.net/jurn.....or-rusiei/ si il considera pe Bogdan Duca, autor pe Sputnik, unul dintre „cei mai mari intelectuali ai Romaniei”, care a fost si el pozat la Centrul rus..
    http://inliniedreapta.net/jurn.....or-rusiei/ Bogdan Duca e multe, dar nu e vreun mare intelectual. si http://inliniedreapta.net/jurn.....tural-rus/

    Stefan Popescu publica de ani de zile la Revista22 https://revista22.ro/autor.php?s=Stefan+Popescu

  2. Eu ma intreb ce pazeste Radu Carp, membru in Consiliul de Administratie al TVR, care se da sursa „exclusiva” pentru semnalarea unui documentar care era public deja de aproape o saptamana inainte sa spuna el ceva. Ba se mai silauda pe facebook ca scrie despre doc. pe „persoana privata”.

    Carp e platit ca sa aiba grija de lucrurile astea, este platit ca sa semnaleze astfel de documentare si sa ia masuri ca membru in SRTV, nu sa poarte ceruturi imaginare pe Facebook.

    detalii:

  3. O asemenea propagandă deșănțată și de prost gust, făcută de un român (Paramonov?!), greu de egalat. Și mai greu de crezut! O mare mizerie, trecută cu vederea de CNA. Dar, pe mine unul nu mă mai miră absolut nimic din ceea ce sunt în stare să facă mulți dintre compatrioții noștri.

  4. Comentariul făcut este la subiect,bine documentat si bine ales momentul. Rușii caută sa ne amenințe si sa ne si pupe in acelasi timp.
    Lipsește insa cu desăvârșire problema TEZAURULUI ROMÂNIEI , problema ce trebuie pusă înaintea oricărei discuții inițiate de romani sau ruși. Abia dupa rezolvarea ( înapoierea) TEZAURULUI se poate discuta orice despre relații Româno-ruse. Sant multe, foarte multe de spus dar spațiul si timpul nu-mi permit

  5. Mi-a placut chestia cu uraniu din documentar – Rusia detine jumatate din resursa globala. Saracutii de ei – de aceea a fost nevoie ca democratii sa le cedeze si ei o parte din uraniul Americii…

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.