Scrisoarea deschisă adresată lui Liviu Antonesei

Print Friendly, PDF & Email

Daniela Rațiu

Dragul meu confrate,

Știu, ai să te superi pe mine. Ai să te enervezi și, parcă te văd, ai să faci ochii mari, vei ridica din sprâncene și ai să îți spui – ce dracu a apucat-o pe D.?! Ultima oară când ne-am văzut discutam despre poezie. A trecut ceva vreme de atunci. Anul trecut, eu am făcut ochii mari, am ridicat din sprâncene când ți-am văzut numele (și pe a lui Șerban Foarță) pe scrisoarea aceea tristă, știi tu care – cea a intelectualilor care atrăgeau atenția Europei asupra pericolului reprezentat de Marinar. Probabil că aceeași tristețe te-a încercat și pe tine când te-ai ”despărțit” de alți prieteni de ai tăi care se află de cealaltă parte a baricadei. În Timișoara, și nu doar, anul 2012 a fost, pentru multe prietenii ”literare” ale unor oameni care ne sunt dragi amândurora, un an care a tăiat ca o lamă de cuțit legături sudate în timp. Așa a fost. Pasiunea irațională care de regulă pune stăpânire pe mase nu a ocolit nici lumea ”subțire” a intelectualilor și așa s-a produs Marea Ruptură.

Nu, nu vreau să îți cer socoteală pentru ce ai ales, nu vreau să îmi oferi argumentele tale, precum nici eu nu o să le pun pe ale mele pe masă. Nu am dubii, în ceea ce ne privește pe amândoi, opțiunea e în cunoștință de cauză, în linia a ceea ce credem că e bine sau rău.

Ceea ce însă mă contrariază este locul gol pe care l-ai lăsat, tu și semnatarii scrisorii respective, în spațiul public în chestiunea opțiunii politice fără echivoc manifestată într-un moment în care ea a fost politic folosită inflamând și mai mult spiritele. Un astfel de demers ca cel al scrisorii nu poate rămâne așa suspendat în aer – o scrisoare așteaptă un răspuns/o finalitate/ o concluzie. Dezastrul pe care l-au produs cei pe care i-ai/i-ați susținut urlă din toate încheieturile, îl vedem peste tot. De ar fi să amintim doar ceea ce ne doare cel mai tare, cultural vorbind, episoadele triste, sfâșietor de triste, ale terfelirii publice al lui Mircea Cărtărescu, al lui Horia Roman Patapievici, lista poate continua, sau cel al demolării ICR-ul.

Toate astea nu te umplu de tristețe? De un firesc regret?

Cred că este absolut necesară, rezonabilă, o poziție la fel de publică ca și cea de anul trecut prin care, după un an care s-a scurs, să știm și noi, ceilalți, cu toții, indiferent de zona de opțiune politică în care ne aflăm, dacă a fost bine, a fost rău, dacă binele comun pe care îl urmărim cu toții a fost astfel servit prin faptul că cei pe care i-ați ajutat să acceadă la putere s-au înscăunat cu un halucinant 70% în Parlament ( procent care ar trebui ca nouă tuturor să ne dea fiori reci pe șira spinării).

Închei cu un citat din Nicolae Steinhardt, din Jurnalul fericirii: ”Poți să nu păcătuiești de frică. E o treaptă inferioară, bună și ea. Ori din dragoste: cum o fac sfinții și caracterele superioare. Dar și de rușine. O teribilă rușine, asemănătoare cu a fi făcut un lucru necuviincios în fața unei persoane delicate, a fi trântit o vorbă urâtă în fața unei femei bătrâne, a fi înșelat un om care se încrede în tine. După ce l-ai cunoscut pe Hristos îți vine greu să păcătuiești, ți-e teribil de rușine”.

Da, ai putea spune că e prea mult un astfel de citat, dar oare acțiunile noastre – personale, sociale, politice, de orice natură, nu sunt parte a vieții noastre?! Și dacă sunt parte a vieții noastre de zi cu zi ele țin de inimă, de suflet, de felul în care ne purtăm unii cu alții.

10 gânduri despre “Scrisoarea deschisă adresată lui Liviu Antonesei

  1. Am avut si eu senzatia asta atunci cand am vazut mai multi academicieni cum au sarit in tabara lui Vantu (+Felix&Co.) As vrea sa spun ca ii iert si ca foamea justifica astfel de comportamente. Si ca asta nu e decat o continuare a comportamentului de dinainte de 89 cand mai scapai o delatiune, o fituica pe la Secu. As vrea…..dar nu pot.

  2. ca sa pun sare pe rana, voi aminti de momentul in care Antonesei a spus ca, daca ar fi avut ocazia, Basescu ar fi fost mai criminal ca Ceausescu. Asta il va urmari multi ani de acum inainte pr Liviu Antonesei. Asta si scrisoarea de dragoste catre Voiculescu de care vb Daniela.

  3. Antonesei ne spunea ca daca Basescu ar fi fost in locul blandului Ceausescu „am fi avut un decembrie cu adevarat insangerat” ! Probabil, vreun milion doua de morti, ca aia cateva sute omorati de Ceausescu, nu reprezinta pentru Antonesei nimic. Asta gandeste si vede maret!

    http://inliniedreapta.net/disi.....-uniti-va/

  4. Multumesc ,Daniela Ratiu! De mult as fi pus aceasta problema, in forme mai putin delicate, mai violente, daca nu m-ar fi legat de L.A. atatea lucruri frumoase si daca nu i-as fi dator (chiar personal!) pt. multe chestiuni. M-au stavilit aceste chestiuni si ceea ce tatal meu exprima cam asa – mi-e rusine de rusinea lui.
    Intr-adevar, de ce nu ia pozitie L.A. acum, el, dar si semnatarii acelei scrisori, unii dintre ei intelectuali demni de toata stima? Dar am sa spun mai mult ca D. R. De ce nu au luat pozitie L.A. chiar atunci, cand a cazut cum a cazut guvernul Ungureanu? Bun, nu puteau sa suporte pe Marinar din motive de subtirimi intelectuale irationale. Dar au putut sa suporte puciul parlamentar din vara anului trecut fara sa zica nici carc. De ce Liviu Antonesei? De ce Serban Foarta? De ce Florin Lazarescu? Nu este asta pana la urma duplicitate? De ce nu va infurie minciuna politica actuala, de ce nu scrieti Parlamentului Europei despre stramtoarea antidemocratica in care am intrat?
    Scrieti! Voi semna si eu, vor semna si altii si vom uita nenorocita aceea de scrisoare de anul trecut.

  5. Intr-adevar, ar fi grozav ca unul, macar, dintre semnatarii acelei penibile scrisori , personalitati cunoscute si respectate – macar unul , ajuta-ne Doamne! – , sa incropeasca un raspuns cit de cit logic despre ce, cum , si mai ales de ce au facut asta. Poate au argumente, motive, poate au si au avut sperante, sa vorbeasca, ii ascultam si vom discuta dupa aceea; daca e rusinea cea care ii impiedica, cu atit mai mult ar trebui sa se lepede de ea odata pentru totdeauna! „Errare humanum est”; n-o sa taiem capete, am vrea doar sa ne lumineze un pic, sa nu ne mai dea voie sa speculam, mai ales in defavoarea d-lor ; asta mi-as dori si eu, sa se faca un pic de lumina si in asta.
    Felicitari Danielei Ratiu pentru aceasta intrebare directa, sper ca e doar un inceput.

  6. Nu Radu, nu o va face! Iată-i „răspunsul” la candida și generoasa postare a Danielei:

    Liviu Antonesei
    @) DR Ma bucur sa primesc lectii, semn ca am ramas tinar! Ma bucur, de asemenea, sa fi fost alaturi de Serban Foarta si de alti „batrini” in demersul cu pricina. Ideea de a avea optiuni politice, si inca ferme, in Romania, mi se pare in continuare o mare prostie. Pe de alta parte, e foarte posibil sa nu aveam aceiasi prieteni, dar asta nu e un capat de tara. Cit il priveste pe Hristos, de buna seama ca, fara a-l repudia, il simt mai apropiat pe Buddha. Pentru mine, discutia e inchisa si inca nu-mi dau seama de ce va fi fost deschisa!

  7. De aceea nici nu-i e rusine. Omul e autosuficient, ca Buddha.

    Chiar și atunci când credeam, alături de cei mai mulți oameni bine informați, dar nu savanți, că buddhismul și creștinismul sunt asemănătoare, mă nedumerea un lucru. Mă refer la diferența izbitoare dintre tipologiile artei lor religioase. Când spun aceasta nu am în minte stilul tehnic de reprezentare al fiecărei arte în parte, ci lucrurile pe care ele erau chemate să le reprezinte. Nu există două idealuri mai opuse decât un sfânt creștin într-o catedrală gotică și un sfânt buddhist într-un templu chinezesc. Opoziția există în fiecare detaliu, dar probabil cea mai scurtă formulare a acesteia este că sfântul buddhist are întotdeauna ochii închiși, în timp ce sfântul creștin îi are întotdeauna larg deschiși. Sfântul buddhist are un trup înfloritor și armonios, însă ochii îi sunt grei și lipiți de somn. Trupul sfântului medieval este emaciat până la oasele-i șubrede, însă ochii sunt înspăimântător de vii. Nici o comuniune reală nu ar putea să existe între forțe care au produs simboluri atât de diferite ca acestea două. Chiar dacă recunoaștem că ambele imagini sunt niște extravaganțe, niște pervertiri ale credinței pure, numai o divergență reală ar fi putut crea extravaganțe atât de opuse. Buddhistul privește cu deosebită ardoare în interiorul său. Creștinul are ochii ațintiți frenetic înspre exterior.

  8. Primeste un salar de la grupul infractional organizat ca sa lase scrupulele deoparte. De cand a fost numit la IICCMER , si au trecut cateva luni de cand ii tot vine salariul, nu am auzit nimic despre Anto. Nu am vazut nimic scris, nimic spus. Poate mi-a scapat, poate scrie comunicari stiintifice de sertar.

    Mai degraba, la angajare a intrat in binemeritatul concediu, dupa ce ani de zile si-a depasit norma de injurat la Basescu si basisti. 😀

    @7, din cine e citatul?

  9. Da chiar, la @7, din cine e citatul?
    Ce sa spun, dl Anto’, vorba lui Costin, e…..cum prea bine spune si singur, are o anumita varsta. Si unii oameni imbatranesc, vai, mult prea urat.

  10. 🙂 Eu ma bucur nespus si va felicit ca publicati/promovati…. cum ati spus…. candida si generoasa scrisoare ( daca va suparati, n-am incotro, imi asum, asta e, dar n-am spus eu) a unei persoane cu atata discernamant si dreapta judecata ( criterii, nu gluma la Daniela): https://www.facebook.com/daniela.ratiu/posts/10152401382373484?comment_id=27322905&offset=0&total_comments=33&notif_t=share_reply

    Probabil ca in curand veti fi nevoiti sa-i scrieti si voi, ILD o scrisoare la fel de candida si generoasa in care sa o intrtebati ce-a gasit-o, ca n-o mai recunoasteti. Nu stiu exact cand. Dar ocazii vor fi la tot pasul ( la ce vraiste e in societatea noastra), iar autoarea vad ca scrie povesti politice ( Alice in tara minunilor gen, pe blog la Adevarul). E bine. E foarte bine. Ca asa-i romanu’ actual, multilateral dezvoltat si priceput la toate. Deci sigur va veni momentul sa ne minunam impreuna de cine stie ce povestioara candida si generoasa a autoarei, ca cea care i-a placut ei atat de mult (vedeti linkul si ce i-a placut), pe teme de interes general, serioase ( politice, civice, morale) cu efecte mai putin literar-emotionant- hazoase. ( Ca sa nu se nasca vreo confuzie, asta i-a placut Danielei http://networkedblogs.com/NESFC si n-a sesizat nimic in neregula in acest text; ba a ales sa-l si promoveze entuziast pe facebook , mustrandu-l aspru pe bietul Costin, foarte „radical” in criticile lui la text)

    Viata-i plina de neprevazut, of, si nu doar pentru Daniela. Ma intreb cate surprize ne mai asteapta si de la cine….

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.