Se poate!

    13

    RomâniaÎntrerupem programul obişnuit pentru a face o mică observaţie: uite că se poate, dragi compatrioţi. Cine ar fi crezut că putem face un asemenea meci cu campioana mondială, Italia? Puţini, fără îndoială, dar uite că pentru prima dată în istorie, am reuşit să îi facem pe italieni să tremure niţel în faţa noastră. Neamul de slugi, înjurat şi ironizat în Cizma mult prea socialistă pentru binele ei a făcut un meci mare şi putea chiar să iasă cu 3 puncte din 3. Nu a fost să fie, dar nu avem nici un motiv să nu fim mulţumiţi: am avut o echipă care a luptat de la egal la egal cu cei mai buni şi care are şanse să treacă mai departe, trimiţând acasă finalistele Cupei Mondiale. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

    Hai România!

    Print Friendly, PDF & Email

    13 COMENTARII

    1. Am micsorat putin poza, de atita entuziasm spargea template-ul siteului 🙂
      Am vazut meciul la parterul cladirii unde lucrez. E un food court cu televizoare si s-au strins vreo suta de persoane. Romani si italieni din belsug. A fost o atmosfera cu adevarat electrizanta. Strigate si oftaturi nenumarate din ambele tabere. Italienii au erupt pur si simplu la penaltyul aparat de Buffon. Grande partita!!

    2. Daca ma crezi, am micsorat si eu poza initiala, dar se pare ca nu indeajuns de mult. Cred ca a fost un show de pomina, cu italieni si romani in acelasi loc, trecand prin extaz si agonie si facand ca toate cele. 🙂 Olanda tocmai a inscris golul 2 cu Franta. Vicecampioana mondiala pierde la scor.

    3. Am rulat programul cu probabilitati prin cap si mi se pare absolut remarcabil faptul ca sansele Romaniei de a merge mai departe sint la ora de fata cam de 40%. Adica asa cum a indicat si sondajul de saptamina trecuta. 12 cititori au zis NU si 8 au zis DA. Olanda maninca jar si nu prea ii vad pe romani batindu-i in conditiile de fata. Pe de alta parte, olandezii sint deja calificati si nu ar avea de ce sa se omoare prea mult cu noi in ultimul meci, mai ales ca intr-un fel ar fi logic sa prefere calificarea Romaniei in dauna Italiei si Frantei. Dar olandezii nu au mentalitate balcanica si nu vad de ce nu ar juca la victorie cu noi. Ar putea sa demonstreze faptul ca rezultatele defavorabile din grupa (cind i-am batut si am facut un egal) au fost un accident. Pe partea cealalta, un egal intre Franta si Italia in ultimul meci e perfect posibil. Culmea, ne putem califica in acest scenariu chiar pierzind in fata Olandei, dar cu conditia sa nu faca scor cu noi. Pfui! Tot felul de probabilitati, dar singura certitudine ar fi sa cistigam. In rest, sintem la mina hazardului. Ceva imi spune ca hazardul ne va favoriza.

    4. Daca ultimele doua meciuri au demonstrat ceva e ca daca ai incredere poti sa faci aproape orice. Cel mai mare castig este schimbarea de atitudine. Am jucat de la egal la egal cu echipele care au facut finala cupei mondiala din 2006. Ca finalistii de atunci nu mai sunt ce erau, nici nu mai conteaza. Nimeni nu ne dadea vreo sansa, multi ne-au crezut mancati. Noi ne-am crezut mancati. Eh, uite ca nu a fost deloc asa. Suntem aproape de calificare si sanse inca mai exista. Italia a primit 3 goluri de la olandezi. Franta a primit 4 si a dat doar unul. Eu cred ca putem juca mai bine cu olandezii, doar ne-am intalnit cu ei atat de des in ultimii ani. Sanse exista, numai sa vrem.

      In sfarsit am vazut si eu inceputul meciului, in reluare desigur. Cantarea imnului, imaginile jucatorilor si ale romanilor veniti la meci. A fost ceva fantastic, mi-ar fi placut sa fiu si eu acolo, printre ei. Poate alta data.

      In alta ordine de idei, am citit o multime de comentarii. Ce-mi plac mie cei care in loc sa puna un cuvant bun, incep sa arunce cu noroi… Chiar si dupa un astfel de meci, s-au trezit destui care de la inaltimea ignorantei proprii au inceput sa tina lectii despre ce si cum, cat de prosti am fost din nou si cat de penibili suntem ca ne-am bucurat la un astfel de rezultat. Se pare ca unii oameni nu se schimba. Noroc cu ceilalti, cu visatorii.

    5. De urmarit dialectica mioritica a lui Sever Voinescu la Românii la Europene. Penibili!

      Vă daţi seama cît de prost ne vedem pe noi înşine dacă după 1-1 cu o Italie falimentară ne bucurăm de parcă am fi cîştigat Mondialele şi facem statui jucătorilor? Noi nu dăm multe parale pe noi înşine – asta înţeleg eu din toată această bucurie complet inadecvată. Sîntem mediocri şi neînsemnaţi pentru că avem visuri mici, planuri neînsemnate şi idealuri mediocre.

      Dl. Voinescu a vazut acelasi meci, dar nu a inteles absolut nimic. Italie falimentara? Dupa meci am stat de vorba cu citiva italieni si complimentul lor a fost: „Ati jucat mai italieneste decit noi.” Sigur, e o tactica falimentara. Din acest motiv se mindreste Italia cu 3 titluri de campioana mondiala. Insa lui Voinescu ii miroase urit. Cum adica, e o realizare sa faci un joc foarte bun cu un lot inferior si sa tii in sah campioana mondiala? In privinta lui „noi nu dam multe parale pe noi insine”: s-a strecurat o greseala de redactare. Pronumele e gresit. Se citeste „Eu nu dau multe parale pe noi insine”. In asta consta penibilitatea constanta a intelectualilor romani.

    6. emil:
      Am citit si eu blogul lui Voinescu (neavind idee de cine e tipul), dar nu mi se pare ca atitutudinea lui e „mioritica”. Mioritismul e fatalist si conspirationist (deci contradictoriu)–asa a fost sa fie, nu ne-a fost dat, e scris in stele, lumea e impotriva noastra, suntem marionetele intereselor sioniste, ruse etc
      Voinescu pare sa apartina unui alt curent, pe care l-as numi „exces de critica” a romanilor, vazuti ca etern impotenti sau mediocri in aspiratii si fapte, etern/genetic grobieni, de needucat, regresivi, perpetuu la coada Europei. Caragiale ar fi un precursor al ideii. In jurnalistica de azi sunt multi care par sa porneasca de la aceeasi premiza. Patapievici oscileaza intre „esentialismul” asta si ideea ca romanii se pot schimba prin educatie si exercitiul libertatii.

      Banuiesc ca, in excesul asta de critica a romanilor, se gaseste o reactie la nationalismul fanfaron de tip Vadim Tudor, si mai mult decit un dram de vanitate a „luciditatii intelectuale”, adica noi nu ne imbatam cu apa rece, numai naivii si cei lipsiti de educatie o fac, patriotismul e o chestie fumata, primitiva. Voinescu pare sa se ralieze la post-modernismul anti-nationalist pentru puncte de stima intelectuale.

    7. Pe mine ma exaspereaza cartonasele galbene pe care le luam absolut gratuit. Jucatorul roman pur si simplu nu are autocontrol in unele situatii, in asta consta penibilul.

    8. emil:
      Nu stiu cum l-am uitat pe Cioran din traditia intelectuala din care descinde Voinescu. „Schimbarea la fata a Romaniei”, expresia absoluta a nenorocirii si urii de a te fi nascut roman, e cea mai josnica opera a unui scriitor roman. Am citit multa maculatura de propaganda comunista, dar nimic din pupincurismul/heirupismul stalinist si ceausist din anii 50-80 nu se ridica la nivelul uritului moral al cartii lui Cioran.
      Tirziu in viata, Cioran si-a exprimat regretul de a fi scris-o, dar cartea ramine, idioata in esenta si in paragraf, cu afirmatii goale, imposibil de demonstrat logic si in realitate, exasperant de calofila si rasfatata, ejaculatia unui eu exacerbat si indragostit de sine care si-a gasit satisfactia juvenila in patricid/matricid cultural.

    9. Panseluta, Kelemvor.

      Poate ca interpretarea ta e mai corecta. Piesa lui Voinescu mi s-a parut mioritica pentru ca e tot o lamentare defetista, doar ca in loc de „o sa ne omoare” el zice „degeaba ne-am agitat, tot niste morti sintem”.

      Kelemvor, si pe mine m-au exasperat prostiile lui Contra si Goian (parca), cu aruncatul mingiei aiurea. De acord, asa ceva e penibil.

    10. Domnul Sever Voinescu vorbeste (scrie) ca sa nu adoarma si are impresia – nefondata – ca are ceva important de zis. Iti dau dreptate, Emil, are o atitudine mioritica. Eu nu identific mioritismul numai cu fatalismul, cu aceea resemnare de doi bani de care tot auzim. Nu, el include toate acele atitudini fundamental romanesti. Drept urmare, mioritism este si dispretul fata de un rezultat bun. Mioritic este ala care in loc sa felicite pe cineva pentru ca a reusit sa se ridice la nivelul unui adversar mai valoros decat el, il ridiculizeaza, spunand ca „tot degeaba, fraiere, daca n-a fost mai bun”. Practic la asta se rezuma teza lui Voinescu: n-am fost mai buni, deci suntem prosti. prin urmare, ciocu’ mic, fraierilor.

      De toata jena, dar in ultima vreme nu mai mira nimic la Cotidianul. Multi oameni care isi dau cu parerea in domenii despre care nu au pic de habar. Mult-clamatul jurnalism de elita este nici mai mult, nici mai putin decat o gluma proasta.

      P.S.

      Eterna mediocritate romaneasca? Nici vorba, domnule, acel bun simt pe care il are omul care stie ca a dat tot ce a putut si daca mai avea un dram noroc facea istorie. Nu am reusit, asta este, dar a-ti bate joc de o asemenea atitudine este jenant si foarte urat, indiferent cum te numesti.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here