Șerban Nicolae: Povestea unui nepot de torționar comunist despre bunicul său

Print Friendly, PDF & Email

Uneori uităm că oamenii gândesc diferit. De obicei, cu toții avem probleme în a înțelege sau accepta că islamistul chiar își dorește, cu toată ființa lui, să se arunce în aer, și este în stare să plănuiască ani de zile mult așteptatul moment. Oricât de greu ar fi de crezut, islamistul chiar nu își dorește, ca cei mai mulți dintre noi, o viața tihnită, o casă frumoasă, o familie fericită și un cont în gras în bancă. El vrea să fie martir, să-și împrăștie măruntaiele în mijlocul unei mulțimi din Orientul Mijlociu sau dintr-un mare oraș european. Nu e nici bolnav mintal, nici defavorizat – e ceea ce își dorește.

Păstrând proporțiile, o specie aparte a unei tipologii la fel de greu de înțeles este și pesedistul de partid. Și el gândește într-un mod cel mai adesea inaccesibil celor care nu sunt parte din nomenclatura PSD, fie că e vorba de votantul mediu, sau de cel mai pur și dur anti-pesedist din cartier.

PSD nu e o simplă mafie, e o aristocrație răsturnată

Răsturnată pentru că pesedismul e rezultatul contraselecției comuniste, continuată și reprodusă cu succes după ’89. În comunism, peste tot unde acesta a fost aplicat fidel și până la capăt, țăranul cinstit, muncitor și priceput se transformă în „kulak” și „exploatator”. Soljenițîn ne povestește în detaliu, în Arhileplagul Gulag, cum țăranii, muncitorii, inginerii, economiștii, cărturarii, militarii etc. competenți erau trimiși la moarte sigură în Siberia, tocmai pentru vina de a fi fost pricepuți. Deci periculoși. Competența era periculoasă. O caracteristică definitorie a sistemului comunist, de oriunde și de oricând, este că nu poate funcționa decât aplicând contraselecția care înlocuiește virtuțile și umanitatea cu prostia ambițioasă și animalitatea.

Acolo unde aristocratul de modă veche pune ca ideal demnitatea, pesedistul răstoarnă scala și pune slugărnicia; unde aristocratul pune cultura și competența înaltă, un semianalfabet ajuge Ministrul Educației; unde aristocratul pune respectul pentru adevăr, pesedistul aplică rețeta (național-)socialistă, care îi spune că o minciună, cu cât e mai groasă, cu atât e mai repede crezută; unde aristocratul pune respectul pentru ființa umană (indiferent de), pesedistul pune sacoșa cu mită electorală și ura de clasă; unde primul pune respectul pentru lege, al doilea îl pune pe Dragnea.

O vorbă apocrifă spune că „dacă tot ce ai este un ciocan, vezi peste tot numai cuie”. Înlocuind ce e de înlocuit, acolo unde tot ce ai este caracterul de sclav, vezi numai stăpâni.

Și așa ajungem la Șerban Nicolae

Prin declarația lui din 30 oct. 2017​, din care aflăm că rezistența anticomunistă începută în ’44 e de fapt „trădătoare de țară”, pentru că „slăbea capacitatea de apărare a României” și „era mai degrabă îndreptată împotriva intereselor României”, acesta și-a pus în frunte o stea mare și roșie, iar în mâini, o seceră și un ciocan. Toate îndeajuns de vizibile încât să devină jenante, prin sinceritatea debordantă, chiar și pentru unii dintre mai marii PSD. Rămâne de văzut dacă aceștia vor avea o reacție, ca membri ai unui partid care conduce România, stat membru NATO și aliat important al Statelor Unite.

Șerban Nicolae s-a plasat de partea regimului comunist, ilegitim și criminal, instaurat în România de tancurile sovietice. De partea criminalilor care au instaurat și menținut, trecând prin Pauker, Dej și Ceaușescu, cea mai neagră perioadă din istoria românilor. Sovieticii și „patrioții” lor urmași neaoși români au reușit să facă din România, pentru jumătate de secol, o închisoare cât o țară. Iar pentru a dura, comunismul avea nevoie de lagăre de exterminare și plantații de sclavi.

Pentru unii, închisoarea a fost în aer liber; pentru alții, în beciurile Securității, la Canal, în Jilava, la Piteși sau Râmnicu Sărat; dar pentru toți, comunismul a fost un malaxor gigantic care a sfărâmat viețile, sănătatea și destinele a două generații de români.

Greșesc. Aproape pentru toți. Închisoarea avea nevoie de gardieni, nu doar de deținuți, lagărul de exterminare avea nevoie de torționari, iar plantația de sclavi, de stăpâni de sclavi.

Toți aceștia au fost înaintașii politici, mentorii și parte din actualii superiori de partid și colegii lui Șerban Nicolae.

În definitiv, Șerban Nicolae n-a făcut decât să ne reamintească ceea ce uneori am vrea să uităm – că PSD a fost și rămâne urmașul direct al PCR, satelit al URSS.

Conform manualului de propagandă al Kremlinului, așa cum este el scris pentru țări (Polonia și România) în care o părere favorabilă Rusiei este imposibil de obținut, Șerban Nicolae ne-a explicat apoi că nu exista alternativă reală la URSS. Toți au fost „în egală măsură criminali”. Și Churchill, și Stalin, și sovieticii, și americanii, și torționarii comuniști, și victimele lor – egal condamnabili. Victimele comuniștilor, ne spune Nicolae, erau o amenințare „împotriva intereselor României”. Mai exact, o amenințare împotriva celor care conduceau atunci România. Înaintașii lui Nicolae, cei fără de care el nu ar fi existat ca om politic.

Pentru că Ceaușescu și nomenclatura lui se considerau România, în mentalitatea comunistă disidenții nu puteau fi decât o „amenințare la adresa României”. Mentalitatea asta supraviețuiește și azi în PSD și anexele lui, atunci când Horia-Roman Patapievici devine „trădător de țară” pentru că i se opune. Așa a ajuns Gabriel Liiceanu să fie numit „fascist” și „nazist”, în aplauzele și cu contribuția „societății civile echidistante”, iar un site ca ILD, „fascistoid„.

Când tot ce are este o mentalitate de sclav, Șerban Nicolae vede numai stăpâni. ”Și părinţii şi bunicii mei şi-au dorit o Românie independentă, dar nu voiau să schibe stăpânul. Nu însemna că un stăpân era mai bun ca alt stăpân”, a declarat senatorul PSD.

Am văzut cu toții, după retragerea rușilor și eliminarea fizică a luptători anticomuniști, cât de „independentă” a fost România.

Rezistenţa anticomunistă începută în 1944, când România era încă în război – de partea Aliaţilor după 23 august -, este una care slăbea capacitatea de apărare a României. Era mai degrabă îndreptată împotriva intereselor României. Mai mult, dacă îmi spuneţi că era un lucru bun că CIA organiza operaţiuni de slăbire a capacităţii de apărare a României sub pretextul că o fac împotriva regimului comunist este mai degrabă ticăloşie ce făceau. Era punerea în slujba unei puteri străine, valabilă oricând. După 1958 trupele sovietice au părăsit România.

Odată dobândită „indepdendența”, România a rămas o închisoare, dar de data asta condusă de comuniști „patrioți”. Și a rămas un satelit al URSS, orice ne-ar spune azi ceaușiștii.

Iar românii care nu făceau parte din nomenclatură au fost în continuare înfometați, urmăriți de poliția politică și intimidați. Cei mai „periculoși” erau închiși, torturați și eliminați fizic.

„Independența” față de URSS a reprezentat, de fapt, o simplă rocadă a cadrelor aceleiași aristocrații răsturnate.

P.S.

Șerban Nicolae este un apropiat ai lui Ion Iliescu și Adrian Năstase.

„Tot la cununie, cu o parte din numeroșii oaspeți dragi Era în 2003, Ion Iliescu era Președintele României, Adrian Năstase, Prim-ministru, iar Onțanu, primarul sectorului 2” – sursa: serbannicolae.ro

…ambii pe lista lui Dughin de prieteni ai Rusiei.

„Dineu oficial la Moscova, cu președinții Iliescu și Putin” – sursa: serbannicolae.ro

P.S.2
Poate întâmplător, poate premeditat (nu e esențială premeditarea, în acest caz), declarațiile lui Șerban Nicolae au fost făcute în cadrul unei dezbateri organizate de Daniel Gheorghe, deputat PNL deloc deranjat de statutul lui de vedetă pe organul de propagandă al Kremlinului, Sputnik.

(Titlul articolului e metaforic)

5 gânduri despre “Șerban Nicolae: Povestea unui nepot de torționar comunist despre bunicul său

  1. In forma actuala PSD-ul ar trebui interzis prin lege. E un comunism de Halloween. Iar despre Nicolae Serban, atat il duce mintea.Asta a invatat din casa in care a crescut.

  2. Specimene precum Serb Nic nici nu ar trebui bagati in seama, deoarece ascultindu-i dejectiile obraznice, risti sa te cobori la nivelul lui de târâtor, dorind sa il strivesti ca pe o râma.

  3. @Mihai: Exact. „Square One” pt Romania e ca nu s-a facut lustratie cand trebuia. Stim f bine cat de mult s-a batut Ilici sa nu fie punctul 8 de la Timisoara, intre timp tumoarea a crescut si avem peisajul asta. Ar trebui ca aerul o lustratie adaptata la 2017: de ex cine a furat/evaziune/etc in timp ce era functionar al statului – in afara de inchisoare/amenzi sa nu mai aibe voie in politica 10 ani. Nici macar consilier local. Iar daca incepe sa faca lobby la TV/ziare (sa se afiseze si sa pape kko in orice fel) – amenda mii/zeci de mii tura.
    Si daca in procesul asta de „curatire” iese ca PSD ar trebui scos in afara legii (pe motiv de anti-romanesc de ex) – so be it, care-i problema? Am vazut o gramada de zbierete pe vremea mazilirii lui Grindeanu, ca vezi Doamne ne trebuie stanga/social-democratie 🙂 De ce ma rog ne-ar trebui stanga?!? N-am avut toate nuantele de stanga in ultimii 70 de ani, si? Ce maare beneficiu a avut Romania?
    Pana nu se face asta ca lumea, nu doar cu gura si cu jumatati de masura cum stim noi, tot asa o sa mergem (un pas inainte unul inapoi, c-asa-i hora pe la noi).

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.