Sfântul ales pentru înfrângerea Răului

    3

    „Am simţit o libertate şi o solidaritate necunoscute, şi ne-am recăpătat demnitatea”

    În 1979, la prima vizită a sa ca Papă în Polonia, Ioan Paul II a predicat despre sacrificiu și istoria Poloniei unei mulțimi imense. Le-a reamintit polonezilor veniți la liturghia din Varșovia despre credința și jertfele înaintașilor, despre soldatul necunoscut, despre cei morți în ghetto-ul Varșoviei, despre insurecție și război, pentru a încheia cu invocarea Pogorârii Duhului Sfânt pentru reînnoirea patriei sale.

    Canonizarea Papei Ioan Paul al II-lea  - Roma, 27 aprilie 2014
    Canonizare Papei Ioan Paul al II-lea – Roma, 27 aprilie 2014

    În contextul dictaturii comuniste, predica Papei despre credință și sacrificiu a fost înțeleasă cum se cuvine, iar invocarea Duhului Sfânt pentru reînnoirea unei Polonii aflată sub dictatură a fost ascultată. Aceasta arată că bătălia este, înainte de toate, una spiritală.

    „În timpul acestor opt zile extraordinare, nu doar că ne-am numărat și ne-am dat seama că suntem majoritatea uriaşă a naţiunii, dar am simţit o libertate şi o solidaritate necunoscute, şi astfel ne-am recăpătat demnitatea”, avea să scrie trei decenii mai târziu gânditorul și publicistul polonez Bronisław Wildstein.

    Privind în urmă putem vedea că cele opt zile de vizită a Papei în Polonia au fost începutul prăbușirii comunismului în Europa. Fața lumii s-a schimbat, nu doar cea a Poloniei, iar noi, ca români, datorăm enorm acestui sfânt care astăzi este canonizat.

    Reînnoiește, Doamne, fața pământului acesta! (Ioan Paul II, Varșovia, iunie 1979)

    Eu, fiu al pământului polonez
    și, în același timp, eu, Ioan Paul al II-lea, Papă,
    strig din tot adâncul acestui mileniu,
    strig în ajunul sărbătorii Rusaliilor,
    strig împreună cu voi toți:
    Trimite, Doamne, Duhul Tău!
    Trimite, Doamne, Duhul Tău ca să reînnoiască fața pământului!
    A pământului acestuia!

    Print Friendly, PDF & Email

    3 COMENTARII

    1. Dumnezeu a știut să-l aleagă pe acest sfânt și pe ceilalți doi locotenenți ai săi – Ronald Reagan și Margaret Thatcher – pentru a răsturna fiara ce călărea jumătate de lume de mai bine de o jumătate de secol. Dumnezeu să-l îmbrace cu Slava Sa pe Papa Ioan Paul al II-lea. Și să-i odihnească pe Reagan și Thatcher în Împărăția Lui. Au luptat lupta cea bună și, pentru o vreme, lumea s-a bucurat de victoria lor.

    2. Valorile autentice si mari nu pot fi inchise in frontiere si tipare inguste. Ca si lumina, ele se revarsa dincolo de sursa sau contextul care le-a generat. Ceea ce este profund uman, lumina sau frumusete spirituala a chipului lui Dumnezeu in om, se impartaseste si se recunoaste pe plan universal, devenind patrimoniu spiritual al umanitatii, care deodata include si transcende specificul sau limitarea individuala, nationala, religioasa si culturala. Papa Ioan Paul al II-lea, prin profilul sau spiritual deosebit, se inscrie in perspectiva amintita mai sus. Desi intre Ortodoxie si Catolicism exista inca deosebiri si obstacole in refacerea unitatii eclesiale, totusi aceste doua Biserici percep si promoveaza, in comun sau in paralel, valorile Evangheliei, transcendenta si sfintenia, demnitatea si eternitatea umanului iubit de Dumnezeu si iubitor de Dumnezeu. Din aceasta perspectiva, schitam cateva trasaturi din profilul spiritual al unui Papa misionar la rascruce de milenii, in personalitatea caruia pacea si bucuria, iubirea si jubileul credintei transcend adesea tulburarea si suferinta conditiei umane. Personalitatea Papei Ioan Paul al II-lea a fost un dar de la Dumnezeu nu numai pentru Biserica Romano-Catolica, ci si pentru lumea de azi, din ce in ce mai secularizata si tulburata spiritual. A fost un apostol al libertatii si al pacii, un avocat al demnitatii umane, cunoscut si apreciat in toata lumea. Intre calitatile si actiunile principale ale Papei Ioan Paul al II-lea se disting cateva cu valoare spirituala profunda:
      1. Un om al rugaciunii si un misionar al valorilor Evangheliei;
      2. Un luptator impotriva ideologiilor totalitare si autosuficiente care neaga misterul sau transcendenta persoanei umane;
      3. Un om al pocaintei, al reconcilierii si al unitatii.
      http://www.greco-catolica.org/a43-mitropolitul-daniel-al-moldovei-si-bucovinei-ii-aduce-papei-cel-mai-frumos-elogiu-romanesc.aspx

    3. Ioan Paul al II-lea acum 15 ani, la 7 mai 1999:
      …Cu mare bucurie sosesc astăzi în România, naţi­une mult dragă mie şi pe care de multă vreme doream să o vizitez. Cu pro­fundă emoţie i-am sărutat pământul, recu­nos­cător înainte de toate lui Dum­nezeu cel atot­pu­ternic care în pre­vă­ză­to­area sa bună­voinţă mi-a hărăzit să văd rea­lizat acest gând.
      … Slavă Dom­nului, după iarna cum­plită a domi­na­ţiei tota­li­tare, a început pri­mă­vara spe­ranţei. O dată cu eve­ni­men­tele din 1989 şi România a început un proces de res­tau­rare a sta­tului de drept în res­pectul liber­tă­ţilor, între care cea reli­gio­asă. Este vorba, desigur, de un proces, nu lipsit de obs­ta­cole, care tre­buie con­ti­nuat zi de zi, salvgar­dând lega­li­tatea şi con­so­li­dând ins­ti­tu­ţi­ile demo­cra­tice. Urez ca în acest efort de reîn­noire socială naţi­unea voastră să nu fie lip­sită de spri­jinul politic şi finan­ciar al Uni­u­nii Euro­pene, din care România face parte prin istorie şi cul­tură.
      Pentru a vin­deca rănile unui trecut crud şi dureros este nevoie de răb­dare şi chib­zuinţă, de spirit între­prin­zător şi ones­ti­tate. Ace­astă înda­to­rire grea, dar înăl­ţă­to­are, le revine tuturor; este o pro­vo­care mai presus de toate pentru voi, dragi tineri, care sun­teţi vii­torul acestui generos popor. Nu vă fie teamă să vă asu­maţi cu curaj res­pon­sa­bi­li­tă­ţile şi să pri­viţi spre viitor cu încre­dere. Din partea sa, Bise­rica Cato­lică este gata să-şi ofere con­tri­buţia, stră­duindu-se prin orice mijloc posibil să con­tri­buie la for­marea unor cetă­ţeni atenţi la ade­vă­ra­tele exi­genţe ale binelui comun.
      Românie, ţară-punte între Orient şi Occi­dent, punct de răs­cruce între Europa cen­trală şi cea orien­tală, Românie, pe care tra­diţia o numeşte cu fru­mosul titlu de „Gră­dina Maicii Dom­nului”, vin la tine în numele lui Isus Cristos, Fiul lui Dum­nezeu, şi al pre­as­fintei Fecio­are Maria. În pragul unui nou mileniu, înte­me­iază-ţi vii­torul mai departe pe stânca tare a evan­ghe­liei. Cu aju­torul lui Cristos vei fi pro­ta­go­nista unei noi perio­ade de entu­ziasm şi curaj. Vei fi naţi­une pros­peră, pământ roditor de bine, popor solidar şi făcător de pace.
      Dum­nezeu să te ocro­tească şi să te bine­cu­vân­teze mereu!
      http://papainromania.ro/index.php?page=discurs&idcat=2&idscat=7&iddisc=7
      (Toate discursurile din timpul vizitei de acum 15 ani au fost rostite in romana, in afara de cel catre corpul diplomatic.)

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here