Wikileaks face o mare dezvăluire despre Smolensk, preluată de agențiile de presă de pe tot mapamondul. Dezvăluirea Wikileaks este o comunicare internă a Stratfor. În introducere, Wikileaks explică, pe un ton demascator, că Stratfor este o companie de intelligence, care câteodată deservește chiar US Department of Homeland Security, the US Marines and the US Defence Intelligence Agency – dacă vă puteți închipui atâta ticăloșie!
Băieții de la Wikileaks fac public un schimb de e-mailuri din 22 aprilie 2010, dintre Marko Papic, analist Stratfor aflat în Rusia, și Fred Burton, un cunoscut expert în securitate și antiterorism, din conducerea Stratfor. Cei doi discută informații primite de la o sursă, numită Tovarășul J, care susține că rușii au interzis intenționat aterizarea avionului la Smolensk, știind că, fie Președintele polonez îl va forța pe pilot să aterizeze, fie avionul va trebui să plece, deci Kaczynski nu ar fi putut ajunge la ceremoniile de la Katyn. Papic îi confirmă lui Burton că așa i-au spus și sursele lui, dar că rușii nu voiau de fapt să-l omoare pe Kaczynski, ci doar să-i facă viața grea, trimițându-l să aterizeze tocmai la Minsk. Dar piloții au încercat să aterizeze oricum, și au prăbușit avionul.
Este frapantă coincidența dintre marea dezvăluire Wikileaks și propaganda rusească, ce trompețea, în orele imediat următoare dezastrului de la Smolensk, aceste povești reluate orbește de toată mass media planetei: că rușii nu au nici o vină, că de vină au fost piloții polonezi, că se vede treaba că erau sub presiune – desigur, din partea lui Lech Kaczynski (aici se făcea referirea de rigoare la un pretins precedent, „episodul Tbilisi”), că au fost 4, 3, 2, 1… tentative de aterizare, că polonezii s-au încăpățânat și de aceea au căzut cu avionul, etc etc.
Lucrurile, după cum știm astăzi, stau ca în bancul acela cu Radio Erevan, „doar că nu era mașină, era bicicletă, și nu i s-a dat ci i s-a luat”.
Turnul de control de la Smolensk nu a interzis aterizarea. A condus avionul la dezastru. Piloții nu au încercat să aterizeze. S-au apropiat de aeroport, încercând să vadă pista. Stenograma convorbirilor din cabină arată nu numai că nu a existat vreo comandă pentru aterizare, dar chiar reiese din înregistrare că s-a comanda: „Plecăm!”. Dar, dintr-un motiv care încă nu a fost oficial elucidat, avionul nu s-a mai putut ridica în aer.
Sursele l-au intoxicat deci pe analistul Stratfor, care la vremea aceea nu avea încă de unde să știe că toate poveștile pe care le transmitea în e-mail aveau să fie infirmate una câte una. Iar Wikileaks intoxică acum tot mapamondul cu propagandă rusească. Așa cum le publică ei, poveștile rușilor sună și mai credibil, ele venind nu de la Kremlin, ci de la dușmanii de clasă, din e-mailuri confidențiale, schimbate între spioni capitaliști. De ce intoxică Wikileaks mapamondul cu propagandă rusească? Păi, nu știu.
Dar am citit câteva observații foarte interesante, într-un articol al lui Tomasz Rakowski, de pe portalul wPolityce. Articolul este intitulat „SUA în obiectiv, Vaticanul în obiectiv … dar Rusia? Rusia e lăsată în pace. Cu cine și ce joacă grupul Anonymous?” și pornește de la atacul asupra site-ului oficial al Vaticanului, pe care hacktiviștii de la Anonymous l-au declanșat recent, nemaiputând de indignare față de anacronismul învățăturilor, liturghiei și preceptelor propovăduite de Sfântul Scaun.
Tomasz Rakowski amintește că atunci când Assange a fost arestat (pentru viol), Putin a protestat că asta e o chestie nedemocratică (Putin se pricepe la democrație), iar persoane din apropierea lui Medvedev au sugerat ca tăticul Wikileaks ar merita să fie nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace.
Rakowski mai subliniază și că, după cum se știe, Assange este angajat de ruși să facă un program pentru TV rusească în limba engleză Russia Today.
Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieşi afară din omul acesta!”. „Care-ţi este numele?”, l-a întrebat Isus. „Numele meu este „legiune”, a răspuns, „pentru că suntem mulţi.” (Vindecarea îndrăcitului, Sf. Evanghelie după Marcu, 5. 8-9)
În plus, Rakowski mai observă că grupul de heackeri Anonymous, care se identifică foarte tare cu Assange, atacă, măi să fie, numai ținte bine alese, ca instituții de stat SUA, Vaticanul, diferite firme capitaliste care au creat dificultăți în finanțarea Wikileaks. Țintele sunt occidentali, în general.
Ce-i drept, au atacat și în Orient. Animați de dragostea de libertate, Anonymous au ajutat Primăvara Arabă, atacând situri guvernamentale în țări din Orienul Mijlociu; altfel spus, Anonymous au pus umărul la instaurarea unor regimuri islamiste, încă și mai nedemocratice decât cele precedente, și incomparabil mai ostile și mai amenințătoare față de SUA, Israel și Lumea Liberă în general.
Rakowski observă însă că Wikileaks și Anonymous nu se iau de Rusia. O fi pentru că în Rusia, nefiind nimic netransparent de dezvăluit, nici un fel de sforării kaghebisto-oligarhico-kleptocratice, nefiind probleme cu drepturile omului, neexistând manifestații pentru libertate, demne de a fi ajutate de iubitorii de democrație de la Wikileaks și Anonymous, nefiind nici un fel de controverse legate de alegeri, libertatea presei nefiind umbrită de niciun fel de limitări, băieții nu au pe cine să atace? Sau poate or fi fost ocupați cu chestii care chiar nu sufereau amânare, cum ar fi lupta cu Vaticanul pentru a-i impune o urgentă reformă liturgică…
Într-un alt articol, Tomasz Rakowski punea întrebarea „Oare lipsa din proiectul lui Julian Assange a oricăror materiale importante privind Federația Rusă o fi o întâmplare? Oare reacția zero a hackerilor internaționali față de protestele care continuă în Rusia împotriva fraudării alegerilor, [...] este încă o cotitură a destinului? Oare sprijinul mediatic pentru Anonymous și WikiLeaks oferit de stația de televiziune a Kremlinului Russia Today e o coincidență? Eroul filmului „V for Vendetta”, care reprezintă un manifest de idei al Anonimilor, nu crede în coincidențe. Întrebarea care i-ar putea ajuta pe cei care ezită să lege între ele cu curaj toate aceste evenimente într-un ansamblu coerent, este cui bono?, vechea vorbă latinească. Întrebarea este, cui i-a folosit? Cui i-au folosit dezvăluirile Wikileaks? Cui i-au folosit atacurile Anonymous?”.
Print 
PDF
Iată răspunsul pe care un membru Anonymous l-a dat la întrebarea: “De ce Anonymous nu atacă companii şi guverne din ţări în care libertatea de exprimare suferă puternic (mă gîndesc la China)? Văzute din spatele operatiunii Payback există vreo diferenţă între Statele Unite şi China? Care?”
Astfel, luptătorul nostru pentru drepturile omului şi libertatea de exprimare răspunde: “Anonymous s-a născut ca o mişcare de apărare a legii instituite, cu încredere în puterea legii de a reflecta drepturile cetăţeneşti, nu ca o mişcare revoluţionară. Diferenţa dintre Statele Unite şi China este aceea că Statele Unite îşi încalcă flagrant propria lege, în timp ce China şi-a impus reprimarea libertăţii de expresie în legea propriului stat. Nu avem, pînă acum, mijloacele, motivaţia sau prea-plinul de încredere în puterea noastră de judecată pentru a ataca legea, acolo unde vedem că ea încalcă ceea ce cultura vestică numeşte drepturile umane fundamentale.” Trecem peste faptul că cei ce se declară apărători ai “legii instituite” încalcă legea (atacul informatic e o încălcare a legii), trecem şi peste drepturile fundamentale ale omului, atît de importante cînd e vorba de Statele Unite însă relativizate şi “localizate” cînd e vorba de China (“…ea încalcă ceea ce cultura vestică numeşte drepturile umane fundamentale” – aici drepturile umane fundamentale nu mai sînt nici umane, nici fundamentale, sînt aşa numite doar de cultura vestică, sînt doar o convenţie culturală localizabilă, aici Iisus devine evreu cu buletin de Nazareth) şi ajungem la fraza care ne interesează: “Diferenţa dintre Statele Unite şi China este aceea că Statele Unite îşi încalcă flagrant propria lege, în timp ce China şi-a impus reprimarea libertăţii de expresie în legea propriului stat.”
Interviul respectiv (luat unor anonimuşi româneşti) a apărut anul trecut pe Hotnews.
Bleen, foarte interesantă mostră de logică Anonymă.
Dacă înțeleg eu bine, ideea ar fi cam așa:
Când un om obișnuit (nici foarte bun, nici foarte rău) e atacat de un criminal (foarte rău), Anonymous, din spirit de dreptate, trebuie să sară în ajutorul criminalului.
Pt că omul obișnuit, chiar dacă încearcă să fie cumsecade, nu e perfect, nu atinge standardul. Dar criminalul își propune de la început să fie jefuitor și asasin, ăsta e standardul lui, și îl atinge.
Adică : imperfecțiunea omenească, inconsecvența în bine, e de neiertat; consecvența în rău e acceptabilă, chiar dezirabilă.
Exemplu tipic de mentalitate gnostic-revoluționară!
Ăștia nu pot fi lecuiți decât cu exorcisme.
1) Despre Stratfor.
Stratfor este un one man show al unui oarecare George Friedman care a avut ideea sa faca primul site de intelligence online. La urma urmei, daca exista shopping online, books online, universitati online, cafenele online, porn online, de ce n-ar exista si o CIA online?
“Sursele” nu l-au “intoxicat” pe “analistul” Stratfor. Cunosc site-ul inca de cind a aparut, de pe vremea razboiului din Kosovo. “Analizele” publicate de site pe subiectul Kosovo, vindute publicului drept “un alt punct de vedere”, putzeau a mahorca ruseasca de la o posta. If it walks like a duck, quack like a duck, it’s a duck. Nu exista, pentru mine, nici o indoiala apropo de cine a venit cu “the seed money” la infiintarea acestui stabiliment.
Dupa un timp, dupa ce si-a facut un nume, Stratfor a trecut de la “crize” punctuale la global intelligence forecasts, un fel de crystal ball reading, de citire in cafea sau in frunze de ceai. “Forecasturile” erau asa de ambigue, diluate, dezlinate, caldutze si inofensive incit era matematic imposibil ca ceva sa nu se adevereasca si ca “analistii” sa nu se laude cu clarviziunea lor. Ca 90% din forecasturi se dovedeau a fi fantezii, asta era trecut sub tacere.
Cireasa pe tort a venit atunci cind au inceput sa ceara bani pentru forecasturi. Tin minte cereau 500 de dolari pentru un “10-year forecast”. Punct in care am incetat sa ma mai duc pe site. George Friedman este astazi invitat pe la unele talk-show-uri. L-am vazut la Bill O’Reilly, pe Fox, fapt care nu m-a mirat deloc. Nu m-a mirat sa vad un ignorant imbrobodit de un excroc.
In concluzie, Stratfor este un venditore di fumo infiintat initial cu bani rusesti, care acum merge pe cont propriu, sta pe propriile lui picioare, cum s-ar zice.
2) Accidentul de la Smolensk
Tovarasul J n-a intoxicat pe nimeni. Povestea cu interzicerea aterizarii din cauza cetii si cu insistenta polonezilor de a o face a fost pe toate sursele de mass-media. E posibil ca tovarasul J nici sa nu existe, iar Stratfor sa incerce sa vinda clientilor o poveste arhicunoscuta, ca fiind o “noua” “descoperire” a lor din “surse” pe care nu le detin decit ei. Procedeu tipic de mass psychology. Atentia se abate de la faptul in sine, necontestat de nimeni, la “sursa”, iar lumea nu baga de seama ca li s-a servit drept “noutate” ceva ce ei cunosteau deja ci se apuca sa discute “sursa”.
Ceea ce m-a frapat pe mine a fost ca o tara ca ditamai Polonia avea, drept avion prezidential, un Tupolev. Nu incerci sa aterizezi cu un Tupolev pe un aeroport in ceata, e la mintea cocosului.
3)
Fraza asta este clara si fara nici un echivoc.
China este o tara care are in legea ei reprimarea libertatii de expresie. Nu e okay, insa schimbarea acestei stari de lucruri necesita alte mijloace de actiune.
Statele Unite / Occidentul sint o tari care pretind ca apara drepturile cetatenilor sai. In acelasi timp drepturile acestor cetateni se erodeaza pe zi ce trece datorita actiunii propriilor guverne. In cazul Chinei este vorba de represiune. In cazul Americii/Occidentului, chestia se cheama ipocrizie. Din acest motiv, o galeata de rahat aruncata din cind in cind in capul respectivelor guverne se merita cu virf si indesat.
Excelent articolul si comentariul lui @Bleen!
Era (pt mine), un mare semn de intrebare (retorica) orientarea “exclusivista” a Wikileaks…
Atat Wikileaks, cat si Anonymous “pareau” a servii stanga, iar manipularile lor
sareau in ochi. E foarte bine cand apar si dovezi, pt o contracarare argumentata.
Din pacate, sunt multi naivi care le cad cu usurinta in plasa.
Vă dau dreptate d-na A. Cernea. Din cele câteva videoclipuri urmărite de mine pe YouTube despre mişcarea Anonymous, ca să văd ce hram poartă, am sesizat o tendinţă stângist-New Age-istă, deloc străină de “ideologia” celor ce se ocupă cu “Ocuppy Wall-street”. Cu datele în plus din articolele citate aici, devine din ce în ce mai clar. Dealtfel de când am văzut masca-simbol a mişcării, mi-am spus: asta e masca tipică a perfidiei (pentru că aşa apare în anumite piese de teatru şi aşa aş desena-o şi eu, care, chiar dacă nu sunt artist, am ceva cunoştinţe despre artă).
Uneori chiar şi măştile ne trădează, nu-i aşa?
Link
(scuze pt linkul tip carnat)
http://www.capital.ro/detalii-.....64750.html
Asta-i mai hamburger, asa.
Assange, care face interviul cu Hezbollah pe Russia Today, este numit idiot util de Guardian si dus cu pluta de NY Times
RT STUNG BY GUARDIAN CALLING ASSANGE ‘USEFUL IDIOT’