SUA – Peisajul politic şi perspective pentru 2012

Alegerile din 2 noiembrie s-au încheiat, acum toată lumea se întreabă cum va arăta scena politică americană în urmatoriii 2 ani. Nimeni nu poate prezice cu siguranţă, iar răspunsul va depinde de principalii jucători: preşedintele Obama, cele două partide politice şi, mai nou, mişcarea Tea Party.

Preşedintele Obama

A câştigat alegerile la un scor zdrobitor în faţa contracandidatului republican John McCain. Posedând o carismă remarcabilă, şi-a bazat campania electorală pe cuvintele speranţă şi schimbare. Odată instalat în funcţie, şi-a bazat politica pe legislaţie menită să transforme America într-un stat asemănător cu cele de orientare socialistă din Europa de Vest. Noua lege de reformare a sistemului de asigurări de sănătate are efecte contrare celor prezentate de preşedinte în perioada în care bătea ţara în lung şi-n lat, încercând să-i convingă pe americani că toată lumea va avea numai de câştigat de pe urma acesteia. În fapt, procentul celor care dezaprobă Obamacare creşte pe măsură ce se descoperă efectele pe care le va avea această legislaţie pe tremen scurt şi mediu, cum ar fi costuri mai mari pentru angajatori şi angajaţi şi limitarea accesului la serviciile medicale.
Obamacare Increases Health Insurance Premiums

Un alt aspect cu efecte dramatice asupra economiei americane a fost intervenţia statului în economie sub pretextul că giganţi de talia AIG sau General Motors sunt prea mari pentru a fi lăsaţi să între în faliment. Urmarea: procentul din economie controlat de stat (cumulat la nivel federal, de stat sau local) a crescut de la 35% la 44,7% în numai doi ani de guvernare Obama. Nota de plată pentru excesele etatiste a venit fără întârziere: deficitul naţional s-a triplat, în numai 19 luni Obama reuşind performanţa de a adăuga mai mult deficit la buget decât toţi preşedinţii, de la Washington la Regan la un loc!
Obama Added More to National Debt in First 19 Months Than All Presidents from Washington Through Reagan Combined
Obama’s Tripling of the National Debt in Pictures

În primii doi ani de mandat prezidenţial, preşedintele nu a arătat o dorinţă extraordinară de a colabora cu opoziţia republicană. Relevantă a fost reacţia acestuia în două situaţii.

• Invitaţi la Casa Albă pentru discuţii pe marginea pachetului de măsuri pentru stimularea economiei, liderii opoziţiei republicane au fost reduşi la tăcere în momentul în care au sugerat că planurile de stimulare a economiei ar trebui dublate de o politică de reducere a taxelor. Argumentul suprem al preşedintelui – Am câştigat (alegerile).
  Obama to GOP: ‘I Won’
• Cu câteva zile înainte de alegeri, participând la un miting electoral, Obama şi-a arătat “mărinimia” faţă de opoziţia republicană, declarând că nu îl deranjează dacă aceştia doresc să i se alăture, dar vor trebui să stea în partea din spatele autobuzului. Venită din partea unui republican, declaraţia ar fi însemnat punerea la stâlpul infamiei, dacă nu chiar sfârşitul carierei politice a respectivului. Nici o problemă, însă, când declaraţia aparţine unui preşedinte democrat pe jumătate negru (n.n. În peroada segregaţionismului în America, persoanele de culoare nu aveau dreptul să se aşeze pe orice scaun liber într-un autobuz, ci numai pe scaunele din spate).
  

Este greu de imaginat că preşedintele îşi va schimba atitudinea de la arogant la împăciuitor. Acesta e perceput mai degrabă ca un ideolog rigid.
Will Obama Triangulate?

Partidul Democrat

Pierderile înregistrate la alegerile din 2 noiembrie (6 locuri în Senat, 61 în Camera Reprezentanţilor, 7 posturi de guvernator şi peste 500 în legislativele la nivel de stat) nu par să îi scoată pe liderii democraţi din izolarea de realitate.
Deşi a câştigat un nou mandat de 2 ani în Congres, Nancy Pelosi a pierdut poziţia de Purtător de Cuvânt al Camerei Reprezentanţilor prin trecerea democraţilor în minoritate. Deşi mulţi se aşteptau ca Pelosi să demisioneze din poziţia de lider al reprezenantilor democraţi sau chiar din forul legislativ ca semn al recunoaşterii eşecului politicilor pe care le-a susţinut şi promovat, aceasta a declarat că va continua ca lider al democraţilor din Camera Reprezentanţilor. Mai mult decât atât, într-un interviu cu Diane Sawyer de la ABC, aceasta a declarat că nu regretă pierderea celei mai înalte funcţii deţinute de o femeie în politică americană. Întrebată cum şi-ar caracteriza peroada pe care a petrecut-o la Conducerea Camerei, aceasta a răspuns “o treabă bine făcută”.
Reales în Nevada datorită sprijinului sindicatelor din industria hotelieră, liderul Senatului Harry Reid îşi făcea iluzia că reprezintă speranţa, într-un stat în care şomajul a depăşit 14%.
Într-o conferinţă de presă ţinută pe 3 noiembrie, preşedintele Obama a recunoscut eşecul în alegeri, pe care l-a pus pe seama puterii limitate de înţelegere a alegătorilor americani, care nu întrevăd zilele luminoase ce întârzie să vină sub înţeleapta-i ocârmuire.
Zile mai bune pentru democraţi nu par a se arăta prea curând. Prin pierderea majorităţii în Camera Reprezentanţilor, democraţii vor pierde şi o serie de locuri cheie în comisiile parlamentare. Republicanii care îi vor înlocui vor avea grijă să reactiveze investigaţii care au fost trase pe linie moartă în perioada când democraţii au avut majoritatea.
After electoral drubbing, Democrats must now deal with ethics trials

21 de senatori democraţi vor trebui să se prezinte în faţa alegătorilor pentru realegere în 2012, faţă de doar 10 republicani. Nu e de mirare că nimeni nu se înghesuie să preia conducerea Comitetului Democrat de Campanie pentru Senat 2012.
The job that no Democrat wants

Partidul Republican

Pe fondul nemulţumirilor provocate de modul în care administraţia Obama a înţeles să conducă ţara, republicanii s-au trezit în dimineaţa de 3 noiembrie cu un câştig net de proporţii (comparativ cu numărul de poziţii deţinute la alegerile anterioare): 6 locuri în Senat, 61 în Camera Reprezentanţilor, 6 posturi de guvernator şi peste 500 în forurile legislative la nivel de stat. Principala provocare a noilor lideri republicani va fi să demonstreze în următorii 2 ani că sunt diferiţi faţă de democraţi şi capabili să ducă la îndeplinire mandatul încredinţat de alegători. Anul 2010 nu a fost istoric pentru republicani doar prin prisma uriaşelor câştiguri nete, dar şi prin categoriile demografice de electorat pe care le-au atras. Hispanicii şi afro-americanii, minorităţi care votează în mod tradiţional cu democraţii, au votat cu republicanii în măsură mai mare decât au făcut-o în 2008. Numărul de afro-americani care au votat candidaţi republicani anul acesta este aproape dublu faţă de 2008. În condiţiile în care în anul 2040 albii vor reprezenta mai puţin de 50% din populaţia SUA, republicanii au motive să fie optimişti. Republicanii au inregistrat şi câteva premiere: prima femeie guvernator a statului South Carolina (Nikky Haley, ai cărei părinţi sunt născuţi în India), primul guvernator al Nevadei de origine hispanica (Brian Sandoval) şi prima femeie guvernator de origine hispanică din istoria SUA (Susana Martinez-New Mexico).
Liderii republicani par să fie conştienţi de mandatul primit de la alegători. În discursul liderului republican John Boehner din noaptea alegerilor, acesta a declarat: “Priorităţile oamenilor sunt priorităţile noastre”.
Mulţi comentatori consideră alegerile de anul aceste ca fiind ultima şansa pentru republicani de a arăta că sunt o alternativă viabilă pentru democraţi, în caz contrar urmând să asistăm la naşterea celui de-al treilea partid politic pe scena politica americana.

Mişcarea Tea Party

Mişcare populară de orientare conservatoare-libertariană, Tea Party a apărut în semn de protest împotriva cheltuielii banului public fără discernământ şi a creşterii taxelor. Fără o organizare sau conducere la nivel central, mişcarea e compusă din grupuri active la nivel local. La alegerile preliminare din cadrul Partidului Republican în 2010, candidaţii proveniţi din mişcarea Tea Party sau susţinuţi de membrii acestei mişcări au avut posibilitatea să candideze, unii dintre ei câştigând nominalizarea pentru alegerile parlamentare din 2 noiembrie 2010. În urma alegerilor, candidaţii Tea Party au obţinut 5 posturi de senator, 40 în Camera Reprezentanţilor şi postul de guvernator al statului South Carolina. Reprezentanţii Tea Party in viitorul Congres vor aduce un suflu nou şi imaginea de a nu fi dispuşi la compromisuri cu Washingtonul. Este foarte interesant de văzut cum vor reuşi aceştia să-şi promoveze principiile şi să reprezinte interesele celor care i-au ales. Un cunoscut comentator remarca a doua zi după alegeri că liderii republicani ar fi cei mai fericiţi dacă Tea Party s-ar evapora instantaneu, prevăzând lupte interne între reprezentanţii establishmentului şi cei ai Tea Party. Vor fi interesant de urmărit proaspeţii senatori Tea Party, Marco Rubio din Florida şi Rand Paul din Kentucky, amândoi superstaruri în devenire ale Partidului Republican.

Cu un peisaj politic diferit de tot ceea ce s-a văzut în trecut, este de urmărit evoluţia principalilor jucători în următorii doi ani.
2012 nu e departe!