The Alaskan Hunter

Mass-media liberală din SUA se pregăteşte pentru o noua răfuială cu Sarah Palin, guvernatorul statului Alaska. Fundaţia National Rifle Association o va onora pe Sarah Palin la banchetul anual din 14 mai cu o armă de asalt – comandă personalizată – pentru sprijinul sau constant acordat libertăţilor derivate din cel de-al Doilea Amendament la Constituţie. … Continuare

C-aşa e-n tenis! Cupa Davis se ține cu ușile închise cînd joacă Israelul.

…ne spunea în anii ’70 Toma Caragiu, dar vremurile s-au schimbat şi odată cu ele, tenisul. (click pe imagine pentru a-l auzi pe Toma) Să facem un salt de trei decenii şi citeva mii de kilometrii, în Suedia anului 2009, unul din locurile în care a ajuns conflictul din Orientul Mijlociu. . . Alte vremuri, … Continuare

Paravanul olimpic

Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice: spectacol total made in China. O demonstraţie de comunism cu faţă umană, dar cu efect devastator asupra audienţei externe. Milioane de oameni privind cu fascinaţie fiecare mişcare a celor zece mii de chinezi aflaţi pe stadion şi, lăsându-se furaţi de artificii şi alte lumini, căzând în capcana pusă de … Continuare

Se poate!

Întrerupem programul obişnuit pentru a face o mică observaţie: uite că se poate, dragi compatrioţi. Cine ar fi crezut că putem face un asemenea meci cu campioana mondială, Italia? Puţini, fără îndoială, dar uite că pentru prima dată în istorie, am reuşit să îi facem pe italieni să tremure niţel în faţa noastră. Neamul de … Continuare

Prin olimpism spre tembelism

Simbolul Olimpiadei de la Beijing

Asa cum am promis, al doilea articol al lui Traian Ungureanu despre Olimpiadă (revista 22, numărul 946, 22 aprilie 2008 – 28 aprilie 2008). Primul poate fi găsit aici. Câteva cuvinte despre olimpismul antichităţii greceşti, rădăcinile pacifiste ale flăcării olimpice şi noua direcţie chinezo-rusească a Comitetului Olimpic Internaţional.

Imediat după 1910, America şi Europa s-au trezit dansând frenetic, la limita dintre somnambulism şi excitaţie diurnă, foxtrot şi, apoi, charleston. Noua vibraţie părea să aibă legătură cu formele hiperactive ale speranţei pe care le numim adesea optimism. În acest caz, optimism istoric. Într-adevăr, lumea occidentală consuma bulimic „anii nebuni”, epocă de trepidaţie, abandon şi nonşalanţă pe care F. Scott Fitzgerald a surprins-o fără identitate şi a arestat-o în formula „the jazz age”. Lumea occidentală simţea o nevoie irepresibilă de epuizare prin fericire şi transă entuziastă. Ştim, astăzi, retrospectiv, că mania dansantă a Occidentului era un presentiment colectiv, o premoniţie orgiastică înaintea măcelului generalizat care avea să distrugă spiritul european. O ştim retrospectiv, dar asta nu înseamnă decât că am raţionalizat post-factum acel sentiment electric pe care mulţimile din sălile de dans ale anilor 1910-1930 l-au trăit cu un amestec de nepăsare şi înverşunare veselă.

Indiferent de ce am descoperit noi, în milionul de cărţi de istorie despre războaiele europene ale secolului XX, „anii nebuni” au fost un caz autentic de expresie culturală a disperării. Anxietatea s-a infiltrat în dans şi a trecut în acel tremur fizic ritmat în care psihanaliştii vremii au văzut, de la început şi zadarnic, o formă de isterie în masă. Cultura populară, în acest caz noile dansuri ale unei epoci care deschidea, în sensul cel mai larg, artele pop, luă conturul principalei direcţii istorice şi politice a momentului. Dezmăţul iconoclast şi banditismul avântat al politicii europene se oglindeau în pasiunea populară pentru convulsie dansantă. Cultura populară, condusă de noua muzică şi de noile jocuri sportive, cucerea centrul scenei, devenea noul limbaj al modernităţii universale şi dovedea capacităţi plastice uluitoare sau, mai degrabă, o stranie sensibilitate seismică. Nimic nou. Cu un pic de deschidere şi cu ceva mai multă îndrăzneală în faţa pioaselor superstiţii olimpice ale prezentului, vom regăsi aceeaşi corespondenţă strictă şi tulburătoare între jocurile populare şi spiritul public ale Greciei arhaice.
Continuare

Olimpiadă cu o singură probă (în umbra şepticului)

China se pregateste de Olimpiada

În ultimele săptămâni, revista 22 a publicat sub semnătura lui Traian Ungureanu două articole având ca subiect Olimpiada de la Beijing. Le vom publica la rândul nostru, considerând că în România nu a avut loc o dezbatere privind Jocurile Olimpice din 2008. Din nefericire, atât atleţii, cât şi o bună parte din comentatorii sportivi au făcut dovada unei complete indiferenţe în ceea ce priveşte evenimentele din China. Intervievaţi de televiziunile româneşti, aceştia au ţinut discursuri sforăitoare despre spiritul olimpic şi simbolul flăcărei olimpice, desacralizat de protestatarii pro-tibetani, ignorând cu bună ştiinţă acţiunile guvernului comunist chinez. Pentru aceste voci ale sportului românesc, câteva medalii valorează mai mult decât suferinţa umană.

„Olimpiadă cu o singură probă” a apărut în numărul 944 (08 aprilie 2008 – 14 aprilie 2008) al revistei 22 şi este o dovadă că nu toate conştiinţele dorm, aşteptând aurul de la Beijing.
Continuare