The Great Communicator

În ajunul alegerii lui Ronald Reagan ca președinte al Statelor Unite în 1980, un jurnalist de la radio l-a intrebat ce au văzut americanii în el. Reagan a ezitat și apoi a răspuns: „Ai râde dacă ți-aș spune că pe sine și unul de-al lor?”

(Thinking About Ronald Reagan: On 100th Birthday, He’s Remembered for Good Reason)

Reagan a avut dreptate: americanii l-au văzut și l-au simțit ca pe „unul de-al lor”, enorm de mulți îl văd și acum la fel, fără a simți nevoia să explice acest simțămînt – e ceva natural. Nu vreau să fac vreo apologie, să bat cărări bătute sau să mă uit prin gaura cheii unor uși deschise. E de la sine înțeles pentru americani că, în deplin acord cu Constituția care începe cu „We the People”, în 1980 au ales pe unul de-al lor. Faptul că acum paiața Obama se screme să joace (fără vreun succes convingător) un nou rol, acela de mare admirator al „obscurului actoraș de mîna a doua” e o confirmare de prima mînă a realității că Ronald Reagan a reușit, cu zîmbetul pe buze, să cîștige respectul și susținerea poporului său și să realizeze prin fermitate în credință și bunătate lucruri care ar fi fost de neimaginat înainte de a veni în Biroul Oval (mai pe scurt, pînă să gîndim ca Bush, Ronnie ne-a scăpat de ruși). Totul a fost pe față, fără echivoc, mereu a lăsat impresia complicității prietenești cu „we the people”, cred că orice cuvîntare a sa a fost pigmentată cu o șotie spusă simplu, ca un ghiont amical, un clipit din ochi, un zîmbet larg, poanta și la urmă un rîs sincer, molipsitor alături de alegătorul și concetățeanul său. Cîteva mostre, dintre preferatele mele – evident, există sute pe Internet, chiar vă rog să adăugați/comentați! A! Cele mai multe le-am luat de aici, unde-a fost cazul le-am grupat pe căprării, păstrînd ordinea alfabetică în limba engleză. Poate ordinea asta-i ajută pe năzuroși să sară ce nu le convine :mrgreen:
____________
Un popor liber să aleagă va alege întotdeauna pacea (A people free to choose will always choose peace)
Popoarele nu fac războaie, ci guvernele (People do not make wars; governments do)
____________

Un copac e un copac. Cît de mulți trebuie să privești ca să-ți dai seama? (A tree’s a tree. How many more do you need to look at?)

…..da’ pădurea? noi vrem pădurea, țipă taica Marx din buruieni…
____________

Dar sînt avantaje dacă ești ales Președinte. A doua zi după ce am fost ales, notele mele din liceu au fost clasificate „Strict Secret” (But there are advantages to being elected President. The day after I was elected, I had my high school grades classified Top Secret)

….. – Bun așa, de acord! – Taci Crin! 🙂
____________

Nu te teme să vezi ceea ce vezi (Don’t be afraid to see what you see)
____________

Guvernul întotdeauna descoperă o necesitate pentru oricîți bani primește (Government always finds a need for whatever money it gets)
Guvernul nu rezolvă problemele, le subvenționează (Government does not solve problems; it subsidizes them)
Guvernul există ca să ne protejeze de ceilalți. Cînd decide să ne protejeze de noi înșine, își depășește limitele (Government exists to protect us from each other. Where government has gone beyond its limits is in deciding to protect us from ourselves)
Guvernul e ca un prunc. Un tract alimentar flămînd la un capăt și fără simț de răspundere la celălalt (Government is like a baby. An alimentary canal with a big appetite at one end and no sense of responsibility at the other)
Punctul de vedere al guvernul despre economie se poate rezuma în cîteva propoziții simple: Dacă se mișcă, taxează. Dacă continuă să se miște, reglementează. Dacă nu se mai mișcă, subvenționează. (Government’s view of the economy could be summed up in a few short phrases: If it moves, tax it. If it keeps moving, regulate it. And if it stops moving, subsidize it.)
Cele mai terifiante cuvinte: Sînt de la guvern și am venit să ajut (The most terrifying words in the English language are: I’m from the government and I’m here to help)
Problema nu e că oamenii sînt impozitați prea mult, ci că guvernul cheltuie prea mult (The problem is not that people are taxed too little, the problem is that government spends too much)

și în concluzie:
Astăzi, dacă inventezi o capcană de șoareci mai bună, vine guvernul cu un șoarece perfecționat (Today, if you invent a better mousetrap, the government comes along with a better mouse).
____________

Cum poate un președinte să nu fie un actor? (How can a president not be an actor?)
Politica nu-i o meserie rea. Dacă reușești sînt multe recompense, dacă te faci de rîs poți scrie o carte (Politics is not a bad profession. If you succeed there are many rewards, if you disgrace yourself you can always write a book)
____________

Ce e un comunist? Cineva care-i citește pe Marx și Lenin. Ce e anticomunist? Cineva care-i înțelege pe Marx și Lenin (How do you tell a communist? Well, it’s someone who reads Marx and Lenin. And how do you tell an anti-Communist? It’s someone who understands Marx and Lenin)

La butada asta adaug un video din seria cu bancuri sovietice:

și un supliment ceva mai lung:


____________

Nu mă sperie deficitul. E destul de mare să-și poarte singur de grijă (I am not worried about the deficit. It is big enough to take care of itself)

M-am întrebat cîndva cum ar fi arătat cele Zece Porunci dacă Moise le-ar fi trecut prin Congresul Statelor Unite (I have wondered at times what the Ten Commandments would have looked like if Moses had run them through the US Congress)
N-am putut niciodată înțelege de ce un donator Republican e un „îmbuibat”, în timp ce un Democrat ce donează aceeași sumă e un „filantrop animat de nobile intenții sociale” (I’ve never been able to understand why a Republican contributor is a ‘fat cat’ and a Democratic contributor of the same amount of money is a ‘public-spirited philanthropist’)
____________

Dacă Uniunea Sovietică ar permite existența altui partid, ar fi în continuare un stat monopartinic, căci toți s-ar alătura celuilalt partid (If the Soviet Union let another political party come into existence, they would still be a one-party state, because everybody would join the other party)

…..Oops! Oare ce crede Mr. Putin?…
____________

Dacă uităm vreodată că sîntem O Națiune Sub Dumnezeu, atunci vom deveni o națiune pierdută (If we ever forget that we are One Nation Under God, then we will be a nation gone under)
____________

Un guvern nu-și va reduce niciodată mărimea prin proprie voință. Programele guvernamentale, odată lansate, nu dispar niciodată. De fapt, un birou guvernamental e lucrul cel mai apropiat de viața veșnică pe care-l vom vedea vreodată pe acest pămînt (No government ever voluntarily reduces itself in size. Government programs, once launched, never disappear. Actually, a government bureau is the nearest thing to eternal life we’ll ever see on this earth!)
____________

Am dat dispoziție să fiu trezit la orice oră în caz de stare de urgență națională – chiar dacă e în timpul unei ședințe de Cabinet (I have left orders to be awakened at any time in case of national emergency – even if I’m in a Cabinet meeting)
____________

Din cele patru războaie care au avut loc în timpul vieții mele, niciunul n-a început din cauză că Statele Unite erau prea puternice (Of the four wars in my lifetime, none came about because the U.S. was too strong)
____________

Republicanii cred că fiecare zi e 4 Iulie, Democrații cred că fiecare zi e 15 aprilie (15 aprilie e termenul limită de plată a taxelor anuale) (Republicans believe every day is the Fourth of July, but the democrats believe every day is April 15)
și
Recesiune este cînd vecinul își pierde slujba. Depresiune e cînd ți-o pierzi tu. Recuperare este cînd Jimmy Carter și-o pierde pe a lui (Recession is when your neighbor loses his job. Depression is when you lose yours. And recovery is when Jimmy Carter loses his)

Cele mai bune minți nu sînt în guvern, altminteri lumea afacerilor le-ar angaja imediat (The best minds are not in government. If any were, business would steal them away)
____________

Thomas Jefferson a spus cîndva ‘Niciodată nu trebuie să judecăm un președinte după vîrsta sa, ci numai în funcție de munca sa’. Și de cînd mi-a spus asta am încetat să-mi mai fac probleme (Thomas Jefferson once said, ‘We should never judge a president by his age, only by his works.’ And ever since he told me that, I stopped worrying)

cu faimoasa aplicare electorală:
Vreau să vă mai spun că vîrsta nu va fi o temă a acestei campanii. N-am de gînd să exploatez în scopuri politice tinerețea și lipsa de experiență a oponentului meu (I want you to know that also I will not make age an issue of this campaign. I am not going to exploit, for political purposes, my opponent’s youth and inexperience)
(în timpul dezbaterii prezidențiale 1984 vs. Walter Mondale)
____________

Să nu uit desertul! 🙂

Ei spun că lumea a devenit prea complexă pentru răspunsuri simple. N-au dreptate (They say the world has become too complex for simple answers. They are wrong)
căci
Fără Dumnezeu, democrația nu va rezista, nu poate rezista prea mult (Without God, democracy will not and cannot long endure)

The following two tabs change content below.
Născut - da, 30 nov. 1948 Mort - nu (încă) ... Mai întîi a fost Phylopat care scria cronici de bridge la Cronica din Iași prin anii '70, apoi exotismul neprincipial fu pedepsit prin suspendare, drept care s-a comis inversiunea rivuluționară din dechemvre '89 cînd s-a născut tête-bêche Pataphyl.Sînt două particule: dragoste - philo exotizat ridicul-pretențios cu "y", dragoste copulată cu pata - ce vrea să zică bolnav ca în patologie dar și anormal în sensul lui Alfred Jarry, care descria patafizica (pataphysique) ca fiind bazată pe următoarele şapte propoziţii fundamentale: 1. Patafizica este ştiinţa acestui domeniu ce se întinde dincolo de metafizică; ea depăşeşte metafizica atât cât aceasta depăşeşte fizica - în toate sensurile ad libitum. 2. Patafizica este ştiinţa particularului, a legilor ce guvernează excepţiile. 3. Patafizica este ştiinţa soluţiilor imaginare. 4. Pentru ea toate sunt acelaşi lucru. 5. Patafizica este de alură imperturbabilă. 6. Totul este patafizic; totuşi, puţini oameni pun conştiincios patafizica în practică. 7. Dincolo de ea nu este nimic. "Patafizica este instanţa supremă".

Latest posts by Pataphyl (see all)

21 de gânduri despre “The Great Communicator

  1. Linii trasate cu acuitate si spirit , se intrupeaza viu , pentru a ne darui portretul marelui presedinte , un urias care i-a adus prin faptele sale langa noi , printre noi , pe marii sai inaintasi , care i-au fost alaturi in permanenta . A fost si este fara discutie UNUL DE-AL LOR . Multumiri Andrei .

  2. Excelent grupajul video/text. Felicitari! Nu vi se pare, facind, totusi, o comparatie inevitabil defavorabila democartiei din Roamnia, ca liderii nostri „nationali” n-au pic de simt al umorului? De fiecare data cind vorbesc in public parca au o teapa in posterior care le jeneaza hemoroizii. Cu o singura exceptie, imi permit: Basescu! Jenant balcanic, zic unii. Haios balcanic, sanatos si autentic in poanta, as zice eu.
    Cele bune!

  3. Reagan e considerat unanim în orice Top Five al „comunicatorilor” din toate timpurile. Mulți îl pun pe primul loc pe Abraham Lincoln, față de care Ronnie și-a exprimat întotdeauna marea admirație. Iată un citat din Honest Abe:

    If I were two-faced, would I be wearing this one? 🙂

  4. Un om extraordinar pentru care am toata admiratia.
    A stiut sa zica lucrurilor pe nume intr’o maniera unica, diametral opusa sofisticarii leftistilor ‘telectuali, a definit cu acuratete imperiul raului iar socialistii din lumea intreaga l’au urat cu pasiune, o pasiune care dainuie, l’au batjocorit in fel si chip si nu gegeaba „the Gipper” a fost supranumit „the teflon president”.
    Maggie a zis despre el ca este omul care a invins imperiul ciumei fara sa traga un singur glont si cu toate ca a adus pacea dupa un razboi rece teribil in care omenirea traia sub amenintarea anihilarii, nu se numara alaturi de laureati ai premiului nobel precum arafat, gorbachiov, gore sau obama.
    si poate ca e mai bine asa, poate ca ar da prea mult sens unui premiu care se acorda numai intre leftisti.
    A lasat in urma un concept despre libertate si prosperitate pe care socialistii cu greu il pot inghiti si de aceea ataca cu furie orice om politic care se apropie de valorile reganesti.
    Rest in Peace mister President!

  5. Pata, aduceam aminte de Patti pe un alt topic intrerupt brutal de un comunist :).
    Si de interviul acesteia al suplimentului dedicat tatalui ei – usa today:

    Reagan’s daughter remembers father: Grace under fire

    By PATTI DAVIS Patti Davis – Sun Feb 6, 1:15 am ET

    Several years into my father’s journey down the narrowing road of Alzheimer’s, when he was still going out for walks, I looped my arm through his one afternoon and walked with him along a leafy street near my parents’ home. A few people recognized him, waved and called out, „Hello, Mr. President” and „God bless you.” He smiled and waved back. Then he looked at me, confused, and asked, „Do I know them?”

    No, Dad, I said. „They recognized you and wanted to say hello.” He looked even more perplexed. „But how do they know me?”

    I already knew his memory of being President had been extinguished. He remembered ice skating as a boy and swimming in the Rock River in summer but not his impact on the country and the world. I didn’t want to add to his confusion. „They’ve seen you walking here,” I told him. He smiled, and his eyes lit up. „That’s very sweet of them,” he said. „They’re nice people.” (See TIME’s photo-essay „Ronald Reagan’s Fulcrum Year: 1966.”)

    Moments like that revealed what was most essential about my father – his graciousness, his kindness toward others, his gratitude and his humility. Even at the end, Alzheimer’s didn’t kill those qualities, although it killed a lot.

    I often imagine what it would be like if my father were still here to mark his 100th birthday, if Alzheimer’s hadn’t clawed away years, possibilities, hopes. What would he think of all the commemorations and celebrations? (See more about Patti Davis and Alzheimer’s disease.)

    Basically a humble man, he’d be embarrassed, I suspect, although certainly flattered. He would cover his emotions with a joke – probably something about George Burns’ living to 100 and how he just couldn’t let George get all the glory for making it that far. I’m sure he’d be disappointed in the meanness of politics these days yet amused by all the politicians trying to adhere themselves to his legacy, even aiming to be „the next Ronald Reagan.” He’d probably suggest, with a twinkle in his eye, that they should figure out who they are as individuals and be the best at that. (Comment on this story.)

    But most of all, I imagine spending time with him as a daughter – and his allowing the residue of my rebellious years and the hurt I caused him to blow away like dust, maybe with a bit of humor, since I did manage to snag his attention by being the bad girl. I’d like to ask him if he was ever really fooled by me.

    I’d also like to ask him about the nearsighted boy he once was, whose father frequently disappeared on drinking binges so severe he’d pass out, often miles from home. Maybe my father would finally open up to me about the uncertainty and the waiting … and the fear. (See pictures of how Presidents age in office.)

    Yet he had no fear, and I wish more than anything I could sit with him by a window in the dying light of day and ask him about that. How did you come from where you came from and learn to be so confident? How did you learn to trust so completely in your faith that fear didn’t stand a chance? I want to tell him I remember the nights when I was a child and he traced the constellations for me, showing me Pegasus and Orion. I want to tell him that even though light-years came between us later on, I never stopped believing he hung the moon.

    My father’s body lies in a stone tomb high on a hill. People walk by, pause, think their own thoughts about him and move on, back to their own lives. I can never move on. He is everywhere. I know you think I mean publicly, especially now that he would have been 100 years old. And in part, I do mean that. But what I really mean is, he lives in me on the edge of dreams. He lives in the regrets that burden me and the sweet memories that keep me afloat. There was a moment, midway through the Alzheimer’s years, when I was leaving my parents’ house and I said to him, „Bye. I love you.” His eyes opened wide in surprise and he said, „Well, thank you. Thank you so much.” He had no idea who I was. He was startled and typically gracious about another human being’s telling him she loved him. I don’t know if I will ever reach that level of grace, but I’m grateful for having been born to a man who did. (See pictures of Presidents at the beach.)

    Until the last three years of his life, when he became bedridden, he carried in his pocket a coin that says „Let go and let God.” I keep it now in a box on my dresser. I don’t know where he got it, but I’m guessing someone handed it to him when he was out walking and he looked at the message on it and thought of how lovely it was and how he related to it. Every day after that, he put it in his pocket – as a talisman, perhaps, but also to remind him of a stranger’s kindness.

    He was not a perfect man. He was not a perfect father. But he tried to reach higher, to understand what God wanted of him. He was a unique person who carved out a unique place in history. I sat beside him as he died. And now he sits inside my heart as I live my life, without him but with him.

  6. doc, am luat în seamă ce spuneai în comentariul invocat:

    Mi’a placut un comentariu a lui Patti ( reduc din memorie) daca tata ar fi fost aici ar fi preferat sa vada super bowl

    Răspunsul la acest comentariu al tău era deja pregătit: Ronnie va fi prezent astăzi la Superbowl XLV!, mai sînt mai puțin de două ore pînă la lovitura de începere kickoff! 🙂

    Reagan Super Bowl XLV Tribute – This video will be shown just before kickoff Feb 6, 2011

  7. Dupa mine, cel mai frumos discurs despre Reagan l-a tinut Brian Mulroney. Doi irlandezi de exceptie care au facut istorie.

    Vreau sa mai aduc aici inca o marturie despre Reagan. A lui Patrick J. Buchanan:
    În fiecare vineri, la cererea preşedintelui Reagan, Anne selecta 30 de scrisori pe care preşedintele le lua la Camp David pentru a le citi și pentru a le răspunde, iar luni i le înapoia.

    În fiecare luni, colaboratorii apropiați (senior staff) luau prânzul cu preşedintele Reagan.

    La aceste dejunuri, presedintele citea mai întâi o scrisoare. Îmi amintesc una. Era de la o octogenară al cărei soţ a părăsit-o când ea avea 40 de ani și era însărcinată. S-a gândit să avorteze, dar s-a rugat (un vechi obicei american, n. trad.) şi a decis să aducă copilul pe lume.

    Ei bine, acel băiețel, 40 de ani mai târziu, avea grijă de ea la bătrânețe.

    „Nu este o poveste minunată?” a exclamat Reagan.

    Intregul articol e aici.

  8. john @ 2:

    De acord cu tine, in general.
    Problema incepe cind trebuie sa diferentiezi intre „autenticii” Basescu, Becali si Vanghelie — ca androizii Ponta, Crin, etc. nu conteaza.

  9. Pardon, youtube-ul spre Soviet jokes se gaseste in postare.

    Totusi, nu cred ca e o crima sa le reamintim. Eu le revad cu placere de fiecare data. Si le revad des.

  10. Astia au fost oameni politici adevarati. Astia si cu parintii fondatori. Ce avem acum este o clica de profitori.
    Bine, incomparabil cu inteligentii superintelectuali europeni.
    Aia fac parte din alta liga, nu din liga prostilor.
    PePe(r)

  11. In Europa sunt numai baieti dastepti care fac combinatii ca numa’ la prosti iexista recesiune.

  12. Moamă, cum o fi reușit proasta asta de Ieuropă să nască un dăjtept ca Pepăr e un adevărat mister! Un la fel de mare mister e cum America aia perfectă și deșteptă l-a scos pe Hussein, prostește lumea cu progresismul ei hollywoodian și are cea mai mare datorie din istorie. Cate necunoscute!

    Ramane cum am stabilit.

    Cat de ridicol si idiot este dispretul asta al tau fata de Europa, de parca nu te-ai nascut si crescut pe aici, de parca toate ideile politice nu au aparut aici, de parca filosofia nu isi are radacina aici, de parca Biserica nu aici s-a dezvoltat, de parca nu aici a aparut capitalismul. Vai de tine.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.