de Adrian Michaels

„Uniunea Euopeană se va confrunta cu o eră de vaste schimbări sociale şi puţini politicieni dau atenţie acestui lucru”

Marea Britanie şi restul Uniunii Europene ignoră o bomba cu ceas demografică: un aflux recent de imigranţi în Uniunea Euopeană, inclusiv milioane de musulmani, va face continentul de nerecunoscut în următorii 20 de ani, şi aproape nici unul dintre politicieni nu vorbeşte despre asta.

Numerele sînt şocante. Aproximativ 3,2% din populaţia Spaniei era născută peste graniţă în 1998. În 2007 procentul era de 13,4%. Populaţia musulmană a Europei aproape s-a dublat în umtimii 30 de ani şi se va dubla din nou pînă în 2015. În Bruxelles, primele 7 nume date băieţilor nou născuţi sînt Mohamed, Adam, Rayan, Ayoub, Mehdi, Amine şi Hamza. [Colonizarea Bruxelles-ului]

Natalitatea foarte scăzută a Europenilor, cuplată cu creşterea numărului
imigranţilor, va schimba fundamental cultura și societatea în Europa

Rata natalităţii scăzută din Europa, cuplată cu numărul imigranţilor care creşte foarte repede, va schimba fundamental ce vom înţelege prin cultura şi societatea europeană. Schimbările în componenţa populaţiei au implicaţii majore în educaţie, spaţiul locativ, societate, arte, etc. De asemenea ar putea avea un impact în politica externă: a fost făcut un studiu pentru US Air Force în legătură cu felul în care relaţia dintre America şi Europa ar putea evolua. Oficialităţile Uniunii Europene recunosc că aceste probleme nu se bucură de atenţia care o merită.

Jerome Vignon, însărcinat cu forţa de muncă şi „social affairs” în Comisia Europeană, spune că atenţia celor ce conduc UE este concentrată aupra celor ce cer azil şi pe controlul migraţiei, în loc să fie centrată pe integrarea celor deja prezenţi în Uniune. „Integrarea a fost cu siguranţă subestimată – retorica oficială este că integrarea imigranţilor este la fel de importantă ca monitorizarea influxului de imigranţi”. Retorica a fost arareori pusă în practică.

Ţările Uniunii Europene au o lungă istorie în ce priveşte acceptarea imigranţilor, dar în ultimii ani au apărut două noi curente majore. Imigranţii au venit în număr din ce în ce mai mare dinafara economiilor dezvoltate şi creşterea numărului lor se accelerează.

Populaţia musulmană în continuă creştere merită atenţie sporită. Nu pentru că musulmanii ar fi singurii imigranţi ce vin în Uniunea Euopeană în număr mare; există o mulţime de imigranţi din toate punctele cardinale. Dar musulmanii reprezintă un conglomerat aparte de probleme, chiar şi neluînd în considerare atrocităţile comise în occident în numele islamului.

Forumul din America Pew pentru Religie şi Viaţa Publică, parte a Pew Research Center, a spus într-un raport: „Ţările din UE au lungi tradiţii istorice, culturale, religioase şi lingvistice. Injectarea a sute de mii, iar în unele cazuri a milioane de oameni care arată, vorbesc şi se comportă diferit în aceste locaţii, va crea probleme sociale.”

Cît de radicale sînt schimbările în componenţa populaţiei? Toată lumea este conştientă de faptul că anumite cartiere din unele mari oraşe europene devin din ce în ce mai islamice şi că schimbările se produc din ce în ce mai repede. [ Despre Malmö, Suedia, aici ] Dar numere exacte sînt greu de obţinut pentru că acest fel de informaţii sînt foarte sensibile: multe ţări din UE nu ţin cont de religie în statisticile făcute asupra populaţiei.

Numerele privind imigraţia sînt foarte relevante. În ultimii ani ai secolului 20, fiecare dintre cele 27 de ţări ale UE a atras cu jumătate de milion mai mulţi oameni decît au plecat. „Din 2002”, spune ultimul raport al Uniunii Europene, „numărul imigranţilor în Uniunea Europeană s-a triplat ajungînd să fie undeva între 1,6 şi două milioane pe an”.

Accelerarea creşterii a făcut irelevante previziunile iniţiale. În 2004 UE credea că populaţia Uniunii va scădea cu 16 milioane pînă în 2050. Acum se crede că va creşte cu 10 milioane pînă în 2060. Este de aşteptat ca Marea Britanie să ajungă ţara cu cea mai mare populaţie din UE pînă în 2060, cu 77 de milioane de locuitori. În momentul de faţă are cu 20 de milioane mai puţini locuitori decît Germania. Era de aşteptat ca populaţia Italiei să scadă vertiginos, acum se aşteaptă ca numărul să stagneze.

Conform studiului făcut în 2006 de Leon Perkowski pentru US Air Force sînt cel puţîn 15 milioane de musulmani în Uniunea Europeană, iar numărul acestora este posibil să atingă 23 de milioane. Bineînţeles, aceştia nu sînt uniform distribuiţi. Conform US Migraţion Policy Institute, rezindeţii de credinţă islamică vor constitui mai bine de 20 de procente din populaţia Uniunii Europene pînă în anul 2050 dar în unele oraşe deja s-a atins acest procent. Albii vor fi minoritari in Birmingham pînă în anul 2026, spune Christopher Caldwell, un jurnalist american, şi chiar mai repede în Leicester. O altă predicţie susţine că musulmanii vor depăşi în număr non-musulmanii în Franţa şi posibil în tot vestul Europei pînă la mijlocul secolului. Austria era catolică în procent de 90% în secolul 20 dar islamul ar putea deveni religia majoritară printre austriecii sub 15 ani pînă în 2050, spune Caldwell.

Previziunile privind rata de creştere sînt un subiect controversat. Natalitatea este foarte greu de prezis iar numărul de imigranţi poate varia considerabil. Dar Karoly Lorant, un economist maghiar care a scris un raport pentru Parlamentul European, a calculat că musulmanii constituie deja 25% din populaţia din Marsilia şi Rotterdam, 20% în Malmo, 15% în Bruxelles şi Birgmingham şi 10 procente în Londra, Paris şi Copenhaga.

Sondaje recente tind să arate că temuta radicalizare a musulmanilor europeni nu a avut loc. Sondajele dau speranţa că noii veniţi se vor integra cu succes. Totuşi, musulmanii de generaţia a doua se integrează mai greu ca parinţii lor. Policy Exchange, un grup de studiu britanic, a ajuns la concluzia că peste 70% dintre musulmanii peste 55 de ani simt că au la fel de multe în comun cu non-musulmanii şi musulmanii. Dar acest procentaj scade la 62% pentru segmentul de vîrstă 16-24 de ani.

Schimbările din structura populaţiei provoacă nelinişte printre oamenii de rînd. Europenii spun frecvent în sondaje că există deja destulă imigraţie, dar de regulă politicienii evită dezbaterea acestui subiect.

Franţa a interzis purtatul basmalei islamice în şcoli şi a împiedicat purtarea crucilor mari şi a yarmulkăi (chipiul iudaic), pentru a nu provoca acuzaţii că legea ar fi ţintită spre musulmani. Marea Britanie a întărit legile ce condamnă ura religioasă. Dar acestea sînt iniţiative legislative izolate.

[ La cîteva zile de la interzicerea basmalei islamice în Franţa, în Marea Britanie a devenit obligatorie purtarea costumului de baie islamic în piscinele islamice pentru non-musulmanii care vor să intre în piscine în timpul orelor rezervate musulmanilor ]

În vidul apărut partidele de extrema dreaptă au cîştigat voturi, printre ele Partidul Naţional Britanic [British National Party], care a obţinut două locuri în recentele alegeri pentru Parlamentul European. Geert Wilders, politicianul olandez care vorbeşte împotriva islamului şi caruia i-a fost interzis accesul în Marea Britanie, conduce în sondajele din Olanda.

[ Ceea ce din păcate uită să menţioneze autorul articolului este că Geert Wilders a primit interdicţia ca urmare a ameninţărilor de asediere a Casei Lorzilor de 10.000 de musulmani, din partea unui lord musulman, în cazul în care i se va permite să prezinte filmul Fitna. Pe 20 ianuarie 2010, Geert Wilders a fost dat în judecată pentru discriminare şi hate-speech.]

Pew Forum a identificat absenţa dialogului din discursul public în 2005: „Faptul că [partidele extremiste] au ciştigat în importanţă nu spune foarte multe despre stat şi calitatea dezbaterii imigraţiei. [Academicienii] au susţinut că elitele Europene au încă teren de parcurs pentru abordarea coerentă a problemelor legate de rasă şi identitate din jurul musulmanilor şi a altor grupuri, lucru pe care nu l-au făcut pînă acum din frica de a fi catalogaţi ca „incorecţi din punct de vedere politic”.

Punctul de pornire ar trebui să fie discuţia în detaliu a problemei integrării. Are această discuţie relevanţă? Da, spune domnul Vignon din Comisia Europeană. Lipsa acestei dezbateri poate cauza apariţia polarizării şi a ghetoizării. „Este rău deoarece se crează antagonisme. Se crează antagonisme între populaţiile sărace: oamenii fără educaţie se vor simţi ameninţaţi”, spune el.

[ Nu pot să nu observ tendinţa de a privi cu condescendenţă oamenii ce resimt direct efectele imigraţiei susţinute de politiceni. Locuitorii marilor oraşe se simt ameninţaţi de găştile de îmigranţi violenţi. Dezavantajul lor nu este că nu deţin o educaţie „înaltă” ci că locuiesc în locuri pe care elitele le evită: cartierele obişnuite din marele oraşe. Acestea sînt locurile care devin din ce în ce mai frecvent acaparate de musulmani, devenind zone în care legea de drept nu se mai aplică, în care poliţia evită să intre. No Go Zones. Omul obişnuit nu se simte ameninţat ca urmare a educaţiei, ci pentru că locurieşte în zonele în care violenţa este cea mai prevalentă] Iată un aritcol scris chiar de una dintre elite, care de data aceasta locuieşte într-o zonă a Bruxelles-ului care se ghetoizează foarte repede: Ghetourile din Bruxelles

Uniunea Europeană spune că rata şomajului pentru cetăţenii provenind dinafara UE este mai mare decît pentru băştinaşi, lucru care impiedică dezvoltarea economică şi integrarea. Un motiv important este lipsa cunoaşterii limbii din ţara gazdă.

[Un prieten din Gent, Belgia, îmi povestea despre vecinii săi de vîrsta a treia care locuiau în Belgia de vreo 40 de ani şi nu ştiau un cuvînt în flamandă.]

Migration Policy Institute spune că, în 2007, 28% dîn copii născuţi în Anglia şi Tara Galilor au cel puţin un părinte de altă origine. Acest procent a crescut la 54% în Londra. În total în 2008, 14,4% din copii ce urmează cursurile primare au ca limbă natală altă limbă decît engleza.

Musulmanii sînt o comunitate extrem de diversă, au arătat slabe tendinţe de a crea organizaţii politice pe linii religioase sau rasiale. Dar asta nu înseamnă că vocile lor sînt ignorate. Germania a început reformarea sistemului de vot acum 10 ani, dînd anumitor avantaje populaţiei turceşti. [ De exemplu, o carte anulată de teama violenţelor musulmane ]. Ar fi ciudat ca acest lucru să nu fi influenţat poziţia ţării în ce priveşte candidatura Turciei pentru accederea la Uniunea Europeană. Studiul domnului Perkowsky spune: „Confruntaţi cu creşterea rapidă, delegitimarea şi puterea politică a populaţiei musulmane în interiorul graniţelor unora dintre cei mai vechi şi mai puternici aliaţi, SUA s-ar putea confrunta în viitor cu o şi mai mare opoziţie a politicii externe pe care o aplică în Orientul Mijlociu.”

Demografia va forţa politicienii să se confrunte cu aceste probleme în viitorul apropiat. Recent, au început să provoace aceast gen de dezbatere. Angel Gurria, secretarul general al OECD, a spus în iunie: „Imigraţia nu este ca un robinet care poate fi pornit sau oprit după voie. Este nevoie de măsuri clare şi eficiente pentru a confrunta problemele imigraţiei şi integrării; măruri ce vor avea efect atît în vremuri bune cît şi vremuri rele din punct de vedere econimic.

sursa: The Telegraph: Muslim Europe: the demographic time bomb transforming our continent