Tibetul şi Red China

    30

    După cum probabil ştiţi, gazda Jocurilor Olimpice de anul acesta este Republica Populară Chineză. Evenimentul este văzut – pe bună dreptate – de guvernul de la Beijing drept o excelentă ocazie de a îmbunătăţi imaginea ţării pe scena internaţională. Nu vom comenta – acum, cel puţin – modul în care a fost aleasă China drept gazdă sau principiile care au stat la bază acestei opţiuni. Pentru moment, să ne îndreptăm ochii spre o ţară aproape uitată, aflată în centrul Asiei.

    Tibet„Eliberată” în 1951, în stilul stalinist al tov. Mao Zedong, a fost lipsită de libertate de atunci până astăzi. Supusă, ca întreaga China, la nenumărate experimente socio-economice ale marelui conducător, a suferit teribil şi mai suferă încă. Un popor mic, cucerit şi supus de o Chină roşie, lipsit de speranţă şi ignorat; civilizaţia sa este distrusă pas cu pas, iar identitatea sa ştearsă, încet-încet, din existenţă şi memorie. În Tibet nu se află petrol şi nici americani pentru a fi măcar un pic interesant pentru media naţională şi internaţională, avidă de crime comise de GI şi teorie a imperialismului (Vladimir Ilici Lenin redivivus!). Totuşi, ceva s-a întâmplat până şi in Tibet, iar ei au fost nevoiti sa îşi aducă aminte că există, măcar acum.

    Protestul început pe 11 martie de vreo 300 călugări tibetani pentru a comemora revolta din 1959 s-a extins şi în alte provincii, în ciuda mobilizării armatei chineze şi a altor forţe de ordine ale statului. Disperarea tibetanilor trebuie să fi atins cote maxime. De zeci de ani statul chinez îi şterge din istorie şi nimeni nu pare să fie interesat. Jocurile Olimpice reprezintă cea mai bună ocazie de a dovedi lumii ca încă există şi că au mare nevoie de ajutor. Acesta este motivul pentru care îşi riscă pielea, protestând în faţa unui regim care nu s-a sfiit să calce pe cadavrele lor atunci când au îndrăznit să se opună.

    Din păcate pentru ei, Republica Populară Chineză nu crede în lacrimi, iar Comitetul Olimpic Internaţional nu crede în oameni. The cash must flow; it’s business as usual.

    International Olympic Committee President Jacques Rogge poured cold water Saturday on calls for a boycott of the Summer Games in Beijing over China’s crackdown in Tibet, saying it would only hurt athletes. „We believe that the boycott doesn’t solve anything,” Rogge told reporters on this Caribbean island. „On the contrary, it is penalizing innocent athletes and it is stopping the organization from something that definitely is worthwhile organizing.”

    Armata Poporului Dusmanii poporului

    Print Friendly, PDF & Email

    30 COMENTARII

    1. Un comentariu interesant in ziarul canadian The National Post. Jonathan Kay compara reactia mondiala la cauza tibetana cu reactia la cea palestiniana… si observa un dublu standard.

      Perhaps we should take our cue from the Middle East. The broad narrative in Tibet is eerily similar to another, somewhat less obscure “conflict zone”: Local activists rise up against a power they regard as a brutal colonial occupier. The occupier fights back. Blood flows in the street. The Tibetans haven’t yet started blowing themselves up in restaurants or mowing down Chinese students with machine guns. When they do, the Palestinian precedent shows, the world will solemnly pronounce them to be locked “in a cycle of violence.”

      Actually, do some bare-bones research, and you’ll find that the Tibetans have a far better claim to the world’s sympathy than the Palestinians. After China’s 1950 invasion, Chinese troops killed a million Tibetans — that’s about two decimal orders of magnitude above the total number of Palestinians killed by Israel over the last six decades. (Which means that, if Islamist claims of a “Holocaust” in Gaza and the West Bank are to be believed, then Tibet has suffered at least 100 holocausts — which is a lot of Holocausts.)

      The National Post

    2. In 1980 a fost boicotul Jocurilor Olimpice de la Moscova. Si URSS-ul a primit o palma grea.
      In 1984 sovieticii si acolitii lor au boicotat J.O. din SUA; Romania a participat la jocurile J.O. americane netinand seama de dorinta sovieticilor.
      Anul acesta toata lumea este de acord ca trebuie sa se participe la jocurile Chinei de la Beijing. In ciuda armelor vandute Sudanului, in ciuda a ceea ce se intampla in Tibet.
      http://news.yahoo.com/s/cpress/20080317/ca_pr_on_sp/oly_beijing_boycott
      China vrea sa faca un spectacol propagandistic din J.O. iar lumea este de acord sa ii aplaude.

    3. Se aduna nori negri pe orizontul de relatii publice al olimpiadei chineze. Recent, Steven Spielberg a demisionat din postul de director artistic al festivitatii de deschidere, in semn de protest fata de implicarea chineza in genocidul din Darfur.
      Steven Spielberg and the Beijing Olympics of Doom
      Cintareata Bjork si-a incheiat un concert din Shanghai cu cintecul Declare Independence si pentru a face cit se poate de clar independenta cui o avea in gind, a strigat Tibet! Tibet! de citeva ori.
      Declare Independence

    4. National Review Online a preluat azi un articol interesant din Wall Street Journal al unui tip care stie China bine:

      http://online.wsj.com/article/SB120579696160343417.html?mod=todays_columnists

      Nu ma conving explicatiile unice in analiza fenomenelor sociale: 9/11 are la radacini religia, sau colonialismul, sau razboiul din Irak, sau saracia, sau rasa alba. In societate nu e ca in fizica. De cele mai multe ori, cauzele sunt un cocktail de probleme.

      Stephens pare sa fi identificat o problema care le domina pe celelate si le subsuma, in criza din Tibet si dincolo de ea: „religia”.
      Comunistii lui Mao au incercat sa eradicheze religia; n-au reusit, si au schimbat strategia, infiltrind religiile si sectele, birocratizindu-le si facindu-le dependente de Stat, separindu-le pe cele „ortodoxe” si „neortodoxe”, fortindu-le pe cele din urma in „catacombe” si hartuindu-le ori de cite ori si-au scos capul. Falun Gong, catolicii care urmeaza Vaticanul.
      Totul pe fundalul unei societati mult mai implintate in notiunea de „traditie” decit societatile Occidentale. Confucianismul e, practic, echivalent cu respectul pentru traditie, pentru inaintasi, pentru norme stabilite si probate in timp si bine-asezate. Inovatiile sunt suspecte.

      In final, Stephens crede ca problema Chinei de azi e o revolta a „sufletului” si a „constiintei” impotriva unui Stat care a incercat sa le distruga.

      Voi ce credeti?

    5. De acord cu Stephens fara rezerve. Hai sa plecam de la Raymond Aron (in Opiul Intelectualilor)care a demonstrat ca in China, dupa succesul revolutiei comuniste, s-a realizat distrugerea familiei extinse traditionale. Omul nou chinez, nelegat decat de partid, este in stare de orice. Il caracterizeaza actiunea repetitiva, munca fara limite si lipsa de orizont. Unde mai are loc religia cand sarcina de partid este sa fie uitata?

    6. Strict in ce priveste Tibetul, cred ca e vorba despre emancipare nationala. Sigur, componenta religioasa e importanta, dar imaginea de ansamblu nu se reduce la atit. Tibetanii sint pur si simplu o natiune distincta fata de cea chineza. Au alta religie, limba, traditii, istorie, organizare sociala si mai ales cu totul alte aspiratii. Toate acestea insumate la conditia de colonie supusa unui proces intens de desfiintare culturala duc inevitabil la conflict violent. Autorul omite sa mentioneze faptul ca la aceasta revolta participa in primul rind oamenii de rind, nu preotii si calugarii. Insa eroarea cea mai grava este amestecarea deliberata a revitalizarii crestinismului din China cu persecutia budismului tibetan. Da, birocratii chinezi aplica aceeasi tactica de inregimentare atit crestinilor cit si budistilor, insa aici se opresc similaritatile. Crestinii chinezi nu trec printr-un proces de deznationalizare fortata, nu traiesc ca cetateni de mina a doua in propria tara ocupata de straini. Pur si simplu asa ceva nu se aplica in cazul lor. Autorul discuta despre doua lucruri paralele si subsumeaza fortat si neconvingator situatia tibetanilor la problemele de natura religioasa ale chinezilor. E trist ca nici macar un autor de la WSJ nu pricepe ca Tibetul merita independenta de 100 de ori mai mult decit Kosovo si ca aici e buba.

    7. tibetul ! ce ironie. sa fie pus la aceasi dimensiune cu palestina. in primul rand , eu chiar nu imi amintesc de un razboi – purtat in numele lui budha … despre allah sau al sau profet mohammed…tja discutabil nu-i asa ?
      oamenii , copiii- aceia -au nevoi de ajutoare umanitare. logevitatea tibetanilor este foarte minimala- raportata la tarile sub-dezvoltate. problemele lor spre exemplu cele de sanatate s-au agravat dramatic.sunt bantuiti de cativa ani de zile (zeci) de o epidemie de tuberculoza. asistenta medicala este sub null. flut-ul de imigranti spre … nepal/india- din nou ironic …este masiv. daca exista o inchisoare sub cer , a mea parere este ca -ea- se numeste -tibet. spre deosebire de birma – myanmar – unde chinezii au interese economice ( tara fiind si paradox bogata) – tibetul este doar un simbol de unterdrückung.

      ce am gasit interesant anul trecut si ceea ce ma bucurat in mod deosebit a fost al angelei merkel invitatie pentru dalai lama si al monsiul bush . un afront incantator la adresa chinezilor. se stie desigur ca multe chestiuni in politica sunt foarte bine cosmetizate.totusi…

    8. Stiri.
      Consulatul chinez din Calgary, Alberta. Un tinar tibetan de 15 ani, refugiat in Canada, a fost retinut abuziv de personalul din interiorul consulatului. Tinarul a participat la o demonstratie de protest, s-a urcat pe gardul consulatului si a expus o flamura pe care scria „Save Tibet”.
      Investigate Chinese consulate arrest of Calgary pro-Tibet protester: lawyer
      Reflexe maoiste. China il demonizeaza pe Dalai Lama si ii forteaza pe studentii tibetani din Beijing sa semneze denunturi oficiale ale liderului lor spiritual.
      China brands Dalai Lama a monster and forces students to denounce him
      Olimpiada din China a devenit deja o farsa sinistra. In conditiile actuale, atletii, spectatorii si companiile sponsor risca sa devina complici morali la tragedia tibetana.
      Boycott the Chinese Olympics: Now is the Time

    9. horror -mein lieber- horror ! le doresc pojar si pickeln . sunt nedrepti , sunt scarbavnici …si merita boicotati. mininum. altfel- nu se poate . din pacate. ma intristeaza profund .

    10. Emil > Imi place comentariul din The National Post. Asa si este: se face atata tevatura cu „Palestina”, iar Tibetul, o problema autentica, nu inventata de politicieni, este ignorata aproape pe de-a intregul de mass-media, politicieni si intelectualitate. Desi stiam despre Spielberg, nu aveam cunostinta de fapta lui Bjork. 🙂 Le-a tras-o chinezilor, daca pot sa ma exprim asa. 😆

      Francesco > Vocile ratiunii spun ca boicotarea nu ar rezolva nimic. Ceea ce acesti impostori par a se face ca nu inteleg este ca participarea in acest conditii la J.O. de la Beijing este nici mai mult, nici mai putin, decat complicitate la crimele comise de regimul comunist chinez. Mai mult, boicotarea a dat, dupa cum ai spus si tu, o palma grea imaginii URSS. Era la un an de la inceputul invaziei din Afghanistan, iar lumea a tinut cont, indiferent de motive. Din acel moment incolo, gigantul sovietic nu a mai fost acelasi pentru intreaga lume. Da, oamenii normali stiau ce se afla in spatele zambetelor si in spatele propagandei, dar abia in Afghanistan au putut si ceilalti sa vada ce inseamna sovietele pentru umanitate.

      Panseluta si Emil > Articolul are sens, din punctul meu de vedere. Revolta spiritului in societatea chineza nu poate fi exclusa, dar in Tibet cele doua probleme sunt legate: nationalitatea si cultura (incluzand aici religia) sunt principalele cauze ale revoltei tibetane.

      Emma > Da, Tibetul este o inchisoare sub cer. Sa stii ca si eu m-am bucurat cand liderii occidentali s-au intalnit cu Dalai Lama anul trecut. Macar unii dintre ei sa nu uite ca Tibetul are si el dreptul la existenta. Problema este ca desi astfel de intalniri sunt foarte bune pentru ca trimit semnale in intreaga lume, a te limita la ele…

      In rest, ce mai pot sa zic? Bunele obiceiuri ale Chinei Rosii: violenta , demonizare, diversiune si distorsionare.

    11. hei voi toti (banda de bine-ginditori):

      grozave raspunsuri, de la toti. Nu poti separa componenta spirituala de cea etnica si politica in cazul Tibetului. Fara resurse naturale (citeste petrol) si cu singurele resurse spiritualitatea lor, munca pe brinci in conditii mai mult decit aspre, si traditia, tibetanii au fost uitati de Occident in acea „inchisoare sub cer” de care vorbiti voi.
      A fost o miscare „Free Tibet” aici prin anii 80-90, foarte firava si care a rasuflat, cu toate campaniile insistente ale lui Richard Gere.

      Intre timp Vestul s-a indragostit de „Palestina”–cum zice Imperialistu, o problema inventata–a turnat bilioane de dolari in ea, bilioane care au fost deturnate in cel mai bun stil mafiot, in timp ce Tibetul a fost lasat la mina Maoistilor decrepiti de la Beijing.

      Mai e ceva: Dalai Lama insusi nu pare sa-si fi dat seama, in toti anii astia, de minia acumulata, pina la explozie, a tibetanilor–si, cum se vede din stirile pe care le primim, a altor comunitati adiacente–fata de opresiunea Maoistilor. Intr-un fel, e de inteles: in exil in India de multe decenii si calatorind prin lume ca ambasador al tibetanilor, nu putea sa stie exact ce se intimpla acasa.
      Recentele lui apelurile lui la tibetani de a se abtine de la acte de violenta, pe care o ameninata cu „demisionarea” (cum demisionezi dintr-un post de conducator spiritual instaurat divin conform budismului?? Si-a pierdut tipul mintile?? Nu mai stie cine este?) arata o populatie radicalizata, care nu mai crede, si probabil n-a crezut niciodata, in pacifismul obligatoriu si abstract al budismului cultivat de Dalai Lama, un popor care s-a saturat de un tip care a curtat si s-a inteles bine cu mai toti dictatorii din lume fara sa fi obtinut nimic pentru poporul sau–si a trait bine, foarte bine, din calatoriile astea.

      Ar face bine sa demisioneze. I-am citit inteviurile zi „zicerile” publicate in ziarele de aici. Un mumbo-jumbo de clisee pe care le citesc des in publicatii de religii „New Age”.
      Ignoranta asta a realitatilor vietii, inclusiv politice, il fac incapabil de a mai fi liderul Tibetului de acum.

      Cit despre Olimpiada: ce gluma sinistra, de la inceput, cind Comitetul Olimpic a dat organizarea ei unui stat totalitar/fascist. Nu m-a mirat, avind in vedere inclinatiile comuniste ale comitetelor si comitiilor supra-statale.

      Bucurestenii au facut foame in lunile premergatoare Festivalului International al Tineretului din 1953, peste deprivarea si haosul economic general instaurat de comunisti dupa nationalizarea din „48. Plus foametea din ’46.

      La fel se intimpla, de ani de zile, in Beijing si in zonele din jur.

      Sper ca Olimpiada Maoista sa fie un dezastru.

    12. Panseluta, o rugaminte. Baga aici citeva linkuri catre citeva din interviurile recente, referitoare la revolta din Tibet.
      Nu sint la curent cu reactia lui Dalai Lama, insa ce spui tu confirma o banuiala mai veche a mea. In toti anii acestia, cei mai infocati si vrajiti suporteri ai tibetanilor au fost pentru Dalai Lama in primul rind si abia in plan secundar pentru independenta Tibetului. Cred ca a fost o strategie deliberata a lui Dalai Lama, de a cistiga simpatia celebritatilor si potentatilor prin sarm personal si un fel de dumbing down al cauzei tibetane, pentru a se conforma tiparelor asteptarilor din partea „progresistilor” occidentali. It makes sense up to a point, but I have always had the nagging suspicion that the Dalai Lama somehow sold out while practising this game. Mingling for too long with the jet-set crowd and playing the role of the saintly pacifist at the expense of your people’s hardship is bound to corrupt one’s vision, if not soul.

      Imi cer scuze pentru atita engleza. Era singura modalitate sa tin pasul cu reactia mea pe moment la comentariul Panselutei.

    13. fac inca un ultim comentariu ( sunt femeie ce naiba – sa tac este o pedeapsa draconica ).

      dalai lama : i s-a reprosat uneori ca a parasit tibetul fugind de responsabilitate. eu gasesc ca a reusit foarte bine acest status quo de simbol al tibetului . altminteri , cine si-ar mai aduce „aminte” de tibet-ul ala – acolo atas de sus ca si aerul este foarte subtine.

      paralel – neslon mandela : i s-a reprosat ca a facut foarte putin pentru aids . da. insa si-a cultivat ( din nou) status quo de simbol pentru africa adica problema aids. cine se „uita cu placere” in africa.

      acesti oameni sunt indispensabili din aparatul PR . asta este . noi … homo sapiens – avem adesea o „memorie scurta” care acum in „revolutia technologica ” trebuie refriserata vizual si auditiv.

    14. emil:
      caut linkuri, si voi continua daca nu adorm pe keyboard–in sfera mea imediata a fost o zi plina de Obama si Hillary si, din nou, Hillary si Obama pina la satietate–dar nu gasesc nimic recent referitor la situatia de acum. Voi persista.

      Pentru moment, am gasit un interviu extrem, extrem de interesant cu omul nostru, din 1997:

      http://www.motherjones.com/news/qa/1997/11/thurman.html

      E preocupat de colonizarea Tibetului cu etnici chinezi care va duce la aneantizarea poporului tibetan impreuna cu spiritualitatea sa budista. Tibetul e nu doar o etnie, ci si o spiritualitate budista. Ce-l preocupa nu e atit independenta politica a Tibetului, cit supravietuirea budismului tibetan, si pentru asta isi doreste un dialog cu Beijing, bazat pe compromis si „toleranta”.

      Urmeaza o discutie fascinanta despre realitate”, „credinta”, „adevar”, care, in budismul lui Dalai Lama, sunt relative si contingente altor credinte si adevaruri:

      „In Buddhism we have the concept of „interpretable truths,” teachings that are reasonable and logical for certain people in certain situations. Buddha himself taught different teachings to different people under different circumstances. For some people, there are beliefs based on a Creator. For others, no Creator. The only „definitive truth” for Buddhism is the absolute negation of any one truth as the Definitive Truth.”

      Suna ca Nietzsche si Foucault si toti post-modernistii, nu-i asa? Totul e formulat ca o negare a esentialismului despre adevar, adica a adevarului metafizic.
      OK. No problem.
      Si totusi, daca te uiti mai atent, tipul se contrazice: adevarurile care-l excita si pe care Buddha le-a luat, pragmatic, in considerare–conform lui, Buddha a fost ca un politician modern, si-a ajustat mesajul dupa audienta–par sa fie cele contingente, tribale, locale, relative, ca, de exemplu, Tibetul budist trebuie sa continue sa existe.
      Intrebare: De ce? Pe ce te bazezi, daca adevarul e o iluzie si dependent de alte adevaruri, ca cel al Beijingului? In virtutea carui concept Tibetul trebuie sa invinga in timp ce ideologia si practicile comunistilor atei de la Beijing au si ele validitatea lor?

      Tipul incearca sa navigheze, cum poate, apele relativismului filozofic si consecintelor lui moral/politice, si recurge la analogii prostesti, pe care orice copil destept le-ar respinge, ca scurtul si lungul, susul si josul, ziua si noaptea, care nu pot exista decit in relatie naturala si absoluta unul cu altul dar care sunt de o cu totul natura decit deciziile pe care le fac oamenii, de la mare la trivial ca, de exemplu, intre a-si reclama independenta sau a se lasa colonizati pina la disparitie, intre a viola si a nu viola o femeie/un om/o natie, sau a plati sau nu taxele la stat.
      Toate actele astea implica, necesar, valori reale si nu iluzorii, si clar ne-echivalente, decit daca ai o gindire patologic perversa.
      Conform teologiei politice din interviul asta, de ce sa nu poata exista Tibetul in relatie/relativ echilibru cu opusul sau, China comunista?, adica un compromis? Nu independenta dar „self-rule”=”auto-determinare”.
      Eu: De unde vin valorile astea, de independenta, autodeterminare a unei natii si culturi specifice? De ce sunt mai bune/de dorit decit cele de supunere la cel mai puternic ca sa fii lasat in relativa, bicisnica pace? Poate nu toate valorile sunt echivalente si iluzorii?

      La 1997, omul nostru din Tibet pare sa fi imbratisat o politica critica si „musculara” fata de China totalitara, dar relativismul valoric budist de la care omul se reclama a redus totul la o „iluzie”, ceva „bun” dar nu se stie exact de ce bun.

    15. emma:

      1. N-ar fi rau sa te uiti ce inseamna „status quo”. Nu inseamna ce crezi.

      2. AIDS n-are nimic de-a face cu presedentia lui Mandela. Nu era o problema majora pe vremea aceea.

    16. zis si facut . „quo-ul” se scuza. critica insusita.

      presedentia si apartheid-ul – nu le-am amintit prin nici o silaba.

      multam fain, panseluta.

    17. emma:
      ce minunat ca ai generozitatea de spirit de a nu-mi lua micile corectii ca atacuri la persoana. E un reflex din anii mei de profa. Pe de alta parte, eu cam asa am supravietuit aici, invatind din orice, uneori cersind sa fiu corectata pentru ca americanul mijlociu, cind nu e indiferent sau ignorant, se teme sa nu ofenseze.
      Asa ca, draga emma, ofenseaza-ma in deplina libertate cind crezi ca gresesc.

    18. panseluta:

      evit atat cat imi sta in putinta a „glasuii contradictoriu” cu femeile. nu doresc a trece drept „tzatza mitza”. m-ar intrista. in ceea ce te priveste, fac un efort de vointa uneori. acest lucru nu inseamna ca sunt de acord cu tine. cel putin – nu – pe deplin.

    19. profesoara zici ? ufff…- am stiu intuitiv ca ceva nu este in „ordine cu tine” draga panseluta. ai intimidat micuta si vesnica scolarita din mine. nu stiu cum voi proceda in viitor in puncto comentarii. in orice caz am sa incep a-mi revizuii substantial”vocabularistica”. nu astepta minuni in d-ale- tainele gramaticii.

    20. emma:
      ia-mi dezvaluirea pacatului de a fi fost profa ca pe un act de curaj…banuiam ce o sa urmeze…daca te linisteste, la virsta ta de 30 de ani punct eram proasta, desi stiam gramatica si celelalte, pe cind tu esti delicios de treaza si, hm, evident de ne-proasta.
      Restul e neesential. Da drumul la contradictie, ca e tare buna. Cind ma maturizam, acasa, contradictia nu era permisa, sau era invaluita in tot felul de subterfugii, eufemisme, limbaj esopic, incit era mai simplu sa te conformezi.

    21. Panseluta.
      Am citit interviul si mai intii fac o precizare de ansamblu, pentru cine nu stie. Mother Jones este o revista progresista, cu o audienta pe masura. Michael Moore a lucrat pentru scurt timp la MJ in anii ’80 si a plecat de acolo cu coada intre picioare, in urma unui scandal.

      Tinind cont de acest aspect, remarc mai intii felul in care Dalai Lama stapineste conceptele progresiste. Interviul este un foarte bun exercitiu de relatii publice pentru acest tip de audienta. Banuiesc ca Dalai Lama a luat mai demult o decizie constienta de a-si concentra mesajul catre acest gen de public. E ceva firesc, o alianta naturala. DL cultiva acest public pentru ca (1) este necesar sa popularizeze budismul si cauza tibetana in constiinta lumii influente in procesul politic (tinta lui e SUA, nu Africa sau America de Sud, nici macar Europa) si (2) cea mai efectiva metoda este de a te adresa grupului cu cele mai multe afinitati potentiale.
      In aceasta privinta, DL a reusit, cred, peste asteptari.
      Problema este ca aliatul lui Dalai Lama, chiar daca masiv in numar, influent si foarte loial, este impotent. Impotenta vine direct din acest pacifism oarecum religios. DL, Mother Jones, Hollywoodul, New Age si restul nu pot face fata lui Machiavelli.

      Poltica chineza in Tibet urmeaza reteta veche si de succes prezentata de Machiavelli in Principele. Cucerirea unui teritoriu, colonizarea, reorganizarea, tinutul de o lesa scurta si viguroasa. Un principe trebuie sa fie temut, nici iubit si nici urit. Asta e lectia esentiala a italianului. Chinezii au gresit din exces de zel si au devenit uriti. Aici ar fi o ocazie excelenta pe care Dalai Lama ar putea sa o exploateze, dar nu o va face, datorita impotentei pacifiste.

      Sa lamuresc ce am in gind. Voi face o comparatie cu Gandhi. Gandhi nu a fost un pacifist.
      Strategia lui a fost una a confruntarii active. S-a opus doar violentei, a crezut ca un scop politic poate fi atins prin mijloace non-violente. Geniul lui Gandhi a constat in faptul ca imbratisind metode non-violente, nu a avut nici o retinere de a provoca si administra in avantaj propriu conflictele pe care tot el le-a generat. Disobedienta civila, marile greve generale care au paralizat economic India si implicit Imperiul Britanic, toate au fost confruntari atent cautate, astfel incit sa atace interesele vitale britanice din India. Gandhi a fost un luptator care si-a ales cu grija terenul de confruntare si i-a organizat pe indieni sa lupte pe acel teren.

      Dalai Lama refuza lupta, pur si simplu, chiar prin mijloace non-violente. Nici parcursul lui Gandhi nu a fost lipsit de violenta si sacrificii umane, insa pentru Gandhi a fost mai importanta realizarea scopului final decit deraierea temporara de la principiul non-violentei.
      Daca violentele din Tibet vor continua sporadic si se va naste o miscare interna pentru independenta, rolul lui Dalai Lama ca pivot politic va fi definitiv compromis. Risca sa devina irelevant pentru ai lui. Pe de alta parte, cu influenta si autoritatea pe care o are, daca si-o va exercita astfel incit sa descurajeze orice forma de conflict cu chinezii, va aduce un mare deserviciu propriei natiuni. Va descuraja in continuare lupta pentru supravietuire. Si cind va ramine un singur budist tibetan in viata, va fi mult prea tirziu pentru a accepta confruntarea. Cel mult, o pensie pe plaja la Malibu.

    22. emil:
      Multumesc de raspuns.
      Mie mi-e foarte clar ca DL devine irelevant. Tibetul pe care-l proiecteaza, idealist, in intreviuri, nu mai e ce-a fost cind el a plecat in exil, daca a fost vreodata asa, adica o societate de monastici dedicati vietii contemplative, cam ca la Muntele Athos. Tibetul e un furnicar de vieti care nu traiesc contemplativ, ci muncind pe brinci, care-si trimit unii din copii la manastiri ca sa-i elibereze de nevoi, cum se intimpla si la noi la tara de secole, si care au aflat ca se poate si altfel, poate chiar de la chinezii intreprinzatori, mobili social si ambitiosi.

    23. am urmarit fascinat interventiile voastre,sunteti oameni care depasiti media ca nivel de intelegere ca sa nu mai vorbim de educatie si cultura. imi permit doar sa observ ca pentru tibetani a se angaja intr-o lupta armata cu china este lipsit de speranta in actualul raport de forte dintre parti.chiar strategiile specifice con-flictelor asimetrice nu pot oferi o speranta de succes,pot doar sa dea armatei ”eliberatoare”pretextul nece-sar pentru nimicirea ”imperialistilor si a cozilor lor de topor ”[poporul tibetan]DALAI LAMA face ce face pe baza convingerilor sale religioase. NU POATE deveni”EL LIBERTADOR”pt ca el propovaduieste invatatura lui BUDDHA:” nu va invat decat un singur lucru,o,discipoli: SUFERINTA SI ELIBERAREA DE SUFERINTA”chine-zii si-au asumat rolul de „invatatori”in ce priveste durerea,DL se ocupa de restul. vor tibetanii un meci 6milioane:1200milioane?ei nu-i vor pe chinezi dar chinezii ii vor pe ei…de fapt chinezii vor tibetul si se debaraseaza cum stiu de partea lui inutila : tibetanii.Singura speranta pt tibet e ceea ce cu totii dorim sa nu se intample : un conflict global intre marile puteri,in care tibetul ar fi un pretext bun de casus belli pt o AMERIKA cinica si alarmata de avantul economic al dragonului chinez…

    24. Octavian, Tibet nu va fi un pretext de casus belli. Nici America si nici China nu doresc o confruntare directa. Motivele sint multiple si difera pentru fiecare dintre aceste doua superputeri – sau ma rog, o superputere si o putere regionala – si nu au de a face cu emergenta economica si financiara a Chinei. Vreau sa spun ca nici un factor de decizie american nu isi imagineaza sa rezolve problemele americane vizavi de natura si efectele relatiilor economice si comerciale cu China pe cale militara. Sint mai inteligenti decit iti place sa crezi.
      Daca vrei sa contemplezi un potential casus belli realist intre America si China, muta-ti privirea mai la sud, spre Taiwan. Taiwan are garantii explicite de securitate din partea SUA si orice act de agresiune militara a Chinei ar declansa automat un raspuns american. Exact din acest motiv chinezii nu au intins niciodata coarda prea mult in ce priveste Taiwanul. In afara de retorica belicoasa si demonstratii de forta maritime si aeriene, nu se aventureaza la mai mult. In mod similar, SUA se va limita la proteste, presiuni diplomatice si poate ajutor umanitar in chestiunea tibetana.

    25. Octavian:
      Bun venit la noi si multumim de aprecieri.
      Marturisesc ca nu prea ti-am inteles pozitia.

      1. Spui ca „[s]ingura speranta pt tibet e ceea ce cu totii dorim sa nu se intample : un conflict global intre marile puteri,in care tibetul ar fi un pretext bun de casus belli pt o AMERIKA cinica si alarmata de avantul economic al dragonului chinez…”
      Mai clar spus, situatia Tibetului e fara speranta in absenta unei conflagratii regionale (globale?)
      Emil a explicat de ce un asemenea „casus belli” nu e realist, din motive complexe geopolitice si strategice. Subscriu.
      In plus, spui ca un asemenea conflict–improbabil–nu e de dorit, desi pari sa crezi ca, in logica AMERIKEI „cinice”, geloase de boom-ul economic al chinezilor, un asemenea conflict e inevitabil, un conflict din care Tibetul ar putea iesi „cistigator”.
      Care ar fi cistigul Tibetului, in viziunea ta, la sfirsitul unui razboi intre un dragon chinez cinic si o Amerika la fel de sau si mai cinica? Pari sa mizezi pe pofta „imperialista”, „cinica”, a Amerikei, ca raul cel mai mic, oricit de scirbos tie. Ma insel? Care e diferenta dintre „cinismul” imperialismului „Amerikan” si libidoul imperialist al Chinei, cu o istorie milenara? AMERIKA n-a avut niciodata un imperiu (sper sa nu-mi raspunzi cu platitudinea neo-marxista a „imperialismului cultural”, stii tu, Hollywood si McDonalds).

      2. Mie imi plac tare mult notiunile bine definite.
      a) Ce e AMERIKA–si de ce scrisa asa? De unde ai luat apelativul, si de ce?
      b) Ce inseamna „AMERIKA cinica”? Crezi ca poti sa dai exemple Ce inseamna „cinism” in politica, fata de, sa zicem, idealismele utopice asa-zis „altruiste”?

    26. You western hate China just because China become more and more strong.If Indian become a strong that we will treat it as a threaten too for it may affect your benefit.Actually,Chinese are friendly.We always invite you western to China so that you can see a really China but not just believe what your media said.You say we are brain-washed and we don’t have civil right,so,you can visit China,you can see a real China and find that we are satisfied with our live,we are happy.In a word,just believe what you see by yourself. I’m a Chinese college student in Nanjing University of Science and Technology.I’m so sorry with my poor English…………….

      China prepares for its 60th anniversary

      It is time the for the so call free press in western countries to report the truth about China and accept the fact that Chinese people in general around the world are proud of their motherland. I am a overseas chinese now residing in Australia and have been to Europe, America and China and I must say CNN, BBC, ABC have been bias and tend to distort the facts when reporting on China for their own agenda and that’s what anger most chinese.
      We are not brainwashed like the western media is trying to do to their readers and we are patriotic not nationalistic.
      Happy 60th Annivesary China.

      chinezii din diaspora mandrii de parada rachetelor comuniste.
      sau agenti?

    27. uneori cersind sa fiu corectata pentru ca americanul mijlociu, cind nu e indiferent sau ignorant, se teme sa nu ofenseze.
      Asa ca, draga emma, ofenseaza-ma in deplina libertate cind crezi ca gresesc.

      :).
      la inceputurile mele americane cand vocabularul limbii engleze pe care il detineam se invartea in jurul catorva zeci de cuvinte americanii din preajma mea ma imbarbatau ” tu vorbesti engleza mai bine ca mine”.
      imi venea sa ii omor.
      credam ca fac misto de mine.
      acum sunt comvins ca nu vorbesc engleza mai deloc.
      poate mai prost ca inainte.
      insa comunic mult mai bine.
      si ceea ce mi s’a parut cel mai misto posibil:
      intotdeauna m’au corectat dar nu cu rea vointa sau rautate.
      parca le facea placere sa ma vada ca sunt doritor sa invat.
      foarte misto atitudinea americana si foarte reconfortanta.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here