Toamna amorțirii noastre

    Print Friendly, PDF & Email

    Puciul din lunile iulie și august a arătat lumii că România poate deveni o feudă a imposturii și a bunului plac al politicienilor penali USL fără ca majoritatea populației să reacționeze neapărat negativ la astfel de acțiuni. Lumea a părut încremenită, cetățeanul de rând fiind mai degrabă interesat de ceea ce va fi după, decât de ceea ce se întâmplă efectiv în București, imaginile halucinante în care Ponta Plagiatorul Numărul 1 al Lumii mintea presă occidentală și pe liderii europeni neproducând repulsia și respingerea care s-ar fi cuvenit. În Cotroceni trona Crin „Crizel” Antonescu, a cărui înfierbântare pucistă l-a încrâncenat până acolo, încât nesuferind decât yesmeni în preajmă, și-a instalat proprii săi consilieri, deși era evident că un președinte interimar trebuia să predea ștafeta unui președinte ales (fie lui Traian Băsescu, așa cum s-a și întâmplat, fie celui rezultat după noi alegeri în cazul în care ar fi fost validat referendumul).

    De fapt, nebunia lui Crizel constă în primul rând în încapacitatea sa de a înțelege că nu va mai fi niciodată un candidat serios la fotoliul prezidențial. Conferințele de presă dar și emisiunile de televiziune la care a participat în lunile iulie și august au demonstrat că Antonescu este nevrotic, impulsiv și nesocotit și că nu poate să fie un candidat serios la funcția de președinte.

    Reîntorcându-ne la ideea că populația a tratat cu îngăduință favorizantă acțiunile ilegale și imorale ale majorității Parlamentului USL și guvernului său, devine din ce în ce mai clar că vom asista la o toamnă electorală în care câștigătorul este cunoscut și în care USL-ul își va culege roadele muncii sale ideologice puse la punct și distribuite 24 de ore din 24 pe rețeaua de televiziune Antena 3.

    Guvernul a trasat deja liniile directoare prin care-și va cumpăra liniștea pentru următorii 4 ani:

    – În primul rând, învățământul va fi restructurat în vederea promovării oricui și fără nicio îngrădire. Celebra Ecaterina Andronescu a pus la punct planul pentru bacalaureatul profesional, o făcătură de natură să escamoteze nivelul real de cunoștiințe al absolvenților de liceu. Există temerea că după introducerea acestui bacalaureat profesional, un parlament dominat de USL va adopta o lege care le va permite deținătorilor acestor diplome să poată să urmeze cursurile instituțiilor de învățământ superior, totul spre folosul fabricilor de diplome tip Spiru Haret. În plus, celelalte examene și criterii de admitere din învățământul de toate grădele vor fi aduse la un nivel foarte jos, existând și posibilitatea de a se renunță chiar la sistemele de monitorizare video din sălile de concurs. Inutil, dar totuși o să adaug că niciun cadru didactic nu cred că va intra în greva foamei pentru degradarea sistemului de valori al învățământului.

    – Taxarea suplimentară a clasei mijlocii pentru care guvernul a găsit cea mai sigură cale: creșterea impozitelor pe locuințe, pe dependințele și construcțiile adiacente. Mașina de zgomot USL a fabricat și un temei, ministrul Liviu Voinea a indicat că soluția salvatoare pentru finanțele țării este taxarea piscinelor. Toți își dau seama că este doar o perdea de fum, că practic nu se pot rezolva problemele financiare ale țării dacă se impozitează câteva sute ori mii de piscine. Scopul lui Voinea și al guvernului de stânga USL este să argumenteze o creștere a taxelor pentru cea de a doua locuință și următoarele precum și pentru suprafețele din locuință care sunt considerate excedentare. Dacă până acum impozitul pentru locuința suplimentară putea fi de cel mult 3 ori mai mare față de cel plătit pentru locuința de reședință, acum este de așteptat chiar o dublare a acestei limite. Aici se demonstrează natura profund stângistă a guvernării USL, întrucât reaprinde războiul cu proprietatea și cu proprietarii.

    – Creșterea subvențiilor și a indemnizațiilor. Pentru mame, indemnizația a crescut la nivelul de 85% din venitul de bază (era 75%).

    – Într-o Europă a constrângerilor bugetare, guvernul USL nu vorbește despre faptul că ar dori o reducere sau o limitare în timp a ajutoarelor sociale.

    – Tema Justiţiei va fi abordată prin înlocuirea şefilor DNA şi ai Procuraturii Generale cu oameni în care Ponta sa se poata încrede pentru oprirea proceselor în care sunt implicați şefi USL. Sutele de procese pentru fraudarea votului la referendum vor fi oprite şi vor răsufla usuraţi şi miile de inşi care au participat activ la încălcarea legii.

    – Cazul privatizării Oltchim este nu numai un corolar al incompetenței slujbașilor de stat în a căror sarcină era, ci s-a și demonstrat că USL-ul a întors România în anii în care mai trăia Tractorul Brașov, când muncitorii își primeau tainul după fiecare acțiune sindicală, cu toate că fabrică nu mai avea comenzi și nici linii de credit.

    – USL-ul și-a propus să vândă pe șest activele energetice ale țării. Senatul a aprobat deja ordonanța guvernului pentru trecerea activelor Rompetrol din gestiunea Ministerului Finanțelor în aceea a Ministerului Industriilor, care le poate ceda cui vrea Ponta&Co. Hidroelectrica nu este nici ea scutită de un posibil jaf, numeroasele semnale din presă indică o împărțire a companiei în entități ușor de trecut în proprietatea amicilor politici.

    Opoziția pare să se fi organizat, dar nu are un raspuns incisiv față de politica promovată de USL. PDL-ul este încă în faza de amorțire post-traumatică și numai Mihai Razvan Ungureanu și Mihail Neamțu dau dovada unei oarecare combativități, dar ce se poate reprosa este lipsa unei coagulări în jurul unor idei forță de dreapta, cat și o sustinere nu mereu leală a colegilor din alte partide.

    În plus, lasă mult de dorit modul în care PDL, MRU, PNȚCD și Mihail Neamțu înteleg să trateze războiul USL cu intelectualitatea de dreapta, cu Institutul Cultural Român și cu IICMER.

    În timp ce mangafaua Marga își face de cap la ICR dând afară oameni de o ținută intelectuală ireproșabilă, șefii partidelor de dreapta se ocupă de alte probleme, făcându-se că nu observă alunecarea clară în derizoriu a prezenței culturale românești peste hotare.

    Daca dreapta unită nu va susține un program unitar în care sa promoveze statul minimal, reducerea taxelor și impozitelor și promovarea valorilor atunci nu se va putea vorbi despre șanse reale la alegerile parlamentare de la sfârșitul anului. Cunoscându-se reticența unei bune părți a populației fată de programele de austeritate, dreapta trebuie să propuna proiecte în care lumea să inceapă să creadă și să le dezbată

    Numai astfel ar putea să se încline balanța dinspre USL.

    Un gând despre “Toamna amorțirii noastre

    1. În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
      Un bătrân şi o bătrână –
      Două jucării stricate –
      Merg ţïnându-se de mână…

      „Jucariile stricate”, adica partidele „de dreapta” – hai sa le spunem asa – ce compun Alianta Romania Dreapta, nici macar nu se tin de mana, ci isi dau cu discretie, in vazul tuturor, la gioale. Va inchipuiti ce se va intampla daca, prin absurd, ar castiga? Am incepe „iarna sperantelor noastre” intr-o paruiala generala! Numai ca, nu se va intampla! Daca Mircea Diaconu – si nu era\ este singurul – ajuns la putere, tot mai avea chef „sa rupa”, „sa muste”, „sa sfasie”, decrepitii nostri isi pierd timpul holbandu-se, cu mandrie extatica, la proteza din pahar! Asa n-ai cum sa castigi!

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.