Odată demult, o zînă bună s-a arătat unei fetiţe şi a întrebat-o: Alina, ce vrei să te faci cînd creşti mare?

Vînzător de tricouri
Vînzător de tricouri
Eu nu vreau să cresc mare. Eu vreau să mă fac ca Che Guevara. Vreau să fiu romantică, idealistă, revoluţionară. Of, zînă bună, vreau şi eu motocicletă şi beretă sexy de el comandante. După ce mor eroic vreau portretul meu pe tricouri şi să joc rolul rebelului perpetuu în filmele turnate de gringos la Hollywood. Sigur, mai întîi trebuie să iau de la bogaţi ca să dau la săraci şi să eliberez masele asuprite şi aservite intereselor americane. Nu e greu, scrie în cartea roşie de poveşti ce trebuie să fac.

Zîna cea bună i-a împlinit pe loc prima dorinţă. Fiind şi realistă, s-a oprit la atît. Alina nu a crescut mare şi astfel a îndeplinit condiţia secretă de a ajunge jurnalistă. Într-un articol recent din Cotidianul, Alina Purcaru sublimează amintiri din copilărie în dulcele grai post-modern. Locul ceaslovurilor groase şi numai bune de prins muşte este luat de cartea roşie de poveşti cu Guevara Cel Frumos.

de mic impresionat de suferinţă şi de condiţia inferioară a săracilor

sensibilitate moştenită şi interesul
pentru problemele sociale ale celor dezavantajaţi de soartă

în adolescenţă lecturi
de Rimbaud, Baudelaire, Chateaubriand, Apollinaire şi Voltaire

mai mult, la 17 ani propriul sistem filosofic

doi ani mai tîrziu decide să urmeze o carieră în medicină
hotărîre de la care nu s-a abătut

şi pe de altă parte
interesul pe care îl acordă problemelor celor oprimaţi

cunoaşte nemijlocit condiţiile deplorabile de trai ale locuitorilor din
state aservite intereselor economice ale SUA

adevărata vocaţie

revoluționar

Vocaţia Alinei Purcaru

Citate din recenzia unei biografii a lui Che Guevara, publicată de Alina Purcaru în ziarul Cotidianul.

Superb poem epic. Material de legendă. Vocaţia Alinei este să scrie pentru un ziar care nu mai există din 1989, dar cu abnegaţie şi persistenţă Cotidianul va ajunge cu siguranţă pe aceleaşi piscuri de presă.

Legendele sînt seducătoare însă au aversiune faţă de realitatea istorică.

Voltaire şi Apollinaire sînt autorii mei preferaţi
Voltaire şi Apollinaire sînt autorii mei preferaţi
De exemplu, e adevărat că Guevara nu s-a abătut de la hotărîrea de deveni medic. S-a abătut doar de la cariera de medic. De asemenea, toate lecturile din Voltaire şi alţi clasici ai Hexagonului au avut în final un efect nul comparat cu lecturile din Marx, Engels, Lenin şi Stalin. Degeaba îţi formezi la 17 ani un sistem filozofic inspirat din Voltaire, cel mai vocal apărător iluminist al libertăţii de expresie, dacă ulterior adopţi pe viaţă doctrina stalinistă şi te dedici construirii unui sistem opus libertăţii de orice fel.

Din oda Alinei lipseşte singurul cuvînt care îl caracterizează complet pe Che Guevara: comunist. Iar mentorul lui nu a fost Voltaire, ci Stalin. În decembrie 1953, cînd avea 25 de ani şi se afla în Costa Rica, îi scria mătuşii sale: „Am jurat în faţa unei fotografii a vechiului nostru, mult jelitul tovarăş Stalin [care murise în martie acelaşi an] că nu voi pregeta pînă nu voi vedea aceste caracatiţe capitaliste anihilate.” (Jorge Castañeda, Compañero: The Life and Death of Che Guevara – New York: Vintage, 1998). O altă scrisoare către aceeaşi mătuşă e semnată „Stalin II” şi în noiembrie 1960, aflat în vizită în URSS, a depus flori la mormîntul lui Stalin.

În octombrie 1958, Guevara a ordonat unui subaltern, Enrique Oltuski, să jefuiască bănci cubaneze pentru a finanţa operaţiunile militare ale insurgenţilor comunişti. (Jon Lee Anderson, Che Guevara: A Revolutionary Life – New York: Grove Press, 1997, p. 347) Însă cînd un tînăr din detaşamentul său a furat mîncare, Guevara a ordonat executarea acestuia. (Mona Charen, Useful Idiots: How Liberals Got It Wrong in the Cold War and Still Blame America First – Washington, D.C., Regnery Publishing, 2003, p. 176)

Eu acord interes maxim problemelor celor oprimaţi
Eu acord interes maxim problemelor celor oprimaţi
Guevara a omorît şi un ţăran numit Eutimio Guerra care furniza informaţii despre rebeli şi descrie astfel episodul în jurnalul personal: „Am rezolvat problema împuşcîndu-l cu un pistol de calibru .32 în partea dreaptă a creierului. A gîfîit pentru scurt timp şi apoi a murit. Cînd am încercat să-i iau lucrurile nu am reuşit să desprind ceasul legat cu un lanţ de curea. I-am auzit vocea spunîndu-mi de departe: „Şterpeleşte-l băiete, ce mai contează.” Aşa am şi făcut şi acum lucrurile lui sînt ale mele.” (Anderson, p. 237) Așadar, revoluţionarul romantic era un tîlhar fără scrupule.

Într-un document din aprilie 1967, intitulat ‘Mesaj către Tricontinental’, Guevara exaltă „ura care transformă oamenii în maşini de ucis eficiente, reci, violente şi fără îndurare.” (The Black Book of Communism: Crimes, Terror, Repression – Cambridge: Harvard University Press, 1999, p. 652) Acest fanaticism i-a asigurat după revoluţie postul de „procuror suprem” al închisorii La Cabaña din Havana, funcţie din care a dictat sute de execuţii vizînd exterminarea oponenţilor politici, liderilor creştini şi homosexualilor. Jorge Castañeda, un biograf simpatizant al lui Guevara, notează că „procesele aveau loc fără respect pentru proceduri”. (Compañero: The Life and Death of Che Guevara, p. 143) Guevara şi-a emulat mentorul şi a pus la punct sistemul gulagului în Cuba. Cercetătorul socialist Samuel Farber afirmă: „Evident, Guevara a jucat un rol esenţial în inaugurarea unei tradiţii de detenţii administrative arbitrare, mai tîrziu folosite în lagărele Unităţilor Militare în Sprijinul Producţiei, unde erau închişi dizidenţi şi ‘devianţi’ sociali ca homosexuali, membri ai sectei Martorii lui Iehova, practicanţi ai religiilor secrete afro-cubaneze ca Abakua şi rebeli apolitici. În anii 80 această detenţie forţată a fost aplicată şi bolnavilor de SIDA.” (The Resurrection of Che Guevara – New Politics, 1998) Primul lagăr de acest fel a fost înfiinţat de Guevara în Guanahacabibes, o „coastă stîncoasă şi fierbinte ca iadul din cel mai vestic punct al Cubei”. (Castañeda, p. 178)

Pentru a extrage adevărul dintr-un text elogios la adresa unei icoane a stîngii, lectura textului trebuie făcută în oglindă. Dacă se spune despre ceva că a fost alb, lectura în oglindă va decoda corect mesajul şi vom citi că acel ceva a fost de fapt negru. Observaţia e valabilă şi pentru textul Alinei Purcaru. Guevara e elogiat pentru lupta în cauza nobilă a celor oprimaţi, dar de fapt a fost un ticălos care a instituţionalizat oprimarea. Guevara e prezentat drept plin de compasiune şi generos, dar în viața reală a fost cinic şi calculat. Se încearcă demonstrarea faptului că orizontul intelectual al lui Guevara a fost vast, profund şi racordat la cele mai valoroase tradiţii culturale europene, dar în realitate intelectul lui Guevara a fost o celulă tapetată cu sloganuri marxist-leniniste în care el comandante vroia să încarcereze intreg continentul sud-american. Guevara a avut succes în tot ce a făcut. Opusul e adevărat, viaţa lui a fost un fiasco. Practic s-a ales praful de tot ce s-a apucat, cu excepţia realizărilor de satrap şi torţionar, roluri pentru care a avut într-adevăr vocaţie.

Profesia de medic a abandonat-o de timpuriu pentru o carieră de insurgent comunist. Tentaţia puterii şi a soluţiilor de masă s-a dovedit mai puternică decît salvarea aproapelui. Viziunea sa de dreptate socială şi dezvoltare economică s-a manifestat din plin în perioada cît a ocupat o serie de posturi administrative înalte în guvernul imediat post-revoluţionar şi rezultatele au fost dezastruoase pentru Cuba. Perioada sa de şef al Băncii Naţionale Cubaneze, în care a tipărit bancnote semnate „Che”, a fost caracterizată sumar de adjunctul său, Ernesto Betancourt: „Nu avea nici cele mai elementare noţiuni de economie”. Ulterior, economia cubaneză a intrat în colaps ca urmare a venirii lui Guevara în funcţia de director al Institutului Naţional de Reformă Agrară şi apoi de ministru al industriei. Această perioadă de patru ani a cunoscut un regres aşa de sever încît dintr-o economie performantă începînd cu perioada anterioară dictaturii lui Batista (printre primele patru economii din America Latină), Cuba a fost obligată să introducă raţionalizarea alimentelor, să renunţe la industrializare şi a scăpat ca prin urechile acului de falimentul total al producţiei de zahăr. Toate speranţele de a transforma Cuba într-o ţară industrializată au fost abandonate în 1963 şi guvernul revoluţionar s-a resemnat să accepte rolul de furnizor colonial de zahăr pentru blocul sovietic, primind în schimb petrol, utilaje industriale şi piese.

Pînă şi renumele de învingător în războiul de guerilla este un mit. Succesul său major din timpul campaniei militare împotriva lui Batista – cucerirea oraşului Santa Clara în urma ambscadei unui tren transportînd întăriri pentru forţele fidele lui Batista – este serios disputat. Există mărturii care susţin că şeful trupelor din tren a capitulat înainte de începerea luptei, acceptînd să fie mituit. După revoluţie, Guevara a organizat armate de guerilla în Nicaragua, Republica Dominicană , Panama şi Haiti, toate înfrînte. Cea mai spectaculoasă înfrîngere a suferit-o în expediţia din Congo din 1965, o misiune găsită de Castro în scopul de a-l ţine departe de economia cubaneză. Unul din rebelii congolezi cu care ar fi trebuit să colaboreze, Laurent Kabila, l-a părăsit la scurt timp şi după o perioadă de luptă de uzură fără nici un orizont, bîntuit de dizinterie şi accese de furie incontrolabilă, renegat de Castro, s-a văzut nevoit să renunţe. În Bolivia a fost înfrînt pentru ultima oară, în urma unei campanii de amator. Catalogul plin de incompetenţe al unui destin mizerabil s-a închis definitiv pentru a face loc minciunii agresive propovăduite cu neruşinare de Stînga în penurie de idoli.

Această minciună a dospit constant în ultimii 40 de ani şi în prezent a atins proporţii epice. Publicînd serenadele siropoase ale Alinei Purcaru, ziarul Cotidianul se face şi el părtaş la răspîndirea acestui fals. E o problemă de bun-simţ. Făcînd propagandă unui stalinist feroce, toate pretenţiile de onorabilitate şi etică pe care şi le arogă această publicaţie îşi pierd orice credibilitate. Alt exemplu, acest anunț: lunea viitoare, impreuna cu ziarul Cotidianul vi se ofera un nou volum din Colectia ENCICLOPEDICA, „Che Guevara. El Comandante“, de Jean Cormier.

Sloganul Cotidianului este „pentru cititori de elită”. Din curiozitate l-am citit în oglindă şi acolo apare altfel: pentru avangarda marxist-leninistă.

Surse de informare:

  • The Killing Machine: Che Guevara, from Communist Firebrand to Capitalist Brand
    Eseu de Alvaro Vargas Llosa, un intelectual peruvian stabilit în SUA, autor al cărţilor The Che Guevara Myth and the Future of Liberty şi Liberty for Latin America.
  • Che – Há quarenta anos morria o homem e nascia a farsa
    În octombrie acest an, cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la moartea lui Che Guevara, săptămînalul brazilian de largă circulaţie VEJA a publicat acest reportaj special despre viaţa şi mitul Guevara. (în portugheză; puteţi încerca să traduceţi întreaga pagină în engleză, prin Google; traducerea nu e grozavă, dar e mai bună decît nimic)
  • Un specimen reprezentativ din gîndirea lui Che Guevara. Este vorba de lucrarea Socialism and man in Cuba, publicată în 1965. Conţine toate temele majore şi proiectele teoretice ale lui Guevara. Un delir ideologic sufocant, din care s-a inspirat probabil şi Ceauşescu – vezi tezele despre individ, cultură şi înfăptuirea omului nou.

Print Friendly, PDF & Email
Cititi si
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentDe la Marx la corectitudine politică
Articolul următorFilozofia europeană a eşecului
Emil Borcean
În 1985 am absolvit facultatea de geologie din București. După trei ani de stagiatură la mina de cărbune din Anina, în Banat, am renunțat la geologie și am învățat să fiu programator software. Am plecat din România în 1990, toamna. Am trăit patru ani în Anglia, 19 ani în Canada și aproape doi ani în Germania. M-am întors nu demult în țară. În 2007 am creat blogul Patrupedbun.net, care în 2010 a fuzionat cu blogul Dreapta.net. Din această fuziune s-a născut ILD.

46 COMENTARII

  1. Pacat ca un regizor ca Steven Sonderbergh isi pierde timpul ca sa faca filme despre criminalul comunist Che Guevara. Dar politica este politica, la anul sunt alegeri in SUA, exista mari sanse ca sa castige democratii pentru care voteaza si adeptii stangii. Sunt curios sa vad daca scenaristul va include executiile facute sau ordonate de Che.
    Stanga comunista avea nevoie de un mit pe care l-a creat in dispretul istoriei reale. A fost un revolutionar dement care l-a ingrozit si pe Il Lider Massimo, pe Castro care l-a tot trimis in misiuni in afara Cubei pana cand si-a rupt gatul.
    Castro traieste, iar Cuba s-a transformat intr-un paradis. Nu comunist, ci sexual. Viva la Revolucion!

  2. Ceea ce nu am reusit sa fac clar, lucru pe care il regret, este ca, in articolul citat, nu faceam o pledoarie nici pentru revolutie si cu atit mai putin pentru revolutionarul ajuns pe tricourile alternativilor de peste tot. Era un material in care eu prezentam, fara a-mi da sau nu adeziunea, continutul unei sectiuni dintr-o carte despre Che si despre revolutia din tarile Americii Latine. Era, repet si insist, un text de prezentare si nu unul de opinie. Mi se pare, in lumina explicatiilor de mai sus, mult mai just ca eventualelel critici si observatii sa fie directionate catre cartea si/sau autorul ei, rolul meu fiind, in acel articol, unul de simplu informator, care punea, cinstit, cititorii in tema cu datele de care vor avea sa dea deschizind enciclopedia dedicata lui Che Guevara. Ca autorul cartii a ales sa selecteze anume episoade din biografia revolutionarului, ca le-a pus ori ba intr-o lumina partinitoare, sint aspecte de care doar el poate fi chestionat.

  3. Salut Alina. Cred ca stii vorba don’t shoot, I’m just the piano player. Cam aici se incadreaza mesajul tau, insa intr-o traducere putin diferita: nu trageti, sint doar un tonomat. Cred ca iti faci un mare deserviciu insistind pe justificari. S-ar putea sa ajungi sa le crezi sincer si ar fi pacat. Eu prefer sa cred ca ai mai mult discernamint decit imi arati mie, unui strain, in fond.

    Bun, inteleg locul articolului tau in bucataria ziarului. Fain, a fost o prezentare. Nu reprezinta opinia ta. Ai reusit totusi sa ma induci complet in eroare (pe toti cititorii, de fapt). Ai fost prea persuasiva, poate n-ar fi stricat sa adaugi in final un disclaimer: aceasta e doar o prezentare, nu are nici o legatura cu ceea ce cred eu despre Che Guevara. In lipsa eratei, nu s-a prins nimeni de poanta.

    Textul tau e complet epurat de adevar, de aceea pare scris de un tonomat din redactia Scinteia. Daca nici macar nu ai fost in stare sa mentionezi ca Guevara a fost un comunist pur singe. Banuiesc ca autorul cartii precizeaza acest detaliu, deci prezentarea ta ar fi ramas fidela continutului acelei biografii. Ai ales totusi, cu buna stiinta, sa omiti aceasta precizare (iar daca nu stiai puteai afla in mai putin de un minut cu google). Inseamna ca liberul tau arbitru a functionat si cind ai compus respectiva obscenitate pe care o numesti cu nonsalanta „prezentare”. Nu esti un pian mecanic. Scuza asta nu e se aplica oamenilor. Pina si un pianist care cinta dupa partitura compusa de altcineva e liber sa interpreteze. Profita si tu de libertatea asta.

    Ai fi putut ignora critica mea (mai ales ca e destul de dura), insa ai ales totusi sa oferi un comentariu. Apreciez gestul si intorc favoarea cu o observatie.
    Sint doua filme (amindoua americane) care invata pe oricine (doritor sa inteleaga) cum sa traiesti demn in viata reala. E vorba de Godfather si Casablanca. Aminteste-ti acea scena din Casablanca, in barul lui Rick, cind ofiterii germani cinta marsuri naziste si cei din local raspund cu o Marselleise electrizanta. E interesant cum se desfasoara scena. O femeie din multime nu mai suporta umilinta arogantei ofiterilor nemti si ii intrerupe incepind sa cinte de una singura imnul francez. Sint citeva clipe de deruta. A nemtilor, carora nu le vine sa creada, si a celor din bar, prea tematori pentru a se alatura spontan. Rick face un semn discret si orchestra barului incepe sa o acompanieze pe cintareata solitara, apoi toti se alatura intr-un cor de sfidare superba. Care e intelesul? Liderii sint produsi de constiinta de grup (sau sociala). Mai mult, sint oglinda constiintei difuze a celor multi. Tu lucrezi in presa si vrei nu vrei, ceea ce publici focalizeaza constiinta societatii. Daca tu incepi sa cinti ode lui Guevara, nu te mira daca la un moment dat cineva intelege ca societatea e coapta pentru un nou Guevara. Iar daca are si „orchestra”, sa vezi dans.

  4. Raspunsul Alinei Purcaru este de apreciat. Doamna Oana Popescu nu s-a sinchisit sa scrie un raspuns de un singur rand, desi are o cu totul alta pozitie in cadrul Cotidianul.

    O sa incerc sa fiu ceva mai scurt: Inteleg ca nu avem luxul sa scrie numai ce vrem, dar domnisoara Alina, nu cred ca putem sa ne consolam cu „doar prezentam”. Fiecare dintre noi joaca un rol pe lumea asta. Cei care sunt implicati in mass-media joaca un rol ceva mai important. Ei modifica in mod direct sau indirect perceptia oamenilor asupra istoriei si asupra evenimentele aflate in desfasurare. Au putere, si vorba unchiului lui Peter Parker (Spiderman, fie-mi scuzat exemplul 🙂 ), „with great power comes great responsability” . Din acest motiv, nu putem scrie chiar orice.

    Trebuie sa ne pastram constiinta intacta, chiar daca ceilalti si-o pierd din prea multa admiratie fata de un ucigas comunist.

  5. Daca ma intristeaza ceva mai mult decit extremistii din ambele directii ale esicherului politic, atunci sint oamenii care au potential sa vada enormitatea unei atare pozitionari dar care gafeaza anulind-o prin exces de verbozitate, defect de focalizare si reactii inflamate. Se intilnesc cu predilectie la stingistul avintat, dar vad ca nu numai. Ar mai fi si altele, fara de care orice individ care se apuca de construit argumente ar cistiga lejer puncte serioase la proba de persuasiune. Ma intreb si eu si te intreb si pe tine: atita vreme cit tu ai o convingere si presupunem ca ai si confortul ca o ai, de ce doamne iarta-ma nu faci cu ea ceva mai substantial decit artilerie cu care sa mitraliezi inutil o chestiune care ti-a fost decent, zic eu, lamurita. Iti dau o sugestie: antreneaza-ti ideile si talentul literar in ceva mai profitabil decit circoteala pe marginea „obscenitatilor”. De orice tip ar fi ele. Si inca o rugaminte: daca tot ma injuri, fa-o cu nonsalanta, de preferat fara ipocrizie.

  6. Oare ce-ar fi facut Alina in filmul Casablanca?

    Se pare ca nu mai avem voie sa ne exprimam acordul sau dezacordul asupra modului in care se face presa la noi in tara sau aiurea in lume. “Cei alesi”- de data aceasta prin Alina Purcaru, demna reprezentanta a brainwashing-ului hedonist – pot sa ne toarne articole incolore-inodore-insipide-apolitice despre o carte care prezinta biografia criminalului comunist Che Guevara fara ca noi ceilalti sa fim indreptatiti sa ne spunem parerea.

    Aici se vede partizanatul real al Alinei, pentru ca dupa ce posteaza pe acest blog ca sa ne lamureasca de “principiile” domniei sale, se vede atacata marsav, chiar “injurata” de un individ care nu face decat o “circoteala”. Is a must sa uitam ca Il Comandante a fost comunist, is a must sa uitam ca a ucis sute de oameni, is a must sa contestam publicitatea fatisa facuta unor oameni-curente-idei detestabile. Si mai ales, is a must ca noile generatii sa-l vada pe Che Guevara ca un simbol al luptei impotriva inegalitatilor. Deci Emil, lasa-te de blog! Intoarce-te draga in tara sau ramai pe acolo, dar daca mai scrii, scrie o carte sau scrie la jurnal, chiar la Cotidianul, dar sa fie “profitabil”! Uneori “ideile si talentul literar” care ti-au fost remarcate dupa ce ai dat dovada de “exces de verbozitate, defect de focalizare si reactii inflamate” iti pot aduce critici de la persoane care nu gresesc…
    Ca Alina, pentru care artileria “mitraliaza”.

    P.S. Oare ce-ar fi facut Alina in filmul Casablanca? Canta cu nemtii sau iesea din sala la intonarea Marseilleise-ei? Din aceasta dilema nu pot sa ies!

  7. Francesco,
    Esti in pericol si in eroare! Risti, cu alte cuvinte, sa cazi cazi exact in aberatiile corectilor politici, care nu mai reusesc sa vada nimic altceva decit ofense, abuzuri si atacuri, indiferent de continutul mesajului. Eu raspund si, ca omul de buna credinta, incerc sa-mi lamuresc postura in legatura cu articolul pe care voi il atacati, tu vii si-mi spui ca va cenzurez! Mai mult decit atit, imi incarci din nou constiinta cu partizanate de stinga. Mai rau decit atit, ma transformi in impresarul comandantului! Si erorile nu se termina aici. Am s-o subliniez pentru tine pe cea mai nefericita: daca ai reusit sa reduci sensul generosului cuvint „profitabil” la referentul lui material, atunci chiar ar trebui sa-ti faci o revizie serioasa a propriului sistem de gindire.
    Cit despre injuriile „mirsave” , cum le spui tu si cum nu le-am calificat eu, iti recomand sa recitesti, de preferat cu atentie, singura fraza in care faceam referire la ele. Poate reusesti sa-i prinzi si directia de bataie. Cit despre dileme, n-au facut rau nimanui pina acum.

  8. Alina, nu inteleg de ce o iei atat de personal. Poate ca tonul lui Emil a fost ceva mai dur, dar asta doar pentru ca fiecare om din mass-media are o responsabilitate foarte mare, iar a cauta scuze este mult prea usor pentru a fi acceptat. Prezentarea pe care ai facut-o cartii aparute in colectia Enciclopedica a fost – fie ca ai vrut, fie ca nu – elogioasa fata de un om care nu merita nici un fel de elogiu. Ernesto Guevara nu a fost altceva decat un criminal care a reusit sa pacaleasca, la fel ca multi alti criminali inainte sau dupa el. Nu putem sa ne facem ca nu stim cine a fost si ce a facut, nu putem sa prezentam doar laudele si sa nu tinem cont de latura profund negativa a acestui om.

    Am trecut astazi prin Carturesti. Am gasit acolo o multime de vederi cu Ernesto Che Guevara. Carti, carnetele, blocnotes-uri si cate si mai cate. Toate purtand chipul acestui individ odios. Oare nu suntem cu totii responsabili pentru situatia in care s-a ajuns? Oare nu purtam cu totii o vina pentru toti tinerii astia fara cap care il poarta pe Guevara in chip de stindard al luptei pentru libertate? Nu devenim cu totii complici in momentul in care inchidem un ochi si ne prefacem ca nu se intampla nimic? Daca eu as fi un ziarist si as prezenta doar partea alba din istoria lui Ion Antonescu, portretizandu-l drept cea mai nobila si onorabila figura din Panteon… what then?

    Prea multe intrebari, stiu, dar imi vine greu sa accept ca este vina doar a celui care ridica problema. Nu zice nimeni sa iti pui cenusa in cap si sa nu mai iesi din casa pentru cele scrise, numai ca n-ar strica sa mai invatam din cand in cand cate ceva. „Errare humanum est sed perseverare diabolicum” – Seneca. A gresi este omeneste, a persevera in greseala este diabolic.

    In sfarsit, mi se pare ca ai omis a doua jumatate a mesajului lui Emil, ramanand fixata doar pe partea dura , parte dura care a fost departe de injurie.

  9. Imperialistule,

    Era firesc sa reactionez la lucrurile astea. Hai sa fim sinceri: daca un individ iti inspira o intreaga colectie de jigniri (lui Emil i-am declansat citeva puseuri de inventivitate pe segmentul asta), chiar nu e cazul sa le indulcesti cu politeturi. De nici un fel. De aici sugestia legata de injuraturile sincere. Evident ca era un mod ingrosat de a spune, dar cam asta era ideea.

    Ma opresc putin la problema retusarilor biografiilor prin omisiune. Nu stiu daca voi urmariti modul in care cartile din Enciclopedica sint introduse, in articole succesive. Ideea e ca subiectul nu se epuizeaza intr-un singur material: fiecare dintre ele se focalizeaza pe cite un aspect ori o tema. Am scris – dar iar o sa-mi sariti in cap ca ori incerc sa ma justific, ori perseverez in eroare – despre prima parte a vietii lui Che Guevara: lecturile din copilarie, adolescenta, etc. A fost, de altfel si singurul material legat de carte. Si asta e ultima lamurire pe care o mai aduc, desi am impresia ca nu prea isi mai are rostul, pentru nimeni.

    In fine, eu as abandona subiectele astea revolutionare, ca oferta de Craciun e mai bogata de atit. Craciun fericit!

  10. Nu m-ai injurat, deci nu am nici un motiv sa te injur. Ca cititor al piesei tale mi-ai insultat inteligenta si atita tot. Ti-am raspuns dur si ti-am raspuns cu argumente. Nemilos, dar fair. Nu ai fost nedreptatita si nu esti o victima, chiar daca joci cartea auto-victimizarii. In ce priveste ipocrizia, citeste ziarul pentru care scrii. Pe o pagina dezvaluim si infieram fosti turnatori la Securitate si in alta il periem pe Che Guevara. Chestie care ma obliga sa iti aduc la cunostinta un „defect de focalizare”. De ce doar „reactii inflamate” la adresa delatorilor? In fond, si ei au avut in copilarie talent la desen, compunere sau aritmetica.

    cheers & all the best
    Merry Christmas

  11. A fost o lectura placuta lupta voastra de guerillos heroicos, dar…Che Guevara de la Serna este mult mai interesant decat voi si a avut curajul ca la O.N.U. sa-si spuna Marssilleisa . Alina este destul de inteligenta sa spuna ce gande;te dar, din pacate nu a avut curaj sa-l elogieze pe Guevara deci, Emil s-a suparat pe degeaba. Deci dati-va mana si cititi amandoi marturiile celor trei supravietuitori din La Higuera-Bolivia care au publicat in cartea marturii despre omul Guevara. El nu s-a considerat nici legenda, nici mare, nici mit – voi faceti asta contestandu-l, adulandu-l sau hulindu-l. Americanii au inceput totul -martirizandu-l iar noi, neavand nici o revolutie pe care s-o purtam ne razboim cu el. incercati sa-l cunoasteti din marturiile oamenilor simpli care au luptat langa el nu a politicienilor, istoricilor sau a celor ce au interes ca sa fie Guevara bun sau rau. Alberto Granado, unul dintre supravietuitori era analfabet la 16 ani cand a luptat alaturi de Che si Che i-a pus creionul in mana.Acum este scriitor si avocat In Spania. Cititi-i cartea si apoi mai discutati. Nu trebuie sa-l acceptati dar de ce-l judecati …daca vreti sa va luptati cu cineva priviti in jur la nedreptatea de aici.
    HASTA LA VICTORIA SIEMPRE COMANDANTE CHE GUEVARA !!!!

  12. Din pacate ce am scris s-a pu blicat cu greseli; Alberto Granado in cartea vorbeste despre omul Ernesto Guevara de la Serna . Lipsesc doua fraze si acum nu mai are inteles textul.Sper sa se revizuiasca gresala editorului de sait. Dar in concluzie eu recunosc ca Che a fost un om deosebit, desi controversat si neinteles. Nu a fost comunist desi se pare a urmat o perioada idealul comunist dar nu modelul comunist. Comunisti suntem noi acum si traim intr-un gulag intelectual. Inchisoaea nu inseamna neaparat ziduri asa cum nici eu nu sustin ca detin adevarul dar pe Che il ADMIR si cu atat mai mult acum cand ajung sa-l cunosc citind mai ales comentarii negative.

  13. Maria, chiar ma bucuram cand am vazut ca mai comenteaza si cineva nou pe blog. Multi din vizitatorii nostri se marginesc la citi articolele de pe blog. Fireste, suntem recunoscatori fiecaruia dintre ei, dar uneori parca vrei sa isi mai exprime si altcineva parerea.

    Revenind, iti scriam ca prima reactie a fost „cineva nou!”. Marturisesc insa ca zambetul mi-a cam disparut cand am vazut acel caraghios hasta la victoria siempre. Vezi tu, si eu am scris de cateva ori fraza asta, dar de fiecare data eram ironic, nu am crezut niciodata in ea. Tu insa pari a crede si asta mi se pare trist.

    Nu vad nici un motiv pentru care sa dau crezare unui fost analfabet facut celebru prin prisma prieteniei sale cu marele Ernesto. Nu pricep de ce tu esti gata sa inghiti orice zice vreun guevarist d’asta. In sfarsit, nici nu ne intereseaza ce parere avea despre el revolutionarul Guevara: ne lasa rece. Pe noi ne intereseaza ce parere au altii despre acest criminal comunist, iar cand vedem cum vin unii sa il spele de multele sale pacate, nu ne pica prea bine.

    Cat despre comunism si gulag, mai tii minte ce a spus Iisus cand a fost rastignit pe cruce? „Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac!” Asa si cu tine. Nu prea stii ce faci atunci cand afirmi ca traim intr-un gulag intelectual. Astea sunt cuvinte cu care nu te joci, Maria. Gulag intelectual e in Coreea de Nord, nu in Romania. Norocul tau ca traiesti intr-o tara care iti da dreptul sa spui astfel de prostii.

  14. Maria, comentariul tau a aparut in duplicat. Am sters o copie, sper ca nu te superi (ambele comentarii erau identice).

    Citeva remarci, pe fuga.

    „Che Guevara de la Serna este mult mai interesant decat voi si a avut curajul ca la O.N.U. sa-si spuna Marssilleisa .”
    O fi mult mai interesant, tot ce se poate. Inca un detaliu relevant: avem si alt numar la pantofi.
    Quelle courage! Si a cintat-o la fel de frumos ca Internationala? Pe a doua a interpretat-o cu cea mai desavirsita maiestrie. A fost un moment de aleasa spiritualitate, seara lui decembrie 9, 1964, cind Eroul a cintat cu gratie si a vorbit cu elan revolutionar reprezentantilor ONU. In special pasajul:
    „Executions? Certainly we execute! And we will continue EXECUTING as long as it is necessary! This is a war to the DEATH against the revolution’s enemies!”

    „[Alina] din pacate nu a avut curaj sa-l elogieze pe Guevara…”
    Pai nu oricine are curajul lui Guevara. In ce priveste elogiatul, ar fi bine sa recitesti articolul Alinei, de data asta de la stinga la dreapta.

    „…incercati sa-l cunoasteti din marturiile oamenilor simpli care au luptat langa el nu a politicienilor, istoricilor sau a celor ce au interes ca sa fie Guevara bun sau rau.”
    Istoricii care se respecta nu amesteca istoria cu interese personale. Poate de aceea nici nu te intereseaza istoria.
    Sa stii ca au existat si alti oameni simpli, nu doar cei care au luptat cu el. De exemplu cei care au fost exterminati de Guevara. Ce-i drept, ei nu mai pot scrie carti de memorialistica despre Guevara cel Bun, Idealist si Romantic.

    „… dar de ce-l judecati.”
    Ai gresit adrisantul reprosului. Intreaba-l pe frumosul tau de ce a judecat si condamnat sumar la moarte sute de detinuti politici in perioada cit a condus „tribunalul revolutionar” din inchisoarea La Cabana. Si Che o sa-ti raspunda cu glas de mierla:
    „I don’t need proof to execute a man, I only need proof that it’s necessary to execute him!”

    „VIVA CRISTO REY!”
    „VIVA CUBA LIBRE!”
    si mai ales
    „ABAJO COMUNISMO!”

    Stii ce-s astea? Ultimele cuvinte ale celor trimisi de Guevara in fata plutonului de executie.

  15. Maria. Fa te rog bine si citeste ceva scris de Guevara. Incepe cu „Socialism and man in Cuba”. Se afla chiar in finalul postarii la care comentezi cu atita dexteritate.

    Dupa ce termini de citit cuvintelele scrisa de minuta Comandantului, te rog sa recitesti cu glas tare panseul tau:

    „Nu a fost comunist desi se pare a urmat o perioada idealul comunist dar nu modelul comunist.”

  16. emil:

    „Intreaba-l pe frumosul tau de ce a judecat si condamnat sumar la moarte sute de detinuti politici….”

    Ai atins o chestie interesanta, care merita un studiu de psihologie si cultura de mase. N-am nici un dubiu ca o mare parte a fenomenului Guevara din deceniile din urma porneste de la imaginea lui fotografica pe care o vezi replicata la nesfirsit. Tipul a fost clar fotogenic, daca nu frumos (nu am de unde sa stiu; sunt multi tipi fotogenici care, in realitate, arata banal). Poza prinde genial un anume tip de barbat care capta imaginatia tinerilor si mai ales tinerelor in anii 60, si se vede ca si acum, arhetipul de macho latin cu adausul de rebeliune: parul in vint, basca asezata misto, exact cum trebuie, barba virila, nu de patriarh sau de taran Amish, privirea pierduta intr-un orizont romantic, surisul cuceritor. Un fel de Lord Byron al secolului 20, minus talentul si opera.
    Si mai e ceva: cum stii ca fotograf, multe se schimba in tranzitia de la fotografie la poster; fotografia are regimul ei de respect al realitatii, asa cum o prinde viziunea fotografului; posterul devine o alegere publicistica/de marketing a datelor oferite de fotografie, multe din care sunt eliminate pentru a satisface un scop de dinafara artei, monetar sau politic, adica nevoile audientei-cliente.

    Ti-i poti imagina pe Gheorghe de la Dej si Ceausescu si Kim Jong-il si Pol Pot ca idoli ai Mariei, cu toate asemanarile ideologice??

    Sinistru, dar nu neasteptat, faptul ca Romania post-comunista si-a pierdut memoria.

  17. Panseluta, fotografia celebra a lui Guevara a fost luata in 60 sau 61, cu ocazia inmormintarii unui mahar comunist cubanez. In original, poza cuprinde si bustul lui Guevara. Din cite imi aduc aminte, Korda (autorul pozei) a realizat si citeva blow-ups ale fetei lui Guevara si a sesizat imediat impactul portretului. Fotografia a devenit populara abia dupa moartea lui Guevara.

    „Ti-i poti imagina pe Gheorghe de la Dej si Ceausescu si Kim Jong-il si Pol Pot ca idoli ai Mariei, cu toate asemanarile ideologice??”

    Mitul Guevara demonstreaza ca ambalajul e infinit mai seducator decit substanta. As intoarce intrebarea ta si as intreba-o pe Maria: privindu-i portretul icoana, ti-l poti imagina pe El Comandante cu mintea unui Ceausescu, Pol Pot si Kim Jong-il?

    Probabil ca nu. Insa, inca o data, citeste „Socialism and man in Cuba”. Toate ideile lui Guevara au fost enuntate si de Ceausescu.

  18. In fata ideilor sau convingerilor voastre…ma incumet.Reverenta mea e una regeasca.,Am trait comunismul tragic- pana la lacrimi. Nu am 2o de ani si in l988 am calatorit spre Iasi pentru a da admiterea la Facltate escoratata de un domn in albastru si cu caciula ruseasca cu insemnele la vedere deci -comunismul l-am cunoscut . E drept ,nu caut cuvinte pe alese pentru a-l judeca ca si voi -eu port urmele lui in suflet si doar atat. Cuvinte e usor a scrie.Ca un om sa fie detestat e destul sa-l faci comunist.Prinde…dar nu la mine.De D-zeu se folosesc prea des fariseii deci si asta e uzitat. Nu ma impresioneaza .Mizam pe asta.Sa-l faceti comunist si eventul sa-mi vorbiti de Isus.N-ati fost originali! Dar dialogul intelectual il accept desi sunteti mai titrati decat mine. Sper sa ma ridic macar peste nivelu mediu al inteligentei vis-a-vis de domniile vastre.Cand am lucrat in presa libera nu mi-am manifestat aceste simpatii ,politice. deoarece lumea nu a auzit de Che Guevara ci doar de comunistul Che. E o diferenta domnilor! Nu am vazut decat o fotografie a lui Che.Cea din Bolivia din 9 octombrie 1967 si o fotografie cu doua maini taiate asezate pe panza alba si in fundal doi soldati bolivieni, berete verzi , printre care si Mario Teran. Pozele cosmetizate nu ma incanta, dimpotriva imi creaza disconfort vizual. Deci m-ati inteles gresit! HASTA LA VICTORIA SIEMPRE COMANDANTE!

  19. Macar atata lucru sa intelegem si noi cu privire la profilul guevaristului roman: poti sa ai ceva mai multi ani in spate, intalniri cu comunismul si tot degeaba. Unii oameni nu pricep nici sa ii tai. Imi pare rau, Maria, nu exista o diferenta intre Che Guevara si comunistul Che. E ca si cum ai spune ca exista o diferenta intre Adolf Hitler si nazistul Hitler. A absurd, diferenta nu exista. Cat despre Dumnezeu, ma faci sa cred ca nu ai inteles nimic din ce am zis.

    Mai bine raspunde-i lui Emil si lasa diversiunile 😀 : cum e cu executiile si necomunismul lu’ Ernesto? Poate citesti si fragmentul din opera marelui Ernesto si ne demonstrezi lipsa comunismului la Che.

  20. Va multumesc pentru invitatie la lectura.De multa vreme nu prea citesc carti modificate l de cenzura americana .dar va provoc sa ascultati macar o seara Radio ,,Insurgente

  21. Maria, asta facem – conversam. Nu tin sa iti schimb opiniile, ma marginesc sa aduc argumente care te contrazic. Faptul ca refuzi sa le iei in considerare si sa te informezi despre Guevara (inclusiv citind ceea ce el insusi a scris), te priveste. La fel, faptul ca ai trait comunismul pe pielea ta ca adult, nu are relevanta in acest context. Nu a insinuat nimeni nimic (sau cel putin eu unul cu siguranta nu) vizavi de experienta ta (sau lipsa ei) de viata sub un regim comunist. Aduci chestia asta in discutie absolut de pomana.

    Inca ceva. Nu tin(em) sa fiu(fim) originali. Daca asta ai inteles, iar te priveste. Tin(em) la adevarul istoric.
    De asemenea, nu noi il facem comunist pe Guevara. El s-a facut, singur. Deci iar ai gresit adrisantul.
    Reproduc inca o data ceea ce ai afirmat:

    “Nu a fost comunist desi se pare a urmat o perioada idealul comunist dar nu modelul comunist.”

    E o aberatie. Dar cum ziceam, discutam. De aceea te rog sa aduci argumente, daca se poate sustinute de date istorice, care sprijina afirmatia ta ca Guevara nu a fost comunist. Daca nu poti sa aduci astfel de argumente, limiteaza-te la scris lozinci. La asta te pricepi mai bine.

  22. Ah, cartile modificate de cenzura americana. Naivul de mine, cum de nu m-am gandit pana acum la asta? Ce simplu se vede lumea de acolo, de la Radio Insurgente.

  23. continuare ..Radio Insurgente , care transmite din provincia libera Chiapas din nord-vestu Mexicului. Si ca sa fiti pe deplin dezgustati de convingerile mele aflati ca sunt oameni care chiar lupta azi si acum cand noi cleveltim, pentru idealul Guevarist. Subcomandnte Marcos o fi si el un comunist feroce care impusca oameni si canta sloganuri de dragul unor barbudos decedati. Ce ziceti de Vlad Tepes sau de numarul meu de la pantofi. Asemanarea e evidenta nu! Si ei au ucis , domnilor , Che Guevara -ucigasul a mai ucis si in golful porcilor cativa cubanezi cinstiti! De ce America nu a trimis bombardierele,- Guantanamo Bay e in provincia Oriente in Cuba, de ce nu au facut nimic sa anihileze acest Hitler demonic.Stiti, adevarul o fi undeva la mijloc ! Poate mi-l spuneti D-voastra !

  24. Alte diversiuni 🙂 .

    Maria, sa inteleg ca tu te documentezi de pe EZLN.ro? „Pagina dedicata Armatei Zapatiste de Eliberare Nationala si luptei pentru libertate a poporului din statul mexican Chiapas” suna asa frumos, n-am ce zice. Alta pagina inchinata diversilor aiuriti de baietii si fetele de la Altermedia.ro.

    In ceea ce priveste Cuba, trecand peste ironia ce isi are ca radacini dezinteresul fata de „propaganda americana”, initial a fost vorba de o intelegere intre sovietici si americani (remember Criza Rachetelor), iar dupa caderea URSS dezinteresul care a cazut asupra Cubei: „lasa-i sa se prabuseasca!”

    P.S. Se pare ca anii Razboiului Rece, cand pretenii tovarasilor urlau ca gulaguril si sistemul laogai sunt o „minciuna imperialista”, nu par a fi departe.

  25. Tot nu raspunzi la ce te-am rugat. In schimb ai inceput sa prinzi posturi de radio straine si bagi din greu tirade bombastice. Dar sa stii ca nu ma dezgusta nimic din ceea ce spui, dimpotriva, am tot respectul pentru oricine care se concentreaza pe lucrurile in care exceleaza.

    In ce priveste pozitia mijlocie a adevarului; cum ai ajuns la concluzia asta, cu rigla si compasul?

  26. Felicitari! Trei cavaleri razboinici si o insurjenta guevarista. Cine va castiga. S-au pus pariuri domnilor, s-au aruncat zarurile .Cei care ne lectureaza poate au trecut de partea unora sau altora. Dar, cum Baia-Mare e tare departe de Bucuresti eu intind in varful condeiului batista alba, si cum adevarul pare mai aproape de Bucuresti domnilor, ma retrag.

  27. Maria, tu te-ai pus singura in postura de „insurjenta guevarista” pe blog, nu noi, asa ca e cam nedrept din partea-ti sa acuzi diferenta in numere. Nedrept si nepotrivit. Numerele nu conteaza atunci cand vine vorba de adevar. In sfarsit, tu ai ignorat complet orice argument, venind cu lozinci mai mult sau mai putin ridicole. Discutia nu a existat.

  28. Maria, se vede ca nu ai citit nici macar manualul de lupta de guerila al lui Guevara. Ai fi invatat ca numarul opozantilor nu e deloc un handicap major. Cu atit mai putin in lumea virtuala. Problema ta e alta. Daca in lupta de guerila adevarata conteaza enorm motivatia venind din credinta oarba in cauza X sau Y, acest aspect nu are importanta intr-o discutie rationala. Intr-o astfel de discutie conteaza… ratiunea, nu pasiunea. Capacitatea de a sustine un punct de vedere cu argumente logice si istorice e mai importanta decit vorbitul pe linga subiect si scene ieftine de autovictimizare.

  29. 1. Sunteti simpatici!
    2. Chiar am ras!
    3.Ma simt onorata ca am conversat!
    4.Che Guevara e in atentia voastra, va starneste!

  30. cHE Guevara Lynch nu a fos nici mai bun nici mai rau ca altii. De la el a ramas simbolul romantic al luptei de eliberare in America Latina.Rationament nu are crima nicaieri in istorie dar in timpul unei revolutii face parte din latura urata a razboiului.Noi ce am fi facut in locul lui.E asa simplu! Arme, ideal, putere, victorie si o inchisoare de condus!

  31. Depinde despre care altii vorbim, Francesca. Daca il comparam cu Lenin, Stalin, Mao, Hitler sau Pol Pot, Guevara este un trist amator. Cert este ca tov. Ernesto a devenit un simbol al luptei de eliberare doar pentru cei indeajuns de indoctrinati/ ignoranti astfel incat sa inghita fara prelucrare toate prostiile aruncate pe piata.

    Noi nu am fi fost in locul lui, un comunist pus la casapit „contra-revolutionari”, in cel mai bun stil cekist. La groapa de gunoi a istoriei cu asasinul asta!

    Marele Ernesto “Che” Guevara: un asasin

  32. Francesca, ce spui tu e general valabil. Uite cum. Tine cont, nu iti rastalmacesc spusele, le extind doar aplicabilitatea.

    „Adolf Hitler nu a fos nici mai bun nici mai rau ca altii. De la el a ramas simbolul romantic al luptei de emancipare nationala in Germania.Rationament nu are crima nicaieri in istorie dar in timpul unei renasteri nationale face parte din latura urata a razboiului.Noi ce am fi facut in locul lui.E asa simplu! Arme, ideal, putere, victorie si un Volk de condus!”

  33. Fara a comenta sau accepta pareri am avut dintotdeauna o nedumerire, eu zic, cel putin logica apropo de ,comandante Ramon…in timp ce purta rvolutii cubane- la el, in Argentina situatia era mai dezastruoasa ,chiar o comenteaza in anii studentiei ,, nu-mi place nedreptatea sociala de aici.., dar , revolutionarul din el se naste abia in umbra lui Fidel…era doar revolutionar de ocazie? prilej avea si in Buenos Aires, nedreptate avea si aici, de ce argentinienii nu i-au vazut aura? Doar se vede si de la noi….

  34. ce nu intelegi imperialistule e faptul istoria nu are gropi de gunoi ci oameni de actiune ,guevara e unul din ei,cu s-au fara voia ta,care probabil vrei sa ajungi in presupusa groapa

  35. @imperialistu’
    Da-mi voie sa te contrazic, chiar daca sint mai noi pe aici, 😀 nu a murit ca o fiara. Daca acesta ar fi fost cazul, ar fi murit luptindu-se si nu milogindu-se pentru viata lui.

  36. @ 4 Imperialistu
    Oana Popescu nu mai lucreaza de multa vreme la Cotidianul. In ultimii trei ani a reusit chiar sa fie consiliera unui presedinte roman, pe probleme de politica externa. Ce-i drept, doar pentru o noapte 🙂 In rest, a indeplinit aceeasi functie pentru presedintele Senatului.
    ”Problema” Alina. Cotidianul este de mult o fituica de partid pe care o citesc cateva sute de persoane, din greseala. Alina propabil se numara printre cei carora li s-a impus un anumit numar de articole pe zi. In cazul asta, conteaza cantitatea si nu calitatea. In presa de azi unii scriu cate 3-4-5-6 articole pe zi (copy/paste), iar daca ii intrebi a doua zi despre ce au scris, habar nu au. Asta nu justifica total articolul, insa poate fi o scuza.
    @Maria. Tot astept sa apari si sa spui ca ai glumit, ca ai vrut sa ne iei la misto, sa ne vezi reactiile, etc. Pur si simplu ma frec la ochi si imi spun ca persoane ca tine NU pot exista. Te rog, spune-mi ca glumeai.
    Apropo, pana la urma ai luat la facultate?
    Viva La Reagan Revolucion!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here