Sprijin Forţele Armate CanadieneMisiunea canadiană din Afganistan a început la sfîrşitul anului 2001 cu un contingent de 100 militari ai serviciului de elită Joint Task Force 2, care au jucat un rol important de sprijin logistic şi în identificarea şi eliminarea membrilor Al-Qaeda. În prezent, contingentul canadian permanent numără 2 800 militari şi de la început pînă azi un total de 15 mii au participat prin rotaţie la războiul împotriva Talibanului. Pînă la mijlocul lui ianuarie 2008, numărul de militari canadieni căzuţi la datorie era de 77. Aceste cifre plasează contribuţia Canadei pe locul trei, după SUA şi Marea Britanie. Însă aspectul calitativ al efortului canadian e şi mai impresionant. În 2006 forţele canadiene au fost amplasate în zona Kandahar (provincia Helmand) din sudul Afganistanului, într-o perioadă cînd slaba performanţă americană facilitase regruparea Talibanului.

When I visited Kabul last January, I was introduced to a U.S. Navy SEAL who had been assigned as an adviser to the Afghan Northern Alliance. When he learned that I was a Canadian, he had insisted on paying for my drinks. „We sold you guys a bucket of crap down in Kandahar, and for that I apologize,” he said.

The SEAL explained that after the Taliban were chased out of the region, the U.S. left just one battalion stationed at the Kandahar airfield and fewer than 500 soldiers in all of Helmand province. The Pentagon had been completely focused on the invasion of Iraq and, as a result, from 2002 to 2005, the once scattered Taliban were able to regroup and rearm.

Supplies and recruits came in from the Pakistani side of Pashtunistan, but the small U.S. garrison in Kandahar was only concerned with self-protection at the airfield itself. Thus, when Canada accepted the change of location from Kabul to Kandahar, the Americans knew that the Canadians were walking into a veritable hornet’s nest of insurgents.

What was the situation at Kandahar before 2006?
The Torch

Trecute sub comanda canadiană, forţele multinaţionale din provincia Helmand au lansat operaţia Medusa, o contraofensivă de proporţii împotriva Talibanului. În răstimp de cîteva luni situaţia critică din sudul Afganistanului a fost serios ameliorată.

13 iulie 2006, Hydarabad, provincia Helmand

Soldaţi din compania Alfa, plutonul 2, supranumiţi „Dracii Roşii” din Edmonton, atacă în zorii zilei o poziţie a Talibanului.

„They are definitely going to wonder who the Canadians are from here on out, that’s for sure.”

15 iulie 2006, Sangin, provincia Helmand

„Dracii Roşii” din Edmonton sînt prinşi într-o ambuscadă în timp ce conduceau o operaţiune de recunoaştere după o luptă cu Talibanul într-un sat afgan.

„That’s it boys, give it to them! Give it to them!”

Succesul nu vine fără sacrificii. Dacă în primii patru ani de prezenţă în Afganistan numărul de fatalităţi al forţelor canadiene a fost foarte mic (8), acesta a crescut brusc odată cu asumarea unui rol foarte activ în teatrul de operaţiuni. Guvernul minoritar conservator venit la putere în 2006, susţinător al misiunii militare din Afganistan, a devenit treptat ţinta a numeroase critici din partea opoziţiei, presei şi a segmentului pacifisto-defetist al publicului, în pofida faptului că misiunea a fost iniţiată şi administrată în primii ani de partidul liberal, actualmente în opoziţie. Prim-ministrul Stephen Harper a convocat anul trecut un grup independent condus de John Manley, fost ministru de externe, parlamentar şi membru în structura de conducere a partidului liberal, cu scopul de a pregăti un raport care să analizeze rolul misiunii canadiene în Afganistan şi să prezinte recomandările sale atît guvernului cît şi parlamentului. Raportul Manley a fost dat publicităţii pe 22 ianuarie şi concluzia este clară.

In May 2006 the House of Commons resolved to support the Government’s extension of Canada’s military and civilian deployments in Afghanistan to February 2009. The Government has since undertaken that it would submit to Parliament the decision on any Canadian military commitment after 2009. So it will be for Canadians to decide, through Parliament, what Canada should do—and what it can do—in Afghanistan’s future.
…..
The Panel is convinced that Canadian objectives in Afghanistan are both honourable and achievable. The aim there is not to create some fanciful model of prosperous democracy. Canadian objectives are more realistic: to contribute, with others, to a better governed, stable and developing Afghanistan whose government can protect the security of the country and its people.
……
In any event, the Panel could find no operational logic for choosing February 2009 as the end date for Canada’s military mission in Kandahar—and nothing to establish February 2009 as the date by which the mission would be completed. At its core, the aim of Canadian policy is to leave Afghanistan to Afghans, in a country better governed, more peaceful and more secure.
…..
A premature military withdrawal from Afghanistan, whether full or partial, would imperil Canadian interests and values… It could encourage insurgents. It could weaken the confidence of some Afghans living in Kandahar in their own future and in their own government, increasing their susceptibility to the Taliban insurgency. It would undermine Canada’s influence in the UN and in NATO capitals, including Washington. It could curtail Canada’s capacity (and raise questions abroad about our future willingness) to act, and persuade others to act, in enforcing peace and restoring security where peace and security are threatened.

In sum, an immediate military withdrawal from Afghanistan would cause more harm than good.

În raport se subliniază faptul că misiunea canadiană din Afganistan nu este doar militară. O componentă la fel de importantă este cea de natură civilă. Ajutorul economic şi transferul de know-how în materie de reconstrucţie, sanitaţie, administraţie şi legislaţie sînt cealaltă faţetă a efortului canadian. Între 2001 şi 2007 Canada a contribuit cu 741 milioane dolari la Fondul Pentru Reconstrucţia Afganistanului, administrat de Banca Mondială. Personal civil canadian ajută la construcţia de scoli, instalaţii industriale şi agricole, la restructurarea forţelor poliţieneşti şi armate, la pregătirea conducătorilor locali afgani în materie de administraţie eficientă şi transparentă. Canada este cel mai important donor pentru programul naţional de micro-finanţare, o iniţiativă de succes care asigură fonduri de investiţie micilor întreprinzători afgani — 89% din beneficiari sînt femei. Experţi canadieni au scos din circulaţie peste 10 mii de piese de armament greu (artilerie, tancuri, lansatoare de grenade) acumulate în posesia civililor după decenii de război şi au distrus o treime din cele 10 la 15 milioane de mine care împînzeau ţara. În parte şi datorită Canadei, progresul Afganistanului este vizibil, chiar dacă adeseori ignorat de mass-media. Evoluţii raportate la situaţia din 2001:

  • Economia afgană creşte în ritm de peste 10% anual şi în prezent s-a triplat ca volum.
  • Venitul pe cap de locuitor s-a dublat.
  • 4.6 milioane de refugiaţi s-au întors.
  • Au avut loc două alegeri naţionale majore (parlamentară şi prezidenţială).
  • Peste 10 milioane de afgani au votat.
  • 200 mii de întreprinzători mici au primit fonduri din partea programului de micro-finanţare.
  • 7.2 milioane de copii vaccinaţi împotriva poliomelitei şi 4.3 milioane vaccinaţi împotriva altor boli frecvente.
  • 77% din populaţie are acces la servicii medicale (faţă de 10% in 2001).
  • Au fost deschise peste 4 mii de noi facilităţi medicale.
  • 2 500 de sate au electricitate pentru prima oară.
  • 8 mii proiecte în construcţii au fost completate. 14 mii se derulează încă.
  • 130 proiecte agricole încheiate, de pe urma cărora au beneficiat 130 mii de fermieri.
  • 8 100 puncte noi de alimentare cu apă pentru 3 milioane de afgani.

Sursa: Ministerul Canadian al Apărării, 2007

Toate aceste statistici nu înseamnă că războiul împotriva Talibanului e ca şi cîştigat. E nevoie de ani de răbdare şi sacrificii pentru ca normalitatea să devină o stare normală în Afganistan. Demonstrează doar că singura pace care aduce progres şi prosperitate este aceea fundamentată pe libertate. Iar cînd preţul libertăţii este războiul, se vor găsi întotdeanua oameni şi naţiuni pregătite să înfrunte tirania. De obicei, aceştia şi acestea sînt puţine. De aceea merită din partea ta cel puţin un gînd fugar şi un dram de recunoştinţă mută.

În memoria eroilor canadieni căzuţi în Afganistan
Print Friendly, PDF & Email
Cititi si
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentFilozofia europeană a eşecului
Articolul următorGenocidul Armenilor — negat de Turcia şi uitat de Uniunea Europeană
Emil Borcean
În 1985 am absolvit facultatea de geologie din București. După trei ani de stagiatură la mina de cărbune din Anina, în Banat, am renunțat la geologie și am învățat să fiu programator software. Am plecat din România în 1990, toamna. Am trăit patru ani în Anglia, 19 ani în Canada și aproape doi ani în Germania. M-am întors nu demult în țară. În 2007 am creat blogul Patrupedbun.net, care în 2010 a fuzionat cu blogul Dreapta.net. Din această fuziune s-a născut ILD.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here