Valul antisemitismului îi împinge pe evrei, în sfârșit, către Dreapta

Electoratul evreu din Statele Unite ale Americii este majoritar de Stânga și votează în mod tradițional cu Partidul Democrat. Drept urmare, în timpul campaniei electorale din 2008, evreii americani s-au raliat în număr mare campaniei lui Barack Hussein Obama, în dauna candidatului republican. Au donat sume importante de bani și au contribuit activ la înfrângerea lui John McCain, un veteran din Vietnam, prizonier de război, susținător ferm al Israelului. A contat prea puțin caracterul dovedit al lui John McCain, după cum au fost ignorate nenumăratele semne de întrebare care existau cu privire la trecutul și identitatea lui Barack Obama. Între timp, grație politicii anti-israeliene a administrației democrate a lui Obama, unii dintre evreii americani încep să înțeleagă că s-au păcălit. Încet-încet, se îndreaptă spre Dreapta.

Articolul Rising Tide of Antisemitism is finally pushing Jews to the Right a fost scris de Abraham H. Miller pentru portalul conservator american Pajamas Media.

Vă recomand și documentarul Daylight: Story of Obama and Israel, publicat pe ILD la Obama și Israelul: povestea unei trădări.


Valul antisemitismului îi împinge pe evrei, în sfârșit, către Dreapta de Abraham H. Miller

O victorie republicană într-o circumscripție istoric democrată din New York și anularea unei expoziții dintr-un muzeu pentru copii din Oakland, California, ca urmare a indignării publicului, par a fi evenimente separate. Dar legătura dintre aceste întâmplări ar deveni evidentă tuturor acelora care ar lua notă de afirmația lui Svein Sevje, ambasadorul Norvegiei în Israel, că viețile copiilor norvegieni măcelăriți de un nebun fanatic valorau mai mult decât viețile copiilor evrei măcelăriți de palestinieni.

Sau oricui altcineva care ar observa că în această lună guvernul Turciei a separat în mod vădit pasagerii israelieni care au ajuns în aeroportul din Istanbul, i-a dezbrăcat pentru a-i percheziționa până la piele, i-a izolat timp de 90 de minute și apoi i-a eliberat fără nici o explicație.

Pentru evrei, revin anii ’30. Trăim în primele zile ale grădinii de bestii, numai că de această dată apelativul nu mai este rezervat unei singure țări, ci aproape întregii lumi.

Diversele campanii împotriva Israelului au trecut acum multă vreme de la criticarea legitimă a polticiilor unui stat la demonizarea poporului evreu. Semnele sunt peste tot, de la retorica oamenilor buni de la brigada locală de „pace și dreptate”, la flagrantul anti-semitism din colegiile și universitățile noastre. Aceste instituții au coduri de decență și sensibilitate care protejează orice alt grup idenditar, dar găsesc că antisemitismul este singurul discurs al urii care este protejat de Primul Amendament.

Când Alianța Copiilor din Orientul Mijlociu (Middle East Children’s Alliance, MECA), un grup din Bay Area cunoscut pentru ostilitatea sa virulentă față de Israel, a sponsorizat la Muzeul de Artă a Copiilor din Oakland o „expoziție de artă” intitulată „Ce vede un copil din Gaza”, muzeul a fost de acord să accepte expoziția. Nu am nici o îndoială că dacă un grup de țărănoi ar fi dorit să aibă un festival de film care ar fi rulat filme ce semănau extrem de puternic cu filmul rasist Nașterea unei Națiuni (Birth of a Nation), 6 cadre ar fi fost suficiente pentru ca directorii muzeului să se pronunțe asupra caracterului necorespunzător al subiectului, cu atât mai mult pentru un muzeu a cărui misiune este aceea de a face copiii să se simtă confortabili și în siguranță.

Și, totuși, inițial muzeul nu a avut nicio problemă în acceptarea expoziției, chipurile munca unor copii din Gaza de 8-11 ani, care înfățișează soldați israelieni comitând acte grotești de violență asupra palestinienilor „inocenți”. Expoziția era un afișaj primitiv de propagandă. Atribuia soldaților israelieni ceea ce fac în mod obișnuit teroriști palestinieni: atacarea copiilor. La Ma’alot 22 copii din 25 au fost uciși, atacul la maternitatea din Kibbutz Misgav Am s-a încheiat cu moartea a 2 copii din 3, atacul cu bombă de la Delfinarium cu 21 de adolescenți omorâți, și lunga serie de copii și tineri țintiți anume în discoteci, resturante fast-food și mall-uri. Teroriștii palestinieni conduc campanii voite de genocid prin țintirea deliberată a copiilor și a locurilor cunoscute ca frecventate de tineri. Autoritatea Palestiniană îi celebrează pe acești ucigași ca eroi, numește spații publice după ei și îi promovează ca modele.

Și o bună pate din „opera de artă” părea mult prea avansată pentru grupul de vârstă căruia îi aparțineau. Cei care au ceva expertiză în aceste probleme au considerat că arta expusă era munca unor mâini mult mai în vârstă și mai sofisticate.

Oare copii evrei s-ar fi simțit mai în siguranță și mai confortabili privind această expoziție părtinitoare? Oare comunității evreiești i-ar fi fost permis să deschidă o expoziție intitulată „Arta victimelor evreiești ale terorismului” în care ar fi descris consecințele morții și distrugerii aduse de atentatorii sinucigași și rachete? Și asta i-ar face pe copii arabi să se simtă mai confortabil și mai în siguranță?

Expoziția a fost anulată datorită eforturilor puternice ale organizațiilor oficiale ale comunității evreiești. De stânga până la perfecțiune, incredibil de precauți cu privire la tot ce seamănă chiar și un pic a cenzură, grupurile comunității au recunoscut într-un târziu că a fost depășită o linie care duce fix în adâncurile pierzaniei. Cei ce îi urăsc pe evrei au deturnat un muzeu al copiilor în favoarea mizeriei lor. Cei care au tolerat prea mult timp antisemitismul Berkeley Daily Planet, atmosfera ostilă de pe campusul Berkeley și transformarea Hillel-ului local într-un centru de propagandă pentru grupurile pro-palestiniene de pe campus au văzut ceva care a mers prea departe chiar și pentru ei.

Asta mi-a adus aminte de o scenă din Arhipelagul Gulag a lui Soljenițîn. Când poliția secretă vine să ia copiii unui sat, sătenii care de regulă erau atât de supuși se transformă într-o gloată criminală ce se întoarce împotriva poliției.

Ura revărsată pe pagina de Facebook a muzeului de către suporterii expoziției a dovedit că această expoziție nu a urmărit niciodată arta.

În sfârșit, comunitatea evreiască oficială, simbolul prudenței și cumpătării, optimistă până la nebunie, s-a mobilizat. Nici activiștii, nici cei care au militat împotriva stupidității și inerției comunității nu și-ar fi imaginat această reacție, dar gâgâitul insultătorilor Israelului și antisemiților a obligat, într-un târziu, comunitatea oficială să nu mai ignore.

Între timp, în cel de-al 9-lea district congresional al New York-ului, mulți votanți evrei au înfruntat lungul bilanț al administrației Obama de atacuri la adresa Israelului. Ed Koch, fostul primar al New York-ului, un democrat, le-a cerut alegătorilor evrei să trimită un mesaj președintelui Obama, iar prin victoria lui Robert Turner (candidatul Partidului Republican n.t.), se pare că au făcut-o.

Numai 64% dintre evreii care au contribuit financiar la campania electorală din 2008 a lui Obama spun că vor mai contribui și la cea din 2012. Și deși conservatorii observă malițios că dacă Obama ar bombarda nuclear Tel Aviv-ul ar pierde doar 8% din electoratul evreu, este clar că paradigma de a cere totul de la Israel și nimic de la palestinieni a reușit, în sfârșit, să îi facă chiar și pe cei mai înverșunați democrați evrei să îl respingă pe Obama.

În primul discurs adresat Adunării Generale a ONU, Obama a făcut paralele între condițiile de viață din Gaza și atacurile cu rachetă asupra Israelului, făcându-te să te întrebi dacă ar fi de părere că viața din cartierul de nord-est al Washington DC ar justifica un atac cu rachetă Qassam asupra Pennsylvania Avenue. Hărțuirile diplomatice și retorice ale Israelului de către această administrație sunt multiple și amplu documentate. Numai acei evrei care îi sunt cu adevărat credincioși lui Obama vor refuza să recunoască că acesta – un om care a petrecut 20 de ani alături de reverendul Jeremiah Wright și îl considera pe Rashid Khalidi un observator obiectiv al Orientului Mijlociu – aplică acum politicile din Orientul Mijlociu în concordanță cu acele experiențe.

Evreii nu sunt alegători preocupați de o singură problemă. Ceea ce îi scoate din minți și îi aruncă în brațele republicanilor este creșterea mondială a antisemitismului inspirat de stângiști și fundamentaliști islamici. De aceea, „procesul de selecție” de la aeroportul din Istanbul, dur și intenționat reminiscent al procedurilor din lagărele de concentrare naziste, o să îi facă pe mulți evrei indiferenți la soarta Israelului să își regândească punctul de vedere.

Am o cunoștință care dă glas aproape fiecărui clișeu creat de gașca lui George Soros. Aparține unei sinagogi unde acest mesaj este îmbrățișat. Dă glas acestor puncte de vedere cu o infatuată pseudo-sofisticare, de parcă ar fi produsul unui erudit sistem de credințe, dar este incapabilă să înțeleagă în detaliu o bună parte din ceea ce spune. Nu a votat niciodată cu republicanii. Și dacă însuși Dumnezeu ar figura pe o listă electorală cu un R înainte (așa sunt listați candidații Partidului Republican n.t.), tot nu L-ar vota. Vorbește neîncetat despre riscurile pe care Israelul trebuie să și le asume în numele păcii, dar ar tremura de frică dacă ar ști că nepoții ei s-au urcat în Chicago L. (Chicago Elevated, tren suspendat din Chicago, ce trece prin zone rău famate n.t.) și s-au dus în sud la lăsarea nopții. A urlat de furie împotriva invaziei din Gaza și a deplâns fiecare pierdere palestiniană. Niciodată nu am auzit-o să manifeste o fărâmă de compasiune sau grijă pentru o victimă evreiască, fie a unui atac sinucigaș, fie a unei rachete lansate din Gaza. Erau dincolo de aria ei de preocupare sau incapabile de a îi atrage din partea prietenilor ei liberali confirmarea statutului.

Israelienii îi numesc pe acești evrei „non-evrei”. Îl vor urma pe Obama asemenea lemingilor. Sunt mai preocupați de uciderea unui făt decât de salvarea vieții unui confrate evreu. Se referă injurios la creștinii evanghelici ca „Hezbollah din America”. Consideră islamofobia o problemă mai importantă decât antisemitismul. Sunt preocupați de politică, dar numai în măsura în care confirmă sistemul lor liberal de credințe. Însă într-o zi, nepoții lor ar putea ateriza în vreun aeroport dintr-o țară musulmană, vor fi separați de toți ceilalți, dezbrăcați până la piele, ținuți în detenție și, tratați, ca în Istanbul, de parcă nici nu ar exista.

Musulmanii și antisemiții virulenți nu încetează să-mi dea speranță.

The following two tabs change content below.
„By accepting punishment, not for any sins, but for our virtues, we betrayed our code and made theirs possible. [...] Theirs is the morality of kidnappers. They use your love of virtue as a hostage. [...] Your enemies are destroying you by means of your own power. Your generosity and your endurance are their only tools. Your unrequited rectitude is the only hold they have upon you. They know it. You don't. The day when you'll discover it is the only thing they dread. You must learn to understand them. You won't be free of them, until you do.” - Francisco D'Anconia (Atlas Shrugged - Ayn Rand, p. 619)

23 de gânduri despre “Valul antisemitismului îi împinge pe evrei, în sfârșit, către Dreapta

  1. Vlad, nu stiu daca stiai ca azi seara a inceput la noi ziua Comemorarii Holocaustului care continua si miine. Asa ca s-a potrivit postatrea acetor articole tocmai azi.

    Da, asta e esenta acestui mare paradox, cum se face ca multi evrei sint de stinga, impotriva propriilor interese. Iti poti inchipui ca musulmanii sa fie pentru partidul impotriva Palestinei? Dar la ei stim ca ii invata in Koran ca un musulmn sa fie totdeauna pentru musulmani, fara a conta unde e dreptatea.

    Se pune intrebarea unde este marea conspiratie mondiala evreiasca de care atitia sint siguri ca exista si e reala?!

  2. Nu stiam, Silvapro. Bine ca are loc. Memoria este foarte importanta pentru orice popor. In lipsa ei, o comunitate este condamnata disparitiei.

    In ceea ce priveste conspiratia mondiala evreiasca, cand vezi atatia Chomsky si atata opozitie la Israel, aproape ca iti vine sa spui ca este una … anti-evreiasca. 🙂 In cateva ore o sa mai pun un text interesant, de data asta despre antisemitismul snobilor din Europa, al stangistilor-caviar.

  3. Valul antisemitismului îi împinge pe evrei, în sfârșit, către Dreapta

    Din partzi…

    Nu comentez aici initiativa lui vlad m. de a traduce articolul din pajamas media, ci articolul din pajamas media. Preocuparea lui vlad m. este probabil sincera si laudabila. Articolul cu care vine, insa, nu prea il ajuta in argumetatie.

    Cunosc site-ul pajamas media si pe colaboratorii sai. Cu doua exceptii (Zombie si Victor Davis Hanson) ii consider pe ceilalti de o subtirime extrema, si, daca ma apuc din cind in cind sa-i citesc, n-o fac decit pentru propriul meu amuzament. Nu prea ai ocazia sa vezi o asemenea adunatura de natarai plini de importanta pe alte siteuri. (Alte siteuri sint fie o adunatura de natarai pur-si-simplu, fie o adunatura in care mai gasesti cite ceva inteligent scris).

    În primul discurs adresat Adunării Generale a ONU, Obama a făcut paralele între condițiile de viață din Gaza și atacurile cu rachetă asupra Israelului, făcându-te să te întrebi dacă ar fi de părere că viața din cartierul de nord-est al Washington DC ar justifica un atac cu rachetă Qassam asupra Pennsylvania Avenue.

    Okay, Obama o fi facut el vreo paralela. Insa paralela dintre Gaza si cartierul de nord-est al Washington DC si Israel si Pennsylvania Avenue n-o face Obama. O face Abraham H. Miller.

    Diferenta/ne-paralelismul pe care Miller il constata este ca rezidentii cartierului de nord-est al Washington DC nu ataca cu rachete Qassam Pennsylvania Avenue.

    Ce poti pentru ca sa mai zici? Nimic altceva decit, deh, ce sa-i faci, cite bordeie, atitea obiceie.

    Evreii nu sunt alegători preocupați de o singură problemă. Ceea ce îi scoate din minți și îi aruncă în brațele republicanilor este creșterea mondială a antisemitismului inspirat de stângiști și fundamentaliști islamici.

    A doua propozitie o contrazice pe prima. Evreii nu sint single-issue voters, zice Miller, dar vin in bratele republicanilor din cauza unui singur issue. Altfel, daca n-ar fi issue-ul ala, n-ar mai veni.

    Nu stiu, eu unul, daca as vrea sa-mi fac un punct credibil, nu mi l-as aduce pe Abraham H. Miller in sprijin.

    Smecheria autorilor de pe pajamas media este ca scriu mult Scrieti batieti, numai scrieti! Cititorul plictisit uita premiza, teza, de unde a plecat, unde a ajuns, oboseste, sare paragrafe, se opreste cind da peste ceva care-i place fara sa mai citesca si restul, fara sa urmareasca daca autorul isi demonstreaza punctul sau nu, fara sa bage de seama inconsistentele, contradictiile, prostiile…

  4. Roadrunner

    Okay, Obama o fi facut el vreo paralela. Insa paralela dintre Gaza si cartierul de nord-est al Washington DC si Israel si Pennsylvania Avenue n-o face Obama. O face Abraham H. Miller.

    Diferenta/ne-paralelismul pe care Miller il constata este ca rezidentii cartierului de nord-est al Washington DC nu ataca cu rachete Qassam Pennsylvania Avenue.

    Ce poti pentru ca sa mai zici? Nimic altceva decit, deh, ce sa-i faci, cite bordeie, atitea obiceie.

    Obama spune, asemenea tuturor marxistilor care se respecta, ca saracia din Gaza duce la atacurile impotriva Israelului. Miller crede, asemenea mie si a tuturor oamenilor cu cap, ca o astfel de explicatie este aberanta si da un contraexemplu. Si alte zone sunt sarace si nu ii vede nimeni pe saraci asediind pe „bogati” cu tiruri de rachete si atentatori sinucigasi. Atunci explicatia obamista este mincinoasa. Care este marea greseala a lui Miller?

    A doua propozitie o contrazice pe prima. Evreii nu sint single-issue voters, zice Miller, dar vin in bratele republicanilor din cauza unui singur issue. Altfel, daca n-ar fi issue-ul ala, n-ar mai veni.

    Nu, a doua propozitie nu o contrazice pe prima: supravietuirea nu este o issue. Israelul este inconjurat de state ostile si miscari care ii doresc moartea, iar incurajarea inamicilor statului evreu nu poate avea decat un singur sfarsit: un nou razboi si disparitia Israelului. Egiptul a luat-o pe aratura si preaslaveste Fratia Musulmanul, Libanul este pe cale de a fi transformat in tara siita, Iranul agita sabia razboiului de ani de zile, razboiul civil din Siria ar putea aduce la putere pe unii chiar mai tampiti decat Assad; Hezbollah isi continua inarmarea; Hamas si Al-Fatah nu renunta la terorism si au parte de o sustinere tot mai mare. Mai cunosti un stat aflat in vecinatatea atator dusmani? Ce ti se pare atat de exagerat in a crede ca intr-o astfel de realitate, sustinerea Israelului este mai mult decat o preferinta de tipul Steaua/ Dinamo; Real/ Barca; Man United/ Liverpool etc.?

    Miller nu zice ca maine toata evreimea americana va vota cu Partidul Republican, dar arata ca politica Partidului Democrat de sprijinire a antisemitismului arab are consecinte care incep deja sa se vada: incet, votantii evrei sunt indepartati si impinsi, chiar fara voia lor, la o schimbare a perspectivei din care privesc politica americana.

    In sfarsit, impresia mea e ca repulsia fata de Pajamas Media are mai putin de a face cu PM si mai mult cu ideologia ta care este, in buna masura, atat de diferita de ce sustin ei. Scriu si autori mai slabi, dar sa spui ca in afara de doi, toti sunt niste prosti, este un neadevar.

  5. un pic prea tirziu si prea timid. oricum reactiile sint de genul celei din Trackback (jos), cind ni se dau definitii din dex pentru demonstra ca problema de fapt nu exista. Soeren Kern, care a mai fost tradus la noi, are un articol despre situatia din Suedia:
    U.S. Sends Anti-Israel Advisor to Anti-Semitic Sweden

    The problem of anti-Semitism in Sweden is so widespread that the Simon Wiesenthal Center has advised Jews to avoid travelling to the country altogether: ” There have been dozens of incidents reported to the authorities but have not resulted in arrests or convictions for hate crimes.

    o situatie despre care am mai scris si noi http://inliniedreapta.net/ce-i.....in-suedia/
    http://inliniedreapta.net/bine.....in-viitor/

    Despre ce se intimpla in Franta a scris Mark Steyn: http://www.steynonline.com/4923/exodus

    Alte exemple, din toata Europa, aici: http://inliniedreapta.net/inse.....ment-57928

    „Islamul înseamnă progres, ştiinţă, fineţe, modernitate” (Nicolas Sarkozy)
    http://inliniedreapta.net/dere.....gia-pacii/

    Fuga evreilor din Franta de teama musulmanilor este un fenomen care se petrece de ani de zile:
    A TUNDRA TABLOIDS EXCLUSIVE: RISE OF ANTI-SEMITISM CAUSES FORMERLY SECULAR-JEWISH DOCTOR TO LEAVE FRANCE FOR GOOD…….

    dar aceste probleme nu sint doar in Franta:
    Ştiri din Raiul Multicultural Olandez: “Evreii trebuie să părăsească ţara în 2011″

    comunitatea evreiasca din Malmo, in sudul Suediei pleaca spre alte tari din cauza atacurilor tot mai frecvente din partea musulmanilor:
    JEWS FLEEING MALMÖ DUE TO RISING ANTI-SEMITISM…….

    Tot in Malmo, cind joaca Israelul Cupa Davis se joaca cu tribunele goale de teama ca jucatorii evrei sa fie atacati de stingiti (criticataci mai avansati) si musulmani:
    C-aşa e-n tenis! Cupa Davis se ține cu ușile închise cînd joacă Israelul.

    Iar a fi pro-israel in Suedia este un pericol la siguranta publica:
    Pro-Israel in Suedia

    Suedia, Belgia, in unievrsitati se intimpla acelasi lucru
    Bine ati venit in viitor

    in Germania la fel

  6. Israelienii îi numesc pe acești evrei „non-evrei”.

    Muktumesc Vlad; uite, o buna denumire (si) pentru unele din rudele mele. Ma intreb, chiar, ce i-o face pe evrei, in general, sa tinda mai degraba catre stanga decat catre dreapta (am observat si eu fenomenul asta). Sa fie oare secolele de trai in ghetouri ale stramosilor? Habar nu am.

  7. La multi ani, Israel! Sa dea Dumnezeu ca acest bastion al civilizatiei si democratiei sa ramana vesnic acolo unde ii este locul acum, pe pamantul stramosilor!
    Felicitari celor care au realizat pe In Linie Dreapta, acest superb „buchet” de articole, dedicat zilei Israelului!

  8. Multumim mult pentru felicitari si muzica, care au fost f. bine venite.

    Vad (si nu pentru prima data) ca nu sinteti straini nici de muzica Israeliana. Eu pe Yehudim i-am descoperit numai in ultimele luni…

    Va adaug aici si contributia mea. David Lavi este un cintaret nou, care s-a remarcat la prog. „S-a nascut o Stea”. Era cit pe-aci sa ia primul loc.
    Cintecul incepe cu Lu Ihi (Sa dea D-l) si la urma se termina cu „Let it Be” al lui Beatles. Lu Ihi poate oarecum insemna si Let it Be pe Ivrit, de aici asociatia. Deci Calehari, Sa dea D-l!, asa cum spui si tu.
    Tipul a fost comparat in cadrul programului cu Rufus Wainwright, destul de pe drept, care este unul din preferatii de cinste ai lui David Lavi.

    Pataphyl, tu ne oferi un manunchi mai traditional si tzionist (sionist).chiar de la celebrarile oficiale 🙂

  9. Ha, ha, Pataphyl… La Muti Ani si tie, chiar daca nu o fi data exacta!

    Merci si pentru the embeded clip.

  10. Și deși conservatorii observă malițios că dacă Obama ar bombarda nuclear Tel Aviv-ul ar pierde doar 8% din electoratul evreu…

    🙂 Cam asa este. Leftismul asta este o boala grava a mintii: The Brain Dead Israeli Left

  11. Pe mine m’a amuzat raspunsul iranian:

    The Iranian responses have been more discreet. The star of a video titled “Iran Loves Israel” has his face covered reminding the more sensible participants of the futility of the whole affair.

    Raspunsul iranian a fost insa destul de discret. Eroul principal ( probabil singurul n.m.) dintr-un video intitulat „Iran iubeste Israelul” are fata acoperita – ceea ce reaminteste participantilor putin mai sensibili de stupiditatea intregii afaceri.

    Si mai e asta:

    The entire event was a cliché complete with red banners, colored scarves and dopey participants who seemed to have no knowledge whatsoever of the world outside Tel Aviv. A number of protesters urged negotiations with Iran, apparently unaware that Iran does not recognize Israel as a country making any negotiations impossible. Iran’s Islamic leaders have repeatedly called for Israel to be wiped off the map, which is not the behavior of a regime interested in negotiating anything.

    “Iranians We Will Never Bomb Your Country: We Love You”, read posters that looked like they were designed by teenage girls. There are photos of narcissistic young couples staring into the camera, Israelis kissing Iranians, Iranians kissing Israelis, Israeli hippies kissing other Israeli hippies and bored Europeans looking to fill a vacuum after the Arab Spring trying to join in the fun.

    Intregul eveniment a fost un cliseu complet, pictat cu pancarde rosii, fulare pastelate si participanti adormiti ce pareau ca nu au cumostinta de nimic despre ce se intampla mai departe de zidurile Tel Aviv-ului. Un numar de protestatari au cerut negocieri urgente cu Iranul, probabil nefiind la curent cu faptul ca acesta nu recunoaste statul Israel ceea ce face practic imposibila orice negociere. Mai mult de atat, liderii islamici au cerut in repetate randuri stergerea de pe harta a Israelului, de unde putem presupune ca regimul respectiv mu prea e interesat de vreo negociere cat de mica.

    „Iranieni, Nu Va Vom Bombarda Niciodata Tara: Pentru Ca Va Iubim” se putea citi pe pancarde realizate parca de niste adolescente inamorate. Gasesti poze de cupluri narcisiste care se holbeaza’n obiectiv, israelieni sarutand iranieni, iranieni sarutand israelieni, hippies israelieni sarutand israelieni hippies si ceva europeni plictisiti in asteptarea unei noi primaveri arabe care sa ii scoata din monotonia iernii ce tocmai a trecut.

    Nici nu vreau sa imi imaginez ce ar putea fi in capul astora cu toate ca nu imi explic cum pot prinde la public niste slogane care sfideaza absurdul.
    ( Vezi si „Nu Ne Vindem Tara”, „Iliescu Apare, Soarele Rasare”, „Nu vrem Kent Si Nici Valuta […]”. „No Blood 4 Oil” samd ca repertoriul e mare si bogat).

  12. nu imi explic cum pot prinde la public niste slogane care sfideaza absurdul.
    ( Vezi si “Nu Ne Vindem Tara”, “Iliescu Apare, Soarele Rasare”, “Nu vrem Kent Si Nici Valuta […]“. “No Blood 4 Oil” samd ca repertoriul e mare si bogat).

    Intrebarea ta, doc, isi contine raspunsul. Cum a putut sa prinda ala cu „Iliescu apare, soarele rasare”? Pentru ca pur si simplu mintea umana ascunde resurse de prostie, tembelism si nimicnicie mult mai mari decat am crede la prima vedere, care doar isi asteapta demagogii sa le exploateze.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.