România sărbătorește în aceste zile un deceniu de la aderarea la NATO, mai precis de la depunerea documentelor de ratificare, la Washington, la 29 martie 2004. Din acea zi, odată cu integrarea în familia euro-atlantică, România beneficiază de cele mai puternice garanții de securitate din istorie. Articolul 5 și parteneriatul strategic cu Statele Unite reprezintă fundamentul politicii externe și de securitate.
Începând cu 2004, România participă cu militari activi pe teatrele de operații militare. Libertatea costă, iar asta o învățăm treptat: 25 de militari eroi și-au pierdut viața pe teatrele de operații din Irak și Afganistan, în lupta cu extremismul și fundamentalismul islamic. Abia în aceste zile, când ne uităm la parada tancurilor rusești din Crimea, înțelegem cât de mult înseamnă garanțiile de securitate oferite de Alianță.
Și totuși, există un om fără de care România nu ar fi aderat la NATO în 2004, și fără de care probabil că nu am fi aderat nici la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007. Omul acesta este fostul președinte al Statelor Unite ale Americii, George W. Bush.
”Trebuie să primim noi membri, pentru a asigura un spațiu al libertății de la Marea Baltică la Marea Neagră”, explica în 2002, George W. Bush, după o întâlnire cu secretarul general al NATO, George Robertson. La celebra întâlnire, unde lui Robertson i s-a explicat decizia luată, din delegația americană au mai făcut parte Dick Cheney, Donald Rumsfeld, Condoleezza Rice și Andrew Card.
Declarația lui Bush a venit într-un moment în care nu exista un consens european pentru o extindere ”robustă”, așa cum avea să se exprime liderul de la Casa Albă. Problema europenilor era, la nivel declarativ, una strict financiară. Majoritatea statelor europene membre NATO nu erau dispuse să susțină o parte din povarea financiară generată de extinderea către est. Din acest grup de state făcea parte și marele nostru aliat, Franța. În secundar, existau voci, în special germane, care continuau să susțină teza că Occidentul nu trebuie să supere Rusia. O știți, o auzim și acum, tot mai des, și în tot mai multe forme.
”Drumul Regal”
Spuneam mai sus că aderarea la NATO a deschis pentru România și porțile Uniunii Europene. Cele două procese de extindere către est au fost și continuă să fie complementere. În acel context istoric și instituțional, dacă SUA nu ar fi susținut aderarea la NATO, o eventuală administrație democrată la Washington s-ar fi putut opune, indirect, chiar și unei eventuale aderări a României la Uniunea Europeană. Motivul este foarte simplu: odată cu aderarea la UE, România ar fi putut adera într-un termen scurt și la Uniunea Europei Occidentale, organizație ce a dispărut odată cu adoptarea Tratatului Lisabona. După Lisabona, UEO a fost integrată în UE. Aderarea la UEO ar fi adus României garanțiile de securitate NATO, fără a fi membră a Alianței Nord-Atlantice. Pare ciudat, dar chiar așa era, deoarece toate statele membre UEO erau și state membre NATO. În același timp, tratatul care guverna UEO avea un capitol 4 mult mai puternic decât celebrul capitol 5 din Charta NATO. UEO nu avea capabilități militare separate de NATO, însă în cazul unui atac asupra unei țări membre UEO, era ajutată de aproximativ jumătate din statele membre NATO, ceea ce le-ar fi atras în conflict și pe celelalte state, inclusiv Canada și Statele Unite, membri ne-europeni ai Alianței Nord-Atlantice.
Întrebarea ce stătea atunci pe buzele tuturor era extrem de simplă: sunt Statele Unite dornice să fie responsabile, fie și indirect, de apărarea unui stat ex-comunist, fără a fi legat de acesta printr-un tratat, și fără ca decizia să fi trecut prin Congres? Ar fi putut adică America să fie obligată indirect de un tratat să apere România, deși nu ar fi vrut ca România să fie primită în NATO? Răspunsul este teoretic da, dar practic nu, deoarece Washington le-a cerut în mod expres europenilor, tocmai din aceste considerente, ca extinderea UE către est să se facă în același timp cu extinderea NATO, sau chiar cu o mică întârziere.
Exact asta explica expertul în relații internaționale, Paul E. Gallis, în Foreign Affairs, în noiembrie 1994. ”Unii oficiali din Departamentul de Stat și al Apărării își exprimă îngrijorarea că extinderea UE, ce s-ar decide fără o decizie de extindere a NATO, poartă cu ea o implicare a SUA < > în securitatea statelor din Europa Centrală. Ei nu se opun neapărat extinderii UE, dar consideră că aceasta trebuie să se producă după ce se ia o decizie cu privire la extinderea NATO”. Gallis știa ce vorbește, era unui dintre experții apropiați de administrația democrată.
Același lucru era susținut și în studiul cu privire la extinderea NATO, publicat în 1995, și în care se arăta că ”extinderea NATO este un proces paralel și complementar celui al Uniunii Europene”.
Posibilitatea ca un membru UE să fie apărat de capabilitățile militare ale NATO, via UEO, a fost exprimată prima dată de ministrul Apărării din Germania, Volker Ruhe, la Berlin, în mai 1993. Ruhe a numit această posibilitatea ”drumul regal”.
Dacă nu ar fi fost Bush
În anii 90, în timpul administrațiilor Clinton, au existat două școli de gândire. Una susținea că Rusia nu trebuie supărată și că trebuie îmbunătățite relațiile cu Moscova, reprezentată de Strobe Talbott, și o alta ce credea că din contra, aderarea fostelor țări comuniste la NATO trebuie să fie prioritatea Alianței, al cărei reprezentant era Richard Holbrooke.
După cum știm deja, prima doctrină a câștigat meciul. Efectul a fost eșecul de la summitul NATO de la Madrid, din 1997.
Din fericire însă, dilema asta nu a mai existat în timpul administrației republicane, unde școala de gândire ce se opunea extinderii NATO a fost minoritară și aproape inexistentă după 11 septembrie 2001. Chiar și așa însă, decizia unei extinderi ”robuste” se datorează deciziei curajoase a președintelui Bush. Faptul că România, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia și Slovenia au aderat la NATO în 2004 este practic cel mai bun cadou pe care președintele Bush l-a putut face celor șapte țări. Dacă președintele Bush nu ar fi fost un lider curajos și vizionar probabil că România ar fi aderat mult mai târziu la Alianță. Cred că dacă în 2002 la Casa Albă ar fi fost un președinte precum Barack Obama, România nu ar fi aderat la NATO, iar la ușă, alături de noi, ar fi rămas inclusiv Bulgaria și țările baltice. Prin urmare, de fiecare dată când ne gândim cu satisfacție că facem parte instituțional din familia euro-atlantică, să îndreptăm un gând bun și spre unul dintre cei mai buni prieteni ai României.
Irelevant să mai spunem că la scurt timp după aderarea la NATO, toate cele șapte state ce au fost invitate să adere în 2002, au aderat și la Uniunea Europeană. Prin urmare, noul război rece ne suprinde de partea corectă a cortinei. Din nefericire însă, la summitul NATO de la București, din 2008, președintele Bush a fost singura voce puternică care a susținut extinderea NATO cu Georgia și Ucraina. După cum știm, răspunsul rusesc a fost pe măsură: tancurile lui Putin au invadat Georgia în 2008, pentru ca șase ani mai târziu să anexeze Crimea. Imperialismul rusesc în plină acțiune demonstrează nu doar că președintele american a gândit politica externă în termeni de valori și nu de opțiuni meschine de moment, ci și că administrația pe care a condus-o a avut o perspectivă geopolitică corectă, pe termen lung, iar asta face ca George W. Bush să intre în categoria marilor lideri americani, În orice caz, românii cu opțiuni pro-occidentale, nu îl vor uita niciodată.
Romanian
18 comentarii
Bogdan Calehari
3 aprilie 2014Fara discutie ca romanii care mai cred in democratie si in libertate trebuie sa-i multumeasca lui George Bush. Si alaturi de ei si cetatenii celorlalte tari care au intrat sub protectia NATO datorita lui, nu datorita Germaniei sau a altei “puteri” din occidentul european.
Azi, pozitia Germaniei, fata de pericolul urias pe care-l reprezinta pentru democratie imperiul euroasiatic rus, a ramas tributara politicii de destindere – OST POLITIK – promovata cu cerbicie de socialistii germanii fata de “imperiul raului” – URSS, din 1969 si pana in 1980.
Despre aceasta politica falimentara a “destinderii” in fata agresorului, impreuna cu el, marele disident rus Vladimir Bukovski spunea: “In mare era vorba aici de vechea reverie mensevica aspirand sa-i readuca pe bolsevici in sanul social-democratiei, reverie de cretin privind hibridarea gradinitei de copii cu lagarul de concentrare. Insa asa cum ne-o dovedeste istoria lor, mensevicii propun, bolsevicii dispun. Social-democratia nu are dreptul sa existe decat daca aseaza la baza politicii sale un anticomunist consecvent. Altfel, degenereaza in kerenskism”.
Banca prostilor nu ramane niciodata goala, asa ca locul lui Kerenski (care a avut scuza ca nu se putea ghida dupa un precedent istoric) a fost luat in anii 70, in primul rand de Willy Brandt, caruia i s-au alaturat Olof Palme si Kalevi Sorsa – fruntasii Internationalei Socialiste.
Bukovski remarca ca: “In 1969, cand social democratii germani si-au imaginat si au inceput sa-si realizeze “politica lor orientala” amenintarea cu razboiul in Europa era infinit mai mica decat la sfarsitul lui OST POLITIK in 1980. Ei (social democratii germani) au continuat sa ia apararea DESTINDERII cu o inversunarea maniaca, fara a inceta sa favorizeze expansiune influentei sovietice atat in tara lor cat si in partidul lor”.
Din nefericire, socialistii germani si-au impus punctul de vedere impunand “destinderea” in relatia cu URSS, si atunci cand la in functii de conducere erau personaje ce apartineau “dreptei” germane.
Astfel, in 1977, ambasada URSS la Bonn anunta Moscova: “A ajuns la cunostiinta noastra ca Schmidt, Brandt, si Werner au EFECTUAT O MUNCA UTILA pe langa Genscher si au stiu sa il apropie de o mai buna interpretare a CONCEPTIILOR SOCIAL-DEMOCRATE in politica externa…acest ministru a inceput sa manifeste o mare rezerva fata de publicarea unor declaratii neprietenesti la adresa URSS”
Multi au fost socati cand s-a descoperit ca seful de cabinet al cancelarului W. Brandt era agent STASI. Nu stiu cati au mai fost socati cand Bukovski a publicat, dupa 1990, documente din arhiva PCUS, care dovedeau ca W. Brandt a fost agent de influenta sovietic, ca si Kalevi Sorsa.
Dupa agresiunea din Afganistan, Politburo-ul s-a adresat lui Brandt: “Esentialul este de a gasi un limbaj comun, pentru chestiunea care face de multi ani obiectul preocuparilor dvs., ca si ale noastre, si anume cum sa interim cauza socialismului international” !
Revenind in zilele noastre, putem spune, asemeni lui Bukovski, ca in 1999 amenintarea cu razboiul in Europa era infinit mai mica decat in 2014.
Sa multumim pentru acest lucru, nu lui Bush, el si-a facut datoria, ci politicienilor germani de stanga-“dreapta”, in frunte cu Merkel, care au continuat OST POLITIK-UL – “DESTINDEREA” – inaintasilor lor cu Brejnev si pe vremea lui Putin.
Adi
3 aprilie 2014Asa-i. Dar realitatea e ca Romanii nu stiu altceva deca „Bush a inscenat atacurile din 9/11 pentru a avea pretext sa invadeze Irakul ca sa fure petrolul”. Pacat ca Romanii au mai mult respect pentru Obama care n-a facut nimic pentru noi.
Cristian C
3 aprilie 2014Imaginati-va ca Al Gore ar fi câștigat alegerile din 2000.
In loc de marines pe Kogălniceanu am fi avut observatoare meteorologice, am fi debutat al doilea plan cincinal, toata energia ar fi „green”, si coada la vizele pentru Bulgaria, membru in UE s-ar fi întins pana la Ruse.
Oameni grei: Rumsfeld, Condi Rice, Cheney, care sub Bush (inca si acum ironizat de presa de stanga), au imprimat un curs agresiv si corect in politica externa si care nu s-au lăsat copleșiti sau acaparati de tragedia din 11 Semptembrie.
Pentru a nu „supăra” pe ruși, Transnistria ar fi fost mutată la Timișoara.
Am scăpat ca prin Mustața…
Nigel Farage e un idiot ca si Ron Paul
3 aprilie 2014Cu toate ca are perfecta dreptate in multe privinte, Nigel Farage a dovedit din plin ca-i idiot dand vina pe UE pentru situatia din Crimeea.
Nu-l simpatizez deloc pe Nick Clegg ci doar apreciez ca intr-un moment cheie s-a pozitionat de partea care trebuie a baricadei.
http://www.youtube.com/watch?v=HX1qDgKevug
Si iata cum fanii lui Nigel Farage devin idiotii utili ai lui Vladimir Putin:
Infintum Mutnifni
2 days ago
” Bollocks Clegg, Your either absolutely fucking kept in the dark and don’t actually know what the fuck is going on!!! you lie to the British public you bear face dirty joke of a man, Europe does have blood on it’s hands and that’s the simple truth along with the overseers from across the pond pulling the strings of their euro counter parts, Putin and Russia are totally in the right for what they are doing, I’m British/eng and I side with putin all hands down, fascism is on the rise in Europe once again and those evil twats in power don’t give a toss just as long as they can continue to greedily suck the life out of the world. i am ashamed to be British and I want no part in this dirty game the puppet masters are so childishly playing just the same as their evil fore fathers did before them, disgusting dirty pig childmen need euthanasia!!! or the alternative is death to our world!!!!”
Mai e o idioata in Franta pe nume Marine Le Pen,care desi are dreptate din multe puncte de vedere, detesta UE si SUA dar in schimb admira Rusia neostalinista a lui Putin.
O Gordy
3 aprilie 2014Foarte bun TB cu aniversarea a 10 ani de NATO. Rusii simt… Dinamica pozitiva era data de Corlatean?
„In general, un alt val de retorica anti-ruseasca din partea conducerii de la Bucuresti – intr-o etapa in care dialogul Bucuresti-Moscova a inceput sa ia o dinamica pozitiva -, nu corespunde interesului niciuneia dintre parti si nu poate sa nu genereze dezamagire”, se mai arata in comunicatul MAE rus.
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16971908-ministerul-rus-externe-atac-adresa-lui-traian-basescu-noua-serie-declaratii-antirusesti-ale-presedintelui.htm
anton
3 aprilie 2014Ar trebui sa fim putin mai lipsiti de modestie si sa ne aprecieze altii pentru ca ne implicam in organizatii precum NATO sau UE!
Romania este o resursa formidabila la nivel european, doar noi nu realizam asta…
Bogdan Calehari
3 aprilie 2014anton
Sunt de acord cu dvs ca prezenta Romaniei in NATO – prin implicarea trupelor romane in aproape toate teatrele de operatiuni NATO – este deosebita. Suntem mai prezenti – si aceasta prezenta a fost remarcata in repetate randuri de catre partenerii americani – decat Franta, cu care nu ne comparam nici economic nici militar. Pastram astfel o traditie ce ne onoreaza daca ne amintim ca in al 2-lea razboi mondial contributia militara a Romaniei a fost, iar, cu mult peste cea a Frantei.
Prin urmare suntem pentru NATO nu numai o resursa importanta, dar si o prezenta pe masura.
Din pacate, cand vine vorba de UE am ramas in stadiul de „resursa formidabila”, prezenta noastra lasand de dorit – suntem ultimii la multe capitole. De fapt realizam si recunoastem ca avem resurse formidabile ori de cate ori ne intalnim, noi romanii, la o cafea, la o bere cu colegi si prietenii, sau la o masa in familie. Si tot noi, acolo intre noi, recunoastem ca ne batem joc de ele.
Bineinteles, ca noi n-avem nici o vina; vinovati sunt, dupa cum ne-a invatat istoria, intotdeauna altii. Mare noroc am avut cu istoria asta, a noastra, ca ne-a scos mereu basma curata! Cioran a avut ceva de comentat aici, atunci cand a spus „istoria este o explicatie, dar nu o scuza”, dar cine-l baga in seama pe Cioran? ????
Mihaela Bărbuş
3 aprilie 2014Ar trebui sa fim putin mai lipsiti de modestie si sa ne aprecieze altii…
Mandria noastra depinde de noi, nu de altii. Si chiar avem de ce sa fim mandri de eroii si de performantele soldatilor romani din ultimii ani.
Dar, uite, mai e cate cineva care vorbeste de „escaladarea inarmării noastre”!!! Si nu e fitecine, ci ditamai consilierul lui Ponta.
Iata ce mandru e omul primului ministru: „daca acceptam aceasta noua desfasurare de forte militare, macar sa o facem in liniste si cu regretul aferent escaladarii cursei inarmarii”. Pai ce ar trebui sa inteleaga aliatii nostri din asta? Ca, vorba lui Bogdan (si a multor oameni de afaceri), resurse avem, dar nu suntem totdeauna predictibili.
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16964954-ionel-blanculescu-consilierul-premierului-ponta-scutul-antiracheta-deveselu-majorarea-numarului-soldati-americani-fac-din-romania-tinta-perfecta.htm
Cris
3 aprilie 2014Imi pare rau ca nu pot sa fiu sinoptica cu ceilalti comentatori.
Recent am auzit despre acuzatia ministerului de externe Estonian care afirma ca noul govern Ucrainian este in spatele crimelor care au ucis oameni nevinovati, mai exact numeste organizatia „Gladio” (arma cu doua taisuri), care apartine de NATO.
„Estonian Foreign Minister Accuses NEW Ukranian Government of Being Behind Sniper Attacks Which Led to Ouster of OLD Ukranian Government.”
American analyst and writer William Engdahl goes even further in his allegations. Specifically, Engdahl claims that intelligence sources tell him that NATO is behind the snipers, as part of a “Gladio” campaign of false flag destabilization.
Se pare ca fiecare tara din Europa are propria sa grupare.
Analistul Est European Nogradi Gyorgy a comentat si el aceasta stire spunand ca declaratia trebuie luata serios! El este un think tank foarte bine vazut in mediile politice, a carui opinii bine sustinute au greutate!
Am sa fiu retinuta si nu am sa aplaud NATO.
Emil Borcean
3 aprilie 2014William Engdahl este unul dintre analistii de casa de la Russia Today. Iar „Centre for Research on Globalization” din Montreal (in cadrul caruia Engdahl detine titlul de „cercetator asociat”) este un think-tank pro-moscovit si anti-occidental.
Ramai retinuta si aplauda papusile Kremlinului.
Vlad M.
3 aprilie 2014De fapt, „stirea” este veche si facuta cu intentia de a duce in eroare. Era vorba, din cate imi aduc aminte, de o conversatie interceptata si data publicitatii in mod trunchiat.
Emil Borcean
3 aprilie 2014Cris stie toate astea. Dar trage tare ca sa-si faca norma de bullshit zilnic. Asa e la colhozul (dez)informational.
Cris
3 aprilie 2014Nu gandesc bipolar: occidentul este „the good guys” iar ceea ce este la est reprezinta „the bad guys”. Mai am si o asumtie de baza: totul se schimba (panta rei), la fel si raul ca un virus produce mutatii. Vestul nu mai este ce a fost acum 40 sau 50 de ani, nici estul.
Din cate vad chiar si acest blog critica vehement multiculturalismul (=neo-marxismul) occidental care distruge cultura europeana, motiv pentru care citesc articolele cu interes. Nu degeaba ati postat Inapoi la argument cu discutia dintre d-l Patapievici si J. Sevilla.
EU nu are armata, dar exista NATO. Vorba lui Voltaire, Dumnezeu sta intotdeauna in spatele batalioanelor mai puternice. EU „dialogheaza” altfel cu un NATO in spatele sau. Mai este si o zicala de-a noastra: spune-mi cu cine te imprietenesti ca sa-ti spun cine esti.
Il ascult printre multi altii, pe Nogradi Gyorgy si apreciez cat de obiectiv analizeaza situatia din Ucraina din diferite puncte de vedere si cu multa competenta. Legat de ministrul Estonian a comentat ceva de genul ca un ministru nu spune lucruri gratuite mai ales cand nu stie ca telefonul ii este ascultat. Nu este singurul motiv pentru care iau in considerare existenta acestei structuri.
Exista jurnalisti de la fosta Europa Libera care au studiat aceasta organizatie. Pentru prima data s-a aflat despre ei in urma unor operatii in Italia, iar in 1990, Giulio Andreotti a recunoscut in mod public existenta acestei organizatii.
Nu ma consider o persoana care stie, ci una care cauta raspunsuri din surse variate si imi folosesc logica ca sa ajung la concluzii valide. Dar intotdeauna am o retinere, mentin o marja de eroare, nu sunt infailibila precum (cred eu) nici Papa nu este.
Liviu Crăciun
3 aprilie 2014Cris
spui ca nu gindesti bipolar si totusi te informezi de la si ne recomanzi: un conspirationist, adept al lui larouche (engdahl) si un securist maghiar vopsit in analist de securitate (nogradi); spune-mi cu cine te imprietenesti?…
Vlad M.
3 aprilie 2014Cris, este de prost gust ce faci pe aici, imbinand Panta Rhei, Jean S. si Patapievici cu propaganda antioccidentala de cea mai joasa speta. Situatia din Ucraina este limpede pentru orice om cu capul pe umeri. Noul imperiu sovietic era sigur ca a pus mana pe tara, dar caderea pionului Viktor Ianukovici i-a stricat planurile. Atunci si-a amintit de „Crimeea rusa” si a inceput sa instige la separatism in toate regiunile cu o minoritate rusa semnificativa. Acum a trimis trupe GRU in orasele din estul Ucrainei. Cu toate acestea, vii aici si ne povestesti cum aceasta realitate evidenta este o poveste occidentala menita sa discrediteze biata Rusie.
Ma faci sa rad. Biata Rusie imperialista, bietul kaghebist Putin, bietii membri GRU, bietii rusi, asupriti ca peste tot sunt minoritate conducatoare. Bietii rusi, vai.
P.S. Stop. Spam.
Mihaela Bărbuş
3 aprilie 2014Multumesc, Vlad. Era si timpul…
Asa are si Cris timp sa se mai uite o data la Inapoi la argument, sa vada ca discutia are loc in spirit european adevarat, de acum, nu de acum 40 de ani. Ca sa nu mai incurce borcanele.
Anca Cernea
3 aprilie 2014Despre cine a tras în manifestanți la Kiev, a se vedea:
Dezvăluire: Lunetiștii care au tras la Kiev erau FSB-iști de-ai lui Putin!
Ianukovici a ordonat uciderea manifestantilor pe Maidan. Primele rezultate ale anchetei de la Kiev
PS
Cris cred că e nick-ul lui Ciurkin, ambasadorul FR la ONU. Sau e bunica lui Ciurkin, nu știu, în orice caz aparține aceleiași familii de idei – în cazul de față, ideea că Maidanul a tras singur în el însuși. Cât despre NATO, nu am priceput cum încape în povestea asta delirantă, că nu sunt psihiatru.
Tofan Mihai
3 aprilie 2014Romania si romanii trebuie sa multumeasca ambilor Presedinti Bush.Tatal era Presedintele USA in ’89 si a fost cel care a acceptat la Malta capitularea urmada de desfiintarea in decembrie ’91 a URSS.Astfelomania si romanii au scapat de COMUNISM si de URSSS dar inca n-au scapat inca de comunisti care de 30 de ani conduc din umbra, distrug si fura tot ce pot plini de lacomie din Romania.Fiul a fost Presdintele USA care a influentat decisiv primirea Romaniei in NATO si implicit in UE .Primire refuzata de politicianul american democrat Bill Clinton , probail la cererea Rusiei si a lui Putin.Partidul Republican american , partid infiintat de Abraham Lincon , primul partid al Americii a fost ,este si va fi totdeuna un sprijin ptr Romania si ptr romani.Nu pot uita cum in iunie ’90 la sediul PNTCD (cel vindut de homunculul degenerat Pavelescu ) la o intilnire cu conducerea CDR sosita din USA , Corneliu Coposu (liderul PNTCD ) extrem de suparat ca toti liderii de partide care formau CDR :Radu Campeanu (PNL) , Sergiu Cunescu (PSD ) , Nicolae Manolescu (PAC-seful meu de partid de atunci ) ,Otto Weber (PER) ne-a spus ca din pacate are o veste f proasta ptr Romania si ptr viitorul ei si anume ca Presedintele George Herbert Bush sr.va pierde sigur alegerile ptr ca se afla la 20 de puncte in urma candidatului democrat Clinton.Mai stiu ca anuntul lui Presedintelui Emil Constantinescu ca nu va participa la alegerile prezidentiale din 2000 a fost facut dupa ce a primit un telefon de la Presedintele democrat Clinton care i-a cerut asta (desi ii era dator ptr ca a oprit zborul avianelor Rusiei spre Kosovo si care ajungeau inaintea celor americane acolo )ptr ca-l voia Presedinte al Romaniei pe socialistul-comunistul ILICI ILIESCU.Exact asa cum a sugerat si sprijinit Presedintele socialist al USA Obama cele doua suspendari ale Presedintelui Basescu si pe candidatulla Presidentia Romaniei V V Ponta.Ce e progresist ( asa cum isi spun azi socialistii si comunistii occidentali si democratii americani ) COMUNISMUL si pe comunistii iubeste !